Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Venetia – Farmec si Culoare

10 comentarii


Am ajuns la Venetia spre miezul zilei cand temperatura cred ca deja atinsese apogeul; erau 42 gr.C si aerul era aproape irespirabil. Abia asteptam sa vad orasul cu un renume atat de bine cunoscut. Citisem despre Venetia, vazusem poze sau vizionasem filme cu scene din oras. Dar doar atat. Acum urma sa iau contact direct cu bijuteria de pe ape iar dispozitia mea era la cota de avarie.

O data ce m-am dat jos din autocar, in parcarea imensa de la Tronchetto, aerul marin pe care-l simteam ca ma arde pur si simplu la nas, mirosul de balta statuta ca si soarele care dogorea nemilos, mi-au indus o stare uriasa de disconfort ce mi-a taiat aproape orice elan turistic de a vizita Venetia.

Off! Mi-era practic tare rau de la caldura. Trebuia sa fac ceva ca sa evadez singura din aceasta stare, pentru ca ziua turistica era abia la inceput si dupa vizitarea Venetiei mai aveam de strabatut un drum greu si obositor pana la destinatia finala, pe Costa Brava (despre care am scris deja impresii).

In caldura aceea toropitoare am avut ceva de asteptat pana sa cumpere ghidul bilete ca sa ne imbarcam pe vaporetto pentru a strabate Canal Grande si a ajunge in inima Venetiei.

Venetia este asezata intr-o lacuna sarata formata de Marea Adriatica. Aici natura s-a jucat practic cu pamantul, lasandu-i acestuia dreptul la fericirea de a forma unul dintre cele mai spectaculoase si curioase forme de uscat printre apele marii. Venetia isi intinde pletele bogate peste mai bine de 100 insulite printre canalele intortocheate de apa. Cele mai mari si mai importante insule sunt Murano, Burano, Torcello si Lido. Canal Grande este principala artera de circulatie, luand forma literei “S” intors si taie practic orasul in doua. Pe Canal Grande am pornit si noi cu vaporasul spre inima orasului, Piata San Marco. Acesta era obiectivul principal de vizitat la Venetia. Din Piata San Marco, Canal Grande se rasifra generos pana spre periferiile Venetiei, facand legatura cu multe zone marginase ale orasului.

Odata imbarcata, briza marii intr-o perfecta combinatie cu marea mea curiozitate de a vedea orasul, mi-au schimbat treptat treptat starea de moleseala si de oboseala.

Drumul cu vaporul pe Canal Grande a inceput sa-mi dezvaluie Venetia; mai intai am privit-o de la departare. Am vazut cladiri vechi dar cu arhitecturi sofisticate, specifice artei venetiene. De fapt sunt unele dintre cele mai frumoase si deosebite palate din Europa, care au fost cladite de negustorii venetieni bogati ai vremurilor apuse.

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Iata-ne ajunsi in Piata San Marco. Sincer va scriu ca vazand minunatiile din fata mea, mi-a trecut orice rau si am redevenit eu, acea turista-calatoare a carei bucurie de a calatori se manifesta mereu prin dorinta de a vedea si de a cunoaste cat mai mult posibil in timpul unei vacante. Lume multa, foarte multa forfota in Piata San Marco, turisti ca si noi, care se lasau purtati alene de aromele puternic venetiene. Acolo, in inima Venetiei am inceput sa indragesc acest oras. Cum sa nu iti placa asemenea constructii de o asemenea valoare artistica, istorica si arhitecturala?! Cand prin fata ta trec veacuri de prosperitate, de cultura si arta aduse la scara planetara! Caci Venetia este un muzeu in aer liber, cladit pe petice de pamant, inconjurat de ape. Ce poate fi mai minunat?!…

Stiu ca Venetia este intr-un vesnic proces de scufundare. Dar totodata am aflat ca autoritatile fac tot posibilul ca sa conserve aceasta comoara plutitoare, sa o salveze ca ea sa existe si sa incante si generatiile viitoare inca multi ani de acum inainte. Doamne! Ma gandesc la cum ar arata lumea noastra fara Venetia?! Refuz sa-mi imaginez. Sper ca Cineva sa ocroteasca si sa aiba grija de acest unic oras italian ce exista de atatea secole, care are atata bogatie si frumusete si care a bucurat si incantat atatia turisti de-a lungul timpului si ne incanta si pe noi atunci, in acele momente ale prezentului nostru…

In Piata San Marco am ramas cel mai mult timp. Este superba, nu cred ca cineva o poate descrie in cuvinte mai bine decat daca o vede live. Piata San Marco este de fapt emblema de onoare a Venetiei. Sunt convinsa ca visul venetian al atator milioane de turisti care vin in oras, este de a vedea si vizita acest monument incarcat de simboluri religioase, culturale si istorice.

Imagine

Imagine

Erau sute de turisti, care, ca si noi priveam in toate colturile pietei, pentru a nu pierde vreun coltisor nevazut. In Piata San Marco se aduna si se impletesc intr-un mod firesc si armonios cladiri inestimabile, cum sunt: Basilica San Marco, Palatul Dogilor, Turnul Campanilla, Biblioteca Nationala Marciana si cladirea Procuraturii unde pe o aripa este gazduit Muzeul Correr.

Basilica San Marco este, cred eu, cea mai frumoasa biserica din Venetia.Mi-a placut enorm pentru ca am reusit sa o vizitez. Biserica Sf. Marcu mai pe limba noastra, a fost cladita in stil bizantin, cu cupole mari si cu 5 arcade la intrare. Pe fatada, sub arcade sunt pictate tot felul de scene biblice. Deasupra ferestrei centrale, sub statuia lui San Marco, am distins un leu inaripat. Ulterior am aflat ca acesta reprezinta simbolul bisericii. Deasupra arcadei principale, sunt 4 statuete ce infatiseaza niste cai din bronz. Acestia ii prezinta pe cei 4 sfinti razboinici ai lui San Marco. Am inteles ca initial acesti cai au fost auriti. Aceste sculpturi valoroase au fost luate de Napoleon si in cele din urma recuperate. In prezent caii auriti sunt adapostiti intr-un muzeu. Arcadele superioare sunt o adevarata dantelarie in piatra, avand tot felul de sculpturi cu sfinti si brauri filigranate extrem de fin executate. Este o binecuvantare sa poti vedea si sa te bucure fiecare detaliu al acestui locas sfant, atat de important al Venetiei.

Imagine

Imagine

Imagine

Biserica are forma de cruce bizantina ce este incadrata intr-un patrat. Locasul a fost ridicat de catre 2 negustori venetieni foarte bogati la vremea lor. Acestia au dorit sa adaposteasca aici moastele Sf. Marco, pe care le-au recuperat cu mari sacrificii si le-au adus din Egipt in Venetia. Astazi moastele sunt pastrate intr-o cripta in aceasta basilica.

In interior, biserica este ornata cu multe mozaicuri bizantine aurite si divers colorate, de unde locasul sfant a fost denumit si Biserica de Aur. Altarul este decorat cu peste 3000 de pietre pretioase, reprezentand o comoara de nepretuit a Venetiei si le prezinta cu mandrie turistilor de pretutindeni ce intra acolo nu neaparat pentru a se reculege cateva clipe ci mai ales pentru a admira aceasta autentica opera de arta. Intrarea in biserica a fost gratuita dar a durat destul de mult ca sa pasim in interior, datorita puhoiului de turisti. Fotografiatul si filmatul sunt interzise. La inceput m-am cam bosumflat. Dar apoi, sincera sa fiu, am preferat sa privesc in tihna ce era in jurul meu si sufletul sa mi se incarce numai de frumusete artistica, de sperante si credinta. Am avut de ce multumi bunului Dumnezeu ca ma aflam atunci in Venetia si vizitam bijuteria cea mai de pret a orasului, renumita Basilica San Marco.

Tot in Piata San Marco vis-a-vis de basilica se ridica foarte inalt si zvelt Turnul Campanilla. L-am tot privit cu capul ridicat, dorindu-mi sa fi avut timp suficient pentru a urca pana sus. Intrarea era atunci 8 euro/pers dar alt stat la coada ne-ar fi costat mult mai mult timp pierdut din plimbarea noastra si asa prea scurta. Am aflat ca din turn peisajul asupra Venetiei iti taie practic respiratia, este ceva de vis frumos venetian. Iata un motiv de a reveni la Venetia!

ImagineIn Piata San Marco vanzatorii ambulanti faceau bani buni din suvenirurile pe care le puneau la dispozitia turistilor. In special erau la mare cautare traditionalele masti colorate, cu diverse modele, care mai de care mai frumoase. Dar pe cat erau de deosebite pe atat era si pretul lor. Noi ne-am multumit sa cumparam un magnet cu o astfel de masca ce si astazi ne priveste de pe frigider, incantandu-ne ochiul. Astfel, Venetia, orasul iubirilor de pe ape este mereu la noi acasa🙂 Fii-mea a fost mai norocoasa ca mamita ei a fost buna ca intotdeauna si i-a cumparat o traista tesuta cu o gondola, pe care scrie Venezia. Ei da! Asa suvenir mai zic si eu! Si astazi o poarta cu drag…Baiatului i-am luat un tricou, ca sa fie totul fair-play.

Piata San Marco era invadata de porumbei tare prietenosi cu turistii care, ca si noi, hraneau dragalasele inaripate. Acestea veneau curajoase si iti luau frimiturile din mana. Un joc ce m-a facut sa uit pe moment de soarele pranzului si mi-a amintit de racoarea Cismigiului meu de acasa…

Imagine

Imagine

De jur imprejurul pietii sunt multe cladiri vechi, ce poarta amprenta constructiilor venetiene. Palatul Dogilor iese clar in evidenta, fiind o cladire impunatoare, extrem de eleganta in stilul sau caracteristic de arhitectura gotica venetiana. De-a lungul secolelor, aici a fost sediul senatului, dar si centru administrativ, tribunal si inchisoare pana spre sfarsitul sec. 18 cand a cazut republica venetiana. In prezent Palatul Dogilor adaposteste un impresionant si foarte valoros muzeu.

Imagine

Imagine

Imagine

Din Piata San Marco am plecat repede sa vedem si imprejurimile, pentru ca nu mai aveam mult timp pana la plecare. Clepsidra nemiloasa a timpului deja scursese nisipul alocat vizitarii Venetiei. Am traversat un mic canal numit Rio di Palazzo, trecand pe binecunoscutul Ponte della Paglia iar in fata noastra a aparut renumita Ponte dei Sospiri sau Puntea Suspinelor. Stiam multe povesti cu gust dulce-amarui despre Puntea Suspinelor… Aceasta lucrare incredibil de armonioasa in frumusete si maiestrie a devenit in timp un alt simbol al Venetiei, incepand sa-si castige notorietatea dupa ce Lordul Byron a descris acest loc intr-un poem romantic. Puntea Suspinelor leaga Palatul Dogilor de fosta inchisoare. De aceea podul a si primit acest nume, pentru ca de acolo se auzeau suspinele indurerate ale nefericitilor ce-si executau pedepsele. Dar in acelasi timp, se spune ca cine trece pe sub Puntea Suspinelor la ceas de inserare si se saruta, dragostea lor va fi nemuritoare. Ce frumoase si romantice pot fi unele povesti! Ceva sambure de adevar o fi in ele, nu?!…

Imagine

Imagine

Legatura dintre cladirile care pur si simplu tasnesc din ape si strazile Venetiei, se face prin multe poduri si podete, fiecare avand design propriu dar toate impartasesc aceeasi lucratura venetiana. Multe dintre poduri sunt din lemn, fier sau piatra, cu modele mai simpliste sau mai elaborate dar toate sunt deosebit de folositoare. In fond sunt “puntile” de legatura dintre zonele orasului. Podurile ce “atarna” deasupra canalelor intesate de gondole si ambarcatiuni mai mici sau mai mari creeaza o atmosfera plina de farmec pe care numai Venetia o are. Peisajul colorat al caselor, podurile, vaporasele sau gondolele intregesc un tablou unic, ce fac din Venetia locul in care sigur iti doresti sa revii.

Imagine

Imagine

Cel mai grozav si superb dintre podurile Venetiei am inteles ca este Podul Rialto peste Canal Grande. Nu l-am vazut decat din poze si din relatari mai vechi. Este construit din piatra, avand un design mai special. Este cel mai lat pod si, cred eu, cel mai rezistent, de bine ce are pe ambele parti magazine si pe el calca zilnic sute sau chiar mii de oameni. Oricum, sunt convinsa ca imaginea lui reala bate orice poza sau povestire oricat de amanuntita ar fi ea. Poate acesta sa fie un motiv in plus pentru a reveni la Venetia.

Cele 3 ore alocate vizitei orasului de pe ape au trecut precum o boare de vant de vara fierbinte. Ne-am intalnit cu grupul la debarcaderul din Piata San Marco, pentru a lua vaporetto si a ne intoarce la autocar. Mai aveam de vizitat o mica parte din Verona si apoi de facut un drum luuung pana pe Costa Brava…

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

In concluzie, cu toata vizita noastra scurta in orasul amorezului Cassanova si al exploratorului curajos Marco Polo, pot scrie ca mi-as fi dorit sa fi poposit mai mult timp in Venetia, chiar si pe arsita unei zile prea toride de iulie. Mi-as fi dorit sa pot gusta din plin miracolele ce se petrec fie pe canalele inguste fie pe aleile si stradutele pavate din interiorul orasului. Imi doresc nespus sa revin in Venetia pentru a ma lasa rasfatata de mangaierile brizei marine intr-o plimbare minunata cu gondola. Sa ma las purtata de vraja unui splendid apus de soare ascultand rumoarea calma a orasului. Si poate cine stie? Sa am si norocul de a ma delecta ascultand acordurile in surdina ale unei canzonete ce ar razbate de la o casa veche, incarcata de multe povesti venetiene. Mi-as dori sa savurez in linistea serii o cafea puternic aromata si apoi sa ma cufund in totalitate intr-o visare ce numai la Venetia as putea-o trai. (intre noi fie vorba: eu beau cafea la orice ora, la mine nu are efectul stiut! :))

Totul este atat de romantic si de placut la Venetia, pentru ca acest oras este, dupa parerea mea, taramul de poveste pe apele pline de farmec si culoare ale unui oras cu totul special. Venetia este plina de magie si de armonie. Bucuria mea de a calatori a fost imensa pentru ca am avut sansa de a vizita si eu o mica parte din lumea Venetiei intr-o vacanta minunata de vara.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

10 thoughts on “Venetia – Farmec si Culoare

  1. 42 de grade?? Pai pe o asa caldura, nu ne miscam de la terasa:)

    Apreciază

    • Da, atat arata termometrul din autocar, dar in interior a fost bine mersi, AC…Asta pana sa iesim la aer…ce aer? Cand vii pt. prima oara intr-un loc, nu cred ca „se cade” sa stai la terasa…si cand ai timp putin la dispozitie pentru vizita…bei apa, suc, cafea…orice…din zbor! Noi, cel putin aceasta metoda o adoptam…sau cu sandvisul in mana!!! :))

      Apreciază

      • Glumeam…si noi mergem sa exploram indiferent de vreme. Tin minte ca in august, in Munchen am prins o caldura de genul asta, absolut insuportabila.

        Apreciază

      • Mi-am dat seama. Si eu am glumit🙂 de aia am si scris cu ghilimele. Noi am prins veri ba foarte racoroase si ploioase (2010) cand din 14 zile nu cred sa nu fi plouat putin in fiecare zi si in altele a turnat cu galeata. In 2011 in Elvetia, sus pe munte sa ma vezi cum eram imbracata…in rochie cu bretelute…:)))

        Apreciază

  2. Cu niste inghetata de la Grom, indurati mult mai vine caldura:)

    Apreciază

  3. Frumoase poze…bv bv🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s