Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Chamonix-Mont Blanc – Cel mai aproape de cer…

6 comentarii


(CIRCUITUL AUSTRIA – ELVETIA)

Ziua cea mare a sosit; calda, surazatoare si senina. Se apropia momentul principal pentru care alesesem in mod special acest circuit. Acea zi imi va ramane pentru totdeauna intiparita in cuget si-n simtire (vorba cantecului) ca cea mai intensa, incitanta, incredibila, inaltatoare, extraordinara, frumoasa si deosebita experienta a vietii mele. De ce?! Simplu. Pentru ca mi-am dorit-o atat de mult, s-a realizat si am trait-o din plin, cu toate fibrele fiintei mele, am devorat si absorbit fiecare clipa cu toti neuronii treziti ai mintii mele si cu toata suflarea posibila a inimii. Pentru cei care au fost acolo, atat de aproape de cer, poate ca imi inteleg starea de maxima fericire adusa pana la extaz pe care o simt si acum cand scriu aceste randuri. Atunci am trait singurul moment din viata mea cand am simtit cu adevarat momentul intalnirii cu Cerul si Pamantul in cel mai inalt punct in care am reusit eu sa ajung pana acum: pe Masivul Mont Blanc sau pe Acoperisul Europei, cum l-au numit unii.

CHAMONIX

Fiind cazati in oraselul francez Aix les Bains, la ora 8 fix, am plecat cu totii la Chamonix. Toata ziua am avut-o rezervata acestui obiectiv: urcarea cu telecabina pana sus, pe masivul Mont Blanc. Poate aveam norocul de vreme buna pentru a vedea si cel mai inalt varf al sau, Mont Blanc, de 4810 m. Ziua promitea soare, cald, buna dispozitie, entuziasm, deci ingredientele perfecte pentru o excursie reusita. Si oare cum credeti ca a fost? Daca doriti sa stiti, va invit in continuare sa cititi.

Drumul pana la Chamonix a fost o minunatie, cu peisaje parca decupate din cartile postale: un cer senin, cu usoare pete alburii, soseaua imaculata, ce strabate munte dupa munte, invesmantati bogat in verdele verii sau cu stanci din piatra cenusie. Soseaua trece prin vai adanci, de unde apar din loc in loc sate traditionale de o frumusete aproape nepamanteasca, risipite pe pajistile  perfect ingrijite. Cata frumusete pana la desavarsire poate exista pe pamantul asta care este al nostru. Ce dar minunat ne-a dat Creatorul!…

La un moment dat, am zarit de la geamul autocarului, primele culmi inzepezite, ca o cupola argintie, ce stralucea la granita dintre terestru si infinit: ne apropiam de masivul Mont Blanc. Deodata am simtit ca mi se furnica pielea pe mine de o stare amestecata cu teama, curiozitate, o stare imensa de bucurie, de entuziasm si mai ales, de nerabdarea de a ajunge acolo sus, cat mai repede. Am inceput chiar sa cred ca apropiindu-ma tot mai mult de acest munte ce ma tot atragea la el, voi reusi cu adevarat aceasta performanta: de a fi fata in fata cu colosul inzapezit al Europei. Pana atunci, am tot avut unele indoieli.montblanc1AIn pofida celor spuse de ghidul nostru, cum ca urcarea pana la acea altitudine poate crea disconfort sau chiar probleme serioase la persoanele care sufera de rau de inaltime, la cardiaci si cei cu afectiuni circulatorii, lucruri care ne-au cam speriat pe multi dintre noi, am hotarat sa mergem cu totii. Excursia a fost optionala, dar pentru noi a fost un nerabdator si obligatoriu “must see”. Habar n-aveam noi atunci ca excursia avea sa devina cel mai grozav “must feel” din existenta noastra de turiste. Fiica mea s-a cam temut la inceput dar vazandu-ma pe mine atat de entuziasta si de dornica, i-a mai trecut din teama. Doar aveam sa vedem “live”, cu ochii nostri, Mont Blancul, stapanul de veacuri al acestor tinuturi, podoaba de pret a Alpilor si ai Europei, situati la granita dintre Franta, Italia si Elvetia.

Am ajuns in statiunea Chamonix in jur de ora 10 dimineata. Soarele stralucea cu indarjire, cerul era senin, de un bleu aprins, caldura se instala cu mare tupeu. Dupa mai bine de o ora de asteptare pentru luarea telecabinei, aici, la punctul de urcare cu telefericul, la altitudinea de 1030 m, temperatura ajunsese la 28 gr. C. Eu ma intrebam deja oare cat de frig o fi sus de tot, la 3842 m?!…

Ghidul a luat bilete, care au costat 42 euro/persoana, pentru ambele urcari: prima pana la 2317 m, la Plan de L’Aiguille si apoi cea mai spectaculoasa urcare, fara niciun pilon intermediar, foarte aproape de stancile muntoase ametitoare, pana pe Aiguille du Midi, la altitudinea de 3842 m. Am observat ca totul este foarte bine organizat; chiar daca a fost coada foarte stufoasa, a mers destul de repede.

Odata cu biletele ni s-a dat la fiecare si un cartonas cu nr. telecabinei dar si ora aproximativa pentru imbarcare. Astfel se evita pe cat posibil inghesuiala si asteptarea. Dar la coborare…na, ca nu a mai fost deloc asa, veti afla de ce…In timpul cat am asteptat, am reusit sa dam o scurta raita prin aceasta parte a oraselului.

Chamonix, situat pe raul Arve, este o statiune montana turistica foarte cunoscuta pe tot timpul anului. Se stie ca iarna gazduieste schiorii impatimiti dar si vara din ce-am vazut, este intesata de turisti veniti din toate colturile lumii. Am vazut multe hoteluri, cabane, restaurante, terase si magazine cochete, chiar acolo, in apropierea telefericului si ma gandesc cat o fi de mare si frumoasa intreaga statiune. Stand linistit la una dintre aceste terase, poti bea o cafea buna, admirand in tihna maretia Alpilor. Cat de extraordinar poate sa fie!chamonixchamonix1chamonix2Mi-a placut mult forfota din statiune, vibratia pozitiva a acestui loc, pe care am simtit-o cum ma incarca si pe mine cu o stare extrem de placuta si de linistitoare…chiar daca, recunosc, in interior ardeam de nerabdare sa urc mai repede.

Chamonix mi-a lasat impresia ca este un loc special, unde lumea multa adunata acolo jos, la poalele Uriasului Alb, intra atat de usor in comuniune directa cu Natura. Am simtit ca statiunea este mereu primitoare, zambitoare prin tot ceea ce daruieste tuturor, nestingherita de nimeni.

Chamonix ramane o statiune alpina de varf atat in Europa cat si in intreaga lume, fiind un oras de munte stilat, cu o clientela internationala sofisticata. In jurul meu am auzit vorbindu-se multe limbi, lume buna, linstita, deloc agitata…hm, mult diferita de a noastra.

Am aflat ca Chamonix se poate lauda cu cea mai lunga pista de schi din lume, de aproape 24 km (Valle Blanche sau Valea Alba pe limba noastra) si concureaza cu multe statiuni din lume. Tot aici, la Chamonix, a avut loc editia inaugurala a Jocurilor Olimpice de iarna din anul 1924.

MASIVUL  MONT  BLANC

Vazut de jos, din statiune, masivul Mont Blanc intimideaza prin varfurile sale marete dar si apasatoare. Este ca un magnet pentru temerarii aplinisti care se avanta cu mare indrazneala in incercarea de a cuceri “Acoperisul Europei”. Dar totodata, acest munte unic pe pamant, este si inselator, prinzand in capcanele avalanselor sale atatia cutezatori aplinisti care, precum se stie, au murit in incercarea de a-i cuceri varfurile semete si de-a pururea inzapezite.

Dupa o asteptare de vreo ora, iata ca a venit si randul nostru: nr. 39 la urcare. Cu teama in gat (trebuie sa o recunosc, ca imi cam tremurau genunchii iar inima incepuse sa bata tot mai repede), ne-am urcat in marele teleferic. I-am spus lui fiica-mea sa se strecoare repede sa prindem un loc la fereastra…va dati seama de ce. Ne-a reusit miscarea si iata ca telefericul s-a pus in miscare cu directia spre cer, pe un plan inclinat destul de acceptabil. Urcarea pana la prima statie dureaza in mod normal in jur de 5-7 minute si are 3 piloni de sustinere. Deci cred ca va dati seama ca viteza este destul de mare, sa urci de la 1030 m pana la 2317 m in doar cateva minute. Deci, cu toata viteza inainte, tot mai sus spre infinitul albastru!chamonix3chamonix4Adrenalina a inceput sa curga valuri, valuri in mine si cred ca in fiecare dintre turistii ce experimentau pentru prima data aceasta aventura. Entuziasmul amestecat cu teama a inceput sa explodeze la trecerea prin dreptul fiecarui pilon, cu starile binecunoscute. Tipete usoare printre noi, uimiri, rasete vesele, vorbe peste vorbe din toate partile, pe toate limbile, asa ne-am manifestat mixtura de sentimente care ne cotropisera pe toti. Urechile au inceput sa ni se infunde, dar nimic din toate acestea n-a mai contat si au palit repede in fata peisajelor care au inceput sa se succeada din toate partile.

Chamonix, cu toate frumusetile si comorile sale, se pierdea usor, usor, undeva jos. Iar muntele la inceput, imbracat doar in verdele bogat al padurilor de brazi si ceva stanca, se metamorfoza cat ai clipi in ceva extrem de greu de descris in cateva cuvinte; treptat, treptat muntele a inceput sa-si arate adevaratul sau chip: stancos, maret, grandios, atat de alb, de frumos, de inegalabil. Poze peste poze, va dati seama…cu doua aparate!🙂

Prima urcare a luat sfarsit repede si iata-ne la altitudinea de 2317m, pe Plan de L’Aiguille. Iesiti pentru putin timp in aerul mai rece si curat al muntelui, ne-am revenit din primul joc pe fir al telecabinei. Dar ce a urmat a fost…pffff! Acum venea partea a doua, unde telecabina urca doar pe firul gros de cablu, fara niciun pilon intermediar intre plecare si sosire. Nici ca ar fi avut cum: aici, muntele isi face de cap, se joaca prin haurile sale adanci, nemailasand niciun fel de sprijin; doar el cu nemarginirea albastra…si noi undeva la mijloc.chamonix5chamonix6Dar omul este ingenios, inventiv si muncitor si a realizat urcarea aproape pe plan vertical, printre stancile semete si vaile extrem de adanci. Aici pot spune ca Omul a cucerit muntele. Sau poate ca muntele, in marea lui darnicie, s-a lasat cucerit de om doar pentru a-l face sa-si dea seama de maretia sa nemuritoare…

Am asteptat putin sosirea telefericului si ne-am imbarcat iara pentru a ajunge acolo unde muntele parca strapunge cerul cu crestele sale albe si cutezatoare. Urcarea a durat tot cam vreo 6-7 minute, dar ceea ce am simtit atunci…nu stiu. Este imposibil de scris in cuvinte. Sunt momente in viata cand trebuie doar sa simti si atat, fara sa reusesti sa redai verbal sau in cuvinte scrise acele sentimente. Nu am trait niciodata asemenea emotii ca in aceasta excursie; este un “coctail” perfect de teama, placere pana la extaz, uimire, incredere dar si indoiala. Nu am mai fost niciodata la o asemenea inaltime, urcand cu asa viteza printre stancile ce aproape ca le poti atinge cu mana. Mi-am dat seama de viteza cu care urcam, doar cand a trecut pe langa noi cealalta telecabina care cobora. Am simtit ca ma zbarlesc toata iar urechile imi pocneau de zor. De fiica-mea, ce sa mai zic. Practic, am urcat cu un lift pe cel mai inalt munte al Europei! Chamonix nu se mai vedea. Acum intrasem in imparatia zapezilor vesnice, un peisaj unic, taramul unde Natura isi intalneste perfectiunea.chamonix7chamonix8montblanctelecabinaPe culmile inzepezite am reusit sa vedem cativa temerari care luasera la picior acest tinut greu de cucerit in acest fel. Dar dorinta, tenacitatea si marea lor iubire pentru munte ii ajuta intotdeauna. Bravo lor! Din telecabina se vedeau ca un sir de furnicute harnice, care urca de zor pe o suprafata de un alb imaculat, dovada ca nimic nu este imposibil pe aceasta lume trecatoare. Acolo sus, acesti curajosi neintrecuti, depasind vanitatile, au inteles ceva ce, probabil ca multora dintre noi ne scapa: simplitatea, modestia si curajul – adevaratele trasaturi ale caracterului uman. Am reusit sa le fac poze. Am ajuns la punctul terminus al calatoriei noastre pe cablu. Aici, sus, frig, termometrul arata 8 gr.C. Ne-am imbracat cu toate hainele luate si am iesit pe Acoperisul Europei, in acceptiunea unora…montblanc.alpinistimontblancAmontblancDDoamne!…Aerul rece, cu soarele jucaus printre norii cei razleti, cerul mai mereu albastru si muntii imbracati cu straiele vesniciei albe, toate acestea au avut asupra mea efectul unui drog. Si chiar ca am ramas drogata…cred ca sunt si acum, cand scriu. Eu cred ca cele mai intense sentimente si emotii nu se pot descrie, ele doar se simt si se traiesc cu toata fiinta umana.

Am iesit pe terasa din lemn si in fata noastra, aici, pe Aiguille du Midi, am vazut cum se intinde marea si grandioasa panorama a celor mai inalte piscuri din Europa. Iar existenta ghetarilor de aici este unica. Eram deasupra Europei, la granita dintre pamant si cer, un cer albastru, patat din loc in loc de albul norilor, mangaiat alene de razele unui soare bland. Natura in marinimia ei ne-a dat ocazia de a vedea de foarte aproape, in toata splendoarea sa varful Mont Blanc du Tacul, cu inaltimea sa de 4248 m si in stanga lui Aiguilles du Diable, de 4114 m. Langa Tacul ceva mai in spate, Mont Blanc de Courmayeur, de 4704 m. Iar mai in dreapta si ceva mai in spate, “boss-ul” tuturor varfurilor, maretul Mont Blanc, de 4710 m trona ascuns foarte usor intr-o patura subtire de nori. Dar am reusit totusi sa-l cunosc personal, privindu-l direct cateva clipe…Acolo sus, trebuie sa recunosc ca nu am stiut exact care este varful cel mai inalt. Dar, ulterior, dupa pozele facute si dupa ce am luat o vedere in care se prezinta tot lantul muntos Mont Blanc, impreuna cu toate varfurile si inaltimile sale, mi-am dat seama ca ne-am pozat si noi cu varful Mont Blanc. Yesss! Deci am reusit!!!🙂montblancBmontblancEmontblancCInvesmantat cu eterna sa trena de zapada, intregul masiv Mont Blanc stapaneste dintotdeauna aceste tinuturi. Senzatia pe care am avut-o este de neinlocuit. Am facut multe poze, incercand sa imortalizez din toate partile intregul peisaj de-a dreptul fantastic si fermecator. Si chiar am reusit.

Am trecut apoi o pasarela tot din lemn, ce face legatura intre 2 culmi muntoase si am luat un lift ce urca repede prin stanca pana sus de tot, la punctul maxim. Acel loc este, de fapt, la altitudinea de 3842 m. Acolo, pe terasa aceea, nu am putut rezista si privind in imensul hau ce se intindea jos, printre stancile pudrate din plin de zapada, aplecata usor peste balustrada din lemn, cu mainile intinse de-o parte si de alta a corpului, am simtit ca imi iau zborul si am strigat cu toata puterea, fara sa ma sinchisesc de cei din jurul meu: “Am reusiiit! Sunt sus, pe Mont Blanc!!!” Fiicei mele i-a fost frica sa priveasca in jos…Ce-i drept, imaginea este de-a dreptul halucinanta. Dar senzatia a fost…zau de o pot descrie in cuvinte. Eram sus de tot, deasupra norilor, in zare ceva mai jos, se vedeau lanturile ascutite ale versantilor mai indepartati, ale caror varfuri se ascundeau undeva printre norii pufosi iar toate acestea mi-au dat o maxima satisfactie, fericire si implinire. Am simtit ca traiesc la maxim bucuria de a calatori intr-un loc nu tocmai la indemana tuturor, un loc ce mi l-am dorit atat de mult sa il vad aevea. Iar eu cu fiica mea eram atunci ACOLO! Vantul puternic ce mi-a suierat strasnic la urechi, muntele alb, haurile de stanca dura, toate m-au facut sa traiesc niste clipe unice, pe care nu le voi uita niciodata!montblancImontblancJmontblancliftmontblancFmontblancplacuta1

In acele clipe, rafalele aprige ale vantului mi-au smuls de pe cap sapca mea cea draga, luata de la prima mea vizita la Meteore, in vara lui 2005 si de care nu m-am despartit de ea in nicio vacanta. O stare asemanatoare cu cea pe care o traiam atunci pe Mont Blanc,o traisem si cand am urcat pentru prima oara pe stancile sfinte si unice ale Meteorelor. Si atunci am fost binecuvantata de clipe unice, cand am simtit cea mai puternica apropiere cu Divinitatea si cu creatia sa perfecta, Natura.montblancsieumontblancLmontblancsinoiDupa alte poze si admirarea cu cel mai mare nesat a intregului tinut, am intrat si la restaurantul care, sugestiv, poarta numele de “3842”, unde ne-am rasfatat cu o inghetata pentru. fiica mea si eu cu o cafea fierbinte.

In interiorul acestui complex, am vazut ca la un moment dat, se face un culoar cioplit in stanca. Acolo este o placuta care indica faptul ca se poate trece prin el si se ajunge la niste telecabine micute, de fapt telegondole, ce au ca destinatie Helbroner, in Alpii italieni. Am si vazut turisti ce soseau din acea directie. Va dati seama ce extraordinar trebuie sa fie sa ajungi aici, pe Mont Blanc-ul francez unde eram noi si sa poti trece apoi granita dintre Franta si Italia in aer, atarnand doar de un cablu, in niste cutiute rosii de metal, deasupra haurilor si a crestelor inzapezite ale Alpilor?!…Acolo cred ca simti cel mai tare sentimentul de libertate absoluta, de descatusare, de zbor, nu mai exista nicio frontiera de niciun fel, ci esti doar tu cu Muntele Alb. Trebuie sa fie o senzatie fabuloasa! Poate o voi face si p-asta odata…montblancplacutaDar repede, repede timpul a trecut si ne-am asezat la coada pentru coborare. Ei, aici datorita faptului ca intre timp vantul a inceput sa bata mai puternic, telecabinele au fost nevoite sa-si micsoreze viteza, deci si timpul de rulare s-a marit. Si uite asa, s-au decalat toate orele. Am asteptat aproape o ora fata de ora noastra de pe bilet, pana am reusit sa luam telecabina la coborare.

Tot stand in inghesuiala aceea, cu galagie si nervi, impinsi din toate partile de turistii care se tot adunau, lui fiica-mea i s-a facut rau, a inceput sa o doara capul si cu ameteli, la un pas de a lesina. Mi-a tras o mare sperietura. Am sustinut-o cat am putut si in final a sosit telecabina. La ambele coborari, am pus-o sa stea pe podeaua telecabinei, cu capul in poala si pana jos si-a mai revenit. Eu intre timp, cu un ochi la ea si cu celalalt la peisaj, am reusit sa mai fac poze cu Chamonix-ul care se vedea din nou atat de superb.montblanc.coborarea2montblanc.coboraremontblanc.coborarea1montblanc.coborarea3In concluzie, cu tot raul fie de inaltime sau de alta natura, eu va recomand cu toata placerea si increderea, o plimbare pe cablu, la inaltime, pana la Aiguille du Midi, denumit si “acul de amiaza”, deoarece la pranz, soarele se afla chiar deasupra varfului ascutit, cand este privit de jos, din Chamonix. Trebuie sa fiti bine pregatiti sufleteste, pentru o calatorie fabuloasa, deoarece acesta este singurul teleferic din lume care urca abrupt, pe un singur tronson, pana la altitudinea de 3842 m.

MER  DE  GLACE

Reveniti in frumosul Chamonix, regrupati cu totii, am plecat mai departe. Mai aveam un obiectiv de vizitat: Mer de Glace (Marea de Gheata), un fenomen natural extrem de impresionant. Din gara am luat un tren cu cremaliera care avea sa ne duca pe alte carari de vis incredibil de frumoase. Biletul dus-intors pentru adult a costat 25 euro, iar pentru fiica mea, care nu avea inca 16 ani, biletul a fost 20 euro.

Am fost martorii vizuali la alte peisaje superbe, am urcat de la 1042 m, unde era gara Mer de Glace, pana la altitudinea de 1913 m, in Le Montenviers.merdeglaceDe aici, muntele si-a aratat o alta fata dar tot spectaculoasa. Pentru a ajunge cat mai aproape de Marea de Gheata, a trebuit sa coboram o carare pe trepte formate mai mult din bolovani, ce a ingreunat foarte mult atat coborarea dar mai ales urcarea. De acolo, muntii se despart intr-o vale larga, in care “curg” valuri de gheata. Imaginea este de-a dreptul fantastica, incredibila. Am avut senzatia ca ma aflu pe alta lume…sau ca ne plimbam printre decorurile imense ale unui film SF.🙂

Marea de Gheata este de fapt un imens ghetar situat in partea de nord a versantilor din masivul Mont Blanc. Cu o lungime de 7 km si o adancime de 200 m, este unul dintre cei mai mari ghetari din Franta.

Aceasta curiozitate naturala, cum am denumit-o eu, pentru ca la vedere nu seamana deloc cu un ghetar, asa cum poate ni l-am inchipui cu totii, se formeaza continuu, atat prin acumularea caderilor de zapada, cat si prin topirea acesteia. De aceea, Mer de Glace iti da senzatia vizuala ca este intr-o “curgere” permanenta sub efectul propriei greutati, formand astfel crevase, coloane si valuri de gheata, dar si ochiuri de apa foarte rece si cristalina. Se pot vedea pe versanti dare de gheata, ca niste firicele de cascade, dar majoritatea dintre ele sunt solide, din gheata. Am vazut si unele “vii”, curgand subtiri la vale.mareadegheatablogmareadegheatablog1Mi-am imaginat aici ca, poate, odinioara, un mare fluviu, serpuia printre vaile taiate adanc in piatra. In trecerea timpului, biciuit de vanturile reci, acest fluviu se napustea vijelios printre minunile vailor alpine, cu valuri amenintatoare, lasand in urma lui doar hauri de spuma. Apoi, deodata, intr-o clipita, acest torent zbucimat a incremenit si s-a transformat intr-o masa solida din gheata. Cine stie, poate ca asa a si fost (sau pe langa🙂  ).

Peisajul este unul inedit si merita facut efortul de a ajunge si aici. Mai trebuia sa ajungem si in interiorul ghetarului dar era deja tarziu si inchisese. Programul este doar pana la ora 17. Intarzierea la coborarea de pe Mont Blanc ne-a incurcat socotelile, caci altfel reuseam sa mai bifam si aceasta vizita. Am vazut cateva poze din interiorul ghetarului si este un loc incredibil de spectaculos si aici. Stiu eu? Visez la o vizita viitoare. Oricum, ziua aceasta a fost pentru mine cea mai senzationala zi turistica din viata mea (din punctul de vedere al cunoasterii unor locuri incredibile pe care le are Mama Natura) si cu siguranta va ramane in top.mareadegheata.mareadegheata.treptelemareadegheata.eu

Cu chiu cu vai am reusit sa urcam bolovanii pana sus la gara, am luat trenul inapoi spre Chamonix, ne-am mai fatait putin prin frumoasa statiune, dupa  care ne-am urcat in autocar si ne-am intors seara in Aix les Bains. Acolo, asa obosite frante cum eram, dupa o zi extraordinara, am iesit in oras pentru o scurta plimbarica. Trebuia sa vedem macar putin si acel orasel frantuzesc cochetel, chiar si pe seara, nu?! Dar despre asta, data viitoare. Eu va astept, sunt tot aici, sper sa fiti si voi.chamonix.intoarcerechamonix.gloriachamonix.intoarcere1Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos. Daca doriti sa vedeti mai multe fotografii, va invit sa urmariti slideshow-ul meu, intitulat „Mont Blanc”, pe care il gasiti tot pe blog, la rubrica „Video”.

Vacante de vis oriunde si oricum!

Articol scris de Ileana

 

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

6 thoughts on “Chamonix-Mont Blanc – Cel mai aproape de cer…

  1. De data asta văd că ai luat munții în piept și te-ai aburcat pe „acoperișuri”. Faine locuri se văd pe acolo, iar fotografiile sunt foarte reușite!
    Îți urez un sfârșit de săptămână tot cu frumuseți!🙂

    Apreciază

    • Multumesc mult, Petru pt. aprecieri si urari. Si eu iti doresc nu doar un week-end fain, ci toate zilele si noptile😉 sa-ti fie incununate de fericire.
      Nu m-am urcat pana atunci pe acoperisuri dar si cand am facut-o…si unde? Da, poti spune ca am luat in piept muntii. Sau mai degraba, m-au luat ei pe mine…la pieptul lor marinimos si tare frumos.🙂

      Apreciază

  2. Ce bine ca ati avut timp frumos si ai putut vedea toata frumusetea Muntelui! M-am bucurat si eu de fotografiile tale minunate si am cucerit, virtual, alaturi de tine, acele inaltimi. O dumineca frumoasa, Ileana!

    Apreciază

    • Da, am avut o vreme excelenta, chiar daca s-au mai adunat si ceva nori, dar trecatori. Ziua a fost extraordinara dtpdv. Multumesc mult pt. aprecieri si ma bucur ca ti-au placut pozele mele. Numai bine si tie, Adriana, intotdeauna!

      Apreciază

  3. Wow. Foarte faina experienta ta! Chiar daca nu reprezinta o dorinta turistica intensa, m-ai facut curios!🙂. In general statiunile frantuzesti au fost transformate in adevarate industrii de ski – fiind foarte antropizate. Peisajul din fotografiile facute iti taie respiratia. Felicitari, ai cu ce sa te mandresti turistic!🙂

    Apreciază

    • Da, ai dreptate dar cam peste tot unde Natura, in nemarginita ei bunatate, ne daruieste peisaje extraordinare, omul a stiut sa o exploateze cat mai mult. Deh, banul sa iasa, distractie sa fie. Oricum, frumusetile naturii ies mereu invingatoare si noi, oamenii trebuie sa ne bucuram cat mai mult si sa ii fim recunoscatori lui Dumnezeu pt. ce minunatii naturale ne-a dat.
      Am trait acolo cea mai strasnica experienta turistica si as repeta-o oricand!🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s