Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Frankfurt – Oaspete in Casa Natala a marelui Goethe

24 comentarii


CIRCUITUL GERMANIA – BENELUX

Dupa vizitarea domului si a pietei mari din Frankfurt, a venit randul sa fim oaspeti in casa natala a marelui Goethe. Am ajuns relativ repede, pasind grabiti pe strazile orasului intesat de lume. Ne-am oprit in fata unei case frumoase, cu fatada relativ recent vopsita in culori de un galben pai si cu chenar gri-albastru la ferestre, edificiu cu 4 etaje si parter cu o curte interioara nu prea mare. Astazi, casa a devenit un veritabil muzeu. Biletul pentru grup ne-a costat 4 euro/pers. fara reducere pentru copii sau studenti. Adresa este: Großer Hirschgraben 23-25 D 60311, Frankfurt am Main.

DSC01167DSC01258

Cladirea construita in sec 17, a fost bombardata in cel de-al 2-lea razboi mondial. Cu toate acestea casa a fost restaurata complet, pastrandu-si originalitatea arhitecturala. Multe piese din casa sunt originale, avand norocul sa fi fost salvate din timpul razboiului.

Casa lui Goethe este vizitata anual de peste 200 mii de persoane. Precum stim cu totii, Goethe este cel mai mare scriitor german si s-a nascut in orasul Frankfurt. El face parte din categoria celor carora le-a placut intotdeauna sa-si aminteasca de imprejurarile vietii lor si apoi sa le povesteasca. O trasatura autobiografica trece usor prin toate operele sale si acest fapt determina in intregime cateva din scrierile sale cele mai importante. Materialul biografiei lui Goethe este unul dintre cele mai bogate pe care le cunoaste istoria literaturii universale. Viata lui a fost povestita cu amanunte capabile sa-i satisfaca si curiozitatea cea mai indiscreta.

Goethe isi incepe lucrarea sa “Poezie si adevar” astfel: “Am venit pe lume la Frankfurt am Main pe 28 aug.1749 exact in momentul in care clopotul bisericii Sf. Katherina a batut ora 12.” Bunicul dinspre mama era la acel moment primar al orasului. Iar bunicul dinspre tata era consilier la primarie. Deci provenea dintr-o familie cu o anumita pozitie sociala si destul de instarita. Dintre numerosii copii ai familiei Goethe, 3 fete si 3 baieti, nu au trait decat 2: cel care urma sa ajunga cel mai mare scriitor german si o sora a sa mai mica, pe nume Cornelia.

Insemnatatea politica si economica a orasului sau natal, Frankfurt a oferit temelia dezvoltarii unei burghezii prospere din randul careia s-a ridicat si marele scriitor, dand astfel acestuia posibilitatea sa fie vizitat de numerosi straini cu diferite “blazoane”. El a suferit, ce-i drept, in tineretea lui de faptul ca nu era si el un “von”, adica provenea dintr-o familie destul de bogata dar nu avea particula aceea de noblete. Si-a castigat-o in schimb spre sfarsitul vietii. Parintii s-au ocupat foarte mult de educatia copiilor, care au studiat limbile clasice, limbile moderne, au studiat biblia, elemente de stiinta (casa are o biblioteca impresionanta). Copiii au studiat mai intai acasa, cu profesori particulari si apoi la gimnaziu, in orasul natal si apoi in multe alte locuri…In aceasta casa Goethe s-a nascut, si-a petrecut copilaria si o parte din tinerete. Aici a scris “Suferintele tanarului Werther” si si-a inceput capodopera “Faust”.

Ne-am pornit periplul in lumea lui Goethe incepand cu parterul. La intrare am vazut un bust reprezentandu-l pe marele scriitor la maturitate, asa cum de fapt apare in mai toate pozele. Holul degajat si destul de luminos ne-a aratat deja cateva picturi deosebite dar si un semineu de toata frumusetea. Apoi am intrat in bucatarie. O sala mare, cam de dimensiunea sufragerilor noastre din apartamente. Acolo am vazut mobilier si ustensile specifice locului de gatit, atat de frumos pastrate si aranjate. De exemplu, pe perete era un raft unde se odihneau bine mersi tavi vechi din alpaca dar si cateva farfurii din faianta, cu modele inflorate in tonuri de albastru sau galben. Sub acel raft era o masa din lemn masiv, pe care erau asezate mai multe obiecte tot din alpaca sau alama dar si o albie micuta din lemn, unde se framanta coca pentru producerea painii de casa. Putin mai departe, spre fereastra era un fel de chiuveta si deasupra ei un mecanism ca un fel de pompa ce aducea apa. Cuptorul era de asemenea foarte decorativ, pe plite poposind alte obiecte de uz gospodaresc speciale bucatariei.

DSC01171DSC01173DSC01176DSC01179

Apoi am trecut la vizitarea camerelor cele multe, casa avand 4 nivele dar doar primele 2 sunt puse la dispozitia vizitatorilor. Holul pe care sunt treptele din lemn este destul de larg, cam ca la blocurile noastre. Am urcat si am patruns in universul copilariei si tineretii marelui scriitor german. Am avut la un moment dat sentimentul ca eram o intrusa si ca invadam un teritoriu interzis ochilor mei de turista. Am simtit pur si simplu ca deranjez. Privind in jurul meu si vazand atatea lucruri vechi, mare parte autentice, am simtit ca violez cu prezenta mea fizica intimitatea familiei Goethe. I-am spus si fiica-mii ca am sentimentul ca am intrat cu bocancii (chiar daca eram in adidasi), in sufletul acestei casei. Fii-mea a holbat ochii la mine si chiar a si ras putin. Avea si ea dreptatea ei…Dar treptat, treptat, m-am relaxat si am putut savura din plin frumusetile fiecarei camere. M-am considerat doar o turista curioasa si un musafir dornic de a ma bucura de cele vazute si de a afla cat mai multe despre casa scriitorului si despre istoria familiei. Podelele din toata casa scartaiau de mama focului sbu asediul pasilor nostri. Ghida chiar ne-a spus ca majoritatea sunt originale, din lemn masiv. Trecand usor prin casa, am observat ca fiecare camera era vopsita sau pus tapet diferit, dand fiecarei incaperi un aer special, distinct.

Si asa am intrat in Camera Galbena. Aici este un loc de primire al musafirilor, cu o masuta si scaune in model clasic, dar si multe tablouri destul de valoroase, cu portrete ale unor duci si ducese ale vremii. Pe pardoseala statea tavalit sub picioarele noastre un covor mare persan multicolor.

DSC01181DSC01183DSC01182 Am trecut in Camera Gri, fiind camera de muzica, avand un fel de antreu, unde am vazut un clavir pe verticala, ciudat! un birou-scrin cu un scaun iar pe pereti alte tablouri. De remarcat aici ca sunt doua tablouri speciale, reprezentand familia; pe mama cu fetele care cos sau tricoteaza, deci invata gospodarie de la mama; iar celalalt tablou il infatiseaza pe tatal cu baietii care invata. Tablourile sunt cu cei 6 copii ai familiei, deci cand acestia traiau, fiind inca mititei. De aici rezulta faptul ca la acele vremuri femeile erau “stapane” cu gospodaria si-si invatau si fetele in aceeasi “bransa” si numai baietii aveau dreptul la invatatura, parte de carte, cum se spune.

DSC01193

DSC01191

DSC01201

Pe holul de la primul etaj sunt doua dulapuri masive din lemn, acestea reprezentand lucrarile de diploma ale unor elevi ce terminau cursurile de tamplarie. Iar buncii scriitorului lucrand la primarie, unul fiind chiar primar, aceste obiecte au fost aduse in cladirea primariei si ulterior mutate in casa.

La vremea respectiva era o moda extraordinara sa aduci putin exotism in casa ta, chiar daca te costa si familia Goethe isi putea permite. Astfel, urmatoarele camere au fost ornate cu un tapet de origine si model asiatic, adus tocmai din Beijing (fostul Pekin de atunci). Camera Pekin, care a urmat sa o vizitam, impresioneaza printr-un candelabru din piese mici de cristal dar si prin multe picturi cu portetele bunicilor si alt mobilier elegant specific epocii. Foarte frumos la vedere. Ferestrele la toate camerele sunt cu perdele largi si lungi acompaniate de draperii grele din diferite culori, de la alb, rosu si chiar verde, in functie de coloritul peretilor. De asemenea, alte piese rare sunt si sobele din camere, deosebite, cu modele nemaivazute de mine pana atunci, pe care le consider adevarate opere de arta, cu picturi si tot felul de incrustatii pe ele.

DSC01209DSC01206DSC01208

DSC01211

Scarile sunt cu parapet din fier forjat cu modele foarte frumoase, dand aspect de eleganta si rafinament. Intr-un colt pe un perete de la scara ce duce spre etajul 2se gaseste o mostra cu o bucata de marmura artificiala, incadrata intr-un chenar din ipsos, ca o stucatura, ceva foarte rar la acea vreme. Dar familia Goethe, mai avuta, si-a permis sa aibe asa ceva in casa lor. Si tavanele de la toate camerele sunt “brodate” cu modele splendide din stucatura alba, ce dau locului un aer de eleganta.

DSC01196

DSC01200

Am ajuns si la Camera Albastra, cea dedicata surorii lui Goethe, deci camera Corneliei, cu un tapet pe fond albastru cu floricele rosii. Aici am gasit un birou cu un scaun, si un grup de scaune cu o masuta pe un colt si un bufet, ce nu lipseste din nicio camera dar si tablouri printre care cel mai mare este un portret ce o reprezinta chiar pe Cornelia. Aici se tineau mereu ore de muzica, aflandu-se si un pian unde canta sora cea mica fiind foarte talentata intr-ale muzicii. De fapt, toata familia era inzestrata cu acest har al muzicii si aici, in aceasta camera se tineau mici concerte la care luau parte si cantau fie vocal, la flaut sau la pian. Se aduna astfel la o sezatoare muzicala toata familia impreuna cu rude sau prieteni apropiati. Cornelia si mama lor erau recunoscute ca fiind talentate la cantatul din voce.

DSC01219

DSC01217DSC01220

Si iata-ne ajunsi in Camera Verde unde s-a nascut marele scriitor. O camera luminoasa, cu o masa mare pe mijloc, unde se gaseste o vitrina ce ne-a dezvelit in original certificatul de nastere al marelui Goethe, impreuna cu cateva dintre paginile cu scrierile sale. Am vazut un scrin pe care se odihnea bustul lui Oreste din ”Ifigenia” si unde probabil ca scriitorul a daruit literaturii universale o mare  parte din darurile sale scriitoricesti. Pe un perete, portretul lui Goethe priveste ingandurat si trist (asa mi s-a parut mie!). Acesta este portretul cel mai cunoscut al scriitorului surprins spre batranetile sale. Iar pe peretele opus este o sofa pe care scriitorul se odihnea…

DSC01223DSC01248

DSC01222

DSC01243DSC01244

Am ajuns si in universul stapanei casei, in camera mamei lui Goethe. Mie mi s-a parut cea mai stralucitoare, poate tocmai din cauza culorii deschise si a jocului vesel al tapetului. Blanda dar totodata autoritara, mama  vegheaza si astazi, privind calma si linistita dintr-un tablou foarte reusit situat pe un perete al camerei. Aici doamna Goethe isi primea prietenele cand veneau in vizita si beau impreuna o ceasca de cacao fierbinte, bautura ei preferata. Pe vremea aceea nu se bea nici cafea nici bere neagra…inca. Dar distinsa doamna avea o mica-mare fixatie; le concedia des pe servitoare (avea o multume de servitori…la o casa de asemenea proportii era si normal dar isi si permitea) pentru ca avea pretentia ca bautura de cacao sa nu fie lasata prea mult in contact cu aerul pentru a nu face posghita, ceea ce nu-i placea deloc doamnei. In mijlocul camerei te asteapta o masa aranjata  frumos pentru a servi cescuta de cacao…limpede🙂 , intr-un serviciu de portelan fin si alte piese de mobilier, cum ar fi un bufet din lemn cu diverse incrustatii.

DSC01227DSC01228DSC01226

O alta incapere este si Camera de pictura, acolo unde familia Goethe aducea tineri talentati in ale desenului si picturii. Si le permitea acestora sa picteze aici, pentru ca incaperea reflecta o lumina foarte buna. Picturile care imbratiseaza cu generozitate toti peretii din aceasta camera, nu sunt ale unor nume consacrate, dar nu sunt nici lipsite de valoare.

DSC01235DSC01239DSC01241

Dar cea mai impresionanta camera ramane marea biblioteca. O sala plina de rafturi pe toti peretii, de sus pana jos, cu carti foarte valoroase, foarte multe dintre ele fiind de stiinta, cu precadere de drept. Dupa cum se stie, Goethe a studiat Dreptul.

DSC01233DSC01237

Ei, si am ajuns la etajul 2 unde am putut admira numai camera de joaca a micutului Goethe, restul camerelor fiind inchise vizitatorilor. Aici piesa de rezistenta o constituie un teatru de papusi intrupat intr-o cutie mare din carton ce a reprezentat universul copilariei marelui scriitor. Acesta a fost un cadou primit cand a implinit varsta de 4 ani. El aducea multi copii sa se joace impreuna si acest teatru de papusi i-a stimulat foarte mult imaginatia si fantezia. Chiar se mandrea cu acest joc, fiind in centrul atentiei, pentru ca, nu? cati copii de la acele vremuri puteau avea acasa un asemenea joc?! Doar familiile mai instarite si el era un copil norocos, provenind dintr-o astfel de familie…

DSC01245DSC01247

In concluzie, toate camerele sunt insotite de un mobilier vechi, dar foarte bine reconditionat, in stil baroc tarziu, care corespund vietii burgheze din acel timp. De asemenea in fiecare camera este cate un ceas de perete, cu modele diferite si atat de frumoase fiecare. Am vazut multe oglinzi cu rame care mai de care mai deosebite. Iar fiecare masa era decorata cu vaze pline cu flori, ce inviorau si dadeau viata acestor camere, de ziceai clar ca aceasta casa era chiar atunci locuita. Nu degeaba am avut acel sentiement de la inceput…ca intrand in acest sanctuar sfant pentru familia Goethe, simt ca invadez intimitatea casei si a familiei.

Toate aceste lucruri dovedesc clar ca familia Goethe a imbinat cu mare placere si succes arta cu frumosul dar si cu utilul, aceasta casa ramanand peste secole un exemplu viu, astazi fiind transformata intr-un muzeu si un obiectiv turistic deosebit de interesant ce trebuie vizitat macar o data in viata, la trecerea prin Frankfurt.

Pentru mine a fost o onoare sa fiu oaspete in universul familiei Goethe. Am coborat treptele ce trozneau sub pasii nostri greoi si am mai poposit putin prin curtea interioara a casei. Apoi am plecat mai departe, fericita, simtind intens bucuria de a calatori pentru catva timp in lumea si casa acestei nobile si onorabile familii.

Va recomand vizita la casa natala Goethe, daca ajungeti in Frankfurt. Este un loc ce merita vazut, un popas ce te indeamna la cultura si meditatie. Si noi, oamenii, chiar avem nevoie din cand in cand macar, de o astfel de “terapie” a mintii si a sufletului.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

24 thoughts on “Frankfurt – Oaspete in Casa Natala a marelui Goethe

  1. Astept, sa-mi apara comentariul de ieri, si continui!O zi , cum iti doresti!
    Onu

    Apreciază

    • Onu, ti-au aparut toate comentariile, imediat ce le-am citit si aprobat.

      Apreciază

      • Bine, nu mai am rabdare, si spun.
        Goethe, povestea despre tatăl să, că a insistat, în copilăria lor, să-i înveţe, să termine tot ce-au început.
        Să nu lase nimic neterminat.
        Chiar şi o carte care nu-i place, să o termie, o dată începută.
        Mi se pare admirabil.
        Perseverarea în acţiunea pornită, este cred cheia rezolvării ei.
        Nu-i extraordinar?
        Cu prietenie!
        Onu

        Apreciază

      • Onu, nu trebuie sa ajungi la marginea rabdarii ca sa spui ceva. Goethe provine dintr-o adevarata familie, in care valorile umane au fost imbratisate de toti membrii ei. Si mie mi se pare grozav sa poti termina ceva…mai ales cand nu-ti place acel ceva dar trebuie facut pana la capat. In fond zicala „un lucru deja inceput este pe jumatate facut” o cred ca pe o alta filozofie simpla a vietii.🙂 Iar perseverenta (sau tenacitatea) este mama reusitei. Ca si ambitia.
        Cu aceeasi prietenie,
        Ileana

        Apreciază

      • Eu sunt mai nerăbdălău, dar nu e grav!😛
        Onu

        Apreciază

      • 🙂 te cred pe cuvantul tau de…nerabdalau!!!🙂

        Apreciază

      • Te preesupueam pontoasa, dar esti si simpatică foc. Apropo, daca domnişoara de lângă bustul lui Goethe, e fiica ta, cred ca are o mamica aparte!
        Aşa o fi?🙂
        Onu

        Apreciază

      • Da, ea este…care este! (cea din poza adica).
        In ceea ce priveste „Asa o fi? :)…offf, nabadaioasa si insistenta intrebare a vietii: to be or not to be ??!!! Vesnica filozofeala, amin! :)))
        Eu,🙂

        Apreciază

  2. Pârdalnică întrebare, of course, la fiecare!
    E rostul vieţii, să filozofeze
    Pe culmi de gând, ca metereze.🙂
    Onu

    Apreciază

  3. Cum „baieti”? ca nu-mi amintesc schimbarea mea de sex…;)🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s