CIRCUITUL AUSTRIA – ELVETIA

24 ianuarie 2014 de ileanaxperta 20 comentarii

MAREA  FUGAREALA 

Nu demult am trait pe propria-mi piele o superba si fascinanta “armata” turistica, ce a durat doar 10 zile, din nefericire. O astfel de armata in vacanta merita pe deplin, cu toata fugareala si oboseala acumulata repede, repede, cu fiecare zi in care am tot marsaluit din zor si pana tarziu in noapte. Dar cate locuri minunate de pe batranul continent, le-am vazut “live” cu toate simturile trezite la maxim! Acum, cand privesc retrospectiv si scriu, stiu ca iubesc si “simtesc” la maxim fiecare clipa din astfel de evadari de vacanta. 😉 Iar oboseala?? Trece repede. Doar dorul de calatorit nu se stinge niciodata. ❤ 

Asadar, impreuna cu fiica mea am plecat cu autocarul din Bucuresti la ora 6.30, cu destinatia Ungaria, Gyor. Dupa 16 ore de mers pe drumul binecunoscut, cu pauze cam multe dupa parerea mea, am poposit pentru o noapte in acest frumos si cochet oras ungar, cu o cazare la un hotel bun, Raba 3*. Noi stiam hotelul, mai fusesem si alte dati cazate acolo.

Dimineata, dupa micul dejun, la ora 8 fix, am luat calea spre Viena, pe care am revazut-o cu aceeasi mare placere si de fiecare data am acelasi sentiment de parere de rau ca trebuie sa o parasesc. Aici am facut turul binecunoscut, mai intai cu autocarul si apoi o plimbare per pedes pe ringul vienez, dar si cu o scurta oprire la marele si impunatorul Stefandom. Acesta era in reconditionari ale fatadei dar interiorul ramane de neconfundat si impresionant.

De la Viena, am pornit spre Abatia Melk, pe care noi o mai vazusem iarna, dar care acum, ne-a incantat ochiul si pe vara, cu gradinile sale inflorite, ce imprejmuiesc cu frumusetea lor coloristica intregul locas sfant si impunator. Interiorul catedralei este de exceptie.

Am ajuns apoi la Salzburg, unde si aici ne-am delectat privind iarasi orasul lui Mozart, curat, elegant, plimbandu-ne atat pe strazi, cat si prin Gradinile Mirabell. Ca mereu cand ajungem acolo, am admirat de la distranta, de data aceasta, marea cetate Hohensalzburg, cocota pe deal. Apoi eu cu fiica-mea am reusit sa vizitam si Catedrala Sf. Andra, situata vis-a-vis de Gradinile Mirabell, cat timp grupul a fost sa vada casa marelui Mozart. Noi o vazusem de 2 ori. 

De aici am facut un scurt dar foarte interesant popas in St. Gilgen, de unde am admirat privelistea ce se intinde de-a lungul lacului alpin St. Wolfgang. Noi am mai fost in Salzkammergut, in zona lacurilor alpine, dar iarna. Vara peisajele sunt si mai incantatoare; stralucesc in bataia soarelui si a intinderilor de ape. Lacurile strajuite de muntii inverziti imbratiseaza cu frumusetea lor multe statiuni si orasele montane austriece.

De aici ne-am deplasat in Germania, pe autostrada spre Munchen, apoi pe traseul Miesbach-Bad Tolz-Penzberg si ne-am cazat la un hotel stil pensiune, foarte bun, in apropierea castelelor din Bavaria. A doua zi urma sa vizitam 2 dintre ele. Ei, si de aici, a inceput noua noastra mare aventura din aceasta vacanta, ce s-a dovedit din plin imbogatita de locuri cu totul si cu totul speciale, incarcate de multa frumusete, spectaculozitate si unicitate.

Dupa micul dejun, care s-a dovedit luat mai mereu pe fuga, am plecat sa vizitam doua castele din Bavaria cea verde si cu vino-ncoa: Castelul Linderhof, o bijuterie arhitecturala si Castelul Neuschwanstein, decupat parca din fermecatoarele povesti ale copilariei. Pretul de intrare la castele a fost de 9 euro/pers. iar copiii pana in 18 ani au avut gratuitate.

Am facut apoi un scurt popas pe unul dintre malurile Lacului Konstantz, din sud-vestul Germaniei, acolo unde Rinul se revarsa in lac si apoi il paraseste cu un debit marit considerabil. De aici, am parasit teritoriul Germaniei si am luat calea Elvetiei…un taram neinchipuit, a fost de vis. Scopul acestui circuit a fost vizitarea Elvetiei si Austriei.

Intrati in tara cantoanelor, a inceput “Marea fugareala” pe superbele si unicele carari ale Elvetiei; fie pe autostrazile impecabile ce strapung munte dupa munte, cu tunelurile sale luuungi (unul dintre ele are peste 15,5 km lungime), fie pe sosele ce strabat pasi impresionanti prin muntii bogat impaduriti sau cu aspect pietros, de-a dreptul unic si spectaculos. Tot ce se desfasura prin fata ochilor mei a facut ca vacanta noastra sa fie incredibila; sincer nu m-as fi asteptat sa ma impresioneze atat de mult. Am facut multe, multe poze, cu 2 aparate foto, doar doar sa pot cuprinde in obiectiv cat mai multe frumuseti unice ale Naturii elvetiene si austriece…chiar si germane si franceze…Veti vedea in continuare.

Iata-ne si in orasul St. Gallen, din nord-estul Elvetiei, capitala cantonului cu acelasi nume, pe care l-am vizitat si am facut un scurt popas si pe malul elvetian al Lacului Konstantz (Bondsee).

Spre seara, am ajuns intr-un loc…”zbuciumat” din zona Schaffhausen, acolo unde Rinul se pravaleste maret de la o distanta considerabila, formand celebra Cascada a Rinului. Am asistat la un spectacol grandios, foarte galagios dar si impresionant al apelor involburate ale marelui Rin. In final ne-am cazat undeva in Zurich la un hotel excelent de 4*.

Dimineata urmatoare, am vizitat in pas alert deosebitul si elegantul Zurich. Noi mai fusesem acolo cu ceva ani in urma si ne-am bucurat de revederea lui. Dar acum, itinerariul ne-a dus si catre alte comori ale celui mai scump oras al Europei. Aici am vazut Wasserkirche (biserica apei), ne-am plimbat pe malul Canalului Limat, am vizitat Catedrala Grossmuster, am vazut cladirea impunatoarei Opere din Zurich, Biserica Fecioarei, Banca Nationala, Primaria, Muzeul National si multe alte cladiri ale orasului.

Am dat un rond superb prin fermecatoarea capitala elvetiana, Berna, mai mult in orasul vechi. Am vazut Catedrala St. Vizenz, mareata cladire a Palatului Parlamentului, Turnul cu ceas, care ne-a prezentat un mic show la ora exacta; am vazut orologiul astronomic si apoi ne-am plimbat pe strada principala, cu multe cladiri nici una la fel cu alta, cu multe fantani superbe, adevarate opere de arta.

Dupa Berna, a urmat statiunea Interlaken, cocheta, aerisita, unde am vazut pentru prima oara in acest circuit culmile inzapezite ale Alpilor elvetieni, de data acesta…Pentru ca aveam sa vedem alte culmi inzapezite in alte parti…cititi mai departe.

Am facut un scurt popas la Lausanne, unde pietonal am luat la fugareala strazile, vazand Piata Centrala, primaria, Fantana Justitiei si alte obiective turistice deosebite. Orasul este deosebit prin cladiri, curatenie exemplara si multa liniste. 

La Geneva am ajuns pe inserat, dar am reusit sa facem turul orasului, cu poze, atat pe ziua cat si pe noapte. A fost un alt vis frumos elvetian. Aici am trecut Podul Mont Blanc, ce l-am simtit cum trepideaza usor sub talpile noastre si am facut o incantatoare plimbare de-a lungul Lacului Geneva, o mare si intinsa frumusete pe ape, pe Promenade “Des Anglais”. Am facut un scurt popas la Sediul ONU (al doilea dupa cel din New York) si ne-a incantat la maxim jocul pe care-l face Marea fantana arteziana din mijlocul lacului, simbolul orasului Geneva, un spectacol inedit mai ales la apus.

Apoi am patruns in orasul medieval, vizitand Catedrala St Pierre, Monumentul Reformei Religioase, dar si alte cladiri impunatoare, multe hoteluri luxoase, cu multe magazine de fite si nu numai, ce-si aprinsesera deja luminitele iar Geneva era de acum “ornata” in mii de culori vii, multicolore, o feerie nocturna.

Aproape de miezul noptii, am trecut repede granita in Franta, in orasul mititel dar tare frumusel, Aix Les Bains, unde am avut urmatoarea cazare, la un hotel traditional frantuzesc. 

Iata ca in sfarsit a sosit ziua cea mai cea, de fapt principala atractie pentru care am dorit atat de mult sa fac acest circuit. Ne-am imbarcat fuguta, fuguta in autocar, cu micul dejun alunecand inca pe calea esofagului si am plecat la munte. Unde? La Chamonix, ca sa luam telecabina, pentru a zbura pana sus pe acoperisul Europei: masivul Mont Blanc. Urcarea a fost optionala, dar pentru noi „must see, must feel”, chiar daca ne-a costat o caruta de bani (42 euro/pers). Si ghidul ne-a cam speriat, cum ca telecabina poate crea disconfort sau chiar rau persoanelor cu rau de inaltime, cardiacilor sau cei cu probleme de circulatie, altitudinea fiind la punctul final de 3842 m. Dar noi am fost hotarate: sus, spre infinit! 🙂  Cu ceva teama, recunosc, am pornit  la atacul si la cucerirea cel putin cu privirea si cu marea dorinta, chiar si pe cablu a masivului Mont Blanc. Ce am simtit cand am urcat cu telecabina pe primul traseu unde sunt 3 piloni, cred ca va inchipuiti si stiti care sunt senzatiile. Dar ce am simtit in partea a doua a drumului catre Acoperisul Europei, cand telecabina urca practic aproape pe verticala, unde nu exista niciun stalp si unde esti atat de aproape de stanci de zici ca acum le atingi si vezi in jurul tau numai munti inzapeziti…Doamne! Am trait niste stari unice, incomparabile cu orice, o experienta fabuloasa, cel putin pentru noi. Mi-am simtit practic sufletul plutind dincolo de mine, ca materie, dincolo de orizont, undeva in eter…

Sus, deasupra lumii, in tinutul vesnic alb al zapezilor si gheturilor, m-am simtit cel mai aproape de cer; un cer albastru, pictat din cand in cand de pete albe al norilor. Doar vantul puternic l-am auzit chicotand vesel prin cotloanele de stanca. Sus erau multi turisti veniti ca noi sau din cei care treceau dintr-o parte in cealalta a versantilor. Treceau Alpii din Franta in Italia suspendati de un fir de otel, in telegondole rosii. Iar sub ei?? Haurile albe. I-am surprins cu privirea si pe curajosii temerari urcand pe costisa alba din stanga versantului urias. Cred ca Mont Blanc a fost cel mai fotografiat obiectiv turistic din toate vacantele mele! Voi atasa foarte multe poze cand voi scrie impresii separate despre aceasta excursie extraordinara. Abia astept sa vi le impartasesc!  😉

Jos in Chamonix, erau 28 de grade, iar sus la 3842 m, pe Aiguille du Midi, punctul terminus al telecabinei, temperatura arata 8 grade. Apropos, am avut toate zilele senine, cu soare arzator si cu temperaturi caniculare ce au oscilat intre 28 si 38 grade, o vara total atipica pentru Elvetia si Austria. Temperaturile ridicate ne-au indus un disconfort sacaitor, care, acumulat cu oboseala crescanda de-a lungul zilelor lungi de cate 17 ore turistice, ne-a adus pe toti aproape de pragul extenuarii, pe langa fuga perpetua la obiectivele turistice pe care le-am avut de vizitat. Dar dupa atatea si atatea vazute, zau de-mi mai pare rau de marea oboseala. As lua-o de la inceput, oricand. Ma gandesc cand scriu acum cat de repede trec toate, doar amintirile si pozele ne raman. Acestea sunt cele mai importante si de neuitat, nu?!… Tot la Chamonix am luat si un trenulet cu cremaliera, (pretul pentru adult este de 25 euro si copii pana in 16 ani, de 20 euro) care ne-a dus pe alte taramuri de munte, de data aceasta la Marea de Gheata. Am urcat pe celalalt versant, din ce-am observat eu; alta excursie de neuitat. Seara ne-am intors la aceeasi cazare din micul oras francez.

Dimineata urmatoare pana sa trecem iarasi in Elvetia, am poposit pe malul Lacului Leman, cum ii spun francezii (sau Lacul Geneva pentru elvetieni!), in Evian pentru a-i gusta nu doar faimoasa apa ci si aerul curat si cosmopolit. Am intalnit cu alt orasel provincial extrem de vesel, relaxat, curat. Mi-a placut.

Apoi am luat calea spre Elvetia, pe partea vestica (zona Thonon) a lacului Geneva si am vizitat Montreux, o statiune de mare lux, unde am vazut doar pe afara Castelul Chillon, situat pe o insulita a imensului lac Geneva, foarte aproape totusi de malul pietros. Am admirat si facut poze si de pe partea aceasta a lacului….vis-a-vis priveam la vecinul frantuz. La Montreux am trait si un moment de…„I want to break free”, pozand-ma la picioarele marelui Freddie… 🙂 

De aici am plecat la Tasch, de unde am luat un microbuz (pretul a fost de 13 euro/pers) care ne-a dus pana la intrarea in statiunea Zermatt. Aici nu este permisa urcarea cu niciun fel de masini, pentru a nu se polua aerul. Microbuzul lasa turistii la baza statiunii iar in interior am vazut doar calesti trase de cai sau biciclisti. Aici ne-au intampinat ceva nori, dar tot cald a fost. Nu am reusit sa vedem prea bine varful Matterhorn, inalt de 4478 m, acesta fiind partial acoperit de nor. Dar ceva poze tot am reusit sa facem. Zona mi s-a parut extrem de scumpa, cu preturi pe masura Elvetiei.

Dupa-amiaza, cand am parasit statiunea Zermatt, am urmat drumul pe ruta Domodossola-Stresa, un traseu de munte mai mult decat superb. Spectaculos! Soseaua serpuieste permanent in serpentine, unele mai largi iar altele in ac de par, extraordinar peisaj. Drumul trece prin Pasul Simplon, dinspre Elvetia spre Italia, prin orasul Brig, apoi ajunge la Domodossola, la granita cu Italia, la o altitudine de 2050 m si apoi in Bondo, dupa ce soseaua strapunge cateva tuneluri si trece prin cateva viaducte de toata frumusetea. Drumul este impresionant.

Intrati in Italia, am facut o vizita nocturna la Lacul Maggiore, pe care, sincera sa fiu, atat eu cat si multi alti turisti, am fi dorit sa-l vedem pe lumina. Dar programul fiind prea incarcat, nu ne-a permis aceasta si eu in concluzie socotesc acest obiectiv turistic, drept unul ratat. Poate o data viitoare, cine stie?!…

Tot in miez de noapte am ajuns la cazarea din Italia, la Varese, la un hotel bunicel. La cata oboseala acumulasem deja, eu cred ca am fi adormit si intr-o capita de fan, pe marginea unui lac sau pe iarba intr-un parc, la racoare ca tare fierbinti au fost toate serile in hoteluri cu toate ferestrele larg deschise!

Dupa micul dejun fugitiv, am facut un scurt popas la Lacul Como, situat in nordul Italiei, care gazduieste si orasul cu acelasi nume. Lacul este al treilea ca marime din Italia, dupa Garda si Maggiore si este incadrat intre munti puternic impaduriti si destul de inalti dar si de dealuri domoale si bogate in multa vegetatie mereu verde; este un peisaj splendid. Mi-a placut tare mult.

Autocarul a luat-o apoi pe autostrada si am traversat lacul Lugano, cu peisaje la fel de incantatoare si am trecut iar in Elvetia ca sa vizitam statiunile de lux St. Moritz si Davos, locul de intalnire al oamenilor importanti din lume.

Dar in drumul nostru, am luat-o iar pe carari de munte fermecate si am facut un mic ocol cu un scurt popas la Via Mala, (Drumul Rau, numit asa de romani, pentru ca era foarte greu de trecut) aproape de izvoarele Rinului. Acolo batranul fluviu isi face timid intrarea in lumea terestra, formand Rinul posterior. Este o vale deosebit de stancoasa si de ingusta, unde izvorul Rinului a sapat de-a lungul timpului niste chei unice in Alpii elvetieni.

De la Via Mala am trecut muntii prin pasul Julia, trecand prin vai adanci intalnind pitorestile orasele Tiefencastel si Silva Plana, aflate la o inaltime de 2200 m. Iata-ne patrunsi in adevarata Elvetie la ea acasa; am reusit sa cunoastem Elvetia salbatica, naturala, asa cum a creat-o Dumnezeu, o splendoare unica pe pamant.

Am ajuns in statiunea St. Moritz, o statiune exclusivista, recunoscuta in primul rand pentru sporturile de iarna si competitiile care se tin aici.Este socotita cea mai veche statiune din lume. Se intinde de-a lungul lacului cu acelasi nume, cu apele sale mai albastre decat culoarea albastra! 🙂 Si aici am simtit pur si simplu ca-mi tiuie urechile de atata liniste. Tabloul natural este unul de-a dreptul ravasitor de fermecator. Parca n-ai mai pleca de acolo…

Rotile masinii ne-au dus prin cel mai spectaculos (asa mi s-a parut mie, cel putin) pas al Alpilor elvetieni, Pasul Fluella, (sau Fluella Pass), unde am intalnit la inaltimea de 2383m regiunea numita Parcul National. Aici este ca un fel de Parc national Retezat al nostru, cu un aer de munte puternic ozonat, dar cu sosele de vis frumos elvetian, cu serpentine ametitoare. Aici am intalnit un peisaj de-a dreptul selenar, cu munti stancosi, numai din piatra, cu vegetatie foarte putina. Din loc in loc rasar ochiuri de lacuri de un albastru exact cum a fost cerul zilelor din toata excursia noastra. Am facut un scurt popas la unul dintre lacuri pentru o sedinta foto. Nici nu se putea altfel. In aceasta zona extraordinara prin frumusetea ei salbatica, soseaua serpuieste necontenit, intalnind in cale alte poduri, viaducte uimitoare si tuneluri care strapung munte dupa munte. A fost dupa parerea mea, cea mai frumoasa portiune din Elvetia salbatica. Am cunoscut-o in toata splendoarea ei. Pot spune ca atunci  m-am simtit de-a dreptul vrajita si m-am indragostit iremediabil de Tara Cantoanelor. ❤ 

Orasul Davos l-am trecut in memoria locurilor elvetiene ca unul dintre cele mai scumpe locuri din Elvetia. Aici se gasesc numai hoteluri de 4 si 5*; cazinouri multe si mai multe restaurante luxoase dar si magazine care iti ridica parul pe tine la vederea preturilor afisate pe produse. In rest, un oras de munte destul de interesant, cosmopolit, rafinat, dar fara ceva natural spectaculos. Aceeasi liniste, ordine si curatenie ca in orice loc din Elvetia. Deasupra partiilor de schii, acum verzi, se vedeau functionand telecabine si telescaune, un veritabil tablou montan. 

Ultima oprire pe acea zi a fost la Vaduz, capitala Liechtenstein-ului, situata pe cursul superior al Rinului. Mi-a atras atentia inca din autocar, un castel cocotat pe o creasta mult inverzita, Castelul Vaduz. Apoi vizitand pe repede inainte orasul, primaria este o cladire mai importanta, cu niste statui reprezentand 3 cai in diferite pozitii, deh, arta moderna. In rest, cateva hoteluri, magazine si terase. Si multa liniste, chiar daca erau ceva oameni pe strazi, ce-i drept, mai multi erau la terasele restaurantelor…isi luau cina.

Tot in jur de orele 23 am trecut din nou granita, in Austria de data aceasta si ne-am cazat la un hotel excelent din Bludenz, aproape de frontiera cu Elvetia.

Ziua urmatoare am avut de vizitat zona Tirol, superba, cu peisaje autentic austriece. Am poposit mai mult in Innsbruck, care mi-a placut enorm, enorm.

Drumul ne-a dus iar in zona lacurilor alpine, de data aceasta in statiunile Kitzbuhel si Zell am See, care sunt statiuni binecunoscute pentru practicarea sporturilor de iarna. Dar nu numai; aici am vazut multe pensiuni dichisite si parculete in care abunda florile de toate felurile si culorile, incadrate perfect in peisajele montane…fara cuvinte!

Am reusit de aceasta data sa ajungem la cazare mai pe lumina, in jurul orelor 21, undeva in inima Austriei salbatice, localitatea Langau, langa St. Michel, la o pensiune in mijlocul naturii.

Dimineata, dupa micul dejun, la drum cu noi in ultima zi turistica in Austria; vizitarea pe repede inainte a oraselor Klagenfurt si Graz, frumoase si stralucitoare perle austriece, in special Graz, fosta capitala imperiala a Austriei.

In final, noaptea am ajuns in Budapesta, dupa un drum luuung cu autocarul. Am facut traditionala croaziera by night pe Dunare dupa care ne-am cazat, bineinteles dupa miezul noptii, undeva mai la periferia Budapestei.

Urmatoarea zi aveam sa plecam spre tara si fiecare la casa lui. Ne-am intors din aceasta vacanta terminate ca oboseala dar coplesite de bucuria de a calatori in atatea locuri minunate pe care le-am vizitat, cu atatea emotii traite din plin si cu cate poze facute!

Concluzia mica: acest circuit Elvetia-Austria merita cu prisosinta toti banii si toata oboseala. Un mic sfat: ca orice circuit de acest fel, eu una, nu-l recomand familiilor cu copii mai mici de 12-14 ani. Este extrem de bogat in obiective turistice, care se viziteaza intr-un ritm foarte alert si pot fi copii si chiar persoane adulte care nu pot tine pasul cu grupul.

De asemenea, perioada de odihna pe fiecare zi este de aprox. 7 ore/noapte. Si asa cum a socotit fiica mea, noi am stat aprox. 17 ore pe zi in drumetii si autocar si la odihna restul de 7 ore. Deci am fost pe picioarele noastre si pe rotile autocarului aprox. 170 ore in cele 10 zile ale circuitului. In astfel de excursii, mesele de pranz si chiar cele de seara se iau fie pe “furate”, adica din mers, fie in timpul cand esti in autocar, fie deloc. Doar cand se mai fac scurte popasuri, sa zic, ca se poate manca la repezeala un sandwich ceva sau bea la minut o cafea sau un suc. Sau se poate renunta la anumite vizite si poposi la un restaurant pentru a servi in tihna masa. Noi am reusit sa luam masa de pranz ceva mai normal de 3 ori, cand am facut cu totii popasuri la lanturile de restaurante Landzeit si Rosenberg, dar tot la repezeala, unde se mananca foarte bine dar nu prea ieftin, dupa parerea mea.

Concluzia mare: cu toate aceste inconveniente, cu toata oboseala acumulata destul de repede si cu toata fugareala de colo colo, parerea mea este ca merita pe deplin un astfel de circuit. Se pot vedea locuri minunate, cu multe obiective turistice importante si deosebit de interesante. Deci merita pe deplin sa vizitati atat Elvetia cat si Austria, doua tari ce nu sunt atat de departe de noi si ne ofera clipe de calatorii de neuitat.

Dupa un asemenea periplu european, condimentat puternic cu arome de esenta tare, cum sa nu simti ca-ti plezneste inima in piept de bucuria de a calatori in atatea si atatea locuri extraordinare, pe care, cu siguranta iti vei dori sa le revezi. Eu, cel putin imi doresc enorm!

Ei, dragii mei cititori-calatori, daca ati reusit sa ajungeti pana aici, la finalul calatoriei mele virtuale, trebuie sa va scriu din inima: FELICITARI! pentru rabdarea si, poate curiozitatea si placerea  cu care sper ca m-ati citit . Daca v-a placut, va invit si in continuare sa calatorim impreuna in fiecare oras din cele mentionate mai sus, unde voi scrie impresii mai pe larg, cu poze multe, multe, multe. Sper sa va faca placere. Eu va astept cu drag.

Va multumesc inca o data pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie de folos.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana