Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Pamukkale – La Castelul de bumbac

2 comentarii


Timpul a trecut in zborul sau nemilos si vacanta noastra din Marmaris a luat sfarsit. Inca nu se mijise bine soarele printre culmile inverzite din imprejurimi cand am aruncat o ultima privire asupra orasului inca adormit. Se promitea o alta zi caniculara, plina de noi aventuri. Pe agenda noastra turistica din acea vacanta aveam notata o excursie foarte incitanta si interesanta, daca nu chiar fascinanta, intr-un alt loc extrem de spectaculos din Turcia. Este un loc controversat de catre unii, foarte placut de majoritatea, neplacut, poate de catre altii, dar…totusi un obiectiv turistic din Turcia, cu totul special si batatorit de foarte multi turisti. Din start va marturisesc scurt: noua ne-a placut foarte mult! Si veti vedea si de ce…Asadar, drumul nostru s-a indreptat spre Pamukkale sau in traducere din turca, numit Castelul de bumbac. Frumos nume, nu?!

Dupa un drum destul de lung de vreo 4-5 ore iata-ne ajunsi la intrare. Am luat bilete (20 TL pt. adult si 10 TL copilul pana in 14 ani) si pe-aci ti-e calea. Deja la orele pranzului era o caldura infernala, cu un soare necrutator iar vantul era, probabil si el plecat hai-hui in vacanta. Tot locul era descoperit, nicaieri nicio umbra. Am trecut mai intai in revista de la oarece distanta, ruinele anticului oras greco-roman Hierapolis. Acesta a fost cladit pe partea superioara a Castelului de bumbac. Mare lucru din acest important oras al vremii sale nu mai este; mai stau in picioare doar cateva relicve ale zidurilor de aparare, o parte din amfiteatrul cetatii, o coloana stinghera si o poarta de intrare. Nu am avut timp suficient pentru a ajunge sa vedem de-a fir-a-par acest loc incarcat de istoria bogata a locului, tinta noastra fiind Castelul de bumbac. Acesta este un sit natural situat in provincia Denizli, in sud-vestul Turciei, pe valea raului Menderes.

DSC07523DSC07525

Dupa cativa pasi uriasi, iata-ne in locul cel mai inalt al tinutului. Si in fata ni s-a desfasurat un tablou desprins parca din filmele SF. Cat cuprindeai cu ochii era numai alb, un alb ca de gheata stralucind orbitor sub razele soarelui fierbinte de vara. Nu mai vazusem pana atunci atata alb in forma pietrificata, cu ochiuri azurii de apa, ce cad in trepte pana jos, in vale.

De sus, de unde trebuia sa ne pornim expeditia, am vazut ca toti turistii se descaltau. Si ghidul nostru ne-a spus ca trebuie sa ne descaltam pentru a nu aluneca pe pietre si oricum n-aveam voie sa intram incaltati in bazinele pline cu apele termale. Deci, aveam doua alternative: sa ne luam incaltarile in mana sau le puteam lasa aici, la intrare, ca nu ni le lua nimeni. Unii si-au parasit acolo incaltamintea, altii mai tematori au plecat cu ele in mana. Noi le-am lasat. Pe parcursul expeditiei s-a dovedit a fi mult mai comod sa coboram acel deal alb…ca apoi sa-l urcam la loc, fara grija incaltarilor dupa noi. Si-asa la intoarcere a fost un chin cumplit sa urcam prin fierbinteala ce simteam ca ne topeste atat din inaltul cerului cat si de la picioare. Ce sa mai fi avut si grija papucilor. “Vaidenoi” a scris pe fruntile noastre atunci cand am urcat dambul stralucitor si alunecos🙂

DSC07530DSC07531

Asadar, in picioarele goale, doar cu geanta in care purtam si aparatul foto si cu apa dupa noi, iata-ne patrunse intr-un tinut ca de poveste; un tinut alb si fierbinte. Doar daca ridicai usor privirea si te uitai, hat, in departare, acolo recunosteai “teritoriul” pictat in culorile binecunoscute: in dreapta de exemplu, se vedea in vale un lac albastrui inconjurat de copaci feluriti, intruchipand un peisaj verde, plin de viata. In rest, doar albul pietrelor ce ascundeau sau lasau la vedere mici ochiuri albastre de apa calda…si cerul la fel de azuriu deasupra noastra.

DSC07533DSC07564

Pamukkale este un loc neobisnuit, considerat „cel mai important element de lumina” al Turciei. Este format din terase sau travertine asezate in trepte, peste care apa din izvoarele termale bogate in minerale (carbonat de calciu) ce provin din munte, a sapat de milenii, lasand in urma calcarul ce s-a depus si a format acele culmi albe si santuri mai adanci sau mai line. Apele din terasele formate ca niste gaoace erau foarte calde, o placere chiar sa te balacesti, cu toate ca la caldura de afara nici nu mai simteai diferenta de temperatura, sa zici ca te-ai racori putin. In unele locuri pietrisul era foarte taios la picioare si chiar periculos de alunecos. La un moment dat, parca ne-a parut rau ca nu aveam talpile mai tabacite… Dar am trecut cu bine peste acest mic inconvenient; caldura a fost tartora usoarei noastre indispozitii si ulterior a oboselii. Importante au fost placerea si bucuria de a calatori intr-un loc cu totul special, un loc ce trezeste calatorului setea de a cunoaste si de a se contopi pret si doar de cateva clipe cu acel teritoriu mereu surprinzator numit “castelul de bumbac”. A fost o experienta inedita sa umblam cu picioarele goale printr-o vale scaldata de mici siroaie de ape, la o temperatura de vreo 45 de grade C si in fata ochilor sa vedem doar alb, ca o gheata “fierbinte” din care, paradoxal, curgea o apa… aproape fiarta!

DSC07535DSC07538DSC07546DSC07555

Din loc in loc pe acele culmi muntoase din calcar, se rasfrangeau turturi ce ziceai ca sunt de gheata, incremeniti acolo poate, pentru eternitate. Un peisaj unic, fermecator, pe o vreme de vara fierbinte, cu ape curgatoare, ce se preling din pietre albe formand mici oaze ca niste piscine naturale. Ce poate fi mai frumos?!…

DSC07561

Lume foarte multa la castelul de bumbac. Unii veneau de jos, altii ca noi, coborau…iar cativa mai norocosi, faceau o baie strasnica in acele “cazi” naturale, cu apele de un azuriu in care cerul isi privea albastrul sau cel infinit fara pic de nori.

Am ajuns la poalele castelului, ne-am bucurat furandu-i cateva poze si apoi la deal cu noi, sa urcam. Of, ce greu ne-a mai fost, caci deja luam foc de la atata „caldura mare, mon cher”. Noroc ca am avut cu noi “fabrica” de aprovizionat cu apa rece si asa ne-am mai potolit marea sete.

Pe margine, se prelingea un raulet, ce sapase printr-un timp fara varsta acel munte si lasase urme colorate, de la un alb murdar, pana la ruginiu cu gri. Pe aceeasi parte, am vazut alte travertine parasite de vlaga, secatuite de caldura podisului Anatoliei. Pareau “murdarite” de istoria locului, in negura timpului si nu mai aveau acea stralucire alba ca a celor din prezent, ce “lucrau” de zor la foc continuu si acum, in zilele noastre erau atat de admirate de turistii-calatori. Parca mi-a parut rau ca peste ele se asternuse marea tacere a degradarii si uitarii. Acea portiune a castelului de bumbac era interzisa pasilor turistilor.

DSC07567DSC07570DSC07539

La un moment dat, am ajuns la o micuta cascada. Mmm, ce bine ar fi fost sa fi avut timpul necesar pentru a ne face acolo un dus natural! Poate ne mai treceau naduselile…Vise, maica, vise…caci noi trebuia sa ne intoarcem repede la autocar pentru a pleca mai departe spre Istanbul.

DSC07559DSC07562DSC07574DSC07585

In ultimii zeci de ani, turismul din Turcia a cunoscut o mare inflorire si datorita acestui loc deosebit. Astfel zona a fost modernizata si s-au construit drumuri noi si hoteluri chiar pe unele ruine ale orasului Hierapolis. Insa curand dupa, s-a constatat ca aceasta dezvoltare a daunat foarte mult peisajului natural. Astfel s-au luat masuri de protejare a zonei, Pamukkale fiind declarat Patrimoniu Mondial si s-au demolat unele hoteluri si in locul anumitor drumuri care afectau structura teraselor si a travertinelor s-au construit cursuri ale apei si bazine artificiale. Dar indiferent de aceste masuri, peisajul din Pamukkale se schimba necontenit. Multi turisti care au vizitat locul cu multi ani in urma si l-au revazut de curand, povestesc ca “locul este altfel”…si nu in sensul bun al acelui altfel, din pacate!

Cu chiu cu vai, dupa valuri de transpiratii, bombaneli si ofuleli, am revenit in varful dealului, ne-am regasit papuceii unde-i lasasem la venire si am plecat spre piscina Cleopatrei, pentru a da si acolo o mica ocheada.

Ei, aici era o adevarata oaza de verdeata cu umbrare binecuvantate; complexul beneficia si de un restaurant unde aveai sa-ti potolesti foamea si setea. Dar noi n-am avut timp de asemenea bunataturi si rasfaturi. Asa ca noi ne-am multumit doar sa privim peisajul de pe un pod, obosite si sleite de canicula. Uitaturile nostre au continut o doza usoara de invidie sau, hai sa-i zic, parere de rau, pentru ca unii aveau timp si inotau fericiti sau se zbenguiau de mama-focului, racorindu-se in baia Cleopatrei🙂 In schimb altora, sarmanii de ei, li se citeau pe fete grimase chinuite pentru ca se loveau la picioare in resturile de coloane si alte pietre ce apartinusera odinioara cetatii si acum zaceau pe fundul apei cine stie de cat timp imemoriabil. In final ni s-a dus de tot unda de invidie si nu ne-a mai parut rau ca n-am facut si noi baie acolo. Am tras cateva poze si repede la autocar, caci ne astepta de facut un nou drum luuung luuung pana noaptea tarziu…

DSC07589DSC07593

Pamukkale ramane locul in care natura si istoria s-au intrepatruns, formand acest loc magic, cu totul special. Este locul unde fantezia naturii a depasit cu siguranta orice inchipuire umana. Este locul in care Creatorul a daruit umanitatii inca o bijuterie naturala. Pacat ca o parte din aceasta mare bijuterie s-a degradat si din ce am inteles, aceasta degradare continua neincetat…Ce pacat!

Pentru cine n-a fost la Pamukkale si doreste, sfatul meu este sa mearga cel putin o data. Este un loc cu totul aparte si destul de aproape de noi. Se fac si excursii din Kusadasi, Marmaris sau Bodrum. Dar aveti mare grija si neaparat sa va luati cu voi sticla de apa rece, palaria de soare, crema protectoare impotriva soarelui, costumul de baie, daca aveti mai mult timp la dispozitie pentru o balaceala in piscinele naturale ale travertinelor si bineinteles ochelarii de soare. Negresit sa nu va uitati sau pierde entuziasmul, caci fara el, excursia va deveni o corvoada, mai ales in zilele caniculare de vara. Oops, the most important: nu va uitati aparatul de poze sau camera de filmat. Merita din plin un tur de manivela sau cateva instantanee. Deci, la drum si sa fiti sanatosi sa aveti ce povesti…

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

2 thoughts on “Pamukkale – La Castelul de bumbac

  1. Oprirea la Pamukkale a fost si pentru noi un moment important in drumul de intoarcere spre Bucuresti. Descaltatul nu se face doar din grija pentru turisti, sa nu alunece, ci si pentru a conserva mai bine terasele, mult deteriorate in ultimele decenii. Am vazut poze vechi, de prin anii 60, in National Geographic, cand aratau mult mai bine si erau adevarate stranduri. Acum nu mai e voie sa intri in bazine, de fapt, dar turistii, mai nedisciplinati cum sunt ei si dorind neaparat sa faca o poza in apa, mai intra, fara insa sa mai faca baie.

    Apreciază

    • Pamukkale este un tinut de poveste, cu totul special si foarte atractic pe care il are Turcia. Este un obiectiv turistic „must see” din acea zona. Da, stiu, ca turistii trebuie sa se descalte pt. a nu deteriora mai mult terasele si cararile pe unde se scurge apa termala. Stiu ca nu e vorba de grija pt. a nu aluneca turistii, pt. ca ei oricum aluneca!🙂 Asa cum ai scris si tu, masura este luata pentru conservarea teritoriului care oricum se deterioreaza de la Mama Natura. Intotdeauna vor fi si „neascutatori” si mai ales, cred eu, inconstienti, care prin atitudinea lor sa participe la distrugerea naturii. Ideal este sa fim recunoscatori ca reusim sa traim bucuria de a calatori in asftel de locuri de exceptie care nu sunt deloc atat de departe de noi. Trebuie doar sa respectam natura, ca si ea la randul ei sa ne recompenseze cat mai mult timp cu toate darurile sale.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s