Casa Memoriala „Liviu Rebreanu – Unde s-a nascut povestea pamantului

11 iunie 2014 de ileanaxperta 6 comentarii

(CIRCUITUL  MARAMURES – BUCOVINA)

Casa memoriala „Liviu Rebreanu” este situata pe DN 17C, la cativa km de orasul Nasaud. Dupa o zi bogata in vizitarea catorva dintre obiectivele turistice deosebite care insufletesc cu darnicie aceasta zona a Romaniei mele turistice,  iata-ne ajunsi cu autocarul si oprind intr-o mica parcare, chiar la “poalele” unei case aflata in coasta unei coline, la marginea dinspre Nasaud a fostei comunei Prislop. Astazi poarta numele de Comuna Liviu Rebreanu, in cinstea marelui scriitor.

Surpriza! Cand am ajuns acolo, nici tipenie de om; muzeul era inchis, fiind mult trecut de ora admisa pentru vizitare. Programul zilnic  era intre orele 9-17, mai putin luni si marti. Iar pretul biletului de intrare a fost 2 lei, cu reducere 1 leu pentru elevi, studenti si grupuri. Vazand asta, o mare parte dintre turisti au fost nemultumiti, dand vina pe ghid ca nu a reusit sa-si faca programul turistic in timp util. Sincer vorbind, in astfel de situatii nu este doar vina organizatorului ci si a turistilor care fie intarzie la apelul de plecare sau doresc pe traseu pauze mai lungi si dese…cheia marilor succese. Pardon, mai nou, succesuri! 😉 Si stim cu totii prea bine ca mister Time isi vede necontenit de „business-ul” lui si nu sta-n loc niciodata…oricat ne-am dori noi, mai ales in vacante!

Cat am stat sa ne lamentam si sa gasim vinovati, iata ca se opreste Norocul chiar in fata autocarului; un autoturism din care apare un tanar. Intrand in vorba cu noi, se prezinta ca fiind unul din fiii directorului muzeului. Afland ca vrem sa vizitam muzeul, baiatul vorbeste la telefon si ne promite sa-l aduca repede pe tatal sau ca sa deschida muzeul special pentru noi. Excelent! Asadar, reuseam sa vizitam in acea seara si acest obiectiv inscris pe agenda noastra turistica.

Nu a durat mult si iata ca apare un domn intre doua varste care ne-a zambit din start si tot el ne-a multumit primul ca am asteptat si ca ii face o deosebita placere sa calcam pragul acestei case atat de dragi lui si satenilor, aceasta casa fiind mandria lor cea mai de pret.

Inainte de a vizita casa, directorul ne-a invitat intr-o alta cladire mai moderna, aflata pe partea dreapta urcand cateva scari, pe o alee pietruita, imprejmuita de copaci umbrosi si falnici. Aici se afla Muzeul Liviu Rebreanu, unde am fost intampinati inca din hol de un foarte reusit portret al scriitorului. Am fost invitati cu totii intr-o sala nu prea mare, in forma de  amfiteatru, situata la parter. Ulterior, la etaj, am vizitat o expozitie inchinata tot marelui scriitor, unde sunt expuse romanele sale aparute in diverse editii. Ce mi-a atras atentia aici, a fost editarea romanului “Ion” in Braille. Directorul ne-a explicat mandru si fericit ca acest muzeu este singurul din tara care detine un asemenea exemplar. Dar pentru inceput, directorul a inceput sa ne povesteasca atat de frumos despre viata scriitorului, in cuvinte simple, pe intelesul tuturor. Nu voi reda biografia “stufoasa” a lui Rebreanu, doritorii o gasesc pe net. Mentionez doar ca scriitorul s-a nascut la 27 nov. 1885 in com. Tarlisua, din Bistrita Nasaud si ca a murit la 1 sept. 1944, in deplina maturitate, la doar varsta de 59 de ani, de cancer pulmonar. Asa-si gasea romancierul refugiul, in nicotina, fumand si 10 pachete de tigari pe zi, amestecate bininteles cu licoarea cea neagra, nelipsita cafea. A fost primul copil din cei 14 ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai. Ce m-a fascinat in acele momente a fost felul linistit, curgator si sincer al spuselor acelui om simplu si modest prin natura sa taraneasca. Prin explicatiile sale am simtit sufletul sau dedicat si atat de imbogatit prin iubirea lui fata de oamenii locului, de inaintasii lui. A vorbit din inima, cu multa dragoste si mandrie fata de cel ce a fost, este si va fi intotdeauna Liviu Rebreanu. Plecand de acolo am avut o nerabdare de a patrunde si de a vedea cu ochii mei casa ce ma astepta in imediata apropiere.

Cele doua cladiri care formeaza de fapt complexul dedicat scriitorului, sunt despartite de o gradina cu un gazon bine ingrijit. Casa pe care am vizitat-o atunci este casa in care au locuit parintii marelui scriitor al neamului romanesc, Liviu Rebreanu. El a locuit aici putin timp dar a reusit prin felul sau extrem de sensibil, sa se integreze printre taranii locului, sa le simta sufletul si sa le poata darui cea mai importanta si zguduitoare fila din viata lor de tarani simpli, prin scrierea de mai tarziu a romanului sau de capatai, “Ion”.

Am vazut o casa tipic taraneasca, vopsita in alb, curata, cu un pridvor pe toata lungimea ei, cu un acoperis simplu din tigla de lemn. La intrare, pe perete este o placa de marmura pe care am putut citi: “In aceasta casa, recladitia in 1957, prin munca locuitorilor din Prislop-Nasaud, a trait in mijlocul eroilor sai din romanul “Ion” marele scriitor Liviu Rebreanu, fiu neuitat al poporului nostru.” Alaturi de casa, pe acea peluza frumos ingrijita, am vazut cum marele Rebreanu priveste in eternitate sub forma unui reusit bust din bronz.Apoi am patruns in aceasta casa, alcatuita din 3 incaperi. Si aici, tipic orcarei case taranesti, la intrare se afla bucataria, mare, care practic nu mai este inzestrata decat cu un cuptor specific taranesc, decorat cu cateva vase din lut. Si atat… Dar alaturi sunt vitrine ce adapostesc cu sfintenie documente originale cu scrisul romancierului, sunt fotografii cu familia sau poze cu diverse personaje cu scene de razboi. Totodata, aici am vazut si cateva fragmente din “Marturisirile” scriitorului privind romanele sale de capatai: “Ion”, “Padurea spanzuratilor” si “Rascoala”. Si am aflat ca romanul “Padurea spanzuratilor” s-a nascut dintr-o fotografie pe care i-a aratat-o un prieten la sfarsitul anului 1918. Fotografia cuprindea o padure plina cu cehi spanzurati in timpul razboiului.

Urmatoarea camera m-a surprins intr-un mod foarte placut; aici ni s-a povestit ca era camera de zi; am patruns intr-o incapere primitoare, foarte frumos aranjata, cu mobilier din lemn, o masa oarecum ovala, ce “stapanea” locul, imprejmuita de cateva scaune tapisate, curate, de ziceai ca sunt noi. Pe alt perete mi-a placut tare mult o combinatie de bufet clasic cu o oglinda impresionanta. Si pe altul am vazut marele birou al scriitorului. La una dintre ferestre “sforaia” o micuta canapea in acelasi stil de model sculptat in lemn ca restul pieselor. Numai stergarele albe cu model taranesc de la ferestre si covorul de pe dusumea mi-au dat senzatia unei case taranesti autentice. Pe pereti am observat cateva tablouri cu portete apartinand familiei scriitorului.Intrand in ultima camera, pot spune ca am ramas profund impresionata; acolo am simtit cu adevarat ca patrund in universul celui ce le-a daruit satenilor sai, precum spunea chiar el insusi: “un roman al nostru, un roman pentru NOI”…o carte care insa, trebuie citita invers, “ION”. In acea incapere am vazut costumele taranesti, ingalbenite de timp, dar totusi foarte bine pastrate, ale taranilor ce au intrupat mai apoi personajele principale din romanul sau de capatai, “Ion”, acestea fiind o dovada graitoare a autenticitatii si inspiratiei scriitorului din viata reala a taranului roman. Va amintiti cine l-a interpretat in film pe Ion? actorul Serban Ionescu, ce a realizat unul dintre cele mai de seama roluri din cariera sa…Dumnezeu sa-l aseze in Regatul sau ceresc, alaturi de scriitor… 😦

In aceasta ultima camera, pe care eu am socotit-o de fapt prima, ca si importanta si incarcatura emotionala, in acest interior modest, dar acaparat de spiritualitatea familiei Rebreanu, in casuta din pripas, calatorul ce poposeste aici poate citi o fraza pe sub arcada careia de cateva decenii, vizitatorii se opresc sa priveasca: “ De cand romanul “Ion” a devenit prea cunoscut , satul Prislop a dobandit o faima pe care nu a nadajduit-o niciodata”. In aceasta camera am simtit cum marele romancier ma invita in “laboratorul” sau de creatie. Sobru, asa cum il vedeam in poze si cum il stiam inca de pe bancile scolii, fara sa zambeasca, pentru ca nu-i statea in fire. Dar cu siguranta ca am auzit usor, poate abia soptit cum imi repeta “povestea pamantului”, a iubirii si a satului bistritean.

Aici, in aceasta casa a parintilor, scriitorul Liviu Rebreanu si-a gasit creatia, insuflata de harul sau divin, unic si atat de diferit, dar nu si fericirea absoluta. In universul tacut din acea casa am simtit la un moment dat, prezenta calda si extrem de sensibila a romancierului si parca m-a trecut un fior…nu de teama, ci de placere amestecat cu recunostinta ca atunci, in acel moment, ceva, ceva se intamplase acolo…Maestre, ai fost o clipa din eternitate alaturi de mine in acea casa din acel sat, printre acei tarani ce si-au pus pentru totdeauna amprenta timpului asupra scrierilor tale unice! Iti sunt recunoscatoare ca am calcat pragul acestei case si ca  am fost vizitatoare in acest mic dar foarte important univers al tau. In acel loc din partea sa de lume a marelui Liviu Rebreanu, unde se plamadeste necontenit viata taranului roman, am simtit ca ma identific cu pamantul stramosesc din care fac si eu parte, chiar daca sunt “oraseanca” get-beget. Pamantul romanesc din care ne tragem cu totii este acelasi si tot el ne va chema intr-o buna zi…Am plecat de la Casa Liviu Rebreanu traind pentru cateva momente bucuria de a calatori in lumea vietii de la tara a romanelor sale. Am luat cu mine sentimentul de implinire, de cunoastere si de recunoastere inca o data a bogatiei lasate culturii si literaturii romane de catre marele scriitor. Am fost fericita ca si fiica mea a fost “partasa” la aceasta vizita si m-am uitat special la ea cum, tacuta a sorbit fiecare cuvant si fraza rostita de acel director simplu de tara, dar atat de bogat si “scolit” sufleteste…

Va recomand cu dragoste in suflet si cu sete de cunoastere in cuget sa vizitati o data Casa Liviu Rebreanu. Daca veti avea sansa de a-l avea langa voi pe acel director, veti fi binecuvantati. Va garantez!

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie de folos.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana