Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana

Castelul Malahide – La castelul celor cinci fantome

4 comentarii


(continuare de aici)

Ultima zi petrecuta pe pamant irlandez a incununat cu mare succes scurta noastra vacanta din Dublin. Dis de dimineata am parasit, cu regret mare in suflet, minunata capitala a Irlandei si ne-am indreptat cu pasi vertiginosi spre Peninsula Howth, situata la nord de Dublin. Acolo am avut imensa bucurie de a privi direct in ochii ei adanci si linistiti Marea Irlandei. Doamne, ce-mi place sa privesc acea imensitate albastra, care la sosirea noastra era in reflux…Mica asezare Howth este un important port de pescuit, asezat direct in buza marii, un adevarat sat de pescari cu traditie si importanta deosebita pentru intreaga zona. Dupa o sedinta foto am luat repede calea spre Malahide, pentru ca in programul nostru turistic aveam de facut o vizita la castelul celor cele cinci fantome.Ajunsa in Malahide, am fost surprinsa placut sa vad o localitate incantatoare, cu case, magazine si cafenele ce mi-au insuflat un aer elitist, cu gradini bogate foarte bine ingrijite; frumos loc, mi-am zis in gand. Probabil ca localitatea vrea sa tina pasul cu eleganta, maretia si prestanta castelului din apropiere…Ulterior am aflat ca in sec. 19 Malahide a devenit o binecunoscuta statiune balneara de lux pentru bogatanii din Dublin. Numele localitatii vine de la cuvintele “Mullach Ide”, care inseamna “Dealul Ide”, asezarea fiind usor ridicata pe o culme domoala.Autocarul ne-a lasat intr-o parcare si de acolo am luat-o pe jos, pasind intr-o alta poveste irlandeza. Plouase de curand si aerul era reavan si atat de placut si revigorant ca a fost o adevarata placere sa merg pe cararea lata prin padurea umeda si racoroasa. Pe drum am intalnit un parculet care era deja cotropit de cateva sufletele vesele si zglobii, alaturi cu parintii lor. Usor, usor, am ajuns pe vastul domeniu care cuprinde Castelul Malahide si impreuna cu gradina sa botanica se intinde pe aproape un kmp. In drum spre castel am trecut pe langa ramasitele manastirii (Malahide Abbey), care a functionat pana in sec. 17. In curtea bisericii se gaseste un mic cimitir unde, printre multi alti membrii ai familiei Talbot, se odihneste Lady Maud Plunkett, o figura proeminenta, care, intr-o singura zi a fost “a wife and a widow, a maid and a bride”…Ei, si de aici incepe o intreaga poveste pe care am aflat-o cand am vizitat castel…Ca si cea a celor cinci fantome care sunt strans legate de destinul acestei femei din vasta familie Talbot. Va voi povesti la timpul potrivit. Castelul Malahide este unul dintre cele mai vechi si fascinante castele din Irlanda. Cu alura sa de vesnic romantic visator si cu gradinile sale care si astazi isi ascund tainele printre vegetatia luxurianta, castelul Malahide isi poarta demn o istorie lunga, bogata si zbuciumata, ce a jucat un rol central in istoria medievala irlandeza. Castelul a fost ridicat de familia Talbot, o remarcabila familie engleza de origine franceza, sosita in Anglia o data cu invazia normanda a lui William Cuceritorul. Richard Talbot a sosit in Irlanda in anul 1174 iar in 1185, Regele Henry al-II-lea i-a daruit acestuia terenurile si portul din Malahide, in semn de mare pretuire si multumire pentru curajul si serviciile sale aduse in timpul razboiului anglo-normand din Irlanda. Timp de aproape 800 de ani, incepand cu anul 1185 si pana in anul 1975, castelul si portul localitatii Malahide au apartinut familiei Talbot; aici fiecare generatie si-a trait destinele, creandu-si astfel propria istorie, propriile povesti nemuritoare care si astazi starnesc curiozitatea vizitatorilor.Am privit castelul foarte bine intretinut, mai intai pe din afara si mi-a placut imaginea sa: un castel din piatra, cu o infatisare ca cele desenate in povesti, cu turnulete rotunde de o parte si de alta, terminate cu creneluri, cu ferestre prea largi sau prea inguste, inconjurat de cateva resturi ale unor ziduri groase de aparare. Domeniul este vast si cuprinde mai multe urme ale fostelor cladiri de pe vastul domeniu Malahide. Cele mai vechi parti ale castelului dateaza din sec. 12. Prima fortareata a fost ridicata in alta parte, in imediata apropiere a castelului de piatra care a fost construit ceva mai tarziu. Castelul propriu-zis a fost marit in timpul domniei regelui Edward al-V-lea iar turnurile au fost adaugate abia la inceputul sec. 17. Familia Talbot a avut o stema, reprezentand un leu si un caine. Motto-ul lor era “Forte et fidele”, puternic si credincios…facand, probabil referire la puterea leului si fidelitatea cainelui. De-a lungul secolelor, castelul impreuna cu intregul domeniu a tot suferit pierderi considerabile, reconstructii si adaugiri. Iar familia Talbot a trait aici clipe de agonie si extaz, pierzand la un moment dat, pentru 11 ani, intregul domeniu. Ma gandesc…e si normal, trecand prin furcile caudine ale unei istorii necrutatoare. Si cu toate acestea, familia Talbot si Castelul Malahide au reusit sa supravietuiasca 8 secole! Astazi, Castelul Malahide nu mai este locuit, el a devenit un interesant si foarte atractiv muzeu intrat pe lista obiective turistice de top din Irlanda. In plus despre Castelul Malahide se spune ca este cel mai bantuit castel din Irlanda. Ce bucurie pe mine sa am aceasta oportunitate de a-l vizita si, poate, cine stie, de a face cunostinta cu fantomele…sau macar cu una sau doua! 🙂 Vizita de la Castelul Malahide m-a plimbat de-a lungul unei istorii ce a parcurs un drum lung si anevoios, plin de lupte si peripetii. La Castelul Malahide am primit o autentica lectie de istorie irlandeza, care continua si astazi, prin oportunitatea de a fi acolo si de a vedea si asculta cateva dintre povestile familiei Talbot. Castelul este dispus pe doua etaje; la parter am trecut pe repede inainte in salile care, pe vremuri gazduiau bucataria, magazia si crama. In acelasi timp, am privit peretii milenari, decorati cu cateva portrete ale familiei si am aflat ca printre membrii sai s-au numarat personalitati marcante in conducerea statului si a regiunii. Trebuie sa mentionez de la inceput ca in interiorul castelului fotografiatul este interzis…dar cum va asteptati, am reusit cat de cat sa surprind cateva cadre, unele nu prea reusite dar asta e…singurul meu „sin” turistic. Sper ca Cel de Sus sa ma ierte…ca o fac doar din marea mea pasiune pentru cunoastere si calatorit. ❤ Urcand la etaj am vizitat incaperile inalte, cu mobilier vechi, din lemn sculptat, fiecare piesa fiind o adevarata opera de arta. La prima vedere, interiorul mi s-a parut destul de apasator, impovarat de “greutatea” timpului ce s-a asternut pe fiecare obiect din castel. Dar treptat, treptat, pe masura ce ghida ne-a tot povestit istoria familie Talbot si a castelului, am inceput sa inteleg mai bine si sa apreciez tot mai mult fiecare locsor prin care am trecut pentru ca fiecare mi-a soptit o poveste aparte…

Una dintre cele mai vechi camere ale castelului se afla la primul etaj si este camera de primire sau Oak Room, pentru ca este decorata bogat cu multe lambriuri de stejar, piese de mobilier foarte frumoase si bine pastrate, precum dulapuri care acopera mare parte din pereti, un scrin, o lada de zestre si o masa imensa pe mijlocul camerei, inconjurata de scaune sculptate dumnezeieste. Pe unul din pereti se desfasoara sase panouri cu scene religioase, printre care i-am distins pe Adam si Eva.Urmatoarele camere vizitate au fost The Large Drawing Room si The Small Drawing Room (sala mare si sala mica de desen). Aceste sali sunt de sorginte mai recenta ca stil si decoratiuni iar sala mare, decorata cu un semineu generos din marmura alba si mobilier in stil rococo, a folosit mai mult ca un living, unde se primeau musafiri si se statea cu orele la chat-uit. Deh, pe vremea aceea nu existau telefoanele mobile…slava Domnului! 🙂 Mi-a placut aceasta incapere, avand un aer mai relaxat si familial poate si datorita tablourilor de pe pereti ce ii reprezinta, in cea mai pare parte, pe membrii familiei Talbot. Am constatat ca ferestrele largi ale castelului sunt decorate cu draperii din catifea cu drapaje generoase. Alaturi de camera mare se gaseste o incapere mai mica, tapetata din belsug cu alte si alte tablouri sub forma de medalion, cu portrete ale familiei Talbot si cateva scaune de epoca, din lemn sculptat.Urcand la ultimul etaj am vizitat apartamentele ce cuprind dormitoarele celor mari si mici, lorzi si ladies, baroni si baronese, cu mobilier de epoca si baile aferente. Mi-a placut tare mult atmosfera calda, primitoare, chiar familiala a acestor incaperi organizate foarte frumos si ingrijit. Mi-au atras atentia asternuturile splendide de pe paturi, jucariile copiilor, ba chiar si obiecte de uz personal. Hainele lasate pe scaun, prosoapele atarnate ordonat pe stative sau olitele de noapte asezate undeva mai retras dar totusi sa fie observate mi-au dat senzatia ca acele camere sunt inca locuite…(mai stii? poate chiar de fantomele de la castel… 😉 ) Oricum ar fi, acele incaperi mi-au lasat impresia de intimitatea si caldura unui camin adevarat. Liked it! Ma gandesc cata munca trebuie sa fie pentru curatarea si intretinerea atator obiecte, unele chiar marunte, din acest castel! Ei, si iata-ne in cea mai mare sala, “The Great Hall”, o camera inalta si lunga ce a fost adaugata o data cu extinderea castelului, in anul 1475. In vremea aceea, datorita decoratiunilor si mobilierului deosebit de elegant si luxos din acea incapere, a fost socotita una dintre cele mai sofisticate si rafinate sali de banchet si de servit masa din Irlanda. Sala este monopolizata de o masa foarte lunga din lemn greu, de stejar, cu 60 de picioare din lemn sculptat, inconjurata de scaune. Pe peretii lungi ai camerei stau fata in fata doua seminee rustice si cateva dulapuri pe care erau asezate mancarea si vesela. Peretii sunt, asa cum deja ne-am obisnuit in tot castelul, pur si simplu o expozitie cu tablourile inaintasilor Talbot, ca un arbore genealogic in imagini ce transced in arta plastica deosebita pana in clipa prezenta. Acolo se intalnesc portretele celor mai de seama reprezentanti ai familiei. Pe peretele de la intrarea in marea sala era o inscriptie pe care scria: “Battle of Boyne-1690” si un spatiu gol. Ghida ne-a spus ca acolo a fost expus pana de curand un tablou mare, cu o semnificatie aparte, in care sunt infatisati 14 membrii tineri ai familiei surprinsi in timpul bataliei de la Boyne. Tabloul a fost luat pentru ca incepuse sa se deterioreze si era la reconditionat. Batalia de la Boyne are o semnificatie aparte si extrem de dureroasa pentru familia Talbot, deoarece lupta s-a terminat groaznic iar la final s-a mai intors la castel doar un singur membru al familiei…Langa singura fereastra dubla din marea sala, in partea dreapta, sub un balconas de lemn am distins steagul cu blazonul familiei si cele doua elemente (leul si cainele), cu motto-ul deja cunoscut: “Forte et Fidele” .Aici, in The Great Hall, ghida a hotarat sa ne spuna marea poveste a celor cinci fantome care si astazi ar bantui castelul. Wow! In aceasta mica vacanta petrecuta pe pamant irlandez, la Castelul Malahide am avut privilegiul de a gusta din plin neprevazutul, senzationalui si de a ma intalni, cel putin la nivel de poveste si imaginatie (pe care o posed din plin) cu cinci fantome…nu doar una sau doua, cum se mai “practica” la alte castele din lume. Pesemne ca aici in decursul a 8 secole s-au petrecut niste lucruri mai putin obisnuite, dupa unii chiar groaznice. Ghida ne-a spus ca in castel se perinda din cand in cand cel putin cinci suflete nefericite, care penduleaza intre cer si pamant, nu si-au gasit inca linistea eterna, fiind in cautarea unor raspunsuri la probleme ramase nerezolvate in viata lor muritoare. Sincera sa fiu, m-a acaparat povestea lor. Primele fantome ar fi ale lui Lady Maud Plunkett si Sir Walter Hussey, sotul ei, care au trait in secolul 15. Maud Plunkett are, poate, cea mai trista si nefericita poveste devenita legenda castelului. Tanara femeie a fost intr-o singura zi servitoare, mireasa, sotie si vaduva. In acea zi nefasta, sotul ei a fost ucis intr-un duel, incercand sa-i apere onoarea in fata unui rival. Femeia devenita vaduva s-a consolat foarte repede in bratele…rivalului sotului abia decedat, sir Richard Talbot, cu care s-a recasatorit imediat. Se spune ca fantoma lui Sir Walter Hussey bantuie castelul, gemand de durerea pricinuita de rana facuta de sabie in timpul duelului. Dar nici Richard Talbot nu a avut multe zile de trait impreuna cu lady Maud, murind relativ repede. El este ingropat in cimitirul din curtea fostei manastiri a domeniului Malahide. Astfel, femeia s-a casatorit pentru a treia oara cu John Cornwalsh, un barbat foarte violent, cu care n-a avut deloc zile bune. El a disparut in mod suspect din viata femeii. Dupa ce lady Maud a murit, castelul si intregul domeniu a revenit fiului ei din casatoria cu Richard Talbot. Fantoma lui Maud Plunkett apare asa cum arata ea pe cand era casatorita cu sotul nr. 3 si este fugarita prin castel chiar de acesta. Deci, fantoma a treia ar fi a sotului nr. 3 a lui Maud, care apare prin castel fugarindu-si nevasta. Sa mori, nu alta…Oameni buni, aici e chiar treaba serioasa…prea multi soti dauneaza grav atat vietii pamantesti dar, vad eu, mai abitir vietii vesnice…Sa nu ai tihna nici aici, nici dincolo, sa bantui prin castele si sa te fugareasca sotul tipand dupa tine prin castel…ei, asta e chiar prea de tot!!! 🙂 In fine…bine ca la vizita mea la castel, nicio fantoma nu m-a fugarit si ulterior nici nu m-a bantuit… 😉 Cred ca atunci, spre binele nostru colectiv, toate fantomele de la Malahide au ales modul “stand by”. 🙂 Fantoma a patra care ar bantui Malahide este a lui Miles Corbet, care a primit castelul si intregul domeniu de la Oliver Cromwell pentru 11 ani, dupa ce acesta a cucerit Irlanda. Atunci a fost singura perioada in care familia Talbot nu a detinut si, implicit, nu a locuit la Malahide. Miles Corbet, o persoana extrem de rea, a fost omorat prin spanzuratoare pentru toate nelegiurile infaptuite la castel. Fantoma lui apare imbracata in armura si dupa cateva secunde de la aparitie, se sparge in mai multe bucati intr-un zgomot terifiant, dupa care dispare…So creepy!!! Vai de mine, Doamne, ce pacat ca nu si-a facut aparitia la vizita mea la castel, pentru ca l-as fi intrebat de ce a profanat si manastirea castelului?!… 😦

Si in cele din urma, fantoma cu nr. 5 care si-ar face aparitia la Malahide ar fi a lui Puck, un bufon pitic care a trait la castel in sec. 16. Pe langa meseria de bufon, Puck era si paznic intr-unul din turnurile unde erau inchisi raufacatorii. Cine l-o fi pus sa se indragosteasca de o lady care era inchisa in turn pentru instigarea la rebeliune?! Pentru a nu o dezonora pe acea lady, Puck a fost injunghiat in inima dar pana sa isi dea obstescul sfarsit, el a jurat ca va bantui castelul pana cand un stapan al sau se va casatori cu o fata din popor.  Fantoma lui Puck este inofensiva iar intalnirile cu el nu sunt deloc infricosatoare. Ei, cu Puck mi-ar fi placut sa ma intalnesc si sa stau la o tacla, doua… 😉

Culmea! Si pentru ca nu era de ajuns, ghida ne-a mai spus ca in Castelul Malahide ar mai bantui o fantoma foarte populara si anume o oarecare White Lady. Este cea mai misterioasa fantoma pentru ca ea  a fost de fapt o pictura a unei femei extraordinar de frumoasa, imbracata intr-o rochie alba dar este o necunoscuta – deci nu ar fi avut de-a face cu niciun Talbot. Nimeni nu stie nimic despre autorul si provenienta tabloului care a stat vreme indelungata pe un perete in sala mare a castelului. Noaptea, White Lady parasea tabloul si bantuia pe holurile si prin imprejurimile castelului. Chiar daca in timp tabloul a disparut, povestea fantomei ei continua si sunt oameni care au marturisit ca ar fi vazut-o sub forma unei frumoase „white lady ghost” 😉  Aoleu, imi zic in gand: „E prea de tot…imi iese cu plus la inventar.” Grav…foarte grav. Nu mai stiu nici eu…cu atatea fantome, deja ma simt coplesita…bantuita! Pardon, zapacita!!! 🙂 🙂 🙂

Din sala mare unde am ascultat in liniste povestea fantomelor, ghida ne-a invitat sa intram intr-o alta incapere mult mai mica dar care mi-a placut enorm. Acolo se gaseste biblioteca de la castel, cu doua corpuri de mobilier, cu rafturi doldora de carti foarte vechi, deosebit de valoroase, adunate in 8 secole de existenta a castelului. In camera mai erau si un birou, o masuta joasa si cateva scaune de epoca.Dupa vizita castelului a venit randul sa vedem si Gradina Botanica. La iesire ne-a intampinat un paun cu coada rasfirata, ce ne-a daruit ca bonus toata frumusetea lui unica. Probabil ca s-a impaunat atata ca sa ne arate cine e sefu’ adevarat la Malahide. 😉 Privind harta intregului domeniu, Gradina Botanica ocupa o suprafata considerabila, inconjurand castelul pe trei laturi. In fata castelului se desfasoara o peluza foarte bine ingrijita, taiata la mm. Vasta gradina a fost realizata in 1948 de ultimul proprietar al castelului, cel de-al saptelea baron al familiei, Milo Reginald Talbot. Acesta a decedat in 1973 iar sora sa, Rose, in 1975, dupa aproape 800 de ani cat a trait aici familia Talbot, a vandut intregul domeniu Malahide statului irlandez, in mare parte pentru a finanta taxele de mostenire.  Un tablou aflat la parter ii infatiseaza pe Milo si Rose alaturi de mama lor. Gradina detine cateva sere cu plante exotice, multe alte plante si un mic lac care iti da impresia ca si-ar ascunde frumusetea de clestar printre abundenta vegetatiei. Dar nu e chiar asa…pentru ca in apa limpede si rece se dau de gol umbrele inalte ale copacilor si plantelor care il inconjoara tacut. Gradina botanica imprastie un aer romantic si visator, care se potriveste perfect cu imaginea castelului. Impreuna formeaza un ansamblu perfect de armonie si farmec ce impleteste o frumoasa si speciala poveste irlandeza cu un puternic parfum medieval.Vizita la Castelul Malahide s-a incheiat si o data cu ea si mini-vacanta din Dublin. Grupati la autocar am plecat spre aeroport iar seara tarziu am ajuns cu bine  in Bucuresti. Chiar daca am petrecut in Irlanda doar cateva zile, bucuria de a calatori a fost imensa si chiar imi doresc sa revin candva, mai ales la Dublin, un oras minunat, interesant si foarte ofertant…opinia mea!

Castelul Malahide este deschis pe tot parcursul anului. Programul este: 9.30-17.30, de luni pana duminica, in grupuri mici, de aprox. 15-20 persoane, cu ghid profesionist local. Vizita dureaza in jur de 45-60 minute. Pretul unui bilet este: 12,50 euro/adult, 6,50 copil pana in 18 ani. Este foarte usor accesibil: 14 km din centrul orasului Dublin si la doar 10 minute de aeroport. Se poate ajunge cu masina, bus-ul si trenul. Deci, drum bun, dragii mei! 🙂

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos cand veti ajunge la Malahide, in vizita la castelul celor cinci fantome. Cu siguranta va vor incanta povestile lor si veti pleca de acolo multumiti si fericiti ca nu le-ati cunoscut in persona! 🙂 Sau…cine stie?!… 😉

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Reclame

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

4 gânduri despre „Castelul Malahide – La castelul celor cinci fantome

  1. Excursia organizata are ghid, e OK. Mi-e nu-mi plac excursiile organizate, imi place sa fac ce vreau eu,sa nu depind de nimeni. Am fost in excursii private,costa mai mult,e mult mai greu. E adrenalina. Am amintiri, de cum era sa pierdem avionul, rataciri, tot timpul cu harta in mana. La Paris mi-sa parut mai complicat,dar ne-am descurcat f. bine. Mergem cu lecțiile făcute. 🙂 . Cred ca voi vizita Irlanda. 🙂 Multumim draga mea! La cat mai multe cala torii plăcute.

    Apreciază

    • DA, si mie imi plac excursiile pe cont propriu…pt. aceleasi motive scrise de tine mai sus. M-am bucurat in tinerete de ele in tara dar acum, cu varsta imi e mai greu. 😉 Asa ca prefer sa fiu turista fultime, sa ma urc in avion/autocar si sa fiu plimbata, sa am ghid care sa-mi povesteasca frumos despre tot, deci no more complication. 🙂 Si, sincer, mie nu-mi prea place sa-mi fac lectiile de acasa…imi place sa ma surprinda locurile pe care le vizitez. Asta nu inseamna ca nu ma documentez cat de cat. 🙂 Daca as afla tot dinainte, zau de as mai fi atat de dornica si curioasa sa plec si sa vad fiecare locsor in parte. Care ar mai fi farmecul/surpriza atunci? 😉 Cand ai o vacanta „DYS”, atunci, da, trebuie pregatire engross… Multam frumos pt. urare si comentariu si sper sa iti implinesti toate dorintele (inclusiv aceea de a vizita Irlanda. 🙂 )

      Apreciat de 1 persoană

  2. În vremurile de astăzi nu prea se mai pune bază pe perpetuarea familiei și moștenirea care trebuie să treacă urmașilor. Atâtea secole a dăinuit familia Talbot, având castelul în posesie, dar în zilele moderne a dispărut, lăsând doar amintiri și fantome. Frumoase încăperi, dar mi-a plăcut mai mult grădina botanică și păunul atât de impunător. Poate că, dacă aș fi fost la fața locului, alte îmi erau preferințele. 🙂
    Mulțumiri pentru plimbare și urări din cele mai benefice, dragă prietenă!

    Apreciază

    • Astazi nu prea mai ai ce lasa mostenire…viata fiind ceva mai altfel. Daca ai o casa sau o masina, bine, daca nu, lasi urmasilor saracia. Nu stii vorba: banu la ban trage si paduchele la paduche… 😉 Asta ca sa fac un spirit de gluma…ca tot suntem la cap. „spirite” fie ele si fantome. 🙂 Da, familia Talbot a avut un destin extraordinar de stufos si aventuros dar s-a intins si pe 8 secole, iti dai seama ce acumulare de energii, de cunoastere, de istorie? Am citit pe net cateva articole despre ei si te infiori, nu alta…cati membrii, cate familii, cate generatii…ca intr-un final sa ramana doar doi frati! Rose a fost nevoita sa vanda castelul autoritatii irlandeze, pentru a-si plati taxele de mostenire si a incercat sa vanda si obiecte din castel pt. as-i plati datoriile la stat. Dupa moartea ei, cei care au intrat in posesia obiectelor au avut marinimia sa le inapoieze castelului care, intre timp a devenit muzeu. Un gest extrem de generos, cu adevarat patriotic din partea lor, parerea mea!
      Gradina era cam saraca la vizita mea de atunci, fiind abia inceput de martie dar ghida ne-a zis ca vara acolo este un mic paradis verde si multicolor. Castelul propriu-zis nu m-a dat spate…am vazut altele mult mai frumoase, cu interioare mai somptuoase, mai elegante dar aici, la Malahide m-au atras povestile familiei Talbot. Oricum castelul merita vizitat cand faci un city-break la Dublin, fiind foarte aproape.
      Multam frumos, draga prietene, pt. comment si iti intorc urarea de bine spre…toate cele bune, cu sanatate si mii de bucurii, Petru! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.