Kotor – Prima oara pe tarmul unui fiord…

13 august 2014 de ileanaxperta 12 comentarii

(CIRCUIT BALCANI)

Ca o intinsa si imensa intindere de ape, stransa la piept de versantii vigurosi ai muntilor, Fiordul Kotor este unul dintre cele mai mari din Marea Adriatica, fiind totodata si cel mai sudic fiord din Europa Centrala si de Sud. Eu il consider o minune a Naturii iar Muntenegru este o tara binecuvantata pentru ca detine in sud asemenea frumusete. Totodata, Fiordul Kotor, alaturi de grozavele fiorduri norvegiene, este pus pe lista de onoare a celor mai frumoase si spectaculoase 5 fiorduri din lume. Ei, vedeti cum va tot dezvalui putin cate putin din secretele Balcanilor? Sper sa va placa.

Prima excursie din sejurul petrecut in Muntenegru am inceput-o de luni dis-de-dimineata, asa, ca sa ne mearga bine toata saptamana. Aveam de “executat” aproape in fiecare zi “ordine” pe drumuri in zone care mai de care mai incitante, care practic mi-au intetit la maxim setea turistica, de pana acasa aveam sa devin…camila. 🙂

Tinta principala a excursiei a fost Dubrovnik. Abia asteptam sa cunosc acest obiectiv turistic pentru ca acest oras era pentru mine un dar cu totul special; cand am fost in Croatia pentru prima oara, in Insula Krk, nu am reusit sa ajung pana spre sud, pe Coasta Dalmata, sa vizitez si Dubrovnik-ul. Auzisem numai cuvinte de lauda referitoare la acest oras. Si iata ca acum, din Muntenegru, Ulcinj, ma pregateam de o excursie in Croatia pentru vizitarea cetatii Dubrovnik.

Asadar, cu micul dejun in gat si chiar misunand inca printre dinti, iata ca la ora 8 “fixalmente”, am plecat cu autocarul din parcarea hotelului Mediteran, Ulcinj. Ghida ne-a zis ca avem drum lung de parcurs si chiar asa a si fost. Of, nu putea si ea sa ne minta mai frumos?! Deci pana sa ajungem la destinatia principala, am luat calea tarmului adriatic pe traseul Ulcinj-Budva- Kotor, cu vizitarea mai intai a unui loc ce s-a dovedit mai mult decat impresionant si incredibil de frumos. Aveam sa vad “live”  primul fiord din viata mea: fiordul Kotor. Abia de aici, traseul avea sa continue pe ruta Kotor-Dobrota-Risan-Bijela si sa ajungem in Dubrovnik. Apoi cale intoarsa trecand din nou o portiune de-a lungul golfului Kotor, cu luarea bacului, pe traseul Kamenari-Tivat si apoi Budva- Ulcinj. Prin urmare, se promitea o excursie strasnica. Ia sa vedem daca a si fost!

Drumul m-a terminat; m-a facut sa stau lipita de geam, sa privesc, sa ma minunez, sa ma simt binecuvantata, sa privesc si sa tot privesc. La ce credeti? La alt spectacol al Naturii, unde Marea Adriatica si-a tesut aici o coasta si un tarm de exceptie. Soseaua practic m-a ametit si am simtit-o cum ma tot invarte si ma smuceste printre culmile muntoase mai inalte sau mai domoale, pline de verdele pur nemuritor. Din loc in loc, padurile mai lasa loc si stancilor din piatra sau se amesteca nazdravan si “dalmatian”, formand un delicios joc de “alba-neagra” natural si atat de incantator. Totul se misca ba la dreapta ba la stanga, aratandu-mi ca la lectia cu linia dreapta acest fiord a cam chiulit. Mi-a dat doar fiori de placere, drumul asta ce a tinut cu “dintii” de tarmul dantelat al marii de o culoare de vis halucinant ultra-marin.

Dar frumusetea spectacolului s-a desavarsit odata cu trecerea prin orasele si statiunile ce se insira ca niste margele viu pastelate si vesele la gatul mereu curbat al Adriaticii. Sunt orase vechi, cu multe ramasite ale trecutului dar impletite atat de perfect cu noul, printr-o salba intreaga de hoteluri moderne si plaje mai largi sau mai inguste, fie cu nisip, cu pietris dar si cu multe pontoane direct in mare. Pe multe dintre acestea am reusit sa le vad din mersul masinii. Ce mai, mi-a placut enorm traseul acesta. Cu toate invartelile si rasucelile serpentinelor care imi creeaza uneori rau de masina, va scriu sincer ca l-as mai face si alta data…cu orice risc!

Fiordul Kotor reprezinta “sarea si piperul” turistic extrem de iute dar al naibii de aromat si adorat din Muntenegru. Am reusit sa inconjuram practic aproape intregul fiord pana sa ajungem la Dubrovnik. Soseaua tine pasul cu tarmul sucit al Adriaticii. Aici am ramas uimita de culoarea atat de albastru inchis pe care o are marea. M-am intrebat: De ce oare Adriatica are aici o alta culoare? Pentru ca muntii cei inalti isi arunca nepasatori umbrele lor uriase in mare. Privind versantii in unele locuri atat de apropiati de sosea, mi-au dat strania senzatie ca acum se vor napusti asupra noastra si ne vor inghiti cu totul. In alte zone, unde peisajul se mai largeste putin, spre orizont, muntii parca se pierd undeva, departe, in apele inchise ale marii, luand cu ea localitati, sate si alte locuri pitoresti, care practic ajung sa se contopeasca pentru totdeauna cu marele fiord. Splendida senzatie, splendida panorama! Pe mine m-a dat gata!

Fiordul Kotor se intinde pe o lungime considerabila, de vreo 28 km, dar nu te poti plictisi, pentru ca Natura isi tot schimba decorul mereu si mereu, dupa fiecare cot pe care-l si-l deseneaza. Fac o paranteza si va scriu ca am cumparat cateva carti postale care cuprind intregul fiord surprins de sus si este extraordinar. Le atasez impresiilor, tocmai pentru a vedea si voi adevarata „lucrare” a Naturii. Asa am reusit si eu sa vad cum marea curajoasa s-a strecurat atat de dibace printre munti si si-a desavarsit aici aceasta grandioasa opera de arta naturala. In fiordul Kotor, Adriatica si-a desenat singura propria harta, cu care Muntenegru are toate drepturile rezervate de a se mandri, fara nicio urma de indoiala sau de modestie.

La un moment dat am vazut plutind pe mare doua insulite aflate la mica distanta una fata de cealalta. Imediat am aflat ca acolo sunt niste locasuri sfinte; una este o insula care adaposteste Biserica Sveti Djordje (sau Sf. Gheorghe), strajuita de copaci inalti si cealalta se cheama Insula “Gospa od Skrpjela” pe care in 1630 s-a inaltat biserica ce a capatat acelasi nume. Tabloul mi-a placut tare mult…

Cativa stropi de ploaie razletiti ne-au surprins exact cand am ajuns in orasul Kotor unde am facut un foarte scurt popas. Orasul de azi, fosta colonie venetiana, este situat pe malul golfului cu acelasi nume, in sud-vestul Muntenegrului. Orasul Kotor este fara doar si poate diamantul cel mai stralucitor si nepretuit al acestei zone. Din ce am reusit sa vad, Kotor este una dintre cele mai autentice cetati medievale foarte bine conservate. Pe partea marii, se intinde un port larg, unde am tras putin cu ochiul privind pe fuga la cateva ambarcatiuni care pluteau lin pe apele Adriaticii. Am inteles ca acest port este cel mai important din zona, aici vin si pleaca nave din toate colturile zarii, atat de agrement cat si comerciale.

Ajunsi pe strada paralela cu tarmul am fost intampinati de zidurile groase de aparare din piatra cenusie, care stau si azi marturie necontestabila a istoriei extrem de interesante a orasului. Am vazut si un parc decorat cu multe flori si palmieri inalti, un tablou fermecator, cu un puternic iz mediteranean. Nu am reusit sa patrundem mai mult in miezul orasului, din pacate timpul ne presa foarte mult, aveam de ajuns si de vizitat Dubrovnik, tinta noastra principala. Dar ghida ne-a spus ca orasul Kotor este un oras emblematic, foarte frumos, demn de vizitat pe indelete. In interiorul cetatii se gaseste o catedrala din sec. 12, avand hramul Sf. Trifon, patronul orasului, care are o arhitectura puternic influentata de ocupatia venetiana. Merita vazuta. Din ce am reusit eu sa cuprind cu privirea, eu zic ca tot orasul merita vizitat de-a fir a par. Am vazut cateva cladiri atat de vechi dupa arhitectura dar reconditionate si foarte bine intretinute. Erau si cateva cladiri moderne, cred ca erau hoteluri. Mi-au facut cu ochiul cateva stradute decorate cu pavaj din piatra, caracteristice zone, asa cum sunt orasele vechi, cu traditii, cu case si stradute inguste pavate cu piatra. Influentele venetiene razbat de peste tot.

Orasul Kotor, impreuna cu fiordul si golful Kotor (Boka Kotorska) fac parte din Patrimoniul mondial UNESCO. Impreuna cu Muntii Lovcen si Orien, care au niste inaltimi deloc de neglijat (1894m) si cu orasele ce rasar de peste tot, formeaza unul dintre cele mai reusite mixuri naturale plin de farmec natural si de fascinatie arhitectonica.

Urcati in autocar, ne-am continuat excursia de-a lungul golfului si dupa un drum superb, trecand prin Herceg Novi, in punctul cel mai nordic al fiordului, putin dupa orele pranzului am ajuns la Dubrovnik, nu inainte de a sta la vama muntenegreano-croata, pentru control si pus stampile pe pasapoarte, etc. Se apropia momentul sa ma intalnesc cu dragul Dubrovnik. Ei, dar asta este o alta poveste.

La intoarcerea din Dubrovnik, stand pe un bac rapciugos in mijlocul marii, peisajul fiordului m-a dus cu gandul departe, departe…Imensitatea tot mai intunecata a marii in contrast cu imprejurimile muntilor, faptul ca atunci eu ma aflam acolo, in mijlocul unei minuni naturale, m-au facut sa inteleg (Doamne, a cata oara!) ca numai Natura are dreptul la acel titlu mult ravnit de oameni, numit Perfectiune. Da, Natura, in fata perfectiunii tale eu ma-nclin!

Sper ca cele scrise de mine sa va fi placut si sa va inflacareze curiozitatea de a vizita frumosul si insoritul Muntenegru sau cel putin zonele sale cele mai pline de farmec si culoare. Fiordul si orasul Kotor sunt doar doua dintre comorile pe care aceasta micuta tara le detine si care merita cu prisosinta sa le descoperiti si voi, dragii mei cititori-calatori. Bucuria de a calatori sa va fie mereu alaturi in toate drumetiile si vacantele voastre. In ale mele cu siguranta nu lipseste niciodata ! 🙂

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana