Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Bonn – Acasa la marele meu Beethoven

Lasă un comentariu


CIRCUITUL GERMANIA – BENELUX

Din Köln am luat drumul spre Bonn, alt oras german, unde aveam de facut o alta vizita intr-un loc cu totul special pentru mine: la casa natala a marelui meu Beethoven. Am ajuns in Bonn aproape de miezul zilei; placut afara. Am dat mai intai un tur de oras cu autocarul si apoi pe jos, tinta noastra fiind casa natala a lui Beethoven.

De cand am vazut in program ca aveam sa facem o vizita la casa in care s-a nascut marele compozitor, am simtit o nerabdare ascunsa cu greu. De ce? Pentru ca marele meu Beethoven este si va ramane compozitorul meu de suflet, acea proeminenta figura universala muzicala de care ma simt legata pentru totdeauna.

Dragii mei cititori, eu am o relatie unica si cu totul speciala cu marele Beethoven. Poate va intrebati de ce. Va raspund pe scurt: in copilarie si adolescenta eu am facut muzica, pian in special si inca din primii ani profii de muzica mi-au dat sa invat partituri de-ale marelui compozitor pentru ca, ziceau ei, erau deosebit de virtuoase si se potriveau cel mai bine firii mele. Cata dreptate au avut!… Mi-amintesc ca am cantat prima oara “Fur Elise” cand inca nici nu puteam cuprinde cu mana o octava…🙂 Au urmat firesc, alte partituri, alti compozitori, dar sclipirile sublimului in muzica le-am simtit si trait cel mai tare atunci cand am cantat pentru prima oara “Sonata lunii”. Cine stie, cunoaste…cum se zice! Si astazi mai incerc din cand in cand sa fur timpului cateva clipe pentru a-mi elibera degetele sa alunece frenetic pe clapele albe si negre, contopindu-ma ba cu “Fur Elise”, “Ecoseze”…sau ravasitoarea “Sonata a lunii”. Sunt preferatele mele dintotdeauna! Marele Beethoven ramane in topul preferintelor mele muzicale de gen. Stiti ce este muzica, nu?! este limba universala a Omenirii, cea care este inteleasa de toata lumea, fiecare in felul sau, dar cu totii o intelegem, asta conteaza. Ei, dar sa revenim la povestirea noastra.

Strazile Bonnului…foarte asemanatoare cu cele din orasele germane; aerisite, cu verdeata multa si cu mii de flori frumoase si ingrijite. La capitolul “Curatenie” am observat ca Bonn mai schoapata din loc in loc dar peisajul frenetic si vesel al orasului estompeaza mult acest inconvenient. Cladirile vechi, cu parfum tare de iasomie sau de trandafir, cu ferestre acoperite fie de jardiniere viu colorate de bogatia florala sau cu obloane vopsite in verde sau albastru, se imbina armonios cu hoteluri elegante sau alte cladiri moderne, cu diverse arhitecturi. Casele nu sunt mai inalte de 3-4 etaje, fie lipite sau despartite doar de cate o alta strada pe care trece grabit sau nu un tramvai sau un bus; imediat dupa colt apare o alta straduta intesata de copaci milenari ce fac umbra multa in jur. Cativa biciclisti aluneca usor, dand exemplu ca se poate si asa, circuland la roata biclei…nu doar din covrigul masinii. Orasul isi pastreaza aerul bonom, aristocratic, chiar daca pe strazi am vazut multi tineri nonconformisti, etalandu-si cu dezinvoltura tot felul de coafuri traznite; sau o moda trendy in vestimentatie la fel de nepasatoare si distrata a multor tineri, care mie mi-a placut tare mult. Amestecul acesta divers contureaza si insufleteste un peisaj pastelat, respirand a tinerete si revigorare proaspata orasului cu tenta burghezo-moderna.

DSC01573DSC01578DSC01580DSC01610DSC01611DSC01613DSC01564DSC01566DSC01609

Ne-am plimbat pe strada ce da la Gara Centrala Feroviara, o cladire veche, frumoasa, din caramida rosie-maro; face clar distinctie de restul cladirilor moderne din jurul ei. Chiar vis-à-vis este un supermarket modern. Cladirea principala a garii are pe peretele de sus un ceas iar pe exterioare, pe acoperis, stau doua grupuri statuare deosebite. Apoi din mersul iute al picioarelor, am dat de Casa lui Josef Haydn, un alt mare compozitor german. Am ajuns si in piata primariei, a carei cladire era in mari prefaceri. Mi-a furat un zambet larg modelul prelatei cu care era acoperita cladirea.🙂 Zumzetul pietei, paleta larga de produse de toate felurile, amestecate cu aromele florilor si a cafenelelor, a placintelor aburinde ce razbateau din toate colturile, mi-au indus o stare de relaxare, estompand cat de cat oboseala de la marea noastra graba prin oras. Am reusit sa vedem cel putin pe din afara cladirea frumoasa a Munsterului din Bonn, o biserica mult mai modesta fata de munsterul din Ulm sau Koln, de exemplu. In scurt timp, am ajuns si la casa natala a marelui compozitor, interpret si dirijor, Ludwig von Beethoven.

DSC01562DSC01567DSC01549DSC01574DSC01575DSC01570

Aici este un fel de piata; pe partea din fata casei, se gaseste Posta, o cladire in stil caracteristic german, dar foarte frumoasa, vopsita in ton de galben cu obloane verzi la ferestre. In fata Postei vegheaza statuia lui Beethoven, incruntat, asa cum ii apare peste tot figura lui mereu ingandurata si framantata. Statuia este inconjurata de un rond de flori pastelate ce inveseleste locul. Pe peretele unei cladiri din imediata apropiere a casei marelui compozitor, am vazut si chiar pozat un portret foarte bine realizat al lui Beethoven, desenat de catre cine stie ce artist…necunoscut, cel putin de mine.

DSC01568DSC01581

Casa natala a lui Beethoven este situata pe Bonngasse 18-26. Se ajunge aici atat cu tramvaiul cat si cu autobuzul coborand la statia Bertha von-Suttner Platz/Beethoven Haus. Muzeul este deschis de luni pana sambata, intre orele 10-18 iar duminica de la 11-18.  Este inchis de Craciun, Paste, 1 ian. si alte sarbatori legale sau crestine de-ale lor. Biletul ne-a costat pe fiecare cate 4 euro, pret de grup, altfel costa 5 euro/pers. La intrare, intr-un fel de foaier, am fost “perchezitionati” si rugati sa ne lasam in dulapuri speciale, sacosi sau alte bagaje mai mari, iar gentile au trecut pe la aparatul special de control. O masura cam drastica si umilitoare, din punctul meu de vedere. La Casa natala a lui Goethe nu am primit un astfel de „tratament”. Dar cine stie care le-or fi considerentele?…

De la intrare am fost primiti cu ditamai avertismentul ca nu avem voie sa facem poze sau sa filmam decat contra unei sume de care nu-mi mai amintesc (oricum, prea costisitoare pentru buzunarul niciunuia dintre noi, turistii). Am fost tare “hunted’ de oamenii de paza. Dar fiecare dintre noi a incercat sa “fure” cate un cadru, doua acolo macar pentru o mica amintire, caci cele de la magazinul muzeului erau excesiv de scumpe. Intr-adevar, erau multe suveniruri acolo, de la busturi in diverse marimi ale lui Beethoven, umbrele desenate cu portative si note muzicale, cani, vederi cu figura lui si CD-uri cu opere de-ale marelui compozitor.

In sfarsit am intrat mai intai intr-o curte interioara nu prea mare, dar plina de verdeata si decorata cu cateva statui bust ale compozitorului in diferite etape ale vietii sale. Dar tot incruntat si tare suparat pe viata mi s-a parut. Sarmanul, oricum stim ca nu a avut deloc o viata roza…In plus marea lui suferinta provocata de surzenia aparuta spre mijlocul vietii sale l-a marcat pentru toata viata. Cu toate acestea, din interiorul geniului sau creator au iesit la iveala capodopere muzicale ale caror valori universale nu au mai putut fi egalate de nimeni.

Casa este formata din 2 etaje plus mansarda, dar vizitatorii nu au permisiunea decat la parter si primul etaj. Este vopsita clasic, in culori specifice acestei zone din oras. Fatada este vopsita intr-un roz-caramiziu, cu obloanele de un verde inchis iar partea din curtea interioara este in galben combinat cu obloanele de aceeasi culoare de verde. Am patruns in prima camera, unde ne-a intampinat rece si vesnic trist marele meu Beethoven, intruchipat intr-un bust asezat pe un piedestal.

DSC01607

DSC01583DSC01585DSC01587DSC01602DSC01603DSC01589

Marele Ludwig von Beethoven s-a nascut in aceasta casa din Bonn la 17 dec. 1770. Avea sa moara dupa doar 57 de ani (1827), singur si bolnav, la Viena, orasul care l-a adoptat si unde a reusit sa-si scrie aproape toate operele sale monumentale. Casa s-a mentinut intr-o stare foarte buna si ea a devenit muzeu din 1893, adapostind cea mai mare colectie Beethoven din lume. Provenind din bunici si tata artisti, bunicul fiind director al orchestrei regale din Bonn, iar tatal tenor, si micul Ludwig, la doar 13 ani devenise deja al 2-lea organist in orchestra orasului. Dar la 22 de ani, Beethoven a parasit pentru totdeauna orasul natal, stabilindu-se la Viena. Abia dupa 100 de ani, Administratia orasului a fost de acord ca aceasta casa sa devina un muzeu si o mare atractie a orasului Bonn. Si intr-adevar, casa natala a marelui Beethoven este astazi centrul atractiei turistilor care vin in acest oras din toate colturile lumii.

Am reusit sa vad cateva dintre partiturile in original ale marelui compozitor, pastrate bine de tot pe o masa stil vitrina, sub un geam gros, protector. Asezate fata in fata, m-au impresionat deopotriva, atat certificatul de nastere cat si ultimul sau testament, scris de el insusi cu o mana tremuranda, de om care se vede clar sa suferea nespus…Am reusit sa “fur” o poza. De asemenea am vazut si scrinul unde Beethoven si-a scris operele pana cand a parasit aceasta casa. Pe langa instrumentele muzicale si partituri in original, aici se mai pot vedea si filme si reconstituiri ale vietii de fiecare zi ale artistului. Noi nu am avut timpul necesar pentru o mica vizionare, mai ales ca trebuia sa se adune mai multi turisti decat eram noi.

DSC01590DSC01598DSC01592

Interiorul camerelor este pastrat frumos, cu peretii ornati in stucatura fina, zugraviti in tonuri calde de roz si vernil, cu multe tablouri valoroase apartinand familiei si prietenilor apropiati. Casa nu are deloc cine stie ce mobilier, asa cum am gasit la casa lui Goethe, unde am simtit ca parca era “vie”. Aici am vazut o casa trista, incarcata doar de amintirea artistului ca si compozitor si interpret, un artist cu o viata grea, macinat de geniu si totodata de nebunia geniului ca si de surzenia sa care i-a marcat puternic ultimii ani de viata. Casa mi-a lasat in suflet un gust amar si trist dar nu mi-a parut rau deloc ca i-am trecut pragul. Dimpotriva, cu toata intristarea mea ce m-a coplesit pe parcurs ce am patruns mai mult in universul pierdut din aceasta casa, m-a facut sa inteleg si mai mult menirea si “explozia” de geniu muzical al acestui mare si unic titan care a fost, este si va ramane peste veacuri marele Beethoven.

Am coborat pe niste trepte inguste din lemn, ajungand in sala unde se vindeau suveniruri si acolo se face o usa care da intr-o sala de spectacol si la arhiva Beethoven. Acea sala este salonul reconstituit in care canta artistul si care are o acustica excelenta. Sala ofera vizitatorilor sai si o expozitie cu opere scrise de autor. O placere imensa mi-a facut sa vad pianul original pe care Beethoven l-a primit din partea unui mare constructor de piane din Viena. Doamne, tare mi-as fi dorit sa ating acea bijuterie muzicala nestemata…macar in cateva acorduri. Dar nu am reusit nici macar o poza sa fac. Ce pacat…mare pacat…

Am parasit acest loc ce am simtit clar ca ma apasa din ce in ce mai tare. Nu stiu daca mai mare era tristetea sau bucuria, reusita ca am fost musafir in aceasta casa memoriala, acasa la virtuosul meu Beethoven. Dar acum, cand scriu aceste randuri, imi dau seama limpede, ca a fost, este si va ramane pentru mine o amintire de neuitat, frumoasa, speciala, o bucurie deosebita, pe care am asezat-o undeva, intr-un loc anume din inima unde va ramane pentru totdeauna…

Multumesc maestre, pentru acordurile atat de fermecatoare ale “Sonatei Lunii”, pe care in cinstea si memoria ta le voi canta mereu!…Pe pianul meu de acasa, de peste 40 de ani, vis-à-vis de marele Enescu, ma privesti si ma asculti, marite Beethoven, sub forma reala a unui reusit bust…

Si uite-asa a mai trecut o zi minunata petrecuta intr-un alt oras special al frumoasei Germanii. Bucuria de a calatori in lumea fascinanta si unica a muzicii mi-a dat intr-un final, starea de bine si de fericire care m-a insotit in continuare in acel circuit. Si acum cand scriu, imi amintesc cu drag si cu multumire pentru cele cateva clipe petrecute in universul muzical al marelui meu Beethoven.

Vacanta de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

PS. pentru iubitorii de adevarata muzica dumnezeiasca, va daruiesc doar un crampei din geniul creator al celui ce a fost, este si va fi pentru eternitate, marele Beethoven:

http://www.youtube.com/watch?v=k_UOuSklNL4

http://www.youtube.com/watch?v=4Tr0otuiQuU

Si varianta de exceptie a „Fur Elise” interpretata  de inegalabilul Richard Clayderman:  http://www.youtube.com/watch?v=El8TEqRZ7ik

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s