Ostuni – Orasul Alb al Italiei

5 iulie 2017 de ileanaxperta 7 comentarii

Duminica Pastelui a fost minunata! Cerul de aprilie ne-a tot tinut in sah, incercand sa ne pacaleasca; ba soare, ba nori dar atat de placut totusi ca atmosfera de primavara la mare…Prima parte a zilei am petrecut-o la hotel, cu plimbari pe plaja si sedinte foto, impanate din plin cu distractie si voie buna. Masa festiva de Paste organizata de hotel a fost la superlativ…ce sa mai povestesc, am avut de toate, de la oua vopsite, la mancaruri traditionale, miel si cozonac. Dupa amiaza am plecat linistiti catre destinatia zilei, la Ostuni – “Orasul Alb” al Italiei, cunoscut si sub numele de “Orasul de zahar”.

Ostuni este un orasel din regiunea Puglia, provincia Brindisi, situat pe Valle D’Itria, la aproximativ 8 km de coasta Marii Adriatice. Am strabatut un drum destul de lung, din apropiere de Bari, pe o sosea ce serpuieste indelung printr-o mare de gradini de maslini, pana ce a aparut la orizont Ostuni. Este unul dintre principalele orase ale Pugliei care an de an atrage tot mai multi turisti din intreaga lume. Regiunea din jurul orasului este mare producatoare de ulei de masline de calitate superioara si vinuri alese. Ostuni are si o zona industriala dar orasul traieste mai mult din turism si agricultura.

Ostuni are radacini adanci in istoria milenara, inca din Paleolitic. Se spune ca orasul a fost intemeiat de un trib, Messapii, care ulterior a fost distrus de Hannibal in timpul razboaiele punice. Orasul a fost recladit pe vremea grecilor iar numele de Ostuni vine din grecescul Astu Neon (oras fortificat nou)…Ca si alte orase din regiunea Puglia, Ostuni a avut momentele sale de glorie si de declin. In timpul Renasterii Italiene, orasul a parcurs o perioada de inflorire sub dominatia spaniola, pe timpul reginei Isabella de Aragon si a familiei Sforza. Pe timpul domniei sale, Isabella a incurajat si protejat scriitorii si toti oamenii de arta. Dar la un moment dat, ciuma a facut ravagii in oras, dupa care Ostuni a intrat intr-un mare declin pe vremea familiei feudale Zevallos. Ulterior, sub dominatia dinastiei Bourbon, orasul a cunoscut o noua dezvoltare. Intre timp, au fost adaugate alte turnuri si ziduri de aparare de-a lungul coastei, ca protectie impotriva atacurilor turcesti care dominau Balcanii la acele vremuri, consolidand astfel puterea orasului. Amestecul atator influente se regaseste prin Ostuni cel de astazi, care face deliciul unui alt oras stravechi ce a trecut peste toate obstacolele vremurilor si a invins trecerea timpului de fiecare data iar astazi straluceste prin propria sa lumina…

La inceput am vazut Ostuni ca pe o cetate alba, cocotata undeva mai sus de soseaua pe care ne aflam noi. Un oras ca o fortareata, ce pare incatusat de un alb izbitor. Imaginea orasului mi-a insuflat o senzatie puternica de curatenie si puritate…Cand am ajuns la baza lui, am reusit sa disting case inalte, dispuse pe mai multe nivele, lipite unele de altele si toate erau zugravite in acel alb persistent, de la temelie pana sus la acoperisuri. Nu stiu de ce dar deodata mi-am amintit de romanul lui Constantin Chirita, “Ciresarii” – volumul “Castelul fetei in alb”…Si totodata am inteles de ce Ostuni este cunoscut ca si “Orasul de zahar”. Pare invaluit intr-o mantie lunga de bezea, de zici ca este un imens tort modelat sub forma unui castel. 😉 Eu totusi il voi denumi “Orasul Alb” al Italiei! – asta pentru ca Salonicul meu cel indragit este “Orasul Alb” al Greciei!Ostuni se ridica pe cateva coline si este inconjurat de o sosea care, cred eu, se poate lua la pas cu usurinta. Din punctul sau cel mai inalt se poate vedea marea. Minunat, nu?!…Pentru inceput, autocarul ne-a lasat undeva mai jos, intr-o parcare. Urcand o strada laterala, am ajuns foarte repede in miezul vechi al orasului, in Piazza della Liberta. Aici este de fapt punctul principal din oras, locul de intalnire al turistilor dar si al localnicilor care prefera sa se plimbe de-a lungul si de-a latul pietei, sa se ospateze la terase si restaurante, la cafenele si gelaterii care impanzesc piata. Iar turistii gasesc aici Centrul Info al orasului, pot vizita bisericile din zona, se pot delecta la magazinele de suveniruri sau o pot lua la pas usor pe stradutele si aleile inguste care sunt de fapt, incantarea orasului. La orele tarzii ale amiezii cand am poposit noi in oras, piata era asediata de tarabe cu tot felul de produse hand-made, unele foarte frumoase si originale iar printre tarabele inghesuite misunau turisti si localnici deopotriva. Deh, in duminica Pastelui, toata suflarea omeneasca era libera. Si atunci, de ce sa nu iasa la o plimbarica dupa o scurta ploicica ce se strecurase si ea timid pe acolo?!…In mijlocul pietei se ridica spre cer un splendid monument, cu ornamente deosebite si statui ale unor sfinti. Si in varful obeliscului troneaza statuia impunatoare a lui Sant’Oronzo (Guglia di Sant’Oronzo), protectorul orasului. Statuia monopolizeaza intreaga piata si am inteles ca se poate vedea din orice loc al orasului.Tot acolo, pe o latura se gaseste frumoasa cladire cu ceas a primariei orasului si imediat langa ea, pe aceeasi linie este Chiesa di San Francesco d’Assisi, care era deschisa si bineinteles am intrat sa o vizitam. De o parte si de cealalta a intrarii, stau de veghe statuile lui San Francesco d’Assisi si San Antonio da Padova. O alta minunatie de lacas sfant catolic, cu o fatada in stil baroc, mi-a amintit imediat de bisericile intalnite in Lecce. Interiorul nu este atat de sofisticat ca al altor biserici vizitate pana in prezent dar acest sfant lacas mi-a indus o stare atat de placuta! Altarul este de exceptie, o adevarata bijuterie sculptata in marmura. Mai multe grupuri statuare decoreaza pe laturi sfanta biserica si cateva picturi atarnate pe peretii inalti si vitralii deosebite intregesc o adevarata opera de arta divina. Mi-a placut tare mult aceasta biserica. De fapt toate lacasurile de cult in care am intrat in Puglia au multe in comun dar fiecare are farmecul si specificul sau care atrage privitorul si le face speciale. Vizita la Biserica San Francesco d’Assisi din Ostuni cred ca a venit si ca o mare compensatie pentru ca, datorita timpului scurt alocat orasului, n-am mai reusit sa vad si Catedrala din Ostuni…Ulterior am aflat ca este o catedrala romano-catolica, dedicata Adormirii Maicii Domnului, ridicata in stil gotic in sec. 15. Nu stiu cand/daca voi mai ajunge vreodata in Ostuni dar cred ca primul obiectiv turistic pe care l-as vedea ar fi catedrala, pe care la aceasta vizita n-am reusit sa-i vad decat clopotnita inalta si putin din cladire, de la oarece distanta si apoi in cateva poze, cand am ajuns acasa…Cu siguranta merita vizitata! Din Piazza della Liberta, lasati singuri prin oras, am hotarat impreuna cu cateva prietene sa ne adancim putin pe stradutele inguste care patrund bine de tot in orasul vechi. Imediat mi-am dat seama ca si Ostuni tine de tiparul celorlalte orasele vizitate de mine in Italia de sud; stradute inguste, unele in trepte pavate cu piatra, care urca si coboara, formand un labirint placut si tare pitoresc, de data aceasta intr-o singura culoare: albul stralucitor. Pe drum am intalnit alte cateva magazinase de artizanat, am traversat curti decorate cu flori, ce leaga intre ele casele cu peretii albi, am admirat terase si pizzerii atragatoare, amenajate in mici piete.La un moment dat am ajuns in fata unei alte biserici, Chiesa del Carmine, cu fatada sa in stilul inconfundabil neoclasic elegant. Biserica se distinge de celelalte cladiri albe din jur, printr-un contrast plăcut , care completează perfect culoarea caldă a pietrei bisericii carmelite cu lapte de var si se înfășoară discret dar totusi la vedere într-un punct important din centrul vechi al orasului. In ciuda stilului neoclasic specific sec. 19, biserica are un trecut indelungat. Cladirea originala dateaza inca din sec. 15, urmand ca in secolele urmatoare sa sufere o serie de reconditionari si extinderi prin activitatea calugarilor carmeliti. Aspectul de astazi este rezultatul ultimei restaurari de la sfarsitul sec. 19. Interiorul este simplu, sobru dar placut. Tavanul este decorat cu picturi ce prezinta diverse scene religioase iar pe laterale, in arcadele ample sunt fresce cu alte picturi. Cand am vizitat noi acest lacas, in interior erau gazduite grupurile statuare ce reprezintau “Patimile lui Iisus”, care au fost personajele principale din marea procesiune ce s-a desfasurat in Noaptea Invierii. Totodata, atunci biserica gazduia si o expozitie de pictura. Vis-à-vis de Chiesa del Carmine se gaseste Scoala Elementara din Ostuni.Orasul este impanzit de biserici care, cred eu, pot fi adevarate obiective turistice de gen. Biserica San Giacomo di Compostela este doar un exemplu. Dar probabil ca mai sunt multe altele…

Pentru ca timpul se scurgea neincetat, de aici am luat-o inapoi pe stradutele inguste si pe repede inainte am ajuns din nou in Piazza della Liberta. De aici, cu totii am pornit spre iesirea din oras dar nu inainte de a mai privi odata Ostuni de la radacina sa, pe strada care inconjoara orasul vechi…Frumos peisaj! Aceasta imagine imi va ramane sigur in amintire: un oras atat de alb, ca un castel, aflat in apropierea unei mari atat de albastre si nesfarsite… ❤Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos in peregrinarile voastre in Ostuni, “Orasul Alb” al Italiei.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana