Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Casa Memoriala Ciprian Porumbescu – In surdina razbateau acordurile triste ale baladei sale…

2 comentarii


(CIRCUITUL  MARAMURES – BUCOVINA)

In acest circuit am avut marea sansa de a vedea si cunoaste multe locuri de o insemnatate si frumusete aparte. Nu doar am fost vrajita pur si simplu de simplitatea si totodata complexitatea arhipeleagului manastiresc al Bucovinei, care m-a cucerit pentru totdeauna. Dar am reusit sa vizitez cateva case memoriale ale unora dintre cele mai proeminente si importante personalitati ale culturii noastre. Una dintre acestea a fost si Casa Memoriala Ciprian Porumbescu.

Drumul pana acolo a fost cam anevoios, desi soseaua principala este relativ bunicica. Dar la un moment dat am iesit din peisajul principal si autocarul a intrat pe un drum sau mai bine spus, pe o carare asfaltata, ce-i drept, dar foarte ingusta. Daca ar mai fi venit o alta masina din sens invers, m-am intrebat si atunci, in autocar, ce s-ar fi intamplat? Care cum ar fi trecut primul? !… Aceasta portiune de drum mi-a placut tare mult, fiind o carare mai mult printr-o padure deasa, intrerupta din loc in loc de luminisuri, alternand din nou cu codrul umbros. La un moment dat, acel drum s-a intrerupt. De fapt acolo se termina soseaua aceea ingusta si soferul ne-a spus ca nu mai are unde avansa. Deci am coborat si de aici, la picior cu noi! Surprinzator a fost faptul ca nu am vazut niciun indicator care sa ne spuna si noua unde eram…bine ca au stiut atat ghidul cat si soferul!

Iata-ne asadar intrand intr-un sat rupt de lume, de realitate, parca de orice contact cu lumea civilizata. Asa l-am perceput cu totii cel putin la inceput. Din start ne-au intampinat cateva case ca vai de ele, intr-un cuvant, o mare saracie. Eram in satul Ciprian Porumbescu, fostul Stupca, satul care gazduieste casa memoriala a marelui nostru compozitor, dirijor si violonist.

Cu fiecare pas facut, am patruns mai bine in acest sat si la un moment dat drumul urca o usoara colina, cu case mai rasarite dar si multe tare amarate, insirate de-o parte si de alta. Am avut senzatia ca aud usoare tanguiri ragusite ale saraciei. Cred ca n-am fost prea departe de realitate…La un moment dat, drumul se bifurca si am dat de o fantana unde era un indicator care ne-a indrumat sa o luam la stanga. Si nu dupa mult timp iata-ne in fata unei porti saracacioase. Aici, nici tipenie de om; o liniste absoluta stapanea intregul tinut.

Am intrat si dupa cativa metri am dat de ceea ce astazi se numeste “Casa Memoriala Ciprian Porumbescu”. Aceasta casa a fost inaugurata in anul 1953 si reprezinta singura parte care a mai ramas din casa parohiala a satului Stupca (Ciprian Porumbescu de astazi). Tatal compozitorului a fost preot si totodata si scriitor. Aici venea fiul sau in vizita la familie, de cele mai multe ori in vacante.

Din start, mi-a placut foarte mult curtea mare, plina de iarba crescuta la intamplare, salbatica, dar mie mi-a lasat o impresie de naturalete a locului. Apoi am dat de casa propriu-zisa. Am vazut o casuta tipic taraneasca, joasa, cu prispa pe toata lungimea ei, vopsita in alb si si cu acoperisul din lemn. Si in acea liniste uriasa, perturbata doar de glasurile noastre, ale turistilor, am reusit usor sa deslusesc acordurile dumnezeiesti dar atat de triste ale Baladei compozitorului, opera sa cea mai cunoscuta. Deci, cineva totusi era acolo. Si chiar asa a fost. Ne-a intampinat o femeie intre doua varste, blanda, care cu glas scazut in graiul cald, moldovenesc, ne-a urat un bun venit, ne-a spus ca pentru vizitare trebuie sa platim doar 1 leu/persoana fiind un grup numeros. Mi-am zis eu atunci: o suma mult prea mica pentru intensitatea si importanta locului in care ne aflam…Si in acelasi timp, nu am putut sa nu ma gandesc: oare cati dintre turistii care erau atunci acolo, stiau cu adevarat cine a fost si ce a lasat posteritatii acest mare om, compozitor si violonist roman care a fost Ciprian Porumbescu?!…

casa.porumbescucasa.porumbescu.casaPe un perete de pe latura din fata casei am vazut doua inscriptii: una pe care am citit unde ne aflam si alta pe care am citit: “In aceasta casa a trait si a creat compozitorul CIPRIAN PORUMBESCU, inaintas de seama al muzicii romanesti”. Tot pe aceasta parte a casei, flutura intr-un colt, sus, steagul tarii, un simbol puternic pentru acest loc. Stiti de ce, nu? Pentru ca Porumbescu este cel care ne-a lasat mostenire melodia “Tricolorului”, fostul nostru imn national dinainte de ’89. Dar si melodia cantecului patriotic “Pe-al nostru steag e scris Unire”. Pentru cei mai albiti de timp, cred ca va amintiti acordurile alerte, extrem de vii, din care se descopera cu usurinta sentimentele profunde ale iubirii de neam si de tara ale compozitorului. Ca multi inaintasi de-ai nostri, talentul si operele lui Porumbescu au fost recunoscute mai inainte departe de tara, in strainatate si abia apoi la el acasa, in cele mai multe cazuri, post mortem. Ce pacat!…

Am patruns timida in aceasta casa, care rememora in acel ceas, o secunda din viata marelui compozitor. Casa este formata doar din doua incaperi cu un hol. Am intrat mai intai in bucatarie, unde am vazut mai multe obiecte vechi de uz gospodaresc, cu clasicul cuptor taranesc si cateva farfurii ce stateau spanzurate pe un stativ lipit de peretele curat, zugravit tot in alb. Tot aici este si un divan, imbracat in covoare taranesti tesute la razboi si alte obiecte ce au apartinut familiei compozitorului.

casa.porumbescu.bucataria1casa.porumbescu.bucatariacasa.porumbescu.lavitaCealalta camera ascunde parca o taina ce  nu se vrea deslusita chiar de oricine; este o parte din lumea efemera a lui Porumbescu, cat a stat in aceasta casa. Viata lui a trecut demult, chinuita si nefericita dar mostenirea sa muzicala dainuie si infrunta Timpul si asta este, cred eu, cel mai important. In aceasta odaie am vazut pianul cu coada al sorei sale, Marioara Ratiu-Porumbescu, unde a studiat primele acorduri. Plecand de aici, el a studiat muzica si a compus, in afara cunoscutei sale Balade si alte peste 200 de lucrari cat si opera “Crai Nou”, dupa versurile lui Vasile Alecsandri. Am vazut pagini originale cu diverse compozitii ale sale, cateva fotografii si alte obiecte personale, ce insufla acestui loc originalitate si vigoare…in pofida baladei care continua sa rasune trista in intreaga casa…Pe un perete erau atarnate intr-un medalion din rama de lemn, portetele lui Ciprian Porumbescu si ale iubirii vietii lui neimplinite si tumultoase, Berta Gorgan.casa.porumbescu.pianulcasa.porumbescu.partituricasa.porumbescu.iubireaCasa memoriala Ciprian Porumbescu mi-a lasat in suflet o amprenta apasatoare. Poate va intrebati de ce. Pentru ca in acest sat aproape ratacit si pustiu, trist, undeva in tara mea, continua sa existe acest loc incarcat de o impresionanta forta evocatoare. Aici am vazut reconstituirea pregnanta a acelei atmosfere de epoca, predominant rustica, locul cel mai potrivit in care si-a desfasurat viata si activitatea marele compozitor si dirijor, inainte de a lua calea studiilor in strainatate, la Viena.

Compozitorul a murit acasa, in bratele surorii sale si a tatalui sau, dupa chinuri groaznice, rapus de tuberculoza, in floarea tineretii, la numai 29 de ani. Cand scriu aceste randuri ma simt pustiita, trista, ca inca un destin a fost infrant atat de repede, un destin cladit cu un mare har dumnezeiesc in ale muzicii, un destin intrupat intr-un om simplu ce se numeste Ciprian Porumbescu. Nu am scris mai nimic despre biografia sa, tocmai pentru ca aici am incercat sa scriu impresiile mele referitoare la casa lui memoriala, ci nu la personalitatea sa. Doritorii pot da un simplu click pe net pentru detaliile privind viata in detaliu a marelui compozitor roman.

Am iesit in curtea mare unde m-a intampinat o intinsa livada cu pomi fructiferi. A fost chiar atat de binevenita o scurta plimbare printre acei pomi ce-si aruncasera povara lor bogata pe jos, prune multe si mere verzi ca si pere erau la discretie. Calcam pe atata bogatie de roade…Atat le-a trebuit mai multora dintre turistii nostri, ca si-au indesat in sacosi, prin buzunare cate fructe au putut. Ce rusine…ma gandeam eu. Fiica mea si-a luat si ea un mar verde, asa, mai acru, cum ii place ei. Eu am preferat sa ma abtin. Am mai poposit putin si in foisorul din imediata apropiere a casei, un alt loc de popas, de reculegere si de odihna. Linistea aceea strigatoare la cer, chiar te indeamna la o binemeritata relaxare dar mai ales la meditatie, gandindu-ne la cat de efemera este viata si la cat de extraordinare lucruri am putea face fiecare dintre noi…Ciprian Porumbescu a realizat opere de capatai pe care le-a lasat posteritatii! Oare cati dintre cei din generatia tanara stiu de acest compozitor si violonist roman, care si-a iubit tara enorm, a fost alungat din ea, si-a castigat prestigiul in strainatate si a revenit acasa doar sa moara de tanar???

casa.porumbescu.foisorIn loc de orice incheiere, atasez o poza care spune totul despre iubirea compozitorului fata de tara si pamantul sau natal. Recitind acum acel pasaj, mi-am dat seama inca o data cata nostalgie si dragoste pentru familie dar si cata tristete si resemnare pot aduna acele cateva randuri scrise de el…

casa.porumbescu.incheiereVa multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie de folos.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

 

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

2 thoughts on “Casa Memoriala Ciprian Porumbescu – In surdina razbateau acordurile triste ale baladei sale…

  1. Citindu-ți rândurile și admirându-ți imaginile, mă gândesc cât de efemeri sunt oamenii, indiferent că-s celebri sau anonimi. Rămân în urma lor case și lucruri care ne amintesc de existența lor, dar și ele vor dispărea în cele din urmă. Însă ceea ce au creat prin geniul lor va rămâne pentru totdeauna.
    Weekend binecuvântat îți doresc, Ileana!🙂

    Apreciază

    • Draga prietene, in cele din urma totul este efemer si desertaciune. Ceea ce ramane dupa fiecare dintre noi conteaza, ma gandesc eu, poate doar o perioada, apoi…totul se pierde in negura timpului. Oare cati tinerii din zilele noastre stiu ceva despre Porumbescu, de exemplu? Cati au auzit de opera „Crai Nou” sau stiu ca muzica fostului nostru imn national a fost scrisa de el? Cred ca sunt si destui adulti care habar n-au. In scoli, in media, etc nu se mai vorbeste (sau se trece prea repede peste) despre valorile adevarate ale neamului nostru, ci de promovarea non-valorilor pe toate planurile. Asta este tare dureros, pt. ca incet, incet ne pierdem identitatea si o data cu ea si adevaratele valori nationale de care ar trebui sa fim mandri si sa nu le uitam.
      Si eu iti doresc un sfarsit de saptamana cat mai linistit, cu pace si bucurie in suflet!🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s