Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Straja- La granita dintre albul pamantului si albastrul cerului

2 comentarii


Mi se pusese mie pata mai demult ca sa mergem la Straja dar parca n-aveam niciun imbold, parandu-mi-se atat de departe de Bucuresti. Pana cand am aflat de la ghidul pe care ni-l facusem prieten din 2006, in primul nostru circuit pana la Paris, ca intr-un week-end are loc la Straja un concurs de schi unde va participa si el. Si atunci ne-am hotarat sa mergem si noi cu aceasta ocazie, probabil acesta fiind semnul pentru a ni se deschide calea pana acolo.

Si ce-am facut eu? Am luat la bani marunti pe net pensiunile de acolo si m-am apucat de “forat” dupa o gazda pentru o noapte. Cu greu am gasit o pensiune cu al carei proprietar sa ne accepte pentru o perioada atat de scurta. Dar cum nimic nu este imposibil de realizat, iata ca am reusit.

Cand am facut rezervarea prin telefon, proprietarul pensiunii Edelweisse, de 2* ne-a spus ca va veni sa ne ia cu masina de jos, din Lupeni, pentru a nu urca noi cu a noastra, drumul fiind dificil si nici pentru a nu ingheta noi pe telescaun. Ne-a mai asigurat ca pensiunea era de curand deschisa si ca vom avea tot confortul necesar pentru o sedere placuta acolo.

Deci zis si facut. Intr-o zi frumoasa de sambata a unui sfarsit de februarie ne-am echipat cu ceva bagaj cu haine groase, cu ceva mancare, cu nelipsita sanie si p-aci ti-e calea spre Straja. Am plecat la o ora destul de matinala, ca sa ajungem totusi pe lumina si in aceeasi zi :)…Deh, sa strabati tarisoara noastra romaneasca pe drumurile care se prezinta precum bine se stie si  mai ales si iarna, cam greu, nu?!…

Dar hai sa fiu buna si ingaduitoare, necarcotasa si sa scriu ca drumul a fost relativ usor…acum ca a trecut!  Dar luuung rau de tot, sau cel putin asa ni s-a parut, vreo 7 ore batute pe muchia de cutit. Am ajuns la telescaunul de jos, din Lupeni in jurul lui 2 dupa-amiaza. Am lasat masina in parcarea de acolo, contra cost, bineinteles, nu l-am sunat pe proprietar pentru c-am vrut senzatii tari si am luat telescaunul pana sus. Jos in oras nici urma de zapada. Ne-am zis: “hopa, ne-am luat-o… nu avem zapada…of…si atata drum, doamne…” Dar ne-am carat totusi sania pe telescaun, asa, in dorul lelii si crezand totusi in providenta, cine stie ce-o fi sus…poate Dumnezeu ne-o ajuta…Si-am pornit pe “aripile vantului” la propriu pentru ca, in timp ce urcam s-a starnit un vijelioi, telescaunul a inceput sa danseze cu noi, dandu-ne senzatii nebanuit de placute, combinate cu teama. Ne-a placut…ce mai!

Urcand si tot urcand, iata ca in fata noastra au inceput sa apara timide urme de zapada. Vai, ce extaz pe noi! Combinatia asta de bucurie si teama nu a reusit deloc sa ne incalzeasca si pana sus chiar ca am facut turturi. Unde? poate va intrebati: la nas sau cel putin doar acolo erau mai la vedere…20 de minute agatati  de firul telescaunului, cu inghet partial la “periferia” nasului, fiecare cum a rezistat. Zambetele noastre ni s-a transformat intre timp in “Rictus inghetatus” :)…

Ei, dar ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place si cand am ajuns sus in statiune…mare minune; ni s-a asternut in fata ochilor albul zapezii colorat si galagios de tumultul celor care-si petreceau aici vacanta sau ca si noi doar un sfarsit de saptamana intr-un colt de natura perfecta….L-am sunat pe proprietar care a venit numaidecat cu o masina de teren si am ajuns numaidecat la pensiunea Edelweisse. Aceasta este situata undeva mai sus, de pe drumul principal, intr-un loc mai retras, foarte aproape de padure. Pe langa aceasta pensiune am vazut ca trecea o partie de schi si este chiar si un cablu de teleschi.

Am avut o camera la etaj, nu prea mare, cu un pat matrimonial incapator, si pe cealalta parte, doua paturi supraetajate. Mobilier modern, baie la fel, totul curat si foarte cald inauntru. Exact ce aveam noi nevoie atunci.

Restaurantul era destul de mare si avea si o sala speciala unde se lasau echipamentele de schi si unde am lasat si noi sania. Pensiunea avea si internet, dar nu ne-a pasionat asta atunci. Am luat a doua zi un pranz acolo si mancarea a fost foarte buna si la pret nu chiar de speriat, tinand cont de zona de munte si de pozitionarea pensiunii.

Am pornit asadar, la cucerirea teritoriului necunoscut si sa ne vedem cu prietenul nostru ghid care era la concurs.

Straja este un alt colt de paradis terestru romanesc. Este asezata pe varful sau in inima muntilor Valcan, cum doriti si simtiti fiecare, in judetul Hunedoara. Iarna zapada confera acestui loc un farmec unic si aparte fata de alte regiuni muntoase de pe la noi. Faptul ca Straja este “cocotata” parca undeva aproape de cer, mie, una mi-a lasat impresia ca ma aflu intr-un loc ferit de nebunia lumii si mai aproape de Creatorul acestui paradis muntos de o frumusete si minunatie aproape ireale. Este o asezare binecuvantata de care sunt mandra si bucuroasa ca am vizitat-o chiar si pret doar de cateva ore, mai precis,  24 de ore. Dar le-am trait cu mare intensitate si cu bucuria copilului care vede, simte si traieste pentru prima oara senzatia placuta a iernii si a zapezii.

Imagine

In acest peisaj mirific, de basm, se gaseste un schit construit numai din lemn. Am vizitat si noi acest loc sfant. Aici, in interior se gaseste o cruce cioplita tot din lemn, unde sunt incrustate bucati din crucea sfanta pe care a fost rastignit Isus. Aceasta cruce este scoasa in fiecare an de Vinerea Mare, pe care pelerinii o poarta de la poalele muntelui pana la schit. Acest obicei este unicat in tara noastra.

Imagine

Imagine

Ceva mai sus este Crucea Eroilor, un monument inchinat eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Asa, pe zapada inghetata si foarte alunecoasa, am reusit sa ajungem si noi la cruce si chiar mai sus pentru a admira superba panorama, cu statiunea dar si cu crestele mai pitice ale muntilor invecinati.

Imagine

Seara, Crucea Eroilor se aprinde si  lumina sa razbate pana jos in vale. In acel loc parca uitat de lume, acea “aprindere” magica iti da senzatia ca esti la granita dintre pamant si cer.  Poate chiar asa este, o alta poarta de intrare spre Rai. Un Rai pamantesc, unde mi-as dori sa gasim  Iubirea, Intelegerea, Fericirea, Uitarea de Sine…

Statiunea este intesata de pensiuni, cabane si alte constructii care la acea vreme erau in devenire alte locuri de cazare. Sper doar din toata inima sa nu se fi “sufocat” si aceasta locatie de prea multe constructii iar Natura sa fie practic “gatuita” si tot mai nebagata in seama si sa ajunga sa-si piarda din farmecul sau natural. Ar fi mare pacat, zau asa!!!

Imagine

L-am admirat pe ghid cum schiaza si nu numai pe el. Pe partiile schiorilor zapada se transformase mai mult in gheata, pe unele portiuni de la baza acestora se facusera “chelii” in zapada si aparusera deja pete de pamant, fiind destul de periculoase pentru schiori. Noi am reusit sa ne satisfacem damblaua de a ne juca in zapada la derdelusuri formate undeva mai sus in statiune. Doritorii de schi pot inchiria echipamente sau sanii din mai multe locatii ale statiunii. Oricum ar fi, Straja mi s-a parut locul ideal de a practica schiul, avand mai multe partii de dificultati diferite, dar si cei ca noi se pot delecta iarna la sanius.

Imagine

Imagine

Iesirea noastra scurta la Straja a fost, intr-o singura fraza, o evadare din cotidian, o relaxare si o placere imensa sa fim acolo sus, deasupra norilor. A doua zi dupa-amiaza am coborat din statiune, luand iarasi telescaunul si am plecat spre casa, trecand fugitiv prin Tg. Jiu. De atunci n-am mai reusit sa revenim la Straja. Viata ne-a dus vrand-nevrand pe alte carari turistice dar sper din inima sa revin aici, pentru ca statiunea merita pe deplin atat efortul drumului cat mai ales bucuria de a calatori si de a fi acolo, pret si doar de un week-end.

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos.

Vacante de vis oriunde si oricand.

Articol scris de Ileana

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

2 thoughts on “Straja- La granita dintre albul pamantului si albastrul cerului

  1. Într-adevăr, un ,,peisaj mirific”, un adevărat ,,Rai pe pământ”!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s