Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana

Edinburgh – In vizita la Castelul Edinburgh, inima simbolica a Scotiei

6 comentarii


Castelul Edinburgh reprezinta inima simbolica a Scotiei si cel mai atractiv si cautat obiectiv turistic din oras. Totodata, castelul este printre cele mai vizitate obiective turistice din Scotia si chiar Marea Britanie. O cetate impresionanta, ca marime si importanta istorica, Castelul Edinburgh este un exemplu magnific de arhitectura scotiana autentica. Maretul castel domina orizontul orasului Edinburgh, prin pozitia sa inalta de pe Castle Rock, stanca de origine vulcanica, pe care este asezat castelul. Astrul capitalei scotiene, Castelul Edinburgh vegheaza de sus centrul vechi al orasului, oferind cea mai grozava panorama asupra acestei parti din oras. De la castel, Edinburgh se vede fascinant si daruieste turistilor poate cea mai cool amintire pe care o poate capta cu aparatul foto in unele dintre cele mai cool fotografii cu orasul vazut de la inaltime.Istoria castelului este una senzationala si se pare ca a inceput de mult; arheologii au gasit urme ale civilizatiei umane inca de pe vremea Epocii de fier (secolul 2.DC). Apoi aici s-a ridicat un castel regal inca de pe vremea domniei lui David I, in secolul 12 si a continuat sa fie resedinta regala pana in anul 1633. Din secolul 15, rolul castelului ca si resedinta s-a diminuat iar 100 de ani mai tarziu s-a transformat, principalul sau scop fiind de baza militara, adapostind o garnizoana numeroasa. Incepand cu secolul 19, importanta sa a fost recunoscuta din ce in ce mai mult, ca fiind parte din mostenirea nationala scotiana. Iar in ultimul secol si jumatate s-a trecut la demararea unor ample programe de reconditionare.

Fiind una dintre cele mai importante cetati din Regatul Scotiei, de-a lungul existentei sale, Castelul Edinburgh a fost implicat in multe conflicte, de la razboaiele de independenta ale Scotiei, pana la diverse lupte interne, conflicte care au zguduit din temelii cetatea. Ea a fost asediata de mai multe ori dar a trait si momentele sale de glorie, cand a iesit invingatoare, rezistand loviturilor crunte ale istoriei. Cercetarile efectuate in anul 2014 asupra castelului, au scos la iveala 26 de asedii in 1100 de ani de istorie a locului si s-a concluzionat ca acest castel a fost cel mai asediat loc din Marea Britanie si unul dintre cele mai atacate castele din lume. Ma gandesc acum cand scriu…Doamne, cate a avut de patimit castelul, care si-a impletit destinul cu destinele celor care au trait acolo. Si ce povesti si destine au avut de infruntat!…

Am ajuns la Castelul Edinburgh, lasand in urma Royal Mile si acel pub cu infatisare de biserica si am trecut un pod de piatra. Castelul este inconjurat de un zid gros de aparare iar poarta arcuita de la intrare (Gatehouse) este flancata de doua statui, ce ii reprezinta pe Robert Bruce si William Wallace.  In fata podului, de o parte si de cealalta stau aproape nemiscate, doua santinele scotiene, pazitorii castelului. Poarta este decorata sus, pe frontispiciu, cu blazonul regal. Casa de bilete se gaseste dupa ce treci de poarta, undeva pe dreapta, unde este si un centrul de informare, de unde se pot procura harti si diverse pliante cu informatii despre castel.Ajunsa in cetate, impreuna cu prietenele mele, cam greu sa ne hotaram incotro sa o luam. Aveam si putin timp la dispozitie pana sa ne regrupam in fata acelui pub si apoi sa pornim mai departe in explorarea orasului. Am scris aici si aici despre plimbarile si obiectivele turistice vizitate de mine in Edinburgh. Ne-am orientat totusi repede si am luat-o la inceput pe sub Poarta Portcullis si Turnul Argyle. Au fost ridicate dupa mijlocul sec. 16, pe ruinele unui alt turn distrus in timpul unui asediu. Turnul initial a fost refacut si numit dupa Contele Earl of Argyle al IX-lea, care a fost inchis aici si executat pentru tradare in 1685. Reconstructia turnului a fost prima lucrare dintr-un sir lung de restaurari finantate de William Nelson.Trecand de poarta, am privit spre meterezele inalte si am ajuns pe esplanada, o curte uriasa construita in sec.18, folosita ca loc de parade. De-a lungul curtii, langa ziduri se insira tunuri indreptate spre oras… 😉 In luna august, in fiecare an, esplanada se imbraca in multe culori si acorduri de fanfara. Aici se desfasoara Military Tatoo, un festival cu muzica de fanfara si costume militare foarte decorative, o adevarata parada militara. De pe esplanada am privit si fotografiat la greu panorama de exceptie asupra Edinburgh-ului; de acolo se vede in toata splendoarea Princes Street cu cladirile sale frumoase, bogatia verdelui din Princes Street Garden, cu pleiada sa de monumente dar si impunatoarea Galerie Nationala de Arta Scotiana si ceva mai departe, gara, Edinburgh Waverley – un tablou complex, reprezentativ si atat de placut al capitalei scotiene.La Castelul Edinburgh se pastreaza un obicei inca din sec.19. In fiecare zi, la orele 13.00 fix, cu exceptia duminicilor si a Zilei de Craciun, se trage o salva de tun cu One O’Clock Gun, pentru a atentiona locuitorii orasului sa-si verifice exactitatea ceasurilor. Tunul este asezat langa Argyle Battery, o baterie compusa din 6 tunuri, construita dupa mijlocul sec. 18. Initial, tunul era folosit in fiecare zi la aceeasi ora, pentru a atentiona navele din port dar si pentru ca locuitorii cetatii sa stie ora exacta. Astazi, nu mai este utilizat in scopul original dar ceremonia a devenit o strasnica atractie turistica foarte populara. Asa ca, daca va prinde ora 1 la amiaza, sa nu va speriati cand veti auzi salva de tun. Bum! 🙂

In plimbarea noastra, am trecut in revista cladirile militare, ridicate la inceputul sec. 18, dupa ce castelul a devenit o importanta garnizoana. Astazi, fostele case, care au gazduit odinioara casa guvernatorului sunt inchise publicului. Dar in cateva din incaperile asistentelor medicale ale fostului spitalul din castel, functioneaza magazine cu suveniruri si mici localuri, unde te poti rasfata cu un ceai scotiano-englezesc. 🙂 Alaturi de fosta casa a guvernatorului se gaseste “noua cazarma”, care a adapostit sute de soldati. Astazi acolo se gaseste sediul Regimentului Regal din Scotia (Royal Regiment of Scotland), ridicat in anul 1900 si Regimentul Regal al Dragonilor Scotieni (Royal Scots Dragoon Guards Museum) deschis in anul 1995 de catre colonelul Regimentului, Regina Elisabeta a-II-a Marii Britanii. Inchisoarea militara a fost construita in prima jumatate a secolului 19 ca un bloc de detentie pentru garnizoana din castel.Tot in apropierea Casei Guvernatorului se gaseste fostul depozit de munitii si armament. Spre sfarsitul sec. 19, acesta s-a extins, adaugandu-se o curte generoasa si zona a fost remodelata si transformata in spital militar. Astazi aici functioneaza Muzeul Razboiului National al Scotiei (National War Museum of Scotland), care face parte din Muzeele Nationale ale Scotiei. Muzeul din castel acopera istoria militara a Scotiei din ultimii 400 de ani si include o gama larga de artefacte militare, cum ar fi uniforme, medalii si arme. Exponatele ilustreaza, de asemenea, istoria si cauzele din spatele numeroaselor razboaie in care au fost implicati soldatii scotieni.Si iata-ne in marea curte regala, Piata Coroanei (Crown Square). A fost construita in sec. 15, in timpul domniei regelui James al-III-lea, fiind curtea principala a castelului. Fundatiile au fost ridicate prin construirea unei serii de bolti de piatra asezate pe stanca pe care a fost ridicat castelul si pana in sec. 19 au fost folosite ca inchisoare. Piata Coroanei este inconjurata de Palatul Regal cu Sala Mare, cladirea Reginei Anne si Memorialul Razboiului National al Scotiei.

Palatul Regal (Royal Palace) se distinge prin turnul sau inalt cu ceas si cuprinde fostele apartamente regale, care au fost resedintele monarhilor Stuart, incepand cu domnia regelui Jacob al-IV-lea, dupa mijlocul sec. 15. Cladirea a fost imbunatatita un secol mai tarziu, adaugandu-se apartamentele regale si camera lui Mary, unde regina Mary Stuart l-a nascut pe James al-VI-lea, care avea sa conduca si Anglia, cunoscut sub numele de regele Jacob I. Din marea lipsa a timpului nu am reusit sa vizitam interiorul palatului. Dar am mai aflat ca la primul etaj se gaseste Coroana cu bolti, construita in anul 1615, care gazduieste onorurile Scotiei: coroana, sceptrul si sabia statului. Piatra Destinului (The Stone of Scone) are o poveste aparte. Timp de secole, monarhii din Scotia au fost incoronati pe aceasta piatra devenita un simbol al regalitatii. In sec. 13, valoroasa piatra a fost capturata de un rege englez invadator si apoi multi monarhi scotieni au luptat pentru a o recupera. Si au reusit! Astazi, The Stone of Scone se afla la loc de cinste, adapostita intre zidurile groase ale Castelului Edinburgh, emblema regalitatii scotiene si totodata cel mai important monument istoric din Scotia. In partea de sud a palatului se gaseste Casa Registrului, construita in anul 1540, fiind locul unde au fost pastrate arhivele de stat.Sala Mare (Great Hall) din interiorul palatului regal era locul principal al adunarii de stat in castel, desi nu exista nicio dovada ca Parlamentul Scotiei s-ar fi reunit vreodata acolo. Istoricii s-au contrazis cu datarea acestui loc desi in cele din urma au cazut de acord ca Great Hall a fost ridicata in timpul domniei regelui Jacob al-IV-lea, fiind finalizata in primii ani ai secolului 16. Nu am vizitat Sala Mare dar am citit ca interiorul poarta decoratiuni din piatra sculptata care sustin acoperisul, cu detalii Renascentiste, fapt care atesta ca artele din Scotia erau relativ avansate in acele vremuri ale inceputului de secol 16. Dupa confiscarea castelului de catre Oliver Cromwell in 1650, Sala Mare a fost transformata intr-o cazarma pentru trupele sale, apoi a devenit spital militar pana la sfarsitul secolului 19. Astazi, Great Hall este folosita ocazional pentru diverse evenimente culturale, precum si programul Hogmanay Live BBC din Scotia. In plus, Great Hall este o valoroasa piesa din acest puzzle minunat care formeaza Castelul Edinburgh din zilele noastre.

In Piata Coroanei se gaseste Memorialul Razboiului National Scotian (Scottish National War Memorial), care, din punctul meu de vedere, este o cladire monumentala. Se afla ridicat pe locul bisericii medievale St. Mary. Dupa mijlocul sec. 18 a fost demolata si din zidaria ramasa s-a construit o noua aripa a cazarmei. In timpul primului razboi mondial, au fost prezentate propunerile pentru un memorial al razboiului national. Constructia a inceput in anul 1923 iar Printul Wales a onorat deschiderea oficiala in iulie 1927. Memorialul este inchinat eroilor cazuti in cele doua razboaie mondiale.Ei bine, dragii mei cititori-calatori, in Piata Coroanei, in fata Memorialului si a Palatului Regal am avut marea sansa de a asista la un show de zile mari, si anume, am fost partase la schimbarea garzii. A fost un spectacol pe cinste, pe care, nici de asta data nu l-am iertat si l-am luat cu mine acasa, in niste poze extra…alta amintire memorabila pe care Edinburgh mi-a daruit-o in acea mini-vacanta petrecuta pe plaiurile scotiene.O alta constructie importanta din castel este si Casa Reginei Anne, care a gazduit bucatariile regale, parte adiacenta a Salii Mari. Cladirea a fost numita dupa regina Anne si a fost ridicata in timpul invaziei Jacobine, la inceputul secolului 18. Cladirea Reginei Anne a servit si ca locuinte pentru ofiterii de stat dar dupa plecarea armatei, in prima jumatate a secolului 20, a fost reconditionata si numita Muzeul Naval si Militar pentru a completa noul Memorial al Razboiului National Scotian.

Drumul ne-a dus in partea cea mai inalta a castelului, intrand pe Poarta Foog (Foog’s Gate), de secol 17. Originea numelui este necunoscuta desi anterior a fost cunoscuta ca Poarta Foggy, ce poate face referire la ceata deasa care afecteaza in mod obisnuit orasul Edinburgh. Alaturi de poarta se afla cisternele mari folosite candva pentru alimentarea cu apa a castelului si o fosta statie de pompieri, astazi pe post de magazin.Cea mai veche cladire din castel si din Edinburgh este micuta Capela Sf. Margareta (St. Margaret Chapel). Este una dintre putinele constructii din sec. 12 care a supravietuit si dateaza din timpul domniei regelui David I, care a dedicat-o in memoria mamei sale, Regina Margareta a Scotiei. A fost ridicata ca o capela privata pentru familia regala. De-a lungul istoriei, capela a reusit sa supravietuiasca tuturor atacurilor asupra castelului si cand acesta a fost transformat in garnizoana, capela a fost folosita ca depozit pentru praful de pusca. Dupa mijlocul secolului 19, capela Sf. Margareta a intrat in restaurari si astazi acolo inca mai au loc ceremonii religioase, cum ar fi nunti. In fata capelei se gaseste faimosul tun Mon’s Meg, cel mai mare tun medieval din lume, cea mai tare arma de asediu sau bomba secolului 15. Tunul a fost construit in Flandra, la ordinul regelui Filip al-III-lea, ducele de Burgundia si dat ca dar pentru regele Jacob al-II-lea, sotul nepoatei sale. Astazi tunul este asezat la loc de cinste pe un carucior reconstruit, pe un suport din piatra si este insotit de ghiulele care cantaresc nu mai putin de 330 kg fiecare.

 Castelul Edinburgh se afla in patrimoniul istoric al Scotiei si, alaturi de Old Town, in patrimoniul mondial UNESCO. Este cea mai vizitata atractie turistica, cu peste 2 milioane de vizitatori…cel putin asa a fost in anul 2017, cand l-am vizitat si noi. Si tare mult ma mandresc ca am facut si eu parte dintre acei turisti, care intr-o zi senina de inceput de iunie, a calcat pe cararile stravechi si pietruite ale Castelului Edinburgh, traind bucuria de a calatori prin secole de lupte, cu izbanzi si infrangeri, cu regi si regine care si-au lasat pregnant amprenta in istoria Scotiei si a Angliei si, de ce nu, a intregii lumi. Programul de vizitare a castelului este zilnic; intre aprilie-octombrie: 9.30-18.00 si nov.-martie: 9.30-17.00 iar pretul unui bilet este de 17 lire sterline.

Dupa vizita de la castel destul de grabita dar care s-a dovedit extrem de interesanta, am coborat pe Royal Mile si ne-am relaxat cu o cafea buna la pub-ul din imediata apropiere. Regrupati cu restul turistilor, am pornit mai departe in plimbarea noastra prin oras, cunoscand alte si alte bijuterii pe care capitala Scotiei le detine si le impartaseste turistilor sai cu o adevarata mandrie patriotica. Din ziua urmatoare, aveam sa pornim la drum mai departe de Edinburgh…uite-asa, hai-hui prin Scotia cea plina de farmece si mistere, spre alte zari, unde am cunoscut alte orase si alte castele dar si o parte din frumusetile naturale ale Scotiei…Daca vreti sa stiti ce va urma, va invit sa-mi fiti alaturi si in calatoriile viitoare. Eu va astept aici cu mare drag! ❤

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos cand veti vizita si voi Castelul Edinburgh, inima simbolica a orasului si a Scotiei si va veti plimba prin Edinburgh, un oras turistic foarte atragator, vibrant si ofertant. Mie mi-a patruns adanc in inima si in cuget si-mi doresc nespus sa revin in capitala Scotiei. Sper eu, tot in zilele ei bune, de vara blanda si senina.  🙂

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

 

 

 

 

Autor: ileanaxperta

I am a cheerful and optimistic person. I love music and dance, I like to write a lot but the most of all I adore traveling and run away in my holidays! :)

6 gânduri despre „Edinburgh – In vizita la Castelul Edinburgh, inima simbolica a Scotiei

  1. Zbuciumată și încărcată de multe simboluri este istoria Scoției, motive întemeiate pentru scoțieni să fie mândri de moștenirea lor. Minunată captură de imagini, care de care mai interesante, dar cea în care pui tu mâna pe cimpoi m-a dat gata! 🙂
    Mi-a făcut mare plăcere și această călătorie, din care am și aflat multe lucruri necunoscute de mine. Mulțumiri și să auzim numai de bine, dragă prietenă!

    Apreciat de 1 persoană

    • Asa este, tinand cont ca Scotia, ca si Irlanda au avut multe si atat de grele incercari de-a lungul existentei lor, atatea lupte incercand sa-si castige/mentina independenta in fata Regatului Marii Britanii. Dar asta e, cel mai puternic invinge intotdeauna…Oricum, Scotia a daruit posteritatii, pe langa file de istorie fabuloasa, si o pleiada de locuri splendide, unde s-au scris multe povesti nemuritoare. Abia astept sa scriu despre ele…
      Poza cu mine si cimpoiul este facuta cu un scotian cam teapan…nemuritor si rece – vorba poeziei marelui nostru Luceafar! 🙂 Statuia scotianului era undeva, la intrarea intr-un muzeu al castelului si eu, repede langa el, nu am vrut sa ratez ocazia!!! 🙂 🙂
      Iti multumesc, draga Petru pt. comment si mai ales pt. prezenta ta, chiar si virtuala, alaturi de mine in calatoriile mele…oriunde si oricand! Te astept cu mare bucurie si in cele viitoare…Vezi ca in curand incepem vizitele la castelele din Scotia. Asa ca…pregateste-te! 😉
      Un week-end binecuvantat si toate cele bune!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Bun găsit, doamna Ileana! O vreme am lipsit din zonă pentru o cercetare interdisciplinară atipică, inspirată chiar de mesajul blogului dvs: BUCURIA. Ar fi prea mult de spus despre detaliile tehnice dar, fără câteva amănunte, concluzia la care am ajuns ar fi mai greu de înțeles. Recunosc, am parcurs mai repede toate informațiile legate de locurile vizitate, preferând să rămân în energia bucuriei împărtășirii dvs. De data aceasta, interesul meu a fost de altă natură.

    Iată concluzia mea: bucuria de a face ce-ți place, împreună cu împărtășirea propriilor dvs. trăiri m-au îmbogățit spiritual.

    Fizic n-am fost în acele locuri dar, prin toate darurile pe care mi le-ați oferit, m-am simțit ca și cum am fost acolo: prin ochii dvs, am văzut și eu acele locuri și m-am bucurat la fel ca dvs, dacă nu chiar mai mult…
    Și m-am întrebat cum ar arăta lumea asta dacă fiecare am face exact ce ne îndeamnă inima?! Oare nu s-ar schimba totul în bine? Pentru mine este doar un singur răspuns: DA!
    Făcând ce-ți place, primești o doză generoasă de bucurie. Împărtășind vine altă porție de bucurie. Când cineva confirmă că i-a plăcut, vine o bucurie indirectă, care e și mai profundă (simți că aparții și contezi).
    Deci, toată această bucurie se re_generează prin ea însăși. Și se propagă în toate direcțiile, pentru că este chiar esența Creației.
    În ce mă privește, „ingredientul secret” îl reprezintă RESPECTUL.
    Făcând ce vă aduce bucurie, vă respectați pe dvs. Oferindu-ne din bucuria dvs, în modul profesionist în care o faceți, ne arătați respectul dvs. Mai ales că scrieți numai despre ce e cu adevărat important și frumos, chiar unele ponturi de pe unde vă aflați.
    Noi, călătorind alături de dvs, vă respectăm pentru tot ce faceți și că împărțiți cu noi din „tortul” dvs.
    Dacă nu ne-am simți bine, de ce-am mai intra pe blogul dvs?
    Dacă o facem, e clar că ne place. Deci, vă respectăm pentru ce faceți.
    Dar și pentru că sunteți generoasă și ne invitați și pe noi în lumea bucuriei dvs.
    În ce mă privește, cu siguranță este un mare dar c-am ajuns pe blogul dvs. Dacă-mi amintesc bine, căutam date despre Madona Neagră și, ajungând pe blogul dvs, m-au întâmpinat niște fulgi de nea tare veseli.
    Deci, iată o coerență în a transmite oricui starea de bine.

    Mă opresc aici, nu pentru că n-aș mai avea de spus, ci tocmai pentru asta…
    Dar nu înainte de a-mi exprima sincera convingere că, de unde este acum,
    însuși minunatul Ioan Grigorescu vă aplaudă pentru ce sunteți și ce faceți în lumea asta pentru noi, cei care trăim
    (cam dormind) în ea.

    Vă sunt recunoscătoare pentru toate, mai ales pentru acel unic sentiment de bogăție spirituală.
    Dar și pentru că, astfel, am înțeles c-am ieșit dintr-o jalnică sărăcie spirituală, de care nici nu eram conștientă.

    Cu tot respectul, vă doresc multă putere fizică și financiară, să ajungeți pe unde nici nu visați. Încă.

    (o) margaretă

    Apreciat de 1 persoană

    • Doamna Margareta, ca intotdeauna, mesajul dv. imi umple inima de bucuria de a cunoaste, chiar si virtual, oameni ca dv., de a aduce bucurie oamenilor…asa cum pot si ma pricep si eu si, mai ales de a tine vie si chiar a inteti „focul” bucuriei de a trai pur si simplu si de a te bucura de orice lucru simplu (sau cum o fi el), important este sa te faca sa fi fericit si sa fericesti si pe cei din jurul tau cu fericirea si bucuria ta.
      Asa este, e mare lucru sa faci in viata ceea ce-ti place, sa poti darui din preaplinul sufletului tau si altora pt. a-i bucura si pe ei. Pe mine, printre altele, calatoriile imi bucura sufletul pentru ca eu consider ca a calatori este egal cu a trai…Si daca iti place sa calatoresti, atunci iti place viata! Eu consider calatoriile ca cel mai frumos si spectaculos mod de a cunoaste lumea si ce poate fi mai frumos si mai spectaculos de atat?!… Zau daca stiu! 🙂 Pe mine, calatoriile ma intregesc ca om, ca fiinta, tocmai pt. ca imi ofera un pachet complex de a vedea lumea, de a o cunoaste si intelege in cel mai simplu si minunat mod. Imi este greu, sa stiti, sa fac fata excursiilor mele, fac eforturi financiare uriase pt. asta dar asta e! Pasiunile cer sacrificii…cum se zice. 🙂 Recunosc, ca pe langa calatorii, imi place mult sa citesc, sa ma uit la tv, sa vizionez filme si sa interactionez cu oamenii…de orice varsta, pt. ca de la fiecare am cate ceva de invatat, fiecare imi ofera o particica din universul lui. Si atunci pot spune ca eu calatoresc in mai multe mini-universuri…si-mi imbogatesc universul meu…exact ca atunci cand calatoresc faptic.
      Bine a zis cine a zic ca ” viata este o calatorie!” Asa este! Si daca mai si reusesti sa vezi (de cele mai multe ori) partea plina si frumoasa a ei, atunci te poti autodeclara un om fericit si implinit. Fericirea este asa cum iti faci tu viata, asa cum o privesti, asa cum reusesti singur sa o intelegi, asa cum hotaresti sa o traiesti, cu demnitate si cu iubire fata de semeni!
      In fine, vad ca am filozofat si eu destul. Ma opresc aici, scrindu-va ca EU va sunt recunoscatoare pt. mesajele dv. atat de sensibile, ca zau, cand le citesc mi se umezesc ochii de emotie… Va doresc tot binele si frumusetea lumii!
      Cu respect si prietenie sincera,
      Ileana
      PS ce frumos v-ati semnat…Minunat! ❤

      Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Prin Scotia – Castelul Stirling, cheia simbolica a Scotiei | Bucuria de a calatori

  4. Pingback: Prin Scotia – La Palatul Scone, printre pauni si rododendroni | Bucuria de a calatori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.