Riviera Olimpului – Acolo unde timpul se scurge in nemurire…

2 septembrie 2013 de ileanaxperta 2 comentarii

Dragii mei cititori, bine v-am regasit! De curand m-am intors acasa, dupa ultima escapada estivala de vacanta. Mi s-a mai indeplinit un vis turistic. Pasii m-au condus de aceasta data in Tarile Baltice, calatorind si vizitand alte locuri de vis ale batranei Europe, locuri ce imi vor ramane cu siguranta atat in memoria gandului dar mai ales in cea a inimii. Despre toate acestea voi povesti cand le-o veni sorocul, la timpul potrivit…Dupa mica deconectare de vacanta, iata ca trebuie sa-mi repun in miscare marea reconectare la viata cotidiana cu tot ce cuprinde ea. Chiar daca mintea imi zboara departe, deja cuprinsa de o mare nostalgie la zilele insorite ale vacantei abia trecuta si imi este destul de greu sa ma ancorez la prezent, trebuie s-o fac, nu-i asa?! 🙂 Astfel, acum imi voi continua povestea de vacanta petrecuta in Paralia Katerini, cu partea a doua a excursiei noastre facuta in zona Pieria – Riviera Olimpului.

(continuare de aici:  https://bucuriadeacalatori.wordpress.com/2013/08/15/pieria-spre-lacasul-zeilor/ )

Pelerini la Biserica Sf. Dionisios

Dupa ce ne-am apropiat cat mai mult de Lacasul Zeilor, pierzandu-ne cateva clipe din eternitate in verdele muntelui Olimp si ne-am bucurat privind apele cascadei si cazii lui Zeusi, am luat calea spre celelalte 2 obiective turistice pe care le mai aveam de bifat in excursia noastra de-a lungul rivierei.

Asadar, a doua oprire din program a fost vizitarea bisericii Sf. Dionisios. Veniti de la umbra muntelui am dat de caldura de foc. Am avut totusi placerea si rabdarea sa o ascultam pe ghida noastra care ne-a povestit ca aceasta biserica a fost construita prin sec. 16, de catre Agios Dionisios, un pustnic care a trait intr-o pestera din apropiere, devenind o proeminenta personalitate ecleziastica. Timp de sute de ani, locasul sfant a fost sprijin religios si economic pentru aceasta zona din apropierea Olimpului. Aici este locul preferat pentru pelerinaj al locuitorilor din Macedonia Centrala dar si a montaniarzilor. Vechea manastire a fost distrusa de doua ori dar ea a fost refacuta in ultimii ani. Biserica ce se viziteaza astazi este biserica principala, aproape integral restaurata.

Am intrat intr-o curte destul de spatioasa si in fata am vazut un fel de foisor, ca un turn mai inalt, cu o terasa acoperita, unde te poti urca pe niste scari din piatra si poti privi zarile. Superb! Biserica este pe partea stanga cum se intra in complex. Locasul sfant are o constructie de exceptie, cu peretii grosi, rezistenti, dintr-un amestec de piatra alb-galbena cu rosu, cu arcade ample. Interiorul este deosebit. Altarul este decorat din plin cu icoane asezate in rame aurite, ca dealtfel si cele doua mari icoane de-o parte si de alta, tot in rame aurite cu modele ce au adunat toata frumusetea si maiestria artistica a fauritorilor acestor bogatii spirituale. Biserica si interiorul sau impresioneaza tocmai prin toate aceste obiecte de arta de o mare valoare.

Intr-un colt ceva mai ferit de aleea principala, se ridica un turn patratos, inalt, construit tot din piatra, unde am vazut ca este gazduita clopotnita. In fata bisericii, pe dreapta, complexul mai cuprinde si un muzeu, unde sunt expuse multe obiecte de cult, de la papirusuri foarte vechi, harti, imbracaminte pana la moaste ale multor sfinti, asezate in cutii din lemn sau argint. M-au impresionat tare mult degete sau bucati de tigve ale inaintasilor, unii devenit sfinti, asezate cu atata respect si evlavie in vitrine, pentru a fi vazute de publicul larg din toata lumea. La intrarea in muzeu este un anunt care atentioneaza turistii ca fotografiatul este interzis. Aici a fost locul in care chiar am respectat cu sfintenie acel anunt, dintr-un respect deosebit pentru acel loc sfant si special.

Biserica Sf. Dionisios mi-a lasat amintiri frumoase si emotionante si, ca mereu in astfel de locuri, am simtit din plin bucuria de a calatori ca pe o liniste a sufletului, ca pe o interesanta lectie de istorie a locului si mai ales, ca o noua impacare cu interiorul si exteriorul meu pamantesc…

Vizitatori intr- o lume de piatra vie – Traditionalul sat Paleos Panteleimonas

Ultima destinatie din aceasta excursie interesanta si  frumoasa a fost satul Paleos Panteleimonas. Am urcat cu autocarul pe cateva serpentine, un drum de munte pe o sosea impecabila si am ajuns undeva sus, de unde ni s-a asternut un peisaj desprins parca din ireal. Deasupra mea am vazut cerul de un albastru “crancen” cu un soare dogoritor…de unde imediat privirile mi-au cazut undeva jos, spre pamant. Spre pamantul unde se vedeau atat de bine soselele parcurse de noi in acea zi. Se vedeau mici si parca neinsemnate orasele si locurile de unde venisem noi. Dar spre marea noastra bucurie, am vazut marea de la acea inaltime. Da, da! Am vazut marea unde nemarginirea ei se contopeste undeva intr-un orizont pierdut in timp spre nemurire…In acea zi, in acea excursie am reusit sa-i cuprind cu privirea si inima miracolul frumusetii ei albastre, cu apele sale linistite si curate ce imbratiseaza tarmurile usor coafate ale Rivierei Olimpului.

Insa mai aproape de noi, ni s-a aratat micul si pitorescul sat atat de vechi dar bine conservat si intretinut, Paleos Panteleimonas. Acesta este un vechi sat de pastori, ridicat demult, de la inceputul sec. 15, pe versantul estic al muntelui Olimp. Este situat la o altitudine de aprox. 700 m, fata de nivelul marii. De aceea ofera o astfel de panorama spectaculoasa asupra intinsului Golf Thermaikos si a zonei de coasta a Pieriei de sud.

Fiind ora pranzului, ghida ne-a indrumat sa luam pranzul la o taverna, “Pleiades”, purtand un nume in “trend” cu locurile vizitate de noi. Apoi ne-am inceput plimbarea. Am descoperit o lume ce mi s-a parut pierduta undeva la marginea timpului. Dar spre surprinderea mea a fost doar o aparenta, pentru ca satul este incantator si pulseaza a viata si stralucire traditionala. Plimbarea a fost o adevarata provocare pe un taram vechi si extrem de pitoresc, unde dintotdeauna timpul parca isi bate aripile pe loc. Ceea ce ne-a adus in prezent au fost doar cateva autoturisme care, sincera sa fiu, nu-mi pot imagina cum au ajuns pana acolo, in partea superioara a satului, caci cu siguranta nu au zburat! 🙂 Stiu grecii sa sofeze, nu gluma. Dar sunt si turisti indrazneti care aleg sa se uneasca pret de cateva zile cu acest tinut de poveste strabuna cu iz autentic rural.

Drumurile sunt foarte inguste, pietruite si foarte denivelate. De cum intri in sat, totul iti da impresia de incremenit; cararile ca si casele, toate sunt lucrate doar din piatra si numai din loc in loc mai vezi cate o barna din lemn. Am inteles ca astfel de constructii sunt specifice zonei. Tocmai acest aspect mi-a placut enorm, satul fiind un loc cu totul special, nu doar prin vechimea si istoria sa ci si prin felul cum aici vezi la orice pas modul cum traditia s-a pastrat nealterata peste timp.

Satul a fost parasit dupa mijlocul secolului trecut, dar a prins din nou viata, devenind o destinatie turistica de un pitoresc cu totul aparte. Datorita acestui fapt, in anul 2003, satul Paleos Panteleimonas a fost declarat Monument de Patrimoniu National. Casele vechi din piatra au fost restaurate si pastreaza nealterata tipologia si forma cladirilor Olimpului pierian.

Mergand pe asa-zisele stradute, unde, surprinzator, pot urca si cobora masini, am dat de biserica satului, foarte veche, dezvelindu-si fara teama varsta uitata in trecut. Ea se afla in piata centrala si este biserica inchinata sfantului Panteleimonas. Strajuita de platani stufosi ce dau o racoare binefacatoare acestui loc, biserica reprezinta o adevarata bijuterie arhitecturala locala. Nu este ceva nemaipomenit, dimpotriva, este o cladire simpla, joasa, modesta, toata din piatra. Nu are deloc maretia si grandoarea unei biserici. Dar cred eu, tocmai aceste particularitati atrag turistii si cu siguranta macar unii dintre ei isi vor aminti ca in acest sat, in plimbarile lor, au dat peste un locas sfant cu totul special. Eu sigur imi voi aminti…

Tot urcand si coborand pante line sau mai abrupte, am intalnit cateva taverne traditionale, ce decoreaza placut satul, improspatandu-l si intregind un peisaj arhaic de sat de munte undeva in Grecia….Paradoxal, am vazut turisti ce se relaxau si se bucurau in mijlocul acestui cadru natural deosebit, fie mancand sau band ceva pe terasa unui restaurant tipic grecesc. De asemenea, ne-a placut tare mult un mic magazin asezat „strategic” la intretaierea a doua stradute inguste, unde am admirat un bogat sortiment de suveniruri de toate felurile, in special cu obiecte autentice de artizanat.

Satul Paleos Panteleimonas, vechi de peste 500 de ani, se deosebeste de celelalte asezari adapostite de Muntele Olimp, prin stilul arhitectural unic, descris mai sus. Se poate spune chiar ca acest vechi satuc aparent pierdut pe carari de munte, este un adevarat muzeu al satului grecesc in aer liber. Satul mi-a dat o senzatie puternica de trainicie si putere de supravietuire intr-un timp ce se scurge intre odata, demult si clipa prezentului, pierzandu-se undeva intr-un viitor nemuritor. Cadrul natural de exceptie, cocotat undeva pe o culme muntoasa, avand marea ce se asterne linistita la poale, toate aceste minunatii naturale fac din satul Paleos Panteleimonas un loc devenit obiectiv turistic deosebit si deja bine cunoscut din zona Rivierei Olimpului.

Localitatea este preferata foarte mult de catre turistii greci ce vin aici pentru a se odihni si a se remonta, deci pentru o binemeritata relaxare. Un mare noroc al pozitionarii satului il mai constituie si plaja larga si nisipoasa a statiunii Platamonas, situata in imediata apropiere, la doar cativa km distanta, ca si frumosul Castel Platamon, un alt loc ce merita vizitat.

Dupa plimbarea noastra atat de interesanta si de placuta prin lumea unui sat cu alei si case de piatra, am coborat la autocar. Asteptand masina, la drumul mare ne-a iesit in cale un pui de  broasca testoasa, care probabil isi facea plimbarea de dupa-amiaza. Fata mea, mare iubitoare de animale, a luat-o usurel si a asezat-o frumusel in iarba, ferita de orice pericol. Dar nu inainte de a face impreuna o poza.

Apoi a sosit autocarul si am plecat spre Paralia, obositi dar incantati, dupa o zi plina de vizitat atatea locuri minunate. Bucuria de a calatori in acea lume de odinioara, dar care tine mortis sa fie in pas si cu prezentul, mi-a dat o stare de bine si de liniste interioara, care m-a facut sa imi dau seama ca multe astfel de momente placute de implinire turistica le poti trai poate mai intens in astfel de locuri…

Recomand cu toata placerea vizitarea acestor locuri povestite de mine aici, ca si in impresiile anterioare, privind Muntele Olimp, in cazul in care va petreceti o vacanta in orice statiune de pe Riviera Olimpului. Toate agentiile de turism locale au in pachetele lor turistice aceasta excursie in cele 3 locuri despre care v-am scris aici.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana