Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta

Zagoria – „Tinutul din spatele muntilor” si Canionul Vikos

11 comentarii


In Parga ne-am bucurat de o vacanta pe cinste, in care am reusit sa imbinam perfect zilele calduroase de plaja racorite de zbenguielile intr-o mare albastra si limpede cu excursii in locuri deosebite, calcand pe alte plaje din imprejurimi. Totodata am vizitat cele doua castele care imbratiseaza demult aceasta asezare. Pentru mine Parga este locul unde curcubeul a coborat pe pamant…probabil ca sa se odihneasca si el la acea margine de mare linistita, calda si senina pe care a gasit-o aici… Toate locurile pe unde m-au purtat pasii mi-au placut si mi-au lasat acea stare de bine si de relaxare pe care le simt de cate ori sunt in vacanta in Grecia. Totusi, din Parga am o amintire de exceptie dintr-o excursie care mi-a umplut inima de multa, multa frumusete naturala in esenta pura, fiind partasa impreuna cu fiica mea, la spectacolul de exceptie pe care ni l-a oferit Mama Natura. In acea excursie am cunoscut si pasit in Zagoria – “tinutul din spatele muntilor” si Canionul Vikos. Acolo am trait bucuria de a calatori intr-o lume mai altfel decat cea pe care o cunoastem cu totii in Grecia, aceea care ne vrajeste cu plajele ei aurii si marea de turcoaz. Asadar astazi vreau sa va povestesc despre acea lume diferita si poate necunoscuta multora dintre voi, dragii mei cititori-calatori.

Excursia noastra a inceput dis de dimineata, de la orele 8.00, cand ne-am urcat in autocarul plin cu turisti de toate natiile si am pornit la drum…spre munti. Excursia am achizitionat-o de la o agentie de turism locala de pe faleza din Parga si a costat 35 euro/pers. Drumul ne-a dus dincolo de Ioannina, in regiunea Zagoria, casa incantatoarelor chei care formeaza impresionantul Canion Vikos, punctul maxim de atractie pentru care am ales aceasta excursie. Dar pana acolo am avut de parcurs un itinerariu de exceptie, printr-o parte a Greciei extrem de pitoreasca, pe care n-o mai vazusem pana atunci.

Epirus este o regiune geografica si istorica aflata in sud-estul Europei, fiind parte componenta a Greciei din anul 1912.  Regiunea Epir se imparte intre partea de nord-vest a Greciei si sudul Albaniei. Epirusul grecesc se intinde intre Muntii Pindului si Marea Ionica. Cel mai mare oras din Epirusul Greciei este Ioannina. Epirus inseamna “continent” sau “pamant” si probabil a fost dat de catre marinarii si locuitorii din apropiere pentru a le distinge de insulele ionice si de coasta Epirot (tara din interior). Exista si o legenda care explica originea numelui Epirus. Conform mitologiei, dupa ce regele Kadmus a construit “Thebes” el a abandonat aici o fata care il insotea si al carui nume era Epirus. Fata a murit si regele a denumit zona dupa numele ei.

Chiar n-am banuit ca Epirus poate fi atat de spectaculos, cu peisaje si drumuri ce iti taie respiratia. Trecand prin Epirus, o regiune de munte, parca uitata de timp, aflata la periferia lumii antice, am ramas surprinsa de frumusetea naturala a acestei parti din Grecia. Cred ca este mai putin cunoscuta de turisti. Pe teritoriul acestei regiuni se afla sanctuarul din Dodona, cel mai vechi oracol antic grecesc si al doilea ca prestigiu, dupa Oracolul din Delphi. Epirus este o parte deosebita din mediul rural, ramasa aproape nealterata, de pe taramul grecesc. Cred ca de multe ori turistii trec prin aceasta zona fara sa stie ce comori ascunde. Pentru ca Epir are multe de oferit: situri arheologice deosebite, peisaje absolut ametitoare, fie de coasta, cu plaje frumoase udate de apele Marii Ionice; dar si munti si vai spectaculoase, chei si rauri cu ape repezi, sate pitoresti traditionale, un buchet intreg pentru ca turistul sa se poata bucura de toate darurile oferite de aceasta regiune. In Epirus am gasit acea Grecie traditionala cea mai linistita si pasnica, locul ideal pentru a-ti trai visul perfect de vacanta reconfortanta.

Am lasat in urma autostrada Egnatia Odos si am luat-o pe un drum serpuitor, care a tot urcat si urcat in serpentine, trecand munte dupa munte, prin sate stravechi atat de pitoresti, de unde razbate de mii de ani acelasi parfum autentic grecesc. Eram deja in Parcul National Zagoria, un important si foarte atragator obiectiv turistic din Epirus.zagoria-drumzagoria1zagoria2Regiunea Zagoria, lumea tainica din spatele muntilor, se afla in partea centrala a Muntilor Pindului, zona numita “coloana vertebrala a Greciei”. Zagoria este o regiune de o frumusete naturala absolut incantatoare, care cuprinde 46 de sate si catune construite din piatra, vechi de mii de ani, ce privesc semete spre Canionul Vikos.  Acolo, in tinutul Zagoriei se gaseste lumea muntilor inalti, ce-si poarta in vesnicie podoaba verde a padurilor printre care se amesteca  stancile ce incearca sa atinga cerul. Zagoria este o lume tacuta, de piatra, cu drumuri pavate cu piatra, poduri stravechi de piatra si vai abrupte, unde salasluiesc sate de piatra, pierdute de lume; bisericile si manastirile sunt tot de piatra…Zagoria, o lume singuratica si sfanta, unde linistea stapaneste tinutul si timpul pare ca a stat in loc. Dar totusi nu e chiar asa…pentru ca turisti curiosi si dornici de a cunoaste lumi stravechi si interesante, vin in Zagoria pentru a-si bucura sufletul de natura in stare pura si de a vizita sate si manastiri cum doar in aceasta parte a Greciei pot vedea.satedepiatra4In Zagoria supravietuiesc multe poduri de piatra, ce s-au ridicat pentru a usura trecerea oamenilor si a magarilor de povara care purtau in spate desagi cu provizii prin vaile regiunii muntoase. Podurile au fost construite la indemnul si prin finantarea localnicilor bogati care detineau diferite functii in Ioannina in cadrul Imperiului Otoman. Fiecare pod a capatat numele celui care l-a construit, ca o recunoastere din partea comunitatii. Toate podurile vechi din Zagoria au o arhitectura tipic otomana, cu unul pana la patru arcade, in functie de lungimea podului.

Si noi ne aflam atunci acolo, in Zagoria cea tacuta si frumoasa, trecand pe langa satele zagoriene Agia Kiriaki si Agios Yannakis. Case de piatra raspandite pe versantii muntelui, drumuri de piatra, biserici de piatra, chiar si adaposturile pentru oi sunt din piatra…La un moment dat, autocarul s-a oprit si am  facut un scurt popas la podul Kokoris. Este un vechi pod din piatra,  care si astazi se prezinta inca bine conservat. Este construit dintr-un singur arc, situat deasupra albiei raului Aoos, care, dupa cum arata in acea zi, secase cam demult, saracu’, de la arsita verii. Seceta mare pe acolo, din nefericire. Podul este situat intr-un cadru natural deosebit, ideal pentru pasionatii de fotografii. Pentru noi a fost primul loc perfect pentru a ne imortaliza in cateva poze acel prim moment de respiro. Intregul peisaj natural te indeamna sa-l surprinzi in cat mai multe poze. Toata regiunea pe care urma sa o vedem, ne-a oferit o ampla paleta de peisaje uimitoare, care practic iti taie respiratia.podul3podul2podul1A urmat apoi un alt popas la podul Kalogeriko, ridicat tot din piatra, mai special datorita celor trei arcuri ale sale. Aici n-am mai gasit raul secat, ci dimpotriva, apa curgea la vale in culori de smarald aurit de razele soarelui. Si deodata mi-a amintit de prima mea iubire insulara Thassos❤. M-a surprins faptul ca podurile acestea pe care am calcat si noi sunt inca functionale, se poate circula pe ele perpedes dar cu mare atentie. Popasurile in mijlocul naturii, printre umbrare razlete, o adevarata oaza de racoare, ne-a improspatat cat de cat aerul apasator de fierbinte din acea zi. Ochiuri de ape limpezi si reci, in nuante de smarald si turcoaz, in care se oglindea din loc in loc albastrul cerului, copacii umbrosi ce-si intindeau ramurile dincolo de maluri, atingand uneori apa, podurile arcuite din piatra, parca suspendate undeva, candva, intr-un spatiu si timp nedefinit peste ape sau albii secate, toate acestea impreuna cu linistea absoluta m-au facut sa-mi vibreze sufletul de placerea momentului si de bucuria de a calatori si de a cunoaste niste locuri rare si mai putin stiute din Grecia mea iubita. Cat de mult mi-a placut acea parte a Zagoriei! Dar asta n-a fost totul.podulk2podulk1podulk4De la podul cu trei arcade ne-am intors pe unde am venit pana la primul pod vizitat. Pe drum am reusit sa mai intrezarim alte poduri arcuite, bineinteles, tot din piatra, ascunse timid printre vegetatia bogata si am trecut pe langa satul Vitsa si Monodendri, pe care urma sa-l vedem mai tarziu. Am urmat apoi un drum serpuit, pana cand, deodata, in fata noastra a aparut maret Canionul Vikos, un lant splendid si impresionant de munti calcarosi. Autocarul a oprit undeva pe dreapta, intr-o mica parcare si noi am pornit pe o carare asfaltata spre defileu.satedepiatra3satedepiatra1satedepiatra2zagoriadrum1zagoriadrum2 Pe drum ne-am intalnit…cu cine credeti voi? Cu prietenul nostru cel fidel pe care-l intalnim mai mereu in Grecia. Da, da, magarusul!  Vai, ce distractie s-a incins cand l-am bagat in seama si n-am mai scapat de el…prea usor.🙂 A fost personajul principal in cateva poze si ne-a daruit alte clipe de bucurie si mare veselie. Magarusul m-a indragit imediat si a tot incercat sa-mi dea pupici😉 Eu, razand de mama-focului, sa-l resping, el hop cu boticul lui umed sa-mi dea pupici. Si cu fata mea a reusit sa faca un show pe cinste. Cu toata iubirea infiripata intre noi, a trebuit sa-l parasim pentru ca urma prima intalnire face to face cu  Vikos Gorge.zagoria-magarusulzagoria-magarusul1zagoria-magarusul2 Pentru inceput l-am privit de pe Platforma Oxia. Cred ca este locul cel mai frumos in care Canionul Vikos se vede in toata splendoarea sa. Panorama ce se deschide din acel punct, practic te lasa fara grai. Este, poate cel mai spectaculos punct de belvedere de unde se poate vedea canionul. Oxia se gaseste la aprox. 3 km nord fata de satul Monodendri, in centrul Zagoriei.vikos-panoramaCanionul Vikos este un defileu foarte adanc situat in Muntii Pindului din nord-vestul Greciei. Se afla pe versantul sudic al Muntilor Tymfi, in zona centrala a Parcului National Vikos-Aoos, regiunea Zagoria. Incepe intre satele Monodendri si Koukouli si se termina in apropierea satului Vikos. Defileul aduna apele mai multor rauri mai mici si apoi le varsa in raul Voidomatis, care pe timpul verii are portiuni secate. L-am gasit susurand pe sub al doilea pod vizitat, in partea cea mai de jos a defileului.vikos1vikos2vikos3Din punctul meu de vedere, Canionul Vikos este cu adevarat o minunatie naturala. Troneaza precum un rege urias, maret peste intreaga Zagorie. Grecii se lauda, spunand ca este cel mai adanc canion din lume in proportie cu latimea sa. Canionul Vikos se intinde pe o lungime de peste 10 km, adancimea sa variaza intre 450 m pana la 900 m iar distanta intre pereti poate atinge 1100 m la partea superioara si doar cativa m, in partea cea mai ingusta. Conform Guinness Book of World Records 1997, Canionul Vikos a fost declarat cel mai adanc defileu din lume, cu toate ca sunt guri care contesta acest fapt. Nu stiu cum o fi cu adevarat, pentru ca nu am reusit sa-i patrund cu privirea adancimea, pana in strafundul sau. ;)  Sincera sa fiu, in acele clipe nu m-a interesat nimic din toate acestea. In schimb am ramas uimita de grandoarea si inaltimea lantului muntos, in multe locuri cu peretii stancosi aproape verticali. Am ramas tacuta in fata magiei pe care o creaza in jur, cand il privesti. Uimita si tacuta, sub imperiul unei vraji ascunse, in fata haului care ni s-a intins atat de aproape de locul unde ne aflam atunci. Am privit si am tot privit, incercand sa cuprind cu aparatul foto intreaga frumusete naturala pe care defileul Vikos mi-a oferit-o in acele momente.vikos5vikos4vikos-noiVikos Gorge este un loc natural aproape virgin, declarat parc national si adaposteste o flora specifica zonei, cu paduri de pin balcanic si pin negru. Este un refugiu pentru speciile pe cale de disparitie. Fauna cuprinde ultimii lupi si ursi din Grecia. Peretii verticali ai muntilor ofera multe posibilitati pentru practicarea alpinismului iar apele repezi ale raului Voidomatis care insoteste canionul in zona inferioara, sunt excelente pentru rafting, atunci cand nu este secat. Potecile si traseele montane marcate imbie pe iubitorii muntelui la drumetii de neuitat. Sunt tablite care indica traseele, de la cele mai usoare, la cele mai dificile, precum si timpul necesar efectuarii traseului ales. Mi-a placut organizarea acestui parc national, se vede ca autoritatile se ocupa de aceasta zona turistica. Sau cel putin asa pare. Aceasta zona speciala din Grecia merita mult mai mult mediatizata, atat de greci dar si de catre agentiile noastre de turism. Eu am stiut de acasa ca din Parga pot face excursie la canion. De aceea ne-am si hotarat imediat sa ne si inscriem si sa mergem. Abia am asteptat aceasta zi si s-a dovedit ca am luat cea mai buna decizie din aceasta vacanta.vikos-ileanavikos-placutavikos-hartaDupa prima intrevedere cu Canionul Vikos, ne-am intors pe acelasi drum ingust spre satul Monodendri. Micuta asezare se mandreste cu o arhitectura interesanta si chiar frumoasa a cladirilor ridicate din piatra, pe doua-trei nivele. Ajunse in buricul satului, ni s-a parut firesc sa vedem si biserica construita tot din piatra. In micuta piateta din centru mi-a placut cladirea de piatra a singurului restaurantul din sat, cu taverna incarcata de flori si cu mesele si scaunele care inconjoara un imens copac. Mi-a insuflat statornicie si nemurire…Satul Monodendri este situat pe marginea dinspre sud a Canionului Vikos. Curand aveam bucuria sa-l revedem si din aceasta parte. Dar pana acolo am trecut prin sat privind frumoasele case din piatra, aleile cu scari pietruite si curtile localnicilor imprejmuite cu pereti si porti de piatra, ca niste mici fortarete. Pana si tarcul animalelor din batatura (in general oi) era tot de piatra. Zagoria este tinutul ciobanilor vlahi si al oierilor sarakatsani. Acestea sunt doua grupuri etnice cu o prezenta straveche pe aceste meleaguri parca uitate in negura timpului. Din satul Monodendri am luat-o pe o carare pietruita, in plin soare, pret de peste 1 km. Cam anevoios drumul prin fierbinteala de la miezul zilei…chiar daca ne aflam la munte.zagoria-monodendri-tavernaPe drum, nici tipenie de om…doar grupul nostru tacut si grabit sa ajunga la partea a doua a spectacolului maret pe care ni-l pregatea marele Vikos. Aleea pietruita se termina la intrarea pe poarta Manastirii Agia Paraskevi (Sf. Vineri), un asezamant sfant foarte vechi, pe care am avut sansa sa-l vizitam. Din curtea manastirii am iesit pe o mica platforma, apoi pe o scurta potecuta si iata-ne…pe marginea prapastiei.zagoria-sf-paraskevazagoria-sf-paraskeva-1jpg zagoria-sf-paraskeva-2jpgzagoria-sf-paraskeva-3jpgDin acel loc se deschide o alta perspectiva asupra canionului. Ne-a placut enorm. Aici ne-am incumetat sa facem cativa pasi pe una dintre multele brane care brazdeaza muntele. Alti turisti au fost mai curajosi si au inaintat mai mult pe brana aceea ingusta. Noi ne-am oprit la un moment dat si am privit in toate partile: Doamneee, in fata aveam ingusta carare sapata in stanca, in stanga eram aproape lipite de peretele muntelui, in sus “dansau” inaltimile albastre umbrite din loc in loc de coltii muntelui iar la dreapta, foarte aproape, ne priveau “vecinii”, alti pereti stancosi cu ceva vegetatie aruncata la nimereala. Iar in jos…wow! se deschideau haurile. Mi-am dat seama ca eram intr-una dintre partile cele mai inguste ale canionului. vikos-1vikos-2vikos-3Privind curioasa spre prapastia care se casca atat de aproape de picioarele noastre, am inchis ochii si pentru cateva clipe am simtit ca imi iau zborul din locul in care ma aflam  si ma inalt pana in cel mai inalt punct al muntelui, ca apoi sa cobor in cea mai adanca vale…Senzatia a fost uimitoare. Bineinteles ca am ramas doar cu senzatia😉 si apoi am luat-o usurel inapoi spre platforma mai lata. N-am uitat sa imortalizam momentul in cateva poze si in cele din urma ne-am incheiat in safe scurta noastra expeditie pe una dintre branele care taie muntele. Sa nu zicem ca n-am avut si aventuri la mare inaltime! :) vikos-4-ileanavikos-gloriavikos-5-ileanaDupa grozava noastra incursiune in Canionul Vikos, grupati in autocar, am luat calea spre Parga. Am facut un foarte scurt popas la Ioannina, capitala Epirului, pe partea marelui lac ce se intinde pe o buna parte din oras. Aici am reusit sa luam un pranz foarte intarziat la o terasa situata exact pe malul lacului, in adierea vantului cald de vara. Ioannina este cunoscuta pentru argintaria sa si pentru faimosul tiran turc Ali Pasha, care si-ai facut mare castel de-a lungul lacului. Astazi acolo functioneaza un important muzeu al intregii regiuni a Epirului. Mi-ar fi placut sa fi poposit mai mult in Ioannina dar timpul isi vedea nestingherit de treaba lui, fara sa tina cont de dorintele si visele noastre de vacanta. Asa face mereu…trece prea repede!ioanninaPe seara, in jurul orelor 19.30 am ajuns in Parga. Mi se mai implinise un vis turistic. Facusem o incursiune in Zagoria – “tinutul din spatele muntilor” si Canionul Vikos, un loc tainic si cu totul special, extrem de spectaculos, pe care imi doresc sa-l revad candva. Daca veti alege o vacanta in Parga, va recomand cu tarie sa vizitati intregul Epir si in special regiunea Zagoria. Va garantez ca merita!

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

 

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

11 thoughts on “Zagoria – „Tinutul din spatele muntilor” si Canionul Vikos

  1. Frumoasa si ampla descriere. Merci!

    Apreciază

  2. Doamne, da’ mare e Grecia și multe minunății mai găsești în ea! Nu degeaba e țara de care te-ai îndrăgostit, din moment ce frumusețile ei nu continuă să mă uimească de fiecare dată, prin alte și alte locuri de care eu nici nu am auzit, dar care sunt mereu la superlativ. Mă bucur că sunt un cititor-călător alături de tine și îți sunt recunoscător pentru prețioasele îndrumări, Ileana!🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Asa e, draga prietene! Si pe mine ma uimeste Grecia si ma bucur atat de mult cand descopar noi si noi locuri de o frumusete absoluta, pur si simplu! Nu-i pot intelege pe unii care imi zic de Grecia: „ce tot vezi atata la Grecia asta? numai pietre! „…Dar ei nu vad marile si plajele care o inconjoara si relieful, asa muntos cum este, priveste-l si tu cat poate fi de maret si splendid! Dar fiecare cu gusturile lui, nu? Eu iubesc Grecia in ansamblul ei, pt. ca am tot cutreierat-o si i-am descoperit atatea locuri unice…precum este chiar si acest canion Vikos. Si e doar un exemplu…Grecia este o tara minunata, care ofera tot ce se poate oferi ca natura, cultura, arta, civilizatie, traditie. Pentru toate acestea o iubesc eu atata!❤🙂
      Zile cat mai frumoase sa ai, Petru!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Ma bucur pentru voi, Ileana, ca ati reusit sa faceti excursia. Ma gandesc si eu la ea de cativa ani si desi am umblat cu masina prin zona, la Ioannina chiar am dormit o noapte (am scris si pe blog), n-am reusit inca sa ajung acolo dar…mai sunt zile🙂 Am o prietena bloggerita din Grecia (romanaca casatorita acolo) care a fost de mai multe ori si a scris despre Vikos. Am informatiile puse de-a parte si astept sa le vina randul :

    Apreciază

    • Si eu ma bucur ca am reusit sa vad canionul si intreaga zona; este cu totul speciala. Stiam mai demult despre Vikos si in cazul ca ajungeam sa petrec o vacanta in Parga, deja era un MUST pe lista. Am lasat excursia in Albania pe care mi-as fi dorit sa o fac, sa vad Butrint si Saranda si am ales Zagora si canionul. Se pare ca am ales cel mai bine…zic eu! Ambele erau programate pt. vineri. Miercuri si joi a plouat si ne-am plimbat doar prin oras si imprejurimi. Platisem excursia inca de marti si dupa zilele ploioase zau de n-am avut emotii. Dar ai vazut si tu din poze ce vreme extra am avut si ce cald a fost, chiar daca ne-am aflat la munte. Daca voi mai ajunge vreodata in Parga, cu siguranta vreau sa revin in Vikos, este ceva de vis! Si poate reusesc si Albania….daca agentiile isi vor schimba programul excursiilor🙂
      Iti doresc sa ajungi si tu acolo, abia astept sa-ti citesc impresiile si sa ma delectez cu pozele tale.🙂

      Apreciază

  4. Foarte impresionant acest canion, deja visez la un circuit prin vechea Elada.

    Apreciază

    • Da, @nickro, canionul Vikos este impresionant. Abia vazut real iti dai seama de cat este de intins si de adanc. Si noi n-am vazut chiar totul. Sa ai timp si antrenament pt. a luat potecile la picior, asta cred ca este extraordinar. Sunt indicatoare cu traseele, unele sunt usoare si nu dureaza mult dar altele sunt pt. profesionisti. Eu sunt foarte multumita si pt. cate am vazut in aceasta excursie si as merge si alta data.
      Daca vei face un circuit prin Epirus, poti face si plaja si excursii si poti cuprinde toata Zagoria, sa vezi toate podurile, satele si sa cuprinzi cat mai mult din canion. Iti doresc implinirea tuturor viselor tale.🙂

      Apreciază

  5. Imi pare rau ca noi nu am gasit podurile otomane.Stiam de ele de la Nicu Ionescu, dar nefiind cu ghid si autocar, ca tine, poate am trecut chiar pe langa ele si ne-o fi scapat. In schimb si eu am venit super incanata de zona si mai ales de canion. Drumul nostru catre canion a trecut prin Padurea de Piatra, voi cred ca prin alta parte ca in articol nu am vazut poze cu asa ceva.In schimb, la Monodendri,am oprit la o taverna si am mancat pt prima data ciorba de capra. De la unul din magazinele din apropiere am cumparat cea mai buna dulceata de mandarine! Ma bucur ca tu ai gasit timp sa scrii despre acest subiect. Eu inca nu…poate la pensie :))

    Apreciază

    • Unul dintre avantajele de a merge in excursii cu ghid, organizat este faptul ca te duce direct la tinta, iti da harta, programul zilei si iti explica mura-n gura pe unde te plimbi, chiar daca am avut ghid vorbitor de lb. engleza, noi am inteles. In plus, fiecare turist a avut o harta stilizata cu punctele principale unde vom merge. In schimb, cand mergi pe cont propriu, ai libertate de miscare, iti faci ce prg. vrei, etc.
      Important este ca ai vazut canionul, pt. ca asta este cel mai important obiectiv turistic din zona. Asa e, noi n-am trecut prin Padurea de Piatra dar, afland acum de la tine, imi inchipui cum este….chiar daca soseaua ne-a dus la un moment dat pe un drum ingust, cu muntii foarte apropiati de o parte si de alta, care erau mai mult stancosi. Nu stiu…poate scrii si tu odata despre aceasta padure, pui poze si scrii si despre excursia ta la canion. Nu astepta pensia!🙂 Scrie ACUM! printre picaturi, pt. ca stiu ca timpul este dusmanul nostru. si eu scriu asa…incep acum si nu stiu cand termin un articol. Si la un moment dat, iata-l. Mult dureaza pozele…astea ma omoara!🙂
      Noi n-am avut timp de cumparaturi, abia in Ioannina, dupa orele 17 am reusit sa pranzim…asa ca iti dai seama!
      Iti multumesc mult pt. comment si mi-e dor de tineee!!!🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s