Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Bucuresti – Turista in orasul meu natal (1)

8 comentarii


Cuvant inainte (de toate)…

Cu siguranta toata lumea stie ca orasul Bucuresti este capitala Romaniei. Este centrul politico-administrativ, financiar, cultural-artistic si urban al tarii, fiind cel mai mare oras din Romania. Situat in sud-estul tarii, in Campia Vlasiei, parte din marea Campie Romana, Bucuresti este strabatut de raul Dambovita, care ii confera un mare farmec, parerea mea, bineinteles. Pacat ca autoritatile nu fac mai mult pentru a pune cu adevarat in valoare acest potential natural, pentru ca eu cred ca Dambovita este un simbol al capitalei, care se poate transforma dintr-un rau banal intr-un real si interesant obiectiv turistic pentru oras. In fine…poate ca visez eu prea mult, asta e!

Spre partea de nord-nord-est a orasului, raul Colentina formeaza cateva lacuri de o frumusete aparte: Lacul Floreasca, Herastrau, Lacul Tei si Colentina. Parcurile ce s-au dezvoltat in jurul lacurilor reprezinta adevarate “evadari” in natura, cu o atmosfera mai putin poluata, cu aer mai curat, printre noxele si smogul care au cuprins capitala de ani buni. Deh, prea multe autoturisme, prea multa lume, prea multa nebunie…Adevarate oaze de verdeata in anotimpurile calde, zonele verzi ce se intind spre periferia capitalei, sunt tot mai cautate atat de localnici cat si de turisti pentru locurile de agrement si relaxare. Se pot face promenade lungi pe aleile umbroase sau o romantica plimbare pe lacuri cu vaporase si alte ambarcatiuni. Parcurile sunt dotate cu centre sportive moderne si foarte multe locuri de joaca pentru copii, terase si restaurante, deci spatii ideale pentru relaxare sau miscare in natura. In mijlocul orasului, ca o gura de aer mereu improspatat, exista un loc, poate cel mai cautat si apreciat, Parcul sau Gradina Cismigiu, care s-a dezvoltat in jurul unui lac de sine statator. Cismigiul reprezinta unul dintre simbolurile “verzi” cele mai vechi ale capitalei, batranul dar mereu intineritul parc, unde vei gasi intotdeauna multi porumbei jucausi care vor veni langa tine sa le dai cateva firimituri de mancare. Vor fi foarte multumiti. Iarna, pe o mare suprafata a lacului se organizeaza un strasnic patinoar artificial, foarte cautat de iubitorii patinajului, in special pentru cadrul natural atat de placut. Bucurestiul se mandreste, de asemenea, cu parcuri “de cartier”, adevarate „insulite” verzi, intr-un oras parca sugrumat de nebunia prezentului, asa cum sunt: Parcul Tineretului, Parcul A.I. Cuza (cunoscut mai bine ca Parcul IOR din cartierul Titan), vechiul Parc Carol fost Parcul Libertatii si in ultimul timp, delta care s-a format pe Lacul Vacaresti, o minune naturala ce s-a strecurat printre blocurile prafuite. Pacat de gunoaiele si deseurile din imprejurimi. Iarasi, nepasare din partea celor care taie si spanzura de zor in tara asta, nefacand mai nimic pentru ocrotirea si conservarea a ceea ce ne tot da Mama Natura si noi nu stim (sau nu vrem!) sa o respectam mai deloc. Dar despre parcuri vreau sa scriu alta data mai in detaliu.

Putina istorie a Bucurestiului cred ca nu strica. Orasul a fost mentionat pentru prima data pe vremea lui Vlad Tepes, domnitorul Tarii Romanesti in 1495. Dar asezarea are radacinile mult mai vechi in istorie. Este si o poveste care ne spune ca demult, un cioban pe nume Bucur isi tot ducea turma la pascut intre Dunare si munti. La un moment dat, tot obosind pe drumuri, s-a gandit sa se aseze intr-un loc unde putea sa traiasca pentru tot restul zilelor. Fiind fermecat de frumusetea raului Dambovita si a codrilor Vlasiei, Bucur a hotarat sa infiinteze o asezare pe locul unde astazi se afla orasul. Astfel, denumirea de Bucuresti ar veni de la numele sau. Prima atestare documentara cu numele de Bucuresti a aparut abia in anii 1563. De-a lungul vremii, mica urbe a suferit foarte mult datorita atacurilor frecvente ale turcilor si tatarilor, ceea ce a dus la stagnarea dezvoltarii sale. Orasul a devenit capitala Valahiei in 1698 iar in perioada de pace a sec. 18, orasul a beneficiat de o dezvoltare mai intensa. In anul 1862, (inainte cu un secol de a ma naste eu!), Bucurestiul a devenit capitala Romaniei, sub conducerea lui AI Cuza si si-a continuat inflorirea. Este unul dintre primele orase luminate cu gaz.

Dupa Marea Unire din 1 Dec. 1918, Bucuresti a devenit capitala Romaniei unite, unde ulterior au inceput sa se ia toate deciziile importante. Populatia orasului a crescut mult si intre cele doua razboaie mondiale, Bucurestiul s-a dezvoltat dtpdv devenind o capitala eleganta, cu arhitectura de inspiratie franceza, avand aerul specific burghezo-aristocratic, fiind numit Micul Paris sau Parisul din Balcani.

Nu vreau sa ma mai lungesc cu istoria moderna si contemporana, o traim zi si noapte prin propriile noastre destine. Important este ca in ziua de azi, Bucurestiul este un oras mare, capitala unei tari din UE, cu o populatie de peste 3 milioane de locuitori in continua crestere. Astazi Bucuresti, capitala Romaniei este o metropola europeana moderna, care incearca din rasputeri sa fie in pas cu vremurile sec. 21 si in acelasi timp doreste cu ardoare sa-si mentina pe pozitie statutul castigat de Micul Paris. Uneori reuseste, alteori nu…parerea mea.🙂

BUCURESTIUL MEU IUBIT 

Ei bine, dragii mei, dupa un “Cuvant inainte” destul de lung, iata ce vreau eu sa va povestesc aici, in jurnalul meu de calatorii.

Demult imi mijise mie ideea de a face un city-break in orasul meu natal. Cunosteam eu Bucurestiul, sa nu credeti ca nu, ma plimbasem in lung si-n lat de multe ori dar nu cu ochi de turista. Si cum adica? Batatorisem eu atatea orase ale Europei, vazusem si ma bucurasem calatorind prin atatea capitale de exceptie si in capitala tarii mele, in orasul meu natal nu puteam face asta, privindu-l, simtindu-l si “mestecandu-l” prin ochii mei de turista entuziasta? Dar iata ca am facut-o!

Visele se implinesc, daca ti le doresti foarte mult a ti le infaptui si trai aevea. Cat de minunat poate sa fie! Si acum cand scriu simt ca mi se umple inima de fericire. Le-am povestit unor prieteni cat mi-a placut de mult, cand m-am intors acasa franta de picioare dintr-o calatorie sau sa-i zic mai bine o cautare sau o redescoperire a orasului meu natal. Surprinzator, Bucurestiul meu iubit este un oras cu adevarat fermecator, daca stii cum sa il privesti, cum sa il intelegi si sa il respecti. M-a uimit curatenia lui, cel putin in centru si in zonele pe unde m-am plimbat. In rest? Atunci chiar nu m-a interesat sa-i caut noduri in papura. M-am simtit cu adevarat o turista fericita intr-un oras civilizat, o turista care, parca s-a trezit dintr-o data dupa un lung somn intr-un tinut de poveste romaneasca tare frumoasa. Bucurestiul meu turistic m-a fascinat, asta e!

Dar sa incep cu inceputul. Cand primavara si-a desavarsit chipul sau stralucitor in mii de culori si parfumuri proaspete, intr-o zi senina de duminica am hotarat sa plec la o plimbare prin orasul meu natal. Aveam de gand sa repet figura si in alte zile, pentru a reusi sa revad cat mai multe locuri si obiective turistice din Bucuresti.

Dotata cu aparatul foto si o sticla cu apa, dar si cu mult avant si entuziasm, am luat metroul din cartierul unde locuiesc si dupa 15 minute am coborat la P-ta Unirii. De aici, care incotro…Am pornit mai intai de-a lungul Dambovitei, pe Splaiul Independentei ca sa revad cladirea impunatoare a fostului Palat de Justitie. A fost cladit spre sfarsitul sec. 19 in stilul renasterii franceze, de arh. A. Ballu cu contributia la interioare a binecunoscutului arhitect Ion Mincu. Acum aici functioneaza Judecatoria sectorului 5. Mi-a placut sa privesc lung la arhitectura eleganta, cu basoreliefurile si coloanele grele, cu cele 6 statui alegorice realizate de Karl Stork, care reprezinta diversele elemente din domeniul justitiei (legea, dreptatea sau justitia). Privind-o, m-am gandit la cum ar arata o astfel de cladire daca ar fi “spoita” cat de cat, sa i se redea stralucirea pe care o merita. Ar fi de nota maxima. Oricum, este o cladire care face mandru Bucurestiul. Stiam dintotdeauna aceasta cladire dar atunci am privit-o cu alti ochi, de turista deja cu vechime in domeniu.🙂bucuresti.palatuldejustitiebucuresti.palatuldejustitie1M-am intors, am traversat Splaiul indreptandu-ma spre Curtea Veche (Str. Franceza nr.25-31). A fost prima curte domneasca din Bucuresti, si era formata dintr-un palat, o biserica, cancelarii domnesti si gradini impresionante. Se intindea pe o suprafata foarte mare a orasului. Palatul Voevodal-Curtea Domneasca este cel mai vechi monument feudat din Bucuresti iar istoricii presupun ca initial ar fi fost ridicata de pe vremea lui Mircea cel Batran. Astazi Curtea Veche este un veritabil sit arheologic, un muzeu in aer liber, unde se organizeaza tot felul de spectacole si targuri de arta medievala. Daca iti plac ruine ale unor edificii importante, o vizita aici, merita pe deplin. Importanta istorica, turistica si cultural-stiintifica fac din ansamblul arhitectonic Curtea-Veche-Palatul Voevodal un punct de referinta al Bucurestiului.

buc.curteadomneascabuc.curteadomneasca1Langa Curtea Domneasca, am vizitat (pentru a nu stiu cata oara!) frumoasa Biserica Sf. Anton, monument de cult si locas sfant de o deosebita importanta, atat ca loc de inchinaciune foarte cautat, cat si ca arhitectura. Se spune ca, daca te duci martea la Sf. Anton si te rogi, ti se indeplinesc toate dorintele. Este cea mai veche biserica din Bucuresti si a facut parte din ansamblul Curtii Vechi. A fost ridicata pe temelia altei biserici mai vechi, din lemn, care a fost capela pentru Curtea Domneasca. Intotdeauna mi-a placut aspectul bisericii. Pe exterior este decorata cu fasii de caramida de fatada care alterneaza si se potriveste perfect cu fasii lungi de tencuiala. Sarbatoarea Bunei Vestiri reprezinta hramul principal al Bisericii Sf.Anton – Curtea Veche.

bucuresti.bis.sf.antonbucuresti.bis.sf.anton1Vis-a-vis se intinde traditionalul si binecunoscutul Hanul lui Manuc (Str. Franceza 62-64). Este unul dintre hanurile care s-au bucurat de o faima deosebita in prima jumatate a sec. 19. Este o cladire veche din Bucuresti, in forma oarecum dreptunghiulara, cu o curte interioara spatioasa, un veritabil monument istoric si un obiectiv turistic de referinta pentru oras. Numele i se trage de la intemeietorul sau, Manuc Bei, un om despre care s-au spus multe adevaruri dar si legende. Istoria hanului este strans legata de istoria acestui om. Pentru doritori, mai multe amanunte pot gasi pe internet. Astazi Hanul lui Manuc este unul dintre numele grele din lumea restaurantelor bucurestene, cu faima si traditie ce se duc mult in istorie. Pot spune ca Hanul lui Manuc este poate mai mult, un restaurant turistic, ce te introduce intr-o atmosfera placuta, ospitaliera, cu bucatarie traditionala si internationala de top.

bucuresti.hanulmanuc2bucuresti, hanulmanucbucuresti.hanulmanuc1Lasand in spate hanul, m-am avantat in “miezul din dodoasca” al Bucurestilor de astazi, si anume, pe strazile care formeaza contemporanul Centru Vechi. Aici este locul cel mai frecventat din capitala, fiind coplesit la propriu, de cafenele, baruri, restaurante si terase, aruncate direct pe stradutele inguste Selari, Franceza, Smardan sau Covaci. Mi-amintesc de acestea pe vremea cand eram eu copil. Aici erau multe consignatii, anticariate, ateliere de reparat tot felul de lucruri si alte micute magazine…boutique-uri ca sa fiu in trend.🙂

buc.centruvechi4buc.centruvechi5buc.centruvechi6buc.centruvechi8buc.centruvechi3Astazi atmosfera din Centrul Vechi este una extrem de calda si primitoare, colorata si plina de verva, un adevarat furnicar, din primavara pana toamna tarziu. Deh, locurile de “rendez-vous” sunt foarte multe si ai de unde alege. Am observat ca s-au renovat destule cladiri vechi din aceasta zona, unele pot face concurenta serioasa cu cele din, sa zic, Bratislava sau chiar Viena. Chiar sunt tare frumoase. Dar, din nefericire sau delasare, sunt si unele pe langa care te temi sa treci sa nu se prabuseasca peste tine…

buc.centruvechi1buc.centruvechibuc.centruvechi7buc.centruvechi9buc.centrulvechilipscaniAm iesit pe Lipscani, strada strabatuta de mine in tinerete de mii si mii de ori. Aici era odinioara paradisul cumparaturilor, incepand cu fostul Magazin Bucuresti pana pe Calea Victoriei. Si astazi ca si ieri, Lipscani impreuna cu stradutele adiacente care formeaza fermecatorul Centru Vechi, este socotit centrul pietonal din Bucuresti. Lipscani are multe cladiri cu arhitecturi interesante lasate de izbeliste, din pacate. Dar m-am bucurat privind unele foarte frumos reconditionate, avand la parter baruri si restaurante cu aer parizian. Fosta cladire a Rapsodiei Romane este astazi Teatrul de pe Lipscani. Am cantat odata, pe vremuri in acea sala. Doamne, parca a fost in alta viata…De asemenea, pe strada pietonala pavata din plin cu piatra, ca de altfel mai tot centrul vechi, a aparut un magazin H&M, o cladire moderna, care, inghesuita printre cele vechi, sincera sa fiu, mi s-a parut exact ca nuca in perete. Nu mi-a placut deloc. Simt ca nu se asambleaza deloc peisajului de Mic Paris pe care centrul vechi vrea cu indarjire sa si-l pastreze. In fine…Chiar daca strada nu mai este atat de aglomerata ca in vremurile copilariei si tineretii mele, Lipscani este si astazi un important punct de referinta pe harta Bucurestiului.

lipscani.teatrulbuc.lipscani2buc.lipscani1buc.lipscani3Pe aceasta strada veche am intalnit, bineinteles cladirea impresionanta a BNR (str. Lipscani 25). Palatul BNR este construit in stil neoclasic, dupa proiectele unor arhitecti francezi. A fost ridicat si finalizat spre sfarsitul sec. 19 de catre arhitecti si ingineri romani. Palatul BNR este un simbol in domeniul financiar dar si al arhitecturii bucurestene. Cladirea a fost considerata citadela liberalilor. Sediul BNR a fost cel care a conturat districtul financiar in aceasta parte a orasului. Cladirea este chiar mareata si nu se da la o parte sa concureze cu alte cladiri de gen din afara. Pe colt, spre partea care da in str. Academiei, am vazut o sculptura frumoasa care il reprezinta pe scriitorul Eugeniu Caranda.

buc.bnrbuc.lipscani.bnr1buc.lipscanibnrbuc.lipscani.statuiebuc.lipscani.bnrbuc.lipscanibarbuc.lipscanivictoriaDin Lipscani am iesit pe Calea Victoriei si m-am bucurat sa revad Casa CEC, frumoasa, mareata, impozanta, intr-un contrast izbitor cu o cladire super moderna din sticla, otel si beton, asa cum s-au construit foarte multe in ultimii ani. Cladirea de la strada, care straluceste in soarele primavaratic gazduieste unul dintre sediile BCR. In plimbarea mea prin oras, am intalnit destule cladiri noi, expresii ale unei arhitecturi moderne, care, in majoritatea lor incearca si multe chiar reusesc sa se integreze in peisajul traditionalist al Bucurestiului. Ma aflam pe Calea Victoriei privind arhitectura noua, futurista a cladirilor cum se strecoara cu tupeul vremurilor prezente, printre cladirile vechi si asa mi-am dat seama cat de repede au trecut anii, la cate transformari ale orasului meu am fost si inca sunt martora intr-o viata de om. In locul acelui “cub” stilizat si mai in spate, “cilindru” de sticla albastra era inainte un spatiu verde, ca un parculet, care cobora lin panta odata cu Magazinul Victoria de pe colt. O imagine deosebita care mi-a atras atentia si totodata mi-a placut, este cum se reflecta Biserica Zlatari in ferestrele clare ale cladirii de sticla.

buc.caleavictorieibuc.caleavictoriei1buc.bisericazlataribuc.caleavictoriei2buc.caleavictoriei3Intotdeauna m-a fascinat cladirea CEC, cu alura sau grea, de palat. Vazand-o acum, dupa atatea calatorii prin lumea europeana, m-am simtit atat de mandra ca sunt romanca. In acele momente mi-am zis: “Cate edificii vechi, adevarate comori ale arhitecturii noastre au sfidat timpul si sunt inca in picioare!” Cladirea CEC este construita in stil eclectic si se termina cu o cupola de sticla si metal. Nu stiu de ce dar mi-a amintit de Domul din Berlin…Cu fatada ei gri, patata de vreme, parca nereconditionata niciodata, m-a dus cu gandul si la cladirile din Dresda, unde se pastreaza paleta inegrita a timpului. Mi-am dat seama si atunci cat de bine si de educativ este sa calatoresti! Cata cultura poate culege un om din calatoriile sale, oriunde ar fi ele. Bagajul din inima si din gand pe care il tot culegi este cu atat mai mare cu cat poti  calatori mai mult.

buc.cecbuc.cec1buc.cec2buc..cec.Vis-a-vis de CEC isi face prezenta dominatoare o alta bijuterie arhitecturala cu care Bucurestiul se mandreste. Are si cu ce! Acolo veti gasi Muzeul de Istorie a Romaniei (Calea Victoriei nr.12). Muzeul a fost deschis in 1972 si este una dintre cele mai reprezentative institutii ale istoriei si culturii romanesti. Cladirea deosebita este un adevarat monument istoric, unde in trecut a functionat Palatul Postelor. Muzeul de Istorie cuprinde o vasta colectie de arheologie preistorica, daco-romana, medievala, numismatica si istorie. L-am vizitat de mai multe ori, cu multi ani in urma si mi-am promis sa repet experienta. Acum cu siguranta voi vedea totul altfel…

buc.muzeuistorie2buc.muzeuistorie1buc.muzeuistorieIn fata muzeului pe dreapta intrarii, pe trepte, statuia lui Traian tine in brate lupoaica si steagul dac, bineinteles in maniera stilizata asa cum a dorit artistul. Traian priveste tantos la lumea ce se perinda de colo colo pe Calea Victoriei. Statuia este, dupa parerea mea, o noua gaselnita a timpurilor noastre. Nu prea mi-a facut cu ochiul in mod special, recunosc dar e totusi o opera de arta ce merita respectata.

buc.muzeuistoriestatuiatraianAm pornit mai departe pe Calea Victoriei, hotarata ca in prima zi de turista prin Bucuresti, sa pot cuprinde cat mai multe obiective turistice din aceasta parte a orasului. Dar pentru ca vad ca deja s-a strans mult de citit, voi incheia aici prima mea bucatica duminicala de city-break prin minunatul si fermecatorul meu oras natal care este Bucuresti, inima tarii. Vor urma, sper, cat de curand partile urmatoare. Deocamdata am scris aici doar jumatate din ziua petrecuta hai-hui prin Micul meu Paris romanesc. Chiar mi-am promis sa vad cat se poate de mult, sa merg prin muzee, sa ma desfat prin parcuri…cu toate ca acestea sunt cele mai „calatorite”. Intelegeti si voi de ce…pentru ca mai mult decat orice, eu iubesc Natura. Sunt fericita ca am reusit sa traiesc si in Bucuresti, orasul meu natal, ca o turista obisnuita, bucuria de a calatori intr-un loc din lume ce merita cat mai mult cunoscut, pentru a i se recunoaste si intelege cu adevarat valoarea. Si cu prisosinta merita cunoscut si de voi, cei care, fie nu-l cunosc deloc sau il cunosc foarte putin. Ba si de noi, cei care traim aici si ne „lovim” zi de zi de el, cu bune si cu rele.

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos. Va astept sa ne plimbam impreuna si in continuare si pana la urmatoarea noastra intalnire pe strazile Bucurestiului de azi si de ieri, va urez ca intotdeauna numai

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

8 thoughts on “Bucuresti – Turista in orasul meu natal (1)

  1. Foarte fain! Multumesc pentru plimbare, fie ea si virtuala!
    Am facut si eu de cateva ori asta, mi-am luat aparatul foto si am plecat sa descopar Bucurestiul. O luam la pas pe Calea Victoriei, prin Centrul Vechi…. E frumos, dar e pacat ca multe cladiri stau sa cada. Totusi eu sunt optimista si sper ca intr-o zi, curand, lucrurile se vor schimba in bine si vom avea si noi o zona istorica restaurata complet, curata si civilizata ca cele ale marilor orase europene.
    In orice caz, privind pozele tale, vad ca s-au schimbat foarte multe in cei 2 ani decand n-am mai fost pe acolo. Unele cladiri arata extraordinar de frumos.

    Apreciază

    • Multam fain si eu, Larisa.🙂 Da, Bucurestiul s-a schimbat mult si in bine, pot afirma sincer…eu care sunt de fel un critic aspru atunci cand e cazul. Si eu am ramas mirata de fata lui cea noua, chiar frumoasa in multe locuri si m-am bucurat ca multe locuri vechi au fost restaurate. Sunt in schimb destule cladiri vechi care au ramas de izbeliste. Ca si tine, si eu sunt optimista si cred intr-un viitor stralucit al Bucurestilor.

      Apreciază

  2. De 30 de ani n-am mai văzut Bucureștiul și sunt sigur că nu l-aș mai recunoaște. Sper să-l vizitez curând și dacă voi regăsi măcar o fărâmă din amintirile de altădată, voi fi cel mai fericit!🙂

    Apreciază

    • Petru, drag prieten, te invit virtual, deocamdata la plimbari prin Bucurestiul de azi si de ieri, refacut in mare parte. Daca ai drum prin oras, te rog sa-mi dai de stire. Imi va face o deosebita placere sa iti fiu ghid(usa). 😉 Iti doresc numai fericire si amintiri cat mai frumoase.

      Apreciază

  3. Frumos tur intr-un oras la fel de frumos! Imi place mult orasul meu natal si recomand tuturor ca destinatie City-break orasul Bucuresti.
    Cu drag,
    Alexandra

    Apreciază

    • M-am plimbat mult si bine prin Bucuresti dar niciodata nu l-am privit sub „lupa” turistica, prin ochii mei critici de turista infocata.🙂 Si acum am ramas pur si simplu vrajita sa-l vad si sa-l redescopar ca un oras european ce trebuie si merita cunoscut. Si acesta este doar inceputul. Am planuri mari sa tot fac city-break-uri prin orasul meu natal. Merita!

      Apreciază

  4. Cunosc locurile prezentate de tine, mai puțin haina noua a unora dintre ele, fiindca n-am mai fost de ani buni la Bucuresti. De acord cu tine ca arhitectura noua nu-si gaseste intotdeauna locul printre clădirile vechi. Sa ma mai mir ca edilii capitalei n-au gasit inca mijloacele de a renova cladiri valoroase vechi???

    Fiindca astept, dupa Paste, o prietena draga din strainatate, incerc si eu sa-mi privesc orasul cu alti ochi zilele astea si ma tem ca nu intotdeauna imi place ce vad. In prezent, in Timisoara, Primaria a deschis multe santiere si asta da impresia de haos sau, mai rau, te face uneori sa ocolesti niste zone care nu aratau rau dar acum sunt santier si sa intri prin zone mai putin ingrijite, ceea ce nu e de dorit…

    Oricum, e bine sa facem exercitiul acesta, din cand in cand.

    Apreciază

    • A fost si sarmanul Bucuresti un santier etern; cand se termina undeva si rasuflam linistiti sa stim pe unde sa mergem, hop! alt santier. Asta e! Viata insasi este o eterna schimbare, orasele de ce n-ar fi?! Trebuie sa fim optimisti si sa privim partea buna a lucrurilor. (deh, astazi am o zi buna chiar daca sunt rupta de oboseala dupa o curatenie zdravana de primavara.🙂 )
      Sa stii ca am batatorit Bucurestiul, cel putin prin centru de n-spe ori dar niciodata nu l-am privit prin prisma turistului deja cu vechime. Acum chiar l-am perceput cu totul altfel si pot spune ca m-a impresionat.Si mai am inca multe de vazut. Abia astept!🙂 Sarbatori cat mai frumoase!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s