Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Cetatea Alba – Istorie si magie

3 comentarii


Cand ne-am intors spre casa, de la Odessa, am facut un scurt popas pe un taram de poveste veche, veche, incarcat de istorie, de multa istorie…la Cetatea Alba. Auzisem de aceasta demult, inca de cand eram mica, in povestile depanate de mama mea, care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, fusese refugiata impreuna cu familia ei, in localitatea Cetatea Alba, pentru ca locuinta lor din Bucuresti fusese bombardata de raidurile aviatice cumplite ale americanilor…Ce-mi placea sa ascult in tacere povestile mamei!…

Drumul spre oras si, implicit spre cetate, a fost cam dificil, o sosea ca vai de mama ei, plina de gropi de top “nambar oan”🙂, le bate cu siguranta pe ale noastre. Dar frumusetea a urmat cand am ajuns pe o fasie de pamant; pe o parte era Marea noastra cea Neagra iar pe cealalta cat vedeai cu ochii se intindea marele Nistru; un peisaj fascinant, o intindere imensa de ape incremenite si noi la mijloc, pe o “panglica” de asfalt ondulat si gaurit din loc in loc. Fiind si ceva pacla nu s-a putut vedea deloc malul celalalt la raului. Am traversat peste un pod mai deosebit pentru locurile saracacioase prin care treceam.

DSC08334

Cetatea Alba este un obiectiv turistic interesant si special, e bine de vizitat macar o data, pentru felul ruinelor pastrate in unele locuri destul de bine dar mai ales pentru semnificatia ei in istoria neamului romanesc. 

Ruinele cetatii se afla in localitatea cu acelasi nume, Cetatea Alba din regiunea Bugeac, aflata in Ucraina de astazi. Radacinile cetatii se adancesc mult in istorie. De-a lungul timpului s-au tot descoperit urme arheologice care atesta ca pe acest teritoriu s-ar fi aflat initial o colonie greceasca. Pai era si normal, nu?!…Dar aceasta s-a tot preschimbat in decursul istoriei, purtand diferite nume, la diferiti stapani; a fost deci cetate greceasca, a fost si cetate daca, numita Tyras cand a facut parte din regatul dacic al marelui Burebista. A fost cetate turca dar si rusa si moldoveneasca. Numele de Cetatea Alba a fost luat, se pare, de la Nistru, care se presupune ca s-ar fi numit demult, in antichitate, “Raul Alb”, datorita claritatii si puritatii apei. Dar la atribuirea numelui cetatii ar fi contribuit, tot asa se zice, si culoarea deschisa spre alb a pietrei de constructie din care a fost ridicata cu truda si sudoarea mesterilor de la acele vremuri.

Cetatea Alba a devenit mai cunoscuta pe timpul domniei lui Stefan cel Mare, care a reconstruit-o aproape din temelie. Ea a reprezentat cea mai mare si mai intarita fortificatie din Moldova medievala, socotita si cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei. Spre sfarsitul sec. 15 cetatea a cazut sub stapanire turceasca. Apoi a fost recucerita de ostenii moldoveni, ca mai apoi sa treaca pe mainile cazacilor, rusilor, iarasi ale moldovenilor, apoi iar in mainile turcilor. In concluzie, Cetatea Alba a fost martora unor vremuri cumplite de-a lungul istoriei sale zbucumate, a fost teatrul multor confruntari, batalii si lupte crancene. Dar cu toate aceastea, ea a supravietuit peste secole. Astazi este un deosebit si important obiectiv turistic din zona.

In anul 1918 orasul si cetatea au devenit parte din Regatul Romaniei, ca apoi, in 1941 sa fie ocupat abuziv de Rusia; orasul a fost eliberat de trupele viteze ale tarii noastre ca urmare a intrarii Romaniei in cel de-al 2-lea razboi mondial. Dar in 1944, orasul si cetatea au intrat din nou pe “mana” rusilor, dupa cum se stie, rusii luand teritorii din tara noastra, si deci si o parte din Moldova, impreuna cu Cetatea Alba. Dupa destramarea URSS-ului, in 1991, acest teritoriu a fost redat Ucrainei care, alaturi de alte state fost sovietice, a devenit independenta.

Astazi Cetatea Alba reprezinta un monument vechi si simbolic de arhitectura din acele timpuri. Cred ca aceasta marturie inca vie a istoriei acestor locuri impresioneaza turistul sau simplul calator ce-i trece pragul, atat prin dimensiunea sa, prin expresivitate dar si prin spatiul unde a fost zidita, pe malul larg al Nistrului, unde acesta se varsa in Marea Neagra.

Poarta Mare se afla si astazi la intrarea in cetate si se mentine destul de “autentica” si tare pe pozitie. Deasupra portii am distins stema Moldovei. Ghidul ne-a spus ca nu este stema originala, ca aceasta ar fi fost dusa la Odessa pentru restaurare si intre timp, vezi Doamne, s-ar fi pierdut…undeva in negura istoriei contemporane, asa cum probabil ca s-a incercat sa se piarda cam tot ce a fost romanesc acolo…

DSC08338DSC08339DSC08340

Cetatea Alba are un farmec al ei, atrage calatorul, nu doar prin paginile sale de istorie zbuciumata, ci si prin ceea ce este ea astazi. Zidurile de aparare groase si foarte inalte mi-au dat impresia de inexpugnabilitate. Cu toate acestea, cetatea a tot fost cucerita de-a lungul existentei sale, ba de turci, ba de romani. Oare in zilele noastre, cine a mai „cucerit-o”?!… Oare cati romani stiu despre Cetatea Alba si istoria ei? De ce noi, romanii, nu mediatizam mai mult bunurile care au fost parti din neamul nostru stramosesc si le-am lasat prada unei istorii contemporane “mutante”?….Acolo sunt ghizi care spun povesti diferite despre acelasi loc. De ce incep sa povesteasca adevarata istorie doar cand te aud ca esti roman?!…Cand se vad clar urmele stramosilor nostri, incepand cu portile din lemn de stejar de pe vremea lui Stefan cel Mare. Sunt autentificate istoric! Romanii chiar au fost acolo. Cetatea Alba a fost a romanilor moldoveni. Istoria este acolo si vorbeste de la sine prin urmele lasate de inaintasii nostri! Noi suntem inca acolo! Daca esti roman cu adevarat, cand vizitezi cetatea chiar simti asta…ca apartii acelor locuri.

Mi-a placut cetatea. Practic m-a atras nu doar prin cadrul natural in care a fost ridicata, ci prin modul cum a fost conceputa. Cetatea este incercuita de metereze in forma de caneluri, cu turnuri la fiecare colt care se mentin si astazi destul de bine. De sus, de pe zidurile inalte se intinde o frumoasa panorama a Nistrului; am vazut la mal pescari ce-si incercau norocul sau altii mai temerari erau cu barcile pe apele intinse cat vedeai cu ochii.

DSC08341DSC08342DSC08344

Plimbandu-ma prin cetate, la un moment dat am avut o ciudata impresie ca zidurile imi soptesc povestea lor, de parca ar fi fost vii. Peretii grei parca respirau a descatusare si libertate….dupa atatea secole de lupte si distrugeri. Poate ca acum cetatea si-a gasit in sfarsit, dupa atata vreme, linistea in eternitate…indiferent la ce stapan este astazi.

Marea curte din mijlocul ruinelor cetatii este dominata de o constructie ca un castel, cu doua turnuri foarte bine conservate. Pret de cateva momente m-am lasat prada inchipuirii, crezand ca vor iesi de acolo sau voi vedea de pe potecile ce duc mai sus in cetate, ostiri pregatite de aparare, cu sabiile trase din teaca si cu palosele pregatite de lupta; in visul meu scurt am auzit marea de oameni, care odinioara isi traisera acolo destinele cu bune si rele…

De-a lungul zidurilor exterioare foarte inalte, care “cad” practic direct in Nistru, pe latura lor interioara se poate urca pentru admirarea peisajului de dincolo de cetate. Tot de sus apare si cetatea in ansamblul ei. Atentie mare daca urcati pana acolo: poteca este foarte ingusta si plina de pietris denivelat si la o mica dezechilibrare poti aluneca si cadea in unele locuri de la o inaltime considerabila. Merita, zic eu, riscul, bineinteles cu mare prudenta, pentru ca numai de acolo se poate vedea intinderea imensa a Nistrului. Este un tablou deosebit, care mie, una, mi-a placut foarte mult.

DSC08347DSC08350DSC08355DSC08356

Cand am vizitat noi cetatea, fiind duminica, am constatat ca Cetatea Alba a devenit teritoriu comercial, scena nuntilor din zona. Am asistat la sedinta foto a 2 perechi de tineri casatoriti care au ales Cetatea Alba ca decor cu totul special pentru a-si imortaliza momentul important din viata lor. Mirii isi tineau strans de mana frumoasele lor alese. Probabil ca le era teama ca nu cumva sa “rasara” dintre ruine vreun intrus cavaler medieval calare pe vreun murg alb sa le fure miresele🙂 Daca ar fi stiut el ca asa este astazi obiceiul, cu siguranta ar fi aparut. Ar fi castigat si ceva bani pentru asta!🙂 La fericitul eveniment a fost prezent tot alaiul vesel si galagios de invitati care, impreuna cu mic si mare au realizat, cred eu, niste poze de neuitat.

Mereu imaginatia mea zburda necontenit si ma gandesc ca, poate atunci cand la cetate intunericul coboara lin dupa un amurg inflacarat si “stins” alene in apele calme ale Raului Alb, cand tacerea devine atotstapanitoare si poate chiar infricosatoare, de acolo, dintre acele ziduri apar ca niste umbre miscatoare tinere fete imbracate in straie de sarbatoare ce-si unesc destinele pe vecie cu flacai voinici si toata curtea pulseaza de viata si voie buna. Incerc sa imi alung din imagine scenele cumplite de lupte ale stramosilor…

Cine stie?! Poate ca in ruinele cetatilor care au infruntat timpul, o viata nestiuta si nevazuta de noi, palpita de zor, aceste ziduri ramase biruitoare fiind dovezile vii ale existentei noastre pe pamantul datator de viata si istorie, cu toate trairile si amintirile acelor vremuri. Ele fac parte din Marele Intreg ce ne uneste pe toti. De aceea, eu cred ca nu trebuie sa uitam nicio clipa ca facem parte din acest mare intreg si se cade sa respectam si sa pastram aceste locuri stravechi, care atesta la urma urmei, trecerea noastra pe acolo. Acum cand scriu, ma gandesc ca pentru mine, bucuria de a calatori la Cetatea Alba, a fost speciala si cu atat mai mult, m-am simtit mandra ca odinioara acele pamanturi au apartinut tarii mele.

DSC08366DSC08367DSC08371DSC08369

Daca veti fi vreodata prin zona si sunteti sau chiar daca nu sunteti mari iubitori de monumente si cetati, va recomand totusi sa vizitati Cetatea Alba. Ganditi-va doar ca acolo odata, a fost un petic din pamantul nostru strabun, deci o mica parte din fiecare dintre noi. Cred ca acest motiv ar fi de ajuns, nu-i asa?!…..

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

http://translate.google.com/translate?u=translate.google.com/translate?u=bucuriadeacalatori.wordpress.com/2013/08/08/cetatea-alba-istorie-si-magie/&tl=en

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

3 thoughts on “Cetatea Alba – Istorie si magie

  1. Buna. Cetatea arata foarte frumos, iar peisajul este superb. Iti inteleg si sentimentul, pentru ca si eu as fi reactionat la fel, cand as vedea ceva ce in mod normal era al nostru.

    Apreciază

    • Buna, dorule! Asa e, cetatea inca se tine bine pe propriile-i picioare. Ce pacat ca nu ne mai apartine demult, pt. ca istoria face si desface mereu…si nu intodeauna corect. In fine! Ma gandesc la faptul ca daca ea apartinea si azi Romaniei, ar fi fost mult mai cunoscuta si apreciata de poporul nostru decat este acum. Si zau de nu e mare pacat! Week-end de poveste frumoasa iti doresc!

      Apreciază

      • Multe teritorii care ar fi trebuit sa ne apartina sunt „instrainate” acum. Cel mai urat este ca unele si-au pierdut identitatea sau mai grav, s-au pierdut in negura timpului. Un week-end pe gustul tau!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s