Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Casa memoriala GEORGE COSBUC

Lasă un comentariu


DINTR-UN  COLT  DE  ODAIE,  POETUL  MI-A  ZAMBIT…

Am parasit zona Maramuresului si dupa un drum extrem de spectaculos, cu multe serpentine ce fac trecerea din fermecatorul Maramures spre minunata Bucovina, iata-ne intrati in jud. Bistrita-Nasaud, luand calea pe DN 17C, spre urmatoarea destinatie.

Am oprit intr-un loc pitoresc, la aprox. 15 km de orasul Nasaud, in comuna Cosbuc, nume luat dupa locul in care s-a nascut marele nostru poet George Cosbuc si am oprit in fata casei.

Acesta s-a nascut aici, in comuna Hordou, la 20 sept. 1866, Comuna a luat numele poetului iar casa natala este astazi Casa memoriala si muzeul George Cosbuc.

Cladirea este pozitionata chiar in centrul comunei, in apropierea raului Salauta, afluent al Somesului Mare. A fost cladita de tatal poetului, Sebastian Cosbuc, dupa anul 1840. La initiativa lui Iuliu Moisil, in 1905 locul a devenit muzeu si casa memoriala. Este considerat primul muzeu de literatura romana din tara noastra.

In fata mea mi-a aparut o casuta tipic taraneasca, vopsita in alb si cu acoperisul din sindrila de lemn. La ferestre atarnau niste obloane grele din lemn maro, sculptat simplu. Intr-un colt, aproape de intrare o placa din marmura alba atrage atentia prin litere scrijelite cu mesajul ca in aceasta casa s-a nascut cel ce si-a scris in doua versuri toata esenta si adevarul existentei sale: “Sunt inima-n inima neamului meu/ Si-i cant si iubirea si ura…”

casageorgecosbuc1casageorgecosbuc

Am cumparat bilet de grup care ne-a costat numai 1 leu, fiind in grup suficient de mare pentru a primi reducerea. Altfel, biletul costa 2 lei iar reducerea cu 50% este doar pt. elevi, studenti, militari in termen si pensionari. Programul este in fiecare zi intre orele 9-17, mai putin luni si marti.

Iata-ne deci intr-un nou univers, altul decat al lemnului sculptat maramuresan. Am patruns in lumea minunata si enigmatica a cuvintelor asezate cu un har far’de hotar in versuri de o frumusete neasemuita. Pret de o ora am trait bucuria de a calatori in lumea “marelui cantaret al poporului in lupta pentru libertate”, George Cosbuc.

Poetul s-a nascut in aceasta casa dintr-o familie numeroasa, cu 14 copii, el fiind al 7-lea, in care atat tatal cat si bunicii au fost preoti. Ca sa continue traditia, parintii au vrut ca si fiul lor, George sa devina tot preot dar el a rupt acest lant si a studiat filozofia. Pentru mai multe date biografice, doritorii pot naviga pe net, eu voi scrie aici doar impresiile mele despre cum am vazut si simtit casa natala a poetului.

Pentru inceput am intrat intr-o curte ingusta, la strada, unde aproape de peretele exterior bustul poetului priveste peste timp. Drumul a continuat intr-o curte interioara destul de larga, unde poetul ne intampina din nou sub forma unui alt bust. Undeva, lipit de unul dintre peretii exteriori, am dat de un fel de sura, unde erau expuse tot felul de acareturi specifice vietii de la tara. Am reusit sa disting niste furci, un rest de caruta si un razboi de tesut.

casageorgecosbuc2

Apoi am intrat in prima incapere, ce la casele taranesti poarta denumirea de tinda. Aceasta este ca un hol din care intr-o parte si alta se face restul camerelor. In tinda era organizata de fapt bucataria. Aici erau expuse diferite obiecte caracteristice acestui loc: un bufet simplu, pe care erau asezate cateva ulcele si un stergar taranesc. I-am aratat fetei mele marele cuptor taranesc, pentru ca ea nu mai vazuse niciodata. Deasupra cuptorului statea spanzurat si singuratic un tuci pentru mamaliga; trebuiau puse doar cateva lemne in partea de jos, pentru ca focul sa o ia repede la “treaba”…Mmmm, si la acea ora destul de inaintata din acea zi obositoare, cu multe locuri vizitate, mi-am dat frau liber imaginatiei. Eu deja vedeam in fata o mamaliguta aburinda azvarlita direct in centrul unui blid din ceramica si cu o bucatica zdravana de branza de oaie…Dar sa revin la oile mele.🙂

casacosbuc2casacosbuc5

Toata casa este alcatuita din 6 camere, cea mai mare si mai “aranjata” mi s-a parut urmatoarea dupa tinda, care este socotita camera de primit oaspetii. Aici am patruns ca un musafir poftit de caldura si intimitatea acestui locsor, pe care l-am simtit aproape de mine. Chiar am avut senzatia ca ma aflu acasa la poet in vremea lui. Mobilierul era frumos si simplu, din lemn strunjit in model rotund, foarte bine intretinut; pe mijlocul camerei domnea o masa inconjurata de cele 4 scaune, urmate pe un perete de un bufet si apoi la fereastra am vazut un fel de canapea tot din lemn. Toata mobila era in acelasi stil ce mie mi-a placut si mi-a aratat clar ca poetul provenea dintr-o familie destul de instarita, in pofida faptului ca erau multe suflete…

casageorgecosbuc3

Cele trei ochiuri de fereastra zambeau decorate cu perdele taranesti in forma de stergare, pe fond alb cu model brodat cu rosu. In acelasi fel am vazut atarnand pe pereti alte stergare, ce infrumusetau si “imbratisau” cele doua tablouri cu portretele celor din familie. De asemenea pe masa si pe bufet, se intindeau din acelasi model, doua fete de masa. Dusumeaua curata, din lemn gros, era “ocrotita” de un jilt autentic taranesc, in culori vesele. Toate acestea m-au facut sa simt ca aceasta casa este frumos ingrijita si atmosfera aceasta tihnita si primitoare mi s-a strecurat repede la inima, dandu-mi o stare de liniste si relaxare.

casacosbuc3

Apoi am patruns usor in “miezul” casei Cosbuc si am ajuns intr-o camera micuta. Aici un patut din lemn in stil de leagan, mi-a smuls usor un zambet larg. Se  odihnea langa peretele dinspre fereastra; acesta era acoperit tot cu un jilt taranesc. Pe partea opusa un divan era acoperit cu o cerga groasa din lana, in culori “optimiste”. Piesa de rezistenta din aceasta camera, eu am declarat-o a fi un mic mobilier din lemn vopsit in negru, format din doua bancute asezate fata in fata, unite la mijloc cu o masuta. Era bancuta scolarului, mai pe scurt. Ma aflam in camera poetului cand prichindel fiind, aici s-a deprins a scrie cu penita, ca apoi mai tarziu, sa daruiasca posteritatii intreaga sa creatie nemuritoare. Si aici pe pereti, erau atarnate la fel, multe carpete taranesti, specific vietii de la tara. Singura „amintire” a prezentului din casa poetului am observat ca este iluminarea electrica, reprezentata de cateva lustre avand alura lampilor de altadata…

casageorgecosbuc4casacosbuc4casacosbuc6

Aceste trei camere, tinda, camera de zi si camera poetului dau intregii case o atmosfera partriarhala, imbiind vizitatorul la reculegere, la o tihna binemeritata intr-o casa ospitaliera, in pofida faptului ca adevaratii proprietari nu mai sunt fizic acolo. Dar ii poti simti si altfel…Pentru ca cine este cu inima si gandul in aceasta casa atunci cand ii paseste pragul, cand priveste acele obiecte originale, apartinand acestor locuri, nu se poate sa nu simta prezenta familiei si a poetului Cosbuc.

Restul de celelalte 3 incaperi sunt dedicate expozitiei, fiind muzeu. Aici am patruns intr-o cu totul alta lume si dimensiune; lumea si dimensiunea nemarginita a talentului de poet al marelui Cosbuc. Muzeul de aici este singurul inchinat exclusiv poetului. Aici sunt adunate si expuse multe fotografii, documente, o mare parte din corespondenta ca si o seama de editii din opera si traduceri de ale sale. Intr-o vitrina securizata am avut onoarea de a vedea un bust in bronz foarte reusit al poetului, alaturi de diferite manuscrise originale ca si multe fotografii.

casageorgecosbuc6casacosbuccasacosbuc1

In camera dedicata bibilotecii, pe centru, este o mare vitrina, unde sunt adunate foarte multe volume aparute de-a lungul timpului. Si ce mandra m-am simtit cand am recunoscut acolo o mica parte dintre volumele mele de poezii de acasa, apartinand marelui Cosbuc.

casacosbuc7casacosbuc8

Tot in aceasta camera mi-au placut un set de calimari si doua penite cu ajutorul caruia poetul a scris cu siguranta multe dintre operele sale valoroase. Intr-o alta vitrina zambea jucausa camasuta taraneasca din in, veche, ingalbenita de patina timpului. Si alte obiecte strict personale ce i-au apartinut poetului erau in vitrina alaturi de acea camasuta.

casageorgecosbuc8casageorgecosbuc9

Un portret al poetului la maturitate foarte bine realizat in carbune, mi-a atras atentia intr-un mod ciudat, pot scrie. Chiar m-a atras! Desi cunosteam acest desen, vazandu-l la inceputul unor volume de-ale sale, acum il vedeam acolo, la locul sau de origine. Pentru cateva clipe am avut senzatia ca poetul isi misca fata spre mine, cum este el din profil si imi zambeste usor si blajin pe sub mustata si barba lui cea bogata. Iar incruntarea sprancenelor pentru o clipa a disparut. Oare sa se fi intamplat in realitate?! Sa fi simtit ca eu ii ador operele? Nu stiu, tot ce se poate…

casageorgecosbuc7

Stiind ca marele “poet al taranimii” a murit intr-un accident de automobil la doar varsta de 51 de ani si pasind atunci in primul sanctuar al vietii sale de copil, am avut o strangere de inima si m-a cuprins tristetea. Dar deodata mi-am amintit ca eu, demult, in adolescenta mea am compus o melodie pe versurile sale inegalabile din poezia “Cantec”: „Ti-ai manat prin veacuri turmele pe plai/ Din stejarul Romei, tu, mladita rupta./Si-ti cantai amarul din caval si nai/ Dar cumplit tu fost-ai cand te-au dus in lupta/ Stefan si Mihai…”  Ce amintiri si ce satisfactii minunate mi-au dat acel „cantec”! Acolo, acasa la poet, am inteles ca de fapt marele nostru George Cosbuc nu este inmormantat la Bellu, alaturi de alti mari poeti si scriitori de seama ai neamului nostru. Ca si ceilalti deopotriva, si Cosbuc traieste de-a pururi in fiecare dintre noi, prin scrierile sale, prin marea mostenire culturala lasata noua peste veacuri, pentru totdeauna…

Am plecat de la Casa Memoriala George Cosbuc fericita ca am reusit sa patrund pentru cateva clipe in universul poetului, sa inteleg o farama din viata, framantarile si geniul sau creator. Daca va aflati vreodata prin zona, nu pregetati sa ii faceti o vizita. Sunt sigura ca nu-l veti deranja si ii va face o deosebita placere sa va cunoasca si mai ales sa va simta aproape de inima si cugetul sau nemuritor. Si, cine stie?! Poate va va zambi si voua…

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie de folos.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s