Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Troia privita de la inaltimea Calului Troian

Lasă un comentariu


In drumul spre Marmaris, dupa o noapte frumoasa si odihnitoare petrecuta la Gelibolu, am traversat stramtoarea Dardanele spre partea asiatica a Turciei. Drumul cu ferry, intre Marea Marmara si Egee, a fost ca intotdeauna, o placere simtita din toate rarunchiile. Cei ce au calatorit cu ferry inteleg prea bine. Briza de dimineata, cerul de un albastru nepatat, cu soarele placut, inca bland si tare dulce, cu razele sale ce ne mangaiau usor pe fata cu o urare de “buna dimineata”. Si un ceai turcesc servit pe puntea vaporului. Ce incantare! Am trecut la Canakkale si…imbarcarea la drum spre Troia.

DSC06926DSC06934DSC06940

Iata-ne ajunsi in locul pe care-l stiam din mitologia greaca. Atata tam-tam in jurul sarmanei Troia. Scriu “sarmana” pentru ca atunci cand am intrat in situl arheologic sau mai bine zis, in ceea ce a mai ramas din acea cetate antica atat de renumita, eu, una, m-am cam dezumflat. De ce?! Pentru ca din pacate in zilele noastre nu s-a mai pastrat mare lucru din bogata, infloritoarea si faimoasa Troia, aceasta fiind unul dintre cele mai mari orase ale Greciei antice, teatrul luptelor dintre Ulysse, Ahille sau Agamemnon. Povesti scrise atat de frumos, cu mult har de la zei de catre Homer in opera sa de capatai, Iliada…Odata ce am intrat in situl arheologic, vestigiile ramase pot parea la prima vedere prea putine si poate noua, ca turisti, ne este foarte greu spre imposibil chiar sa facem o reconstituire a vechii cetati cu atat de mare rezonanta in istoria antica. Si totusi magia si farmecul acestui loc numit Troia sunt prezente intotdeauna acolo…

Ah, dar sa incep cu inceputul; la intrarea in zona sitului Troiei, am platit parca, nu mai stiu exact, biletul in jur de 10 TL pentru adult si 5 TL pentru copii pana in 16 ani.

La intrare “troneaza” mare stapan, cu ingamfare si nepasare, cunoscutul si invincibilul Cal Troian. Vai de mama lui!…Daca cel autentic ar fi fost ca acela prezentat la intrarea in cetate, cu aspectul  comercial batator la ochi, dupa umila mea parere, legenda lui ar fi palit repede si nu ar mai fi avut acum, in zilele noastre, un mare rasunet mondial.

DSC06955DSC06957

Sa nu-mi fie cu suparare pentru cei care au fost aici si le-a placut atat calul cat si “resturile” amarate ale batranei Troia. Dar ce am vazut eu, ce am perceput eu din tot acest loc impovarat de atata istorie si incarcatura emotionala ale acelor vremuri, oho, de foarte mult timp apuse…acum zau de-mi mai inspira altceva decat comert; undeva la intrarea in sit era chiar si o taraba plina cu tot felul de suveniruri, cele mai multe cu brelocuri si altele reprezentand calul. Renumitul „armasar” imens, din lemn, ce-i drept, dat cu o vopsea maro-roscat, cu o mare coada ce s-ar zice ca falfaie prin vantul uscat al Anatoliei este de fapt punctul de atractie. In interior sunt niste scari abrupte ce te duc pana sus, la etajul al doilea, pentru cei mai curajosi si dornici de facut poze de la inaltimea maxima a calului. Doar ca sa scoata un capsor la o fereastra, facuta si aceea cu multa stangacie. Turistii entuziasti nu pot decat sa zambeasca spunand clasicul “cheese”…sau mai nou un “smile” pentru a imortaliza momentul culminant trait in Troia de astazi. Am urcat si noi in interiorul calului, odata cu valul de turisti ce au pasit impreuna cu noi in lumea antica a Troiei…

De acolo, din “inaltul” calului se vede intr-adevar o panorama interesanta asupra ramasitelor Troiei si a intregii zone. Deh, cat e de frumoasa, ramane iar la latitudinea fiecaruia. Pentru cine indrageste foarte mult un morman de pietre mai aranjate, adunate sau mai rasfirate, se poate sa fie placut. In schimb pentru cine doreste ceva mai mult, de exemplu, niste ruine mai bine conservate, in care vezi cu adevarat urme ale unei mari civilizatii, sculpturi de mare arta, vazute pe pietre sau coloane, ii poftesc si le recomand sa viziteze Efesul. Am scris deja impresii despre marea cetate Efes. Acolo aveti clar ce vedea cu prisosinta.

Stravechea Troia, oras al Greciei antice, situat in nord-vestul Asiei Mici, la sud de Istanbul, a fost fondat in Era bronzului. Aoleu de cand! Stim cu totii legenda potrivit careia Troia a fost scena de lupta in faimosul razboiul troian, datorita unei domnite pe nume Elena (deh, tot o Elena…un nume predestinat in istorie) din aceasta Troia. Stim si povestea renumita privind cucerirea cetatii datorita faimosului Cal Troian. Tot aceasta Troia a fost cantata atat de frumos si duios, dar si cu mult patos si filozofie de catre Homer in canturile sale din Iliada.

DSC06963DSC06967DSC06972

In secolul 19, mai exact in 1870, sapaturile unor arheologi au scos la iveala dovezi incontestabile ale existentei in aceste locuri a mai multor orase construite unele peste altele, unul dintre ele chiar semanand cu cel descris de Homer. Astfel marea legenda a prins viata…

De aceea chiar la intrarea in situl arheologic se gaseste o harta cu nr. ruinelor oraselor din Troia, de la 1 la 9. De aici am dedus si eu ca totusi, pe acele locuri pe care calcam atunci, existasera candva, demult de tot, civilizatii infloritoare. Acolo isi traisera destinele cu bune si rele si pe vreme de pace sau de razboaie crancene. Acolo isi gasisera sfarsitul…Deodata am simtit ca din acel loc se strecoara pe langa mine usor, ca o adiere lina si rece acea istorie straveche de peste veacuri, pe care nimeni de pe acest pamant nu o mai poate nega. Acel loc Troia, este inca o dovada incontestabila ce poate intoarce inca o pagina misterioasa, glorioasa dar si atat de sangeroasa din marea Istorie universala a lumii. Si pentru acest fapt, respectul meu si cred eu, al tuturor trebuie sa existe, indiferent ca ne plac sau nu acele pietre, ruine sau urme mai vizibile (de ex. amfiteatrul) ale anticei si nemuritoarei Troia.

DSC06975DSC06974

Caldura infernala ce isi intinsese tentaculele pe acele pietre, aerul incins care ne ardea practic la nas cand respiram, praful uscat ce acoperea parca dintotdeauna locul cat si turistii ce incepusera sa se adune tot mai multi la acele ore, ne-au facut sa ne grabim vizita pe meleagurile troiene. Bucuria de a calatori tacut, printre ruinele Troiei ne-a daruit sentimentul puternic al curiozitatii omenesti de a cunoaste si de a ne gandi la importanta locului ce astazi este doar o amintire in care se strecoara fierbinti de arsita soarelui cateva mormane de pietre…si un cal troian ce cu siguranta a fost odata ca niciodata, intr-o forma sau alta dar semnificatia sa triumfa neschimbata peste arcul timpului…

In concluzie, o data in viata merita sa faceti o vizita la Troia, sa vedeti, sa simtiti, sa calcati pe acele pietre prafuite si incinse de soarele Turciei de azi si roase de negura vremurilor. Dar aveti mare grija daca faceti plimbarea vara, pe canicula, sa aveti cu voi multa apa, ochelarii de soare si neaparat capul acoperit cu o sapca sau palarie. Este infernal de cald iar vantul este absent in aceste locuri. Si nu trebuie sa va reamintesc de aparatul de foto pentru o imortalizare a ramasitelor Troiei de sus de tot, de pe Calul Troian! Sau chiar printre acele ruine stravechi ale legendarei cetati…

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s