Lefkada – Plajele din Paradisul Azuriu

27 iunie 2013 de ileanaxperta 15 comentarii

Asa cum am anuntat in primele impresii despre insula Lefkada in cele ce urmeaza voi scrie despre plajele vazute, admirate si “devorate” de noi cu toate simturile si gandurile noastre.

Partea de nord este diferita de cea sudica si mai ales de cea din vest iar relieful, la prima vedere zici ca este cam la fel dar nu este chiar asa, acesta schimbandu-se la fiecare pas. Precum am mentionat mai inainte, in nord se gaseste capitala Lefkas, care nu are o plaja anume. In schimb la doar cativa km de oras se afla plaja Agios Ioannis-Frini, aici gasindu-se din loc in loc ruine ale unor mori de vant.

Pe coasta de est se gaseste cea mai mare, mai animata, colorata, plina de veselie si bunadispozitie statiune, Nidri (sau Nydri, cu accentul pe i, cum pun grecii) despre care am de gand sa scriu impresii amanuntite pentru ca merita pe deplin si pentru ca acolo am avut sediul general in timpul celor 7 zile petrecute in Paradisul Azuriu.

Nidri are o plaja relativ ingusta, ce se “muleaza” perfect dupa forma micilor golfulete incantatoare, de-a lungul carora s-a dezvoltat orasul. Plaja este formata atat din nisip sau nisip amestecat cu pietris dar si cu iarba si din ce am vazut, peste tot este amenajata in dreptul hotelurilor respective, cu sezlonguri si umbrelute, la preturi fie de 4 euro ansamblul, fie trebuie sa consumi ceva bauturi de la barurile de acolo.

Un avantaj pe care l-am vazut eu la plajele din Nidri este ca, in pofida lipsei acelui “albastru de Lefkada” binecunoscut, si aici apa este foarte curata, in unele zile are o culoare de smarald stralucitor, intrarea in mare se face lin, ci nu dintr-o data iar in mare este nisip, ci nu pietre, decat foarte putin, doar la intrare. Deci, dupa parerea mea, Nidri este locul ideal pentru zbenguiala in apa fara nicio grija a familiilor cu copii mici si nu numai. Pentru ca aici, in marea de la Nidri am reusit sa facem adevarata baie in apele Lefkadei, chiar si pe vant, caci valurile formate sunt micute in comparatie cu cele pe care le-am prins noi pe coasta de vest…

Din Nidri se deschide pur si simplu o parte atat de frumoasa si de interesanta din marea Carte a Naturii pe care cu mandrie greceasca o detine insula Lefkada. De aici se vad atat de bine si de conturat insulele Scorpios, Meganissi si alte insulite mai mici. Statiunea Nidri ofera de asemenea, o gama foarte variata de hoteluri, vile, restaurante, taverne si baruri, minunatul port maritim spatios, ca si esplanada larga, atat de vie si de colorata, mai ales la lasarea serii.

Insula Scorpios este celebra prin faptul ca a fost pana de curand proprietatea fostului milionar Aristotelis Onassis. Aici bogatanul mafiot s-a casatorit cu Jacqueline Kennedy in 1968. Atat Onassis cat si fiul sau Alexandru si fiica sa Christina au mormantul pe aceasta insula. Accesul turistilor pe insula este strict interzis. Dar in schimb este permisa plimbarea de-a lungul tarmurilor pline de verdeata cat si acostarea ambarcatiunilor cu turistii care se pot delecta pentru o binemeritata baie in apele limpezi si atat de curate din jurul insulei.

Tot aici, foarte aproape de Nidri, poti atat de repede si de simplu sa treci de la mare la…munte. Dau doar un exemplu: cascada Dimossari este un alt punct de atractie foarte iubit si cautat de turisti. Este de-a dreptul incantator si atat de relaxant atat drumul pana acolo dar si acele chei sapate crunt si natural in piatra de munte, care duc imediat sus la caderea de apa. Am inteles ca Lefkada este detinatoarea mai multor astfel de locuri, cu cascade si pesteri atragatoare si interesante. Deci, un alt motiv de a veni pe aceasta insula, care stie cum sa-si dezveleasca necontenit comorile sale nebanuite, in cel mai firesc si modest mod dar si tare “apasat” cum zic eu, atat la privirea cu ochii cat mai ales la simtirea si bucuria sufletului. Drumul catre cascada este usor si la inceput trece prin livezi bogate in lamai, portocali, maslini si rodii. Cararile pe munte sunt accesibile iar peisajul montan este absolut fermecator. Parca nici nu-ti vine a crede ca undeva, jos, destul de aproape te asteapta plajele fierbinti cu o mare mai tacuta sau „guraliva” dar tare albastra!

Prima noastra excursie pe insula am facut-o pe coasta de nord-vest cu destinatia Kathisma. Am luat autobuzul local din imediata apropiere a hotelului Aspasia din Nidri, unde am fost cazate si in aprox. ¾ ora am ajuns. Biletul dus a costat pentru o persoana 3,5 euro.

Dar pana acolo, in drumul nostru am reusit mai intai sa dam o ocheada in Agios Nikitas. Acesta mi s-a parut a fi un satuc pescaresc traditional grecesc, situat la vreo 12 km de capitala Lefkas. Din mersul lent al autobuzului, mi-am dat seama ca satul se desfasoara doar pe drumul principal, fiind singurul sat de pe coasta de vest aflat la nivelul marii deoarece tarmul este accidentat si foarte abrupt. Si aici peisajul este stancos si culoarea marii este de albastru infinit. Pot scrie ca vazuta de la distanta, mi-a placut zona, fiind impodobita din abundenta cu dealuri si vai pline de maslini si pini, care duc spre plaja. In schimb, satul mi s-a parut putin animat, cu o liniste si monotonie tocmai buna pentru cei care doresc cu adevarat  repaus in vacanta lor. Este doar o parere a mea, subiectiva, bineinteles.

Un avantaj pe care il are satucul Agios Nikitas cred eu, este faptul ca acesta se afla aproape de cateva plaje extrem de frumoase. In partea sa de nord se intinde Pefkoulia Beach, unde se ajunge din drumul principal spre Lefkas, deci pe unde circula si autobuzul. La sud de Agios Nikitas este o plaja superba, pe care am vazut-o doar in niste vederi superbe si mi-a placut tare mult. Este vorba de Milos Beach, o plaja cu adevarat salbatica si exotica, ascunsa printre stanci, intr-un mic golf sapat in munte. Numele este preluat de la ruinele unei mori ce exista odinioara aici. Pentru a ajunge pe aceasta plaja, cel mai usor se poate lua taxi-boat, pentru 3 euro/pers. chiar din Agios Nikitas. Fiind o plaja foarte retrasa si mult mai greu accesibila, am inteles ca este locul unde se practica si nudismul, deci perfect pentru persoanele total nonconformiste, ce se doresc a se bronza „fara pete” 🙂 . Oricum, plaja este una din cele mai bune de pe insula nu doar datorita peisajului si nisipului de aici, ci si pentru linistea, exotismul si salbaticia sa.

Iata-ne ajunse la destinatia excursiei noastre din acea zi, la Kathisma. Autocarul ne-a lasat la o cotitura, unde are loc sa si intoarca pentru ca nu poate cobora pana foarte aproape de plaja, soseaua fiind foarte ingusta, in panta abrupta si cu serpentine. Tot de acolo ne-a si luat seara, la ora 18, cand este ultima cursa spre Nidri, respectiv spre Lefkas. Mentionez ca autoturismele ca si ATV-urile si scuterele pot efectua acest drum pana jos pe plaja. Mai greu ar fi la urcare…

Plaja de la Kathisma este incantatoare, ne-a fermecat de la prima vedere, cum se zice. De sus, in departare ochii nu vad decat marea si cerul, care pana la orele pranzului sunt unite intr-un albastru chiar fara de margini! Si apoi iti apare in fata o plaja intinsa, de nisip. Apoi apar cateva hoteluri, unele luxoase si cu piscine generoase. De-a lungul plajei sunt si cateva restaurante, terase si baruri foarte cochete si exotice, rasfirate pe limba de nisip alb-galbui. Plaja intinsa este adapostita de coltii muntelui care, privindu-I la capete, iti dau senzatia ca se pravalesc direct in marea cea albastra. 

In Kathisma, plaja este preponderent cu un nisip mare, grunjos, care face atat de bine la talpi! Pietre sunt doar la intrarea in apa si apoi in marea care se adanceste brusc cam de la vreo 2-3 m fata de tarm. Deci, mare pericol pentru copii si cei care nu stiu sa inoate, mai ales in zilele cu vant si valuri mari.

Aici marea este de cele mai multe ori involburata, cu vant destul de puternic, deci cu valuri de o spectaculozitate incredibila. Am avut norocul de o astfel de zi, in care marea, intr-un tandem perfect cu vantul ne-au oferit un show de zile mari; valuri uriase, inspumate, care se nasteau dintr-o mare azurie, de culoarea “albastrului de Lefkada” si udau cu putere tarmul pietros albicios. Si odata cu tarmul, si pe noi, racorindu-ne si bucurandu-ne deopotriva, lasand in urma amintiri de neuitat, traite cu maxim de intensitate si o fericire cu greu de descris in niste cuvinte simple. Trebuie sa fii acolo ca sa simti Lefkada cu toata fiinta ta!!!

In apropiere de Kalamitsi, un mic sat de munte care te intampina cu un puternic aer traditional grecesc, cu multe case simple dar dichisite cu obloane albastre la ferestre, cu multi leandri si palmieri asezati dezordonat pe drum, se gaseste o plaja extrem de salbatica si de exotica, prin pozitionarea sa cat si prin “vesmintele” ce le poarta: un mic golf, parca uitat acolo de o vesnicie, adancit printre niste mormane de pietre, de o parte si de alta a golfuletului, atat pe uscat cat si in apa limpede si clara, purtand acelasi albastru nemarginit. Plaja poarta numele de Kavalikefta Beach si este un alt superb loc de pe insula. Plaja este amenajata cu sezlonguri si umbrelute si tare frumos se vede totul mai de sus, de pe coasta! De-a lungul micii plaje cu pietris amestecat cu nisip, exista o parcare si o mica taverna.

Urmatoarea excursie am facut-o intr-o zi cand, imprietenindu-ne cu 2 tineri minunati, am inchiriat impreuna un “jaf” de Nissan la pretul de 49 euro. Incep povestirea cu sfarsitul zilei si fac o mare paranteza, aviz celor ce doresc a inchiria masini in Lefkada: masinuta asta s-a dovedit a fi tare buclucasa si extrem de lenesa la urcatul pantelor. Fiica-mea a observat de cand am pornit ca aceasta masina nu statea locului atunci cand era in panta la urcare si o tot lua usurel la vale. Iar prietenul nostru, soferul abia a reusit sa o “imblanzeasca”. Dar uite cum pe inserat, dupa o zi extrem de frumoasa, plina de placere si incantare, excursia noastra avea sa fie condimentata cu o mare aventura combinata perfect cu o grozava sperietura. Cand prietenul nostru a incercat sa urce o panta foarte abrupta, masina a inceput sa se “scurga” usurel la vale. In spatele nostru veneau alte masini care, normal ca au oprit vazandu-ne la un moment dat pe noi, fetele dandu-ne jos din masina si incercand sa o proptim intr-un fel. Ei, ziceti si voi, dragii mei cititori-calatori: cum puteam face noi acest lucru?! Masina aluneca lin la vale. Au venit in ajutor cativa tineri din masinile din spate dar picioarele lor au alunecat odata cu masina, soseaua fiind foarte alunecoasa pe acea portiune. Rasu’plansu’ pe noi toti!! Dar iata ca de sus, de la o taverna, vazand intreaga scena tragi-comica, ne-a venit ajutorul real, un grec, care s-a suit repede la volan, a calcat la maxim pedala, (ne-am mirat ca n-a trecut prin podeaua masinii!) au scrasnit cauciucurile, care au si spumegat, facand un fum cu miros de cauciuc super-incins, dar a reusit sa duca masina sus, pe sosea, pe culmea “succesului”. Am multumit frumos, ne-a pufnit pe toti rasul de n-am mai putut, dupa ce, cu cateva momente mai inainte transpirasem de ingrijorare, vazandu-ne cu masina frumusel tot mai jos, mai jos spre mare…Grozava sperietura am mai tras dar precum zicala spune intelept: orice rau este spre bine! Deci, concluzia pataniei noastre: pentru cei care doresc sa inchirieze masina, ii rog sa fie foarte atenti ce fel de masina inchiriaza, sa intrebe tot felul de date tehnice, etc.

In acea dimineata minunata de iulie, am pornit mai intai spre sud. Aici am intalnit oraselul Vasiliki, mititel, cochetel, situat in sud-vestul insulei, cu aerul sau specific grecesc, dar mult mai linistit decat celelalte locatii vizitate de noi. Golful larg, generos si atat de pitoresc, ce imbratiseaza cu atat de multa frumusete coasta muntelui care se ridica din spatele orasului, are o plaja din pietre amestecate cu nisip, ceva mai marinimoasa in latimea sa. Intrarea se face lin si in apa este nisip.

Golful din Vasiliki este renumit impatimitilor de windsurfing; dupa miezul zilei, cand vantul isi intra in oarece drepturi, aici este o adevarata delectare maritima sa vezi marea intesata de tot felul de ambarcatiuni de acest gen. In golful Vasiliki este raiul surferilor, o alta paleta de culori multicolore intr-un peisaj de poveste magica elena.

Dimineata, cand am ajuns noi acolo era liniste, tavernele si restaurantele isi asteptau clientii lenesi sa le calce pragul; am vazut cateva magazine cu multe suveniruri de unde ne-am luat si noi ceva amintiri si am mancat o gustoasa inghetata, admirand portul. Din oraselul Vassiliki se asigura legatura pe mare cu Nidri, Kefalonia si Ithaka si cu alte plaje salbatice dar spectaculoase, accesibile doar de pe mare. In statiune se pot inchiria barci, catamarane, caiace, biciclete, motorete si ATV-uri la tarife foarte accesibile. Intreaga insula poate fi descoperita folosind aceste mijloace de transport.

Cape Lefkada este situat in apropiere de Vasiliki si reprezinta unul din cele mai spectaculoase si unice locuri din insula, cu un drum stancos, cu o prapastie de circa 30 m si cu farul vechi ce ghideaza barcile pe mare. Am inteles ca de aici se poate admira un memorabil apus de soare, in sunetul asurzitor al valurilor ce se sparg de stanci. Noi am avut norocul de a vedea si simti cu toata bucuria sufletului un astfel de apus pe o alta plaja…cea mai frumoasa din Lefkada, dupa parerea noastra…

In drum spre urmatoarea plaja am facut un scurt popas pe o platforma, unde am privit in jos pentru a ne minuna de perfectiunea albastrului ce practic ne-a inconjurat de pretutindeni. In fata ochilor ni s-a intins albastrul nemarginit al cerului, sarutand albastrul nemarginit al marii; a trebuit sa privim cateva secunde foarte atent pentru a ne da seama unde ar fi orizontul. Si in acele momente de maxima placere, cred ca si sangele ni s-a colorat  in azuriul de Lefkada iar inima a pulsat frenetic in ritmuri de bouzuki sau sirtaki…Am ramas extaziati in fata darurilor minunate ale insulei si ne-a trebuit ceva timp pentru a ne dezmetici ca sa imortalizam momentul prin poze la greu. Ulterior am aflat ca aceasta  este partea salbatica a plajei Egremni. Cea organizata aveam sa o cunoastem mai tarziu spre dupa-amiaza.  Va impartasesc aici cateva poze, care sper sa va incante la maxim privirile si sa va determine sa va faceti cat mai repede bagajul cu destinatia Lefkada! 🙂

Imbatati si chiar drogati de atata albastru, iata-ne ajunsi in Porto Katsiki, considerat simbolul insulei Lefkada. Este locul cel mai cautat, vizitat si pozat de pe insula. Este o plaja preponderent pietroasa, amestecata si cu ceva nisip dar foarte grunjos. Aceasta plaja este considerata una dintre cele mai frumoase plaje din Europa si a-3-a din Grecia. Intrarea in mare se face doar pe pietre si este abrupta ca in majoritatea locurilor de pe partea vestica a insulei. Plaja se afla la circa 35 km departare de orasul Lefkada, fiind in apropiere de satul Athani.

Frumusetea acestui loc consta in primul rand, dupa parerea mea, in minunatia apelor albastre-azurii care vin si se imprastie cu marinimie pe plaja incinsa de atata soare si incanta turistii la maxim…asa cum ne-au incantat si pe noi.

Dar unicitatea acestui superb loc consta in spectaculozitatea sa: de fapt Porto Katsiki (in traducere Portul Caprei) este un golf sapat adanc in munte de valurile albastrii ale marii. Inaltimea culmii muntoase este destul de aratoasa iar de sus peisajul iti taie practic nu doar respiratia ci si graiul. Dar in schimb te imbie sa faci o sumedenie de poze!

Ca sa ajungi jos pe acele micute plaje extrem de exotice si unice in frumusete, plaje delimitate fie de modelul peretelui stancos al muntelui fie de cateva grupuri de stanci ce dau locului deliciul valurilor ce se lovesc cu putere de ele, imprastiind pretutindeni picaturi albastre de Lefkada, se coboara multe trepte, cred ca sunt in jur de vreo 100 sau mai mult, caci eu la un moment dat le-am pierdut sirul…Dar merita pe deplin orice efort! Grotele cu pietris sunt sapate in munte, ce isi priveste maiestos de sus podoabele sale: marea si plaja. Aceste grote sunt foarte cautate in zilele caniculare, fiind ca o umbrela naturala binecuvantata si racoroasa pentru turisti.

Din ce am observat doar de pe tarm, luand la picior fiecare golfulet in parte (de pe mare nu am avut norocul, caci in ziua cand noi am fost in croaziera a fost vant puternic si niste valuri super-long iar vasul nostru de croaziera nu s-a putut apropia de tarmul vestic al insulei), in Porto Katsiki sunt 3 golfulete cu micutele sale plaje pietroase udate din plin de valurile inspumate. Si atunci, in acea zi atat de albastra, atat deasupra capului nostru cat si jos, la picioarele noastre, am prins un vant teribil, cu o mare  involburata a caror valuri udau tarmul cat mai sus, acaparand teritorii intinse din plaja. Oricum, este un spectacol de-a dreptul fascinant, care practic te lasa mut de miracolele Naturii din Lefkada!

Exista 2 parcari mari, pazite si cu plata (5 euro/zi) iar in timpul zilei sunt foarte ocupate. Tot aici sunt si 2 taverne sau terase, unde am mancat si noi cate un hot-dog (3 euro/buc.) si un sandwish club generos cu cartofi prajiti (5 euro), privind in zarea albastra sau jos spre plaja si marea azurie.

Am ajuns si la Egremni beach, socotita a doua plaja cu care se mandreste Lefkada. Aceasta plaja se intinde pe mai multi km si este ocrotita de peretii inalti ai muntilor mereu inverziti ai Lefkadei, bogati in pini si din loc in loc din piatra. Dintre toate plajele vazute de mine pe insula, eu consider plaja din Egremni cea mai buna si cea mai frumoasa datorita nisipului cel mai fin, este foarte intinsa si lata. Iar peisajul este unul mirific. Privind-o de sus, dintr-un loc ce l-am crezut nepamantesc, am constatat ca sunt 2 portiuni ale acestei plaje: una salbatica, adica neorganizata cu sezlonguri si umbrelute, cu vreo terasa sau bar pe plaja. De aici, de sus, marea se vede…Ce atatea cuvinte! priviti pozele de mai sus…Pur si simplu, le ador! Cu totii am avut impresia ca ne aflam intr-o zona crepusculara dar…greceasca! 🙂 

Cealalta portiune a plajei Egremni este “dichisita” cu sezlonguri si umbrelute, la pretul de 7 euro/zi si un mic bar foarte exotic. Aveti grija daca doriti sa stati toata ziua pe plaja din Egremni, este doar acel bar, de mancare nu exista decat rontaieli iar de baut sunt doar cafele, beri si sucuri si la preturi mai mari decat in alte parti ale insulei. Toalete nu veti gasi pe nicaieri pe aceste plaje…un mare inconvenient la care grecii ar trebui sa se gandeasca si sa ia anumite masuri…

Pentru a ajunge pe plaja din Egremni, se coboara cele 350 trepte. Nu va speriati. Si aici merita pe deplin efortul de a le urca, chiar si dupa o zi plina de plaja, soare si baie intr-o mare albastra si cu valuri de poveste. Aceasta plaja este considerata de unii mai greu accesibila tocmai datorita acestor scari. Odata ajuns jos, pe plaja cu nisipul ce-ti mangaie alene talpile (sau ti le arde la ceas de amiaza), ridicand privirea spre munte ramai practic prosternat de placerea de a fi reusit sa ajungi acolo: datorita inaltimii muntelui si a lungimii sale, peisajul este absolut magnific: aici muntele, ca si in Porto Katsiki, rasare si se ridica vanjos direct de pe plaja, facand parca un scut de aparare al acestei zone fata de restul insulei. Aici ne-am simtit minunat, ne-am balacit in valurile imense azurii, dar aveti grija! si aici intrarea in mare este cu pietre si abrupta.

Pe plaja din Egremni am asteptat un miraculos si incantator apus de soare. A fost ceva sublim: undeva in vest, la orizont marea inghitea treptat astrul de foc, in timp ce de undeva dinspre culmea muntoasa estica se ridica usor stralucitorul astru al noptii. Nu am rezistat acestui spectacol perfect al Naturii si am facut poze la greu. Va las pentru cateva clipe sa priviti miracolul naturii la un apus de soare in Lefkada…

Si in Egremni exista o parcare situata sus, bineinteles si cam anapoda, la noroc. Se afla mai departe de plaja. Drumul pana la scari este neasfaltat, in panta destul de abrupta, plin de praful de la piatra de calcar si apoi se ajunge la acele 350 trepte. Deci rabdare multa la venire iar la plecare chiar mai multe…rabdari! :) Dar va garantez: MERITA efortul cu prisosinta. Rasplata va fi pe masura.

Ei, dragii mei, acestea au fost excursiile noastre pe plajele din Lefkada. A fost cea mai grozava vacanta petrecuta de noi la mare pana in acel moment iar bucuria de a calatori pana acolo a fost si va ramane infinita pentru ca am reusit sa mai cunoastem un alt paradis elen, unic in felul sau, acesta numindu-se de catre mine Paradisul Azuriu de la malul Marii Ionice.

Lefkada este insula din Marea Ionica ce este abia la inceputul cunoasterii sale la adevarata ei valoare. Ma bucura faptul ca a “iesit” clar si fara tagada, triumfatoare, si pe piata romaneasca, cu oferte turistice pentru toate buzunarele, in cateva locatii de-a dreptul minunate. Dar pacat, caci din ce am inteles, insula este inca mai putin celebra pe plan international, desi Lefkada este de o frumusete si naturalete uimitoare. Din ce am inteles, grecii isi doresc ca insula lor sa ramana cat mai putin “atinsa” de civilizatie, de poluare, de tot ce inseamna “comercial”. Poate ca este mai bine asa, sa ramana cat mai mult timp naturala, salbatica, ea insasi, “ascunsa” si invaluita discret in propria ei frumusete, maretie si mister. Oricum, viitorul sta in forta si puterea ei nemarginita, in unicitate si splendoare, in propria sa magie; in spectacolul inedit al plajelor si al marii; in tot ceea ce ofera ea inca de la departare, cand o vezi cum isi desfasoara libera si dezinvolta pletele sale verzi de pe culmile muntoase, trecand marea in albastrul ei unic spre un paradis terestru azuriu numit atat de simplu si frumos LEFKADA.

In incheiere iata si Concluzia mea: dupa ce am vizitat Thassos de 2 ori, Corfu si Lefkada, fiecare cate o data, pot scrie doar atat:

Thassos este insula de smarald, cu ape limpezi si line, linistita, calda, primitoare, mereu intinerita dar si tare inteleapta prin vechimea sa, salbatica in unele locuri dar totodata “cuminte”; Corfu este cea mai verde insula greceasca, plina de voiosie si naturalete, de efigii istorice renumite dar si de modernism si civilizatie, de locuri salbatice, cu grote albastre si ape ca de cristal; Lefkada este eternul “vis albastru” al Greciei, intesata de mult exotism, salbatica si naravasa, incantatoare si vesela. Nu pot scrie care dintre insule mi-a placut cel mai mult ci doar ca iubesc si ador Grecia cu toate minunile ei naturale, cu toata frumusetea ei salbatica si civilizata, cu traditiile ei, cu toata magia si farmecul fiecarui coltisor de unde razbate fie un fir de nisip sau pietris, de munte verde sau de ape limpezi, cristaline, azurii, albastre sau verzui; fie locuri istorice ce atesta autenticitate si valoare peste veacuri. Cine nu a poposit pret de doar cateva zile in vreun loc din batrana si mereu tanara Elada, sa o faca si va intelege marea mea dragoste pentru acest taram de-a pururi fermecat si fermecator; iar cine a fost, intelege cu siguranta despre ce am tot scris eu aici.

Si iata ca intr-un final v-am povestit  cum inima si ochii mei au privit pentru prima oara Lefkada patrunzator si direct in ochii ei cei albastri-azurii, cu tente de smarald. Stiu, am scris mult, poate e obositor dar asa am simtit. Sper ca voi, dragii mei cititori, sa fi avut rabdarea necesara pentru a parcurge toate randurile mele. Nu am dorit sa mai impart impresiile in mai multe parti, pentru ca toate informatiile sa fie la un loc si ca povestirea mea sa „curga” lin printre imaginile pozelor mele, cu speranta sa va fi facut placere. Sper sa fi reusit… Ca intotdeauna va doresc doar

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

http://www.youtube.com/watch?v=4U9oi_0icxM