Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

La Costinesti m-am reindragostit de marea mea de acasa…

4 comentarii


Sunt culmea! Ca desi vine iarna, acum gandurile si amintirile mele alearga grabite spre o toamna anume. Da, probabil ca mi-este cam greu sa ma dezlipesc de zilele inca blande si calduroase pe care ni le-a daruit cu multa generozitate toamna aceasta abia trecuta. Ei, si iata cum simt deodata ca ma invadeaza o mare nostalgie dupa anotimpul cel mai controversat si colorat, anotimpul care, cred eu, place multora dintre noi. Mi-am amintit acum de una dintre cele mai frumoase si linistite vacante pe care am petrecut-o toamna la mare, la marea mea de acasa. Vreau sa impartasesc cu voi, dragii mei cititori, cateva dintre impresiile si bucuriile traite de mine si fiica mea la Costinesti.

Toamna la mare. Ce poate fi mai frumos, mai romantic, mai odihnitor si mai relaxant decat cateva zile la malul marii toamna! Cand totul este pustiu, lasat parca in parasire. Iar marea singuratica isi dezveleste in toata splendoarea sa acea liniste, doar a ei, cu a valurilor ei mangaiere lina sau mai zgomotoasa. Pentru unii poate parea plictisitor, monoton, urat sau mai stiu eu cum. Dar nu si pentru mine. Mie mi-a placut aceasta “plictiseala”, aceasta “liniste” anormala a tarmului marii lasat parca al nimanui. Dar ce binefacatoare relaxare poti trai acolo la sfarsit de septembrie!

Aici, la Costinesti, m-am reindragostit. Da! Ah, ce sentiment minunat este sa iubesti din nou… locuri sau oameni… sau pe toate la un loc. Nu conteaza ce este, atata timp cat iti umplu sufletul de mare fericire. De-a lungul timpului, am mai trecut prin Costinesti, care odata avea renumele de statiune a tineretului, Acum nu stiu daca-l mai are. Dar niciodata nu am stat aici ca sa-i simt cu adevarat pulsul tineresc amestecat cu al sau avant “marinaresc”…(n-am gasit alta rima!🙂 )

Impreuna cu fiica mea am ajuns la Costinesti in ultimele zile ale unui septembrie frumos si calduros, in urma castigarii unui premiu, pentru ca scrisesem impresii de vacanta pe un site de turism. Asadar, sejurul gratuit de 5 nopti l-am avut la Casa Ancora, str. Tineretului nr.15, cea mai buna si ospitaliera cazare de la marea din Romania de pana in prezent pentru mine, cel putin. Casa Ancora este o pensiune unde ne-am simtit din unele puncte de vedere poate mai bine ca acasa. Gazdele noastre foarte primitoare, Diana si Dan Onu sunt niste oameni cu totul deosebiti. As vrea si sper sa scriu odata si despre aceasta cazare, ce si-a castigat un loc de frunte in topul cazarilor mele din Romania.

costinesti.casaancora

costinestiobelisccostinestiA

Vremea a tinut cu noi, soarele bland ne-a invaluit aproape in fiecare zi cu caldura lui tomnatica si am reusit sa facem si ceva plaja dar si olecuta de baie. Tarmul din Costinesti, in golfulete mai largi sau mai stramte, ne-a primit cu bratele sale deschise, pe nisipul nu prea fin, plin de scoici dar si destul de murdar si acum, dupa plecarea cetelor vesele de turisti din vara. Printre grauntele mai fine sau mai grunjoase, am vazut mii de chistocuri de tigari “trase” cu mare foc de nesatulii inconstienti ai unei morti lente. Dar am gasit si multe peturi, sticle de plastic sau din tabla, care zaceau inerte si strambe printre dunele albe-galburii ale nisipului de la marea noastra romaneasca. Am gasit asemenea “perle” si printre stabilopozii ce marginesc digul. Le-am gasit si pe langa terasele si restaurantele ramase acum pustii si inchise. Acele gunoaie ”vibrau” de placerea libertatii castigate datorita nesimtirii unor concetateni certati cu bunul simt elementar. Si au zacut zile intregi in aceleasi locuri, pentru ca le-am “admirat” de fiecare data cand ne-am plimbat pe faleza trista si tacuta. Si chiar le-am tras in poza…pentru posteritate!

costinestiECrunta realitate a litoralului nostru…din pacate si din mare nefericire… Nicaieri nu am mai vazut asa ceva…pe niciun tarm al niciunei alte mari straine…costinesti.gunoaiecostinestiL

Oameni de-a lungul tarmului nisipos, atat cat sa-i numeri pe degete; noi si vreo cativa turisti sau ce-or fi fost ei, unii stand ca si noi la plaja sau in apa, altii veniti in tromba cu un 4×4 pana in buza nisipului, doar sa admire putin nesfarsirea albastra a marii si a cerului de septembrie si apoi sa plece. O barca mai acatarii si-a facut ceva de lucru, iesind in larg in fiecare zi, probabil la ceva pescuit. Cam greu cu valurile mari si periculoase ale Negrutei mele din acele zile.

Pe nisip, pescarusii in gasca ce mai erau locatarii nestramutati ale acestor teritorii acum golite de marea imensa de turisti ce se imbulzesc vara pe plaja din Costinesti. Ne-a distrat la maxim o liota de acesti frumosi credinciosi ai tarmurilor marii. I-am gasit de vreo doua ori stand cu totii in formatie, indreptati in aceeasi directie. Stateau pe nisip nemiscati, in adierile vantului de sfarsit de septembrie surazator. Si numai la apropierea noastra discreta, s-au speriat si au zburat repede intinzandu-si aripile lor frematatoare. Unii si-au inceput stridentul cantec ducandu-l spre intinderea azurie a apei iar altii, mai cutezatori, s-au dus tot mai sus, spre albastrul patat de cativa nori razleti. Am avut noroc ca nu a plouat decat intr-o seara…

costinesti.gloria3

costinestiG

costinestiKcostinestiM

Iar marea, frumoasa si splendida mea Negruta cea minunata si involburata m-a racorit cu valurile ei inspumate, bucurandu-ma si tot balacindu-ma de zor in ea. Chiar daca fiica-mea a zis ca este cam rece, mie mi s-a parut calda si atragatoare, “profitand” de ea atata cat mi-a permis. Am avut si ultimele 2 zile mai “zgarcite”, cu soarele mai timid si cu nori mai tupeisti, dar asta nu ne-a tinut sa facem plimbari lungi si atat de frumoase si placute pe malul marii.

costinestiCcostinestiD

Si asa am redescoperit-o pe ea, pe Negruta mea cum imi place mie sa o “rasfat”; atat de minunata si surprinzator de curata, fata de cum o stiam eu cand hoardele de turisti o cotropesc vara de vara. Am stat ore intregi pe plaja pustie, pe nisipul mai racoros decat in zilele fierbinti si am tot privit-o. Am privit-o luuuug de tot, fara sa ma satur. Am privit-o adanc in ochii ei cenusii spre verde smarald, scrutand zarea in cautarea locului unde se desparte de infinitul albastru. Acolo unde cerul se pravaleste deodata, unindu-se pentru totdeauna intr-o imbratisare patimasa cu marea. Si tacuta, muta, pierduta in aceasta frumusete ancestrala, am ascultat nemiscata, inganarea vantului, ce isi canta rapsodiile lui de toamna prin pletele involburate si neastamparate ale Negrutei mele. Iar ea, schimbatoare cum o stiu, isi transforma culorile de la nuantele de albastru sideral spre verdele straveziu. Canta si ea impreuna cu vantul, aceeasi melodie de cand lumea, acel cantec nemuritor al valurilor, ca un perpetuum zbucium al lumii adunat acolo, la ea.

Ah… atat de frumoasa si seducatoare a fost marea mea atunci. Pe loc, am simtit fiorul unei noi si mari iubiri. Acum ma dezmorteam dintr-o imensa incatusare a sufletului, dintr-o uitare ce tinuse parca o vesnicie. Eu si Negruta mea de acasa, pe care o pusesem undeva, intr-un sertar al uitarii, pierduta si amestecata printre multe amintiri frumoase. Iar atunci, la Costinesti, am redeschis acel sertar si de aici mi-au sclipit si reinviat in inima atatea amintiri placute, traite in copilarie sau tinerete. Cu toatele m-au rascolit adanc, precum marea mea neagra pe furtuna. Acolo, stand jos pe nisip si privind-o cum danseaza frenetic printre propriile sale valuri spumoase si atat de atragatoare, am simtit ca undeva, intr-un infinit incremenit de marele timp, ma contopesc si eu cu ea si devenim o singura fiinta. Si totul m-a rascolit intr-o imensa placere si am stiut ca ma reindragostesc de Negruta mea stramoseasca, de marea care ma primise la ea inca de cand eram o copila. Apoi adolescenta si tanara  fiind, mai apoi sotie si mama cu copii, veneam mereu la ea, pana acum cativa ani buni.

costinesti.gloria4

costinestiN

Timpurile s-au schimbat si odata cu ele si marea mea si asa am descoperit alte mari din departari. Nu doar pentru faptul ca aici totul devenise din ce in ce mai scump si mai greu de suportat fata de posibilitatile mele. Dar descoperisem alte si alte locuri speciale, mai fermecatoare, mai atractive din multe puncte de vedere, alte locuri primitoare, cu o mare limpede ca de cristal, un Paradis verde sau o insula de smarald cu nisip atat de fin si de curat…sau o plaja inedita din pietricele de marmura alba… mari de azur infinit si cate si mai cate alte frumuseti. Descoperisem si alti oameni mai primitori, mai zambitori…si multe, multe alte lucruri care toate impreuna imi faceau o vacanta de vis. Si atunci marea mea de acasa, Negruta mea, a cam fost data uitarii…

Dar acum, in acest sfarsit de septembrie, am redescoperit-o. Si m-am minunat cat de frumoasa si atragatoare poate fi marea mea acum, cand totul este altfel decat vara, cand totul este invaluit de o pace nesfarsita a locului, cand marea, nisipul, cerul si soarele iti sunt prieteni credinciosi si apropiati. In acele clipe cand am stat acolo printre aceste minunatii, m-am simtit ca apartin cu adevarat acestui loc dintotdeauna. Am inteles ca AICI, la marea mea, eu sunt “ancorata” pe vecie, chiar daca pasii si dorintele mele ma indruma si ma insotesc an de an si in alte locuri, la alte mari, spre alte zari… De acum stiu precis ca si aici, acasa, ma va chema si ma va astepta mereu surazatoare si plina de surprize, marea de acasa, aceeasi Negruta mea cea mofturoasa dar iubitoare si fermecatoare ca nimeni alta. Doamne…am stat si am filmat-o, cu vuietul ei, ascultandu-i chemarea aceea nebuna a valurilor ei eterne, ca atunci cand voi fi departe de ea, sa o vad si sa o ascult. Si asa sa-mi alin dorul de ea.

costinesti.mareacostinesti.pescaruscostinestiFcostinesti.marea1

Am descoperit Costinestiul la sfarsit de septembrie linistit, aproape pustiu. Am vazut putini localnici haladuind pe strazile sale. Si mi-am amintit cum se prezinta acest loc in plin sezon. Acum am gasit terasele si restaurantele inchise, doar ceva mai departe mai “supravietuia” poate greu, greu, un restaurant al unui hotel Stefano, parca. Am intrat si noi intr-o zi sa ne interesam cam ce ar avea de mancare si atunci nu era niciun bucatar pe baricade, doar vreo 2-3 barbati ce-si inghesuiau de zor niste beri sub nas cu destinatia precisa spre calea gatului. Am vorbit cu un pustan ce s-a ridicat mai timid de la o masa si ne-a spus ca servesc doar masa de pranz si ca feluri de mancare au doar pizza si ceva preparate din pui. La prima strigare, mi-am zis sa mancam si noi odata acolo, dar gandindu-ma mai bine am renuntat, din motive de “securitate gastronomica”. Intelegeti, sper. Si ne-am suplimentat aprovizionarea cu produse proaspete de la o patiserie si cofetarie, cu niste placinte dobrogene adevarate, cu multa branza inauntru, nu ca merdenelele noastre din Bucuresti, unde sufla vantul libertatii “crizate” prin foitaje. Ne-am infruptat si cu prajituri la fel de bune si de proaspete, dar si cu inghetata. Ce mai, festin taman bun de ingrasare… la mare!    :)

🙂          :)    AVEM  DI  TOATE!!!… mai ales cand s-a inchis sezonul!!!      :)

costinesti.seara

Tricouri personalizate…dupa personalitatea fiecaruia!!!  🙂     

costinestiI

No comment!!!   :) costinesti.derasullumii

Intr-o seara linistita am vrut sa-mi duc fata la Golful Francezului. Am plecat cam tarziu, se inserase si mare lucru nu prea am reusit sa vedem. Ne-am propus sa revenim aici in alta zi, pe lumina…Deocamdata atunci, in acele clipe, ne-am asezat pe nisipul rece al serii si ne-am ridicat capetele spre cer. Am stat asa mult si bine, nesatule de a privi si admirand o alta mare, cea de deasupra noastra; marea cerului de noapte, impodobita cu atatea sclipiri de nestemate argintii, ce se jucau si palpaiau de zor printre privirile noastre. Ce frumos este cerul de noapte senina de la mare! M-am simtit captiva undeva la mijloc, intre aceste doua lumi-minuni ale Naturii: marea albastra de ape invalurite de la picioarele mele si marea albastra de stele infinite, deasupra capului. Si am avut sentimentul ca eu nu mai exist ca fiinta, ci ca sunt ba o unduire calma de val al unei mari adormite, ba o stea pierduta acolo, undeva, in nemarginirea cerului de noapte…

costinestiJcostinesti.gloria6costinestiH

Ziua urmatoare ne-a intampinat cu o vreme mai innorata dar am avut noroc ca nu a plouat. Doar pe seara, toamna si-a imprastiat cateva lacrimi pe pamant…probabil  a stiut ca urmatoarea zi vom parasi Costinestiul. Am plecat spre Golful Fancezului dar pe drum am gasit un loc ce ne-a inspirat si ne-a „garnisit” cu o pofta teribila de joaca. Acel loc din Costinesti a devenit o memorabila amintire. Acolo am realizat o “funny photo session”, in care protagostele-fotomodelistele am fost eu cu fata mea si marea noastra infinita si atat de frumoasa. Ne-am distrat pe cinste!  

costinesti.gloria5costinesti.ileana3costinesti.gloria1

costinesti.ileanacostinesti.gloria2costinesti.ileana1costinestigloriacostinesti.ileana4costinesti.gloria7costinesti.ileana5

Ajunse la destinatia noastra, m-a cuprins o mare mirare; Golful Francezului nu mai era la fel de cum il vazusem odinioara. Marea hotomanca, deja furase destul din stancile rosiatice si denivelate. Cu ceva timp in urma, acolo traisem senzatia ca ma aflu pe o alta planeta, cu scoarta aceea a stancilor roasa de ape, in culori de la negru pana la rosiatic deschis, in straturi taiate iar pe alocuri smulse parca de niste colti uriasi. La vizita de acum am ramas dezamagita. Ii povestisem fetei mele de aceasta parte mai ascunsa si mai misterioasa a Costinestiului. Si dorisem sa i-o arat si ei. Iar acum acest loc l-am gasit micsorat, mancat de valurile necrutatoare ale marii…aproape inecat. Doar mormanul acela mai inalt, de pamant rosiatic mai este acolo dar si pe el il pandeste marea indeaproape. Si m-am gandit ce repede ce transforma toate. In ritmul acesta, in curand aici va canta si stapani doar marea peste intregul tarm.

costinesti.glofulfrancezului1

costinesti.golfulfrancezuluicostinesti.golfulfrancezului1costinesti.glofulfrancezului

Iata ca a venit si ziua plecarii din Costinesti, o despartire cam grea. Am trait la Costinesti cateva zile frumoase de vacanta, in care am simtit cu adevarat bucuria de a calatori intr-un loc de-al meu, de-acasa, din tara mea minunata, doar unul dintre locurile in care as reveni cu drag. Am promis tuturor, atat gazdelor dar si Negrutei mele, ca vom incerca sa ne reintalnim oricand.. poate in fiecare septembrie. Ce bine ar fi!!!

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

4 thoughts on “La Costinesti m-am reindragostit de marea mea de acasa…

  1. Ce frumos ai povestit Ileana! Iar pozele completeaza perfect povestirea, sunt foarte reusite. Ai o fiica tare frumoasa; semanati foarte bine, parca ati fi surori si pare ca va intelegeti de minune.

    Costinestiul imi trezeste foarte multe amintiri…mergeam acolo pe vremea studentiei, cu gasca de prieteni. Ce chefuri mai trageam la Costinesti, seara de seara in discoteca, dimineata adormeam pe plaja si a doua zi o luam de la capat :)). Ma intorceam acasa mai obosita decat plecam, imi lua o saptamana sa ma odihnesc dupa. A fost o perioada faina, dar s-a incheiat, au venit alte hobbyuri, alte pasiuni, alti oameni, alte locuri de colindat.

    Apreciază

    • Iti multumesc mult, Larisa, ca traiesti alaturi de mine bucuria de a calatori in cateva locuri minunate, pe care am avut amandoua sansa de a le cunoaste. MUltumesc pt. aprecierea vis-a-vis de fata mea. Aceste impresii s-au dorit a fi mai personale, chiar am resimtit tot ce am trait acolo, la Costinesti. Au fost cateva zile extrem de placute, cu amintiri superbe. Asa e, viata ne duce prea repede acolo unde doreste ea sa ne duca si dupa cum este si firesc. De-asta si trebuie sa profitam cat mai mult de fiecare moment al vietii noastre, sa-l traim cat mai intens…pt. ca niciunul nu se mai intoarce decat ca amintiri. Te astept cu drag sa ma insotesti si in calatoriile viitoare, daca iti face placere. Tot binele din lume!

      Apreciază

  2. Locul acestui articol este si pe infocostinesti.ro, bineinteles si cu acordul dvs. Multumesc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s