Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Vulcanii Noroiosi – Reintalnirea dupa 30 de ani

4 comentarii


In urma cu mai bine de 30 de ani am avut placerea dar si curiozitatea uriasa de a vizita pentru prima oara Vulcanii Noroiosi. In acea vara de vesela si fericita amintire a primei tinereti, am fost vrajita de acel peisaj cu totul si cu totul altfel. Nu mai vazusem nicaieri “pe viu” asa “teritoriu” pe cat de straniu pe atat de fascinant.

Dar iata ca viata, prin imprejurarile sale de multe ori, pe nepusa masa, mi-a oferit din nou ocazia de a revedea acesti Vulcani Noroiosi unici in Romania si foarte rar intalniti in lume. Si in aceste locuri, nepotolita si nestatornica Natura experimenteaza de milenii tot felul de forme curioase si diverse. Si o face si in prezent, sub ochii nostri mereu uimiti de maretia ei, in dorinta necontenita de a cunoaste si a vedea ceea ce se vede, de multe ori doar o aparenta inselatoare si ceea ce este de fapt: un joc incredibil dintre real si visare.

Ce am vazut recent la ultima mea vizita aici, dupa trecerea atator ani a fost atat de schimbat. La Vulcanii Noroiosi am simtit cum se pierde ireversibil  notiunea timpului, cum limita dintre “a fi” si “a nu fi” este atat de subtire ca si consistenta pana la eterna transformare si chiar disparitie. Natura brat la brat cu Timpul mi-au dat o noua lectie de “metamorfozare”. Ce vazusem atunci, demult si ce am vazut de curand…multe locuri schimbate. Le-am vazut la inceput cu ochii amintirilor si apoi le-am privit cu alte simturi mult mai „treze” si mai “invatate” peste timp…Deh, viata trece peste toti si lasa urme…

Am fost cazata in tabara de la Arbanasi, situata intr-un peisaj pitoresc din Muntii Buzaului, pe Valea Slanicului, afluent al raului Buzau. Am descoperit o regiune de deal, cam la o altitudine de vreo 400-500 m, intr-o zi cu un soare cald si bland dar mai ales cu un cer clar in nemarginirea lui albastra. Toata zona era inconjurata de pajisti in destule locuri inca verzi, chiar daca excursia s-a petrecut in mijloc de toamna. Culoarea insistenta a fost verdele ingalbenit si uscat de peste arsita din vara. Dealurile din zona erau decorate fie cu paduri de foioase si de conifere, fie le-am vazut mai golase, cu vegetatia specifica toamnei, “galbejita” si cheala din loc in loc. Am pasit usor pe un teritoriu din ce in ce mai arid, pe parcurs ce m-am indreptat spre locul unde “forfota” si “traiesc” parca de cand lumea, acesti vulcani plini de un noroi in tonuri de gri.

buzau.hartavulcanii. noroiosi.drumul1vulcanii.noroiosi, drumulvulcanii.noroiosi, drumul1

Din tabara de la Arbanasi, pe malul stang al paraului Saratel, ce se desprinde din raul Buzau am urmat un drum cu destule serpentine, dar si gropi si hopuri a la Romania. Drumul s-a oprit undeva in comuna Beciu, ca apoi, dupa putin timp, sa ia calea fie spre sate de-a lungul soselei, fie spre catune uitate in timp si spatiu, imprastiate pe colinele blande si mai saracacioase in vegetatie. Aici, odinioara, erau paduri bogate de foioase, dar acum, peisajul mi s-a parut mai mult deprimant iar localnicii se indeletnicesc mai mult cu cresterea animalelor.

Noroc cu Mama Natura ce a asezat aici, in aceasta zona subcarpatica de curbura, o comoara nepretuita, un loc special, deosebit si foarte interesant, precum sunt acesti vulcani noroiosi, cuprinsi intre Beciu la nord si Berca, spre sud, cuprinzand aprox. 30 ha.

Pentru inceput am facut un popas la “Paclele Mici”, un platou aflat la Scortoasa, la sud de Beciu. Aici am gasit un taram aparte, de o frumusete inedita. Cred ca multi turisti care vad pentru prima oara aceasta zona, au senzatia ca s-au teleportat undeva, intr-un peisaj selenar, desprins parca din filmele de SF. Acest platou este cocotat oarecum la limita orizontului. Locul este inconjurat de niste dealuri cu forme care mai de care mai ciudate, cu vegetatie uscata lasata amintire de fierbinteala verii dar si cu ceva braduti pitici, vesnic verzi, care mai dau ceva culoare si viata locului sterp.

Am urcat spre varful platoului, pentru a admira si a ma bucura de prima revedere cu cei cativa vulcani care isi traiesc aici povestea lor milenara; unii cu craterele mai mici, mai efervescenti sau altii mai lenesi.

vulcaniinoroiosi

vulcaniinoroiosi0

Cei mai activi, spumegau alene, torceau acolo dintotdeauna, in sunete ciudate, ca niste “bombaneli”, iar la suprafata faceau “clabuci”. Localnicii denumesc aceste zgomote ale vulcanilor, “fierbatori” sau “pacle”. Acesta este rezultatul muncii neincetate a vulcanilor; sunt gazele care ies din adancurile pamantului si acestea cand scapa din noroiul care clocoteste domol in craterele ridicate, scot acele sunete de multe ori impreuna cu “seva” lor, adica lava de noroi vascos, de culoare gri. Cat de mult mi-a placut acest fenomen atat atunci cand l-am vazut prima oara, dar parca acum m-a fascinat mai abitir. Iar revarsarea luminii solare peste lava ce se scurgea de sus, din craterul neobosit, spre vale mi-a lasat o amintire pregnanta.

vulcaniinoroiosi1vulcaniinoroiosi2vulcan4

M-a fascinat aceasta intindere in nuante de la alb, galben, cu dare de gri mai inchis cand ies proaspete la suprafata pamantului si mai deschise atunci cand se usuca sub razele soarelui. O intindere pustie, dezolanta la prima vedere, ce te duce cu gandul la meditatie, o meditatie asupra Naturii, dar si asupra ta, ca Om, intr-o relatie cat mai stransa cu mediul in care ne traim existenta. Aici am simtit aceste locuri ca pe ceva sfant si unic, un petic de desert romanesc intr-o vesnica miscare lenta, calma, aproape neperturbata de nimeni si de nimic. Si mi-am dat seama ca si aici se intampla ceva clipa de clipa, fara sa ne dam noi seama. Atunci eram a doua oara pe un teritoriu al meu, de acasa, aparent al nimanui si totodata al tuturor, un taram de inceput de lume, calcat de picioarele mele dar si ale atator altii, exploratori in cautarea unei explicatii. Explicatia Naturii care face si desface dupa bunul sau plac. Iar noi, oamenii, mici scantei din marele Univers, in scurta noastra trecere efemera pe pamant prin arcul Timpului, trebuie sa ne bucuram de toate darurile si sa le ocrotim  acordandu-le respectul cuvenit. Sa realizam ca suntem pe cat de mari in crezurile si idealurile noastre; si pe atat de mici in marea realitate atotcuprinzatoare a lumii, fata de maretia si darnicia Naturii.

De-a lungul macinarii timpului, acesti vulcani, prin scurgerile lor nesfarsite de apa si namol, au sapat santuri adanci intr-un pamant uscat si sterp, lipsit aici de orice urma de vegetatie. Acestea dau un aspect straniu, de loc desprins de pe alta planeta, parca fara viata si culoare: tabloul cuprinde doar galbenul acelor pamanturi uscate, taiate de scurgerile lavei si saparea de vai, multe dintre ele adanci si periculoase daca nu esti atent pe unde calci; ca si cenusiul noroiului ce se scurge din gurile vii ale craterelor mai mici sau mai mari alte vulcanilor.

vulcan3

vulcan2vulcan6vulcaniinoroiosi4vulcaniinoroiosi3

Dupa poze si admirarea acestui prim loc special din inima Buzaului, am plecat mai departe, coborand spre locul numit tot de localnici “Paclele Mari”. Autocarul ne-a lasat undeva la poalele unui deal, am urcat ceva mai mult, mai intai pe niste trepte din piatra si apoi direct pe pamantul inclinat. De data aceasta si efortul a meritat mai mult.

Am redescoperit un alt platou, mai intins, mai vast, dar tot sterp, plin de crapaturi de la uscare, unele mai mici dar si altele foarte adanci. Aici sunt mai multe cratere, de diferite marimi. Am vazut si unii vulcani care de-abia isi mai sopteau povestea, in acea tacere naturala, deranjata doar de glasurile noastre, ale turistilor ce poposisem acolo. Acei mici luptatori in propriul lor noroi, iti dau impresia ca stau la panda pentru “a ataca” stiu eu, poate in alte timpuri viitoare. Am vazut altii mai vanjosi, cu craterul larg, generos, chiar si cu un diametru de peste 3-5 m, darnici atat in a “susura” gros dar mai ales in a-si arunca la vedere darul lor cel mai de pret: gazele si noroiul care se scurgea in valuri subtiri sau mai groase, peste vaile uscate, umezindu-le si facand din acest teritoriu pustiit, parca fara viata, unul in care totusi viata interioara, nestiuta si nevazuta de noi, palpita secunda de secunda. Apropierea de aceste cratere mari este periculoasa, pamantul din jurul lor este moale si risti sa ti se afunde piciorul in noroi…daca nu chiar si mai rau…

vulcan5vulcaniinoroiosi5vulcaniinoroiosi8vulcaniinoroiosi6vulcaniinoroiosi7vulcan1

Toate aceste structuri pe care le vedem astazi la Vulcanii Noroiosi s-au format pe seama noroiului miscat spre suprafata pamantului de gazele naturale, ce se gasesc in lungul unor falii profunde. Acestea taie una dintre cele mai importante structuri petrolifere si de gaze din zona Berca- Arbanasi-Niculesti.

Din toata aceasta “lupta interioara” din maruntaiele nebanuite ale pamantului, din acest noroi care se formeaza la contactul cu apele freatice dar si cu rocile argiloase, impreuna cu ciudata “limba borborosita” a gazelor cu iz de petrol, in timp se mai naste cate o forma ciudata, aproape halucinanta ce da nastere unui alt vulcan noroios. Si tot asa…

Un mare paradox, zic eu, este denumirea lor: Vulcanii Noroiosi reprezinta o imperechere ciudata a acestor doua cuvinte ce parca se exclud reciproc. Sensul cuvantului “vulcan” semnifica mai mult simbolul focului (asa cum il stim noi) iar cuvantul “noroi” te duce cu gandul la pamant si apa. Straniu si totodata incitant, cu toate acestea, imbinarea de „vulcani noroiosi” este o realitate, curioasa si ciudata, ce-i drept, dar ea exista, norocul nostru, chiar in tara noastra. Este o realitate pe cat de interesanta pe atat de spectaculoasa. Pacat ca si acest loc natural nu este suficient de mediatizat si promovat ca obiectiv turistic, ca de altfel si alte locuri speciale pe care le are Romania mea turistica!

Daca nu ati vizitat inca Vulcanii Noroiosi, va sfatuiesc sa o faceti; veti ramane incantati de ceea ce natura ne-a daruit aici, aproape de fiecare dintre noi. Sa va scriu doar un singur motiv pentru care merita vizitata zona:peisajul vulcanilor este unul cu siguranta memorabil. Nu-I veti uita niciodata si chiar veti dori o reintoarcere si o revedere cu acestia, indiferent dupa cat timp.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

4 thoughts on “Vulcanii Noroiosi – Reintalnirea dupa 30 de ani

  1. Foarte clare imagini şi cu explicaţii concludente. Nu mai rămâne decât să ai picioare bune şi să le vezi la faţa locului…

    Apreciază

  2. In cazul meu, a fost vorba despre o reintalnire dupa 25 de ani. Prima intalnire cu Vulcanii Noroiosi a fost demult, cand nu aveam mai mult de 13 ani. Ma aflam in prima mea tabara scolara, la Poiana Pinului. Intamplarea a facut ca dupa 25 de ani, o colega profesoara sa organizeze o tabara scolara exact la …Poiana Pinului. Am zis atunci ca nu trebuie sa ratez asta si am cumparat 2 bilete -pentru mine si fiica mea. In vara aceea, Mara abia implinea 4 ani si uite ca asa s-a nimerit ca Poiana Pinului sa fie si pentru ea tot prima tabara scolara. Imi amintesc eu ca a fost foarte impresionata de Vulcanii Noroiosi, desi era foarte mica. Chiar zilele trecute, m-am uitat cu drag pe cateva dintre pozele facute acolo. O mogaldeata de om parca pierduta in peisajul ireal de acolo…
    Te imbratisez, Ileana ! Sa ai o vara frumoasa !

    Apreciază

    • Buna, draga mea Daniela. Ce coincidenta! Si eu tot din tabara de la Poiana Pinului am ajuns intr-o excursie la Vulcanii Noroiosi!! Numai ca aveam 18 ani si eram in ultima mea tabara de eleva.🙂 Apoi, dupa mai bine de 30 de ani am revazut Vulcanii Noroiosi fiind intr-o aplicatie cu niste studenti. Dupa atata timp, am observat ca multi dintre vulcani au devenit inactivi…Oricum, peisajul este unic si extrem de spectaculos! Mogaldeata ta cea frumoasa, Mara, va creste vazand cu ochii si deodata vei exclama mirata: „Doamne, dar cand s-a facut asa de mare, ca parc-acum era o mogaldeata! Ce trece timpul asta!!”🙂
      Si eu te imbratisez, urandu-ti numai bine si o vara pe masura dorintelor tale!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s