Cetatea Histria – Primul leagan al civilizatiei dobrogene

29 noiembrie 2013 de ileanaxperta 4 comentarii

Din copilarie, cand am vazut la Teleenciclopedia un documentar despre Histria, mi-am dorit sa vizitez si eu ruinele cetatii. Intotdeauna m-au atras locurile stravechi, unde odinioara se ridicau cetati si castele, deci locuri in care traisera cu mult, mult timp pierdut in negura vremurilor inaintasii mei, fie de aici, de pe pamanturile natale, fie de departe…

Dar dorinta si marea curiozitate fata de aceasta cetate mi s-a accentuat mai mult cand am vazut si razvazut secventa de exceptie din comedia romaneasca “Nea Marin miliardar”, cu acea urmarire “ ca-n filme” printre ruinele cetatii de la Histria. Mi-au ramas bine de tot intiparite in memorie cateva locuri de acolo si mi-amintesc faptul ca atunci mi-am zis ca trebuie musai sa le vad “live”. Si iata ca intr-o zi caniculara de iunie am reusit.

La intoarcerea spre Bucuresti, de la mare, dupa un drum mai mult decat criminal cu un amarat de autocar caruia nu i-a functionat AC, iata-ma coborand in parcare, in fata intrarii in complex. Acesta cuprinde intrarea propriu-zisa la ruinele cetatii Histria si alaturi este o cladire moderna, unde se gaseste muzeul, cu multe exponate interesante si multe dintre ele chiar frumoase si extrem de vechi.

La intrare este o placuta ce ne arata ca Cetatea Histria a fost infiintata undeva pe la jumatatea sec. VII iH. si a fost parasita, culmea, tot in sec VII dar dH. Cetatea s-a intins mult, la nord de actuala peninsula Istria, de-a lungul lacului Sinoe. Denumirea de Histria, de fapt Istria vine de la grecescul Istros, numele Dunarii in greaca.

Am patruns in cetate, pe o poteca pietruita. La inceput va marturisesc ca am avut ceva emotii…Era de fapt un amestec de bucurie cu o curiozitate copilareasca, ce m-au facut sa doresc sa patrund cat mai repede in inima cetatii.

Vestitul oras Histria a fost intemeiat de navigatorii si negustorii greci veniti din Millet, care, in drumurile lor au intalnit aici acest pamant roditor si frumos, incadrat intr-un peisaj de poveste, care odata a fost un golf la mare. Dorind sa se stabileasca aici pentru a face comert, au gasit totodata si ospitalitatea geto-daca. Histria este socotita prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras atestat de pe teritoriul tarii noastre.

De-a lungul vremurilor, Histria a cunoscut mari perioade de dezvoltare, atat in perioada greaca dar si cea romana, alternand cu perioade de declin, in urma atacurilor diverselor popoare migratoare. Odata cu moartea lui Burebista, cetatea a trecut sub stapanirea romana, cand a cunoscut o inflorire maxima si s-au facut tot felul de modificari si extinderi ale zidurilor de aparare ca si in interiorul sau. Dar treptat, treptat, alte atacuri violente din afara, au dus la distrugerea totala a orasului, obligand locuitorii sai din epoca romana tarzie sa se restranga foarte mult. Astfel cetatea a devenit ca suprafata cam cat se intind in prezent ruinele sale pe care si eu in acea zi le cuceream pas cu pas, cu gandul si cu inima. Apoi cetatea a fost parasita complet si data uitarii…

Am pasit mandra si voioasa in cetate pentru ca stiam ca aici traisera o parte dintre stramosii mei; aici venisera oameni destoinici care contribuisera la prosperitatea si dezvoltarea acestor locuri; aici se luptasera atatea si atatea hoarde de cotropitori si murisera atatia oameni, in incercarea de a-si apara cetatea. Atunci eu calcam pe acele locuri si vedeam reamasite ale unor mari civilizatii ale lumii, greaca si romana amestecata cu neamul geto-dac; treceam prin poarta principala a cetatii, acum doar niste pietre imbratisate si parca ocrotite de multa verdeata, cu postamentul la nivelul pamantului sau doar cu cateva pietre puse unele peste altele. M-am plimbat de-a lungul zidurilor ce inconjurau odinioara marele oras. Acolo mi-am urmat pasii pe unul din drumurile principale ce strabateau orasul si acum era pavat doar cu cateva resturi de piatra. Iar pe o parte si pe alta stateau ordonate, la cheremul naturii si al timpului, diferite alte resturi de coloane cilindrice simple sau cu diferite modele, dovezi inca vii ce atesta autenticitatea locului.

Totusi, acest muzeu in aer liber este ingrijit, pentru ca pe aceasta “artera” principala a cetatii, obiectele sunt aranjate in mod ordonat, pentru a fi vazute de turistii ce strabat calea. Am observat ca la nivelul pamantului sunt cateva spoturi care probabil ca seara lumineaza locul. Ma gandesc ca trebuie sa fie o feerie noaptea in cetate. Chiar, cum o fi?…In linistea noptii poate ca pietrele acelea incep sa-si murmure povestile istoriei lor pline de atatea evenimente importante. Cum o fi sa fi o piatra dintr-o cetate atat de straveche? !…

In plimbarea mea prin orasul antic, am redescoperit pe langa pietrele zidurilor de aparare cu resturile unor turnuri si bastioane, si locurile unde in acele timpuri imemoriabile se intindeau templele grecesti din zona sacra, ale Afroditei si Zeus. In zilele noastre sunt doar ruine cu placute alaturi care ne prezinta ce semnifica fiecare. Am intalnit si resturile unor cartiere de locuit, terme, ruine ale unor bazilici mai ales din epoca romana. Iar in centrul cetatii am dat de ruinele bine conservate ale uneia dintre cele mai mari bazilici crestine din aceasta regiune, datand din sec. VI dCh .

La un moment dat, privirea mea a intalnit o intindere nesfarsita de apa, intr-un orizont pierdut, undeva spre rasarit. O dunga verzuie de ape se dezlipea dintre pietrele maro si negre, printre buruienile ce invadasera in timp ruinele cetatii si se unea undeva mai sus, cu albastrul puternic de vara. Ce superb peisaj! Am ramas cateva secunde nemiscata, privind acea fermecatoare zare care se amesteca necontenit cu o istorie tacuta, o natura perfecta, intr-un timp prezent in care existam si eu acolo, atunci, in mijlocul acelui miracol pamantesc romanesc.

Ruinele cetatii Histria au fost “reinviate” si reaprinse in constiinta noastra datorita unor sapaturi arheologice incepute prin anii 1914, prin bunavointa lui Vasile Parvan, un mare istoric si arheolog roman. Totodata, atat acele sapaturi cat si cele ulterioare, au scos la lumina un adevarat si bogat material arheologic. Cea mai mare parte sunt fragmente arheologice remarcabile cu tot felul de sculpturi, fragmente de coloane, cu reliefuri, inscriptii, obiecte de ceramica, atat greceasca dar si romana, obiecte din sticla si multe altele. Toate acestea sunt pastrate cu sfintenie in Muzeul de la Histria, pe care l-am vizitat si eu.

Mi-a facut o deosebita placere sa vad acolo, de exemplu, tot felul de modele de amfore, de o valoare inestimabila, nu numai prin vechimea lor, dar cred eu, si prin unicitatea si frumusetea lor. Va spun sincer, ca priveam tacuta toate acele obiecte prin geamul protector si nu-mi venea sa cred cat de vechi pot fi iar eu stateam uimita in acele momente, gandindu-ma cum timpul poate apropia civilizatiile. Iar acestea lasa in urma lor atatea si atatea daruri celor ce vor sa vina. Ma gandesc, noi oare ce vom lasa in urma? !…

Cetatea Histria este inscrisa din 2007 pe lista Patrimoniului European. Oare cati europeni stiu asta?! Oare cati dintre noi, romanii stim ce comori de nepretuit se gasesc la Histria si nu numai aici? Poate ca auzind sau citind oriiunde despre acest lucru, chiar si aici, pe blogul meu de calatorii, vor afla. Eu continui sa sper…

Pentru cine nu a vizitat niciodata acest sit sfant pentru poporul nostru stramosesc, ii recomand o incursiune de exceptie in aceasta lume tacuta, nebanuit de interesanta. Am trait si simtit bucuria de a calatori la Histria, o fasie din pamantul romanesc de la marginea marii, un loc ce merita si trebuie vizitat de noi macar o data in viata. 

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana