Calabria – Croaziera in Insulele Eoliene Vulcano, Lipari si Stromboli

28 iunie 2019 de ileanaxperta 4 comentarii

(continuare de aici)
Intr-una din zilele splendide ale unui iulie senin si tare fierbinte, am hotarat cu prietena mea sa plecam intr-o croaziera in Insulele Eoliene Vulcano, Lipari si Stromboli, sa vizitam cele mai importante si pitoresti petice de pamant situate pe mare, aproape de Tropea, din insorita regiune Calabria.
Cu o zi inainte, ne-am interesat in port despre modul cum se organizeaza excursia si am aflat ca putem veni a doua zi de dimineata, in jurul orelor 8.30, cand se deschid casele de bilete. Zis si facut: a doua zi eram acolo si mare ne-a fost uimirea cand am fost intrebate daca suntem italience sau din ce tara suntem? Bineinteles ca am zis ca nu suntem din Italia si uite cum ne-a plimbat „ospitalitatea” italiana de la o casa de bilete la alta: „stranieri l’altra casa!” Culmea, a intrebat pe toti turistii de unde sunt si ulterior aveam sa aflam de ce. Pai uitati de ce: noua, turistilor straini ni s-au inmanat niste bilete de o alta culoare decat a turistilor italieni si, culmea culmilor, am fost imbarcati separat de acestia, in alte vaporase…cu un aspect mult mai jalnic decat cel al italienilor. Va dati seama cum ne-am simtit…ca naiba, umiliti, parca eram ultimii oameni iar italienii… pfoai, ce sa zic…va las pe voi sa ganditi ce doriti.
Am reusit sa ne imbarcam destul de repede dar dupa turistii italieni care au dat startul croazierei, plecand primii. Ma intreb acum: cum se putea altfel?! In urma au ramas cele 2 vaporase cu „stranieri” care „pompeaza” anual bani grei in turismul din Italia. In fine…La imbarcare, stiind deja cum stau lucrurile intr-o croaziera, eu am ales imediat locuri in interiorul ambarcatiunii, langa usa de iesire din partea din fata a navei (prova), pentru a ne putea strecura usor pe punte, sa ne bucuram pe deplin de peisajul marin si pentru a face poze. Si, bineinteles pentru a fi ferite de caldura si zapuseala care stiam ca se vor pogora peste noi daca vom sta afara, sus, unde nu era nicio copertina. Asa procedez de fiecare data cand plec intr-o croaziera pe mare, ma asigur sa am umbra si confort, ce-mi vor darui mai multa bunadispozitie si relaxare pe tot parcursul zilei; pentru ca o plimbare pe mare o zi intreaga plus vizite pe traseu, sunt destul de obositoare si mereu la intoarcere, cand arsita de peste zi clocoteste peste tot si tu deja ai acumulat, pe langa amintiri minunate, si o dulce oboseala si moleseala, este bine sa ai un loc ferit de soare, undeva la umbra, dar si simtind din plin briza marii. Am avut ca vecini o familie simpatica de francezi, cu care la un moment dat am reusit sa leg o conversatie care mi-a pus neuronii invataturii la incercare. Dar am trecut „testul” cu bine si astfel mi-am dat seama ca putina franceza din anii de scoala mi-a prins bine atunci dar si cu alte ocazii…Good for me! 🙂
La orele 9.30, alaiul de vaporase, cu descendentii Cezarului in cap de coloana, a pornit agale din portul oraselului Tropea. Ne indreptam spre noi orizonturi, spre noi locuri pe care abia asteptam sa le cunoastem. Ca intotdeauna, marea m-a fermecat la maxim, cu culorile ei ademenitoare, de la un albastru inchis si azuriu pana la turcoaz, cu dansul neastamparat al valurilor inspumate si muzica lor inconfundabila, atat de relaxanta, cu frumusetea si mirajul ei desavarsit, cu nesfarsitul ei hotar indecis, de Fata Morgana. Eram inconjurata de imensitatea senina a marii si a cerului iar in fata vedem tot mai deslusit petice de pamant intrupate in cele cateva insule din apropierea Tropeei, Insulele Eoliene…dar si partea de nord a Siciliei. Ei bine, noi aveam ceva „business”-uri de rezolvat cu eolienele. 😉

Pe Insula Vulcano, intre vulcani si mare…

Prima oprire a fost pe Isola di Vulcano, cea mai indepartata de tarmul din Tropea. Vulcano este o mica insula vulcanica, situata in Marea Tireniana, cea mai apropiata de partea de nord a Siciliei. Probabil ca si-a luat numele de la micii vulcani de pe suprafata sa, incluzand si unul dintre cei patru vulcani activi de suprafata de pe teritoriul Italiei. Ultima eruptie de pe insula a avut loc in anul 1890. Astazi atractia principala de pe insula eoliana Vulcano o reprezinta Marele Crater, iar iubitorii de aventuri si drumetii pot ajunge pana in varf, intr-o strasnica excursie de doar o ora pe un drum marcat si, de regula, insotiti de ghizi locali.Vulcano este renumit pentru baile de namol amestecat cu cenusa vulcanica, ce au efecte curative, in special pentru articulatii. Ma gandesc: ce bine mi-ar fi facut si mie o cura helio-marina, mixata engross cu acel namol…macar vreo 2 saptamani acolo. Prima imagine care mi-a ramas intiparita pe retina amintirii despre Vulcano este cea a unui bazin natural, sub forma unui crater, situat in Porto di Levante, in care se zbenguiau de zor turisti, intr-un amestec de namol si apa. Pareau atat de fericiti! Cred si eu! Vulcano poate fi catalogat ca o insula cu un adevarat spa natural, unde turistii din lumea larga vin aici si se ung vartos cu acel namol binefacator, dupa care se adancesc in marea sarata pentru a-si recapata „curatenia” corporala dar si vigoarea si bunadispozitie.Cum era si normal, ne-am dus pe plaja cu un nisip amestecat cu pietris si ne-am bucurat de o binefacatoare baie in mare si putina „prajire” la soarele dogoritor. La ora stabilita, ne-am intors la vaporasul nostru si ne-am continuat navigarea pe apele albastre ale Tirenienei.

Pe Insula Lipari, perla Insulelor Eoliene

Inca de pe vaporas am vazut alura zvelta a insulei Lipari, imprastiata pe cateva coline, unde este catarat un castel medieval de secol 16, care si astazi strajuieste si ocroteste asezarea. Si, undeva, nu prea departe, pe costisa se ridica impozanta catedrala a insulei, unde am reusit sa ajung si, ulterior, am si vizitat-o.Nu dupa mult timp, am pus piciorul pe pamantul insulei eoliene Lipari. Ei, deja aici am trait o alta poveste…una cu un inconfundabil parfum autentic italienesc, incepand cu imaginea minunata a portului turistic Marina Corta, decorat cu multe barcute pescaresti si vaporase de agrement. Pe marginea tarmului se insirau cladiri imbracate in acelasi stil vestimentar arhitectural, specific zonei de sud a Italiei, cu cateva turle de biserici care tasnesc parca de peste tot si de nicaieri si cu o mica piateta in port, de unde rasare o statuie a unui inaintas italian…Un puzzle tare frumos si pitoresc de porto-piazzetta tras la indigo (sau in trend: copy-paste 😉 ) al unui loc get-beget sudic italian. Minunat!!!Lipari este cea mai mare dintre Insulele Eoliene, care formeaza zona vulcanica din aceasta parte de sud a Italiei. Face deliciul si interesul acestui colt de lume aparent izolat, dar tot mai cautat si apreciat de turistii de pretutindeni. Cu tarmurile sale dantelate si incantatoare, udate din plin de valurile Marii Tireniene, Lipari este din punctul meu de vedere, perla Insulelor eoliene, nu doar datorita marimii, ci in special datorita farmecului si frumusetii sale pline de exotism si romantism. Lipari se numeste si orasul principal de pe insula, care este parte administrativa a orasului Messina si este locul in care am poposit si noi pret de vreo doua ore. Am avut suficient timp sa luam la picior mica asezare, sa ne plimbam pe aleile si stradutele inguste tipice zonei de sud a Italiei. Ne-am bucurat de fiecare loc vazut, de fiecare popas la o umbra deasa, pentru a bea o limonada rece sau o gelato gustoasa foc. Si am ajuns la poalele unei coline, unde in varf troneaza maiestoasa catedrala a orasului. Vai, deja muream de cald, moleseala se instala cu pasi repezi…Iar cand am vazut ca pentru a ajunge sus la sfantul lacas trebuie sa urc o alee in scari…offf, am ales! Usor, usor, mai gafaind, mai facand opriri, am reusit sa „cuceresc” colina si sa vizitez catedrala. Si, zau asa, chiar nu mi-a parut rau deloc si efortul mi-a fost rasplatit cum se cuvine! 🙂 Basilica Catedrale di S. Bartolomeo cuprinde Chiesa Madre delle Isole Eolie si este o biserica foarte veche, de secol 11. Vis-a-vis se afla Muzeul de Arheologie. Am vizitat sfantul lacas si pe interior si mi-a placut tare mult, in special tavanul navei principale, pictat dumnezeieste. Altarul principal este o adevarata opera de arta iar pe laterale sfanta biserica este decorata cu alte altare mai mici frumos ornate, cu picturi si statui ale sfintilor. Sunt locuri in care, intr-adevar, mereu imi vine sa raman mai mult timp…nu doar pentru a reusi sa patrund si sa inteleg mai bine fiecare coltisor, ci pur si simplu, imi doresc sa stau acolo, pe o bancuta, cu mine insami, sa privesc minunatiile din fata mea, sa ma rog la bunul Dumnezeu si sa ii multumesc din toata fiinta mea ca mi-a oferit sansa de a fi atunci, in acel moment, ACOLO! Ei bine, dragii mei, la catedrala din Lipari am trait un astfel de moment, cand mi-am dorit sa raman mai mult…Dar, ca intotdeauna, timpul isi vede necontenit si neobosit de drumul sau numai inainte si eu trebuie sa ii tin isonul…chiar si in vacante. Mai abitir in vacante cand simt ca trece atat de repede…prea repede! Opriti timpul…macar din cand in cand in vacante, please, Lord!!!… 🙂La ora stabilita ne-am intors in port si fuguta cu noi spre ultima destinatie din croaziera noastra in insulele eoliene.

Pe Insula Stromboli, cu vulcanul mereu fumegator

Peisajul vazut de pe mare este de-a dreptul fascinant, cu toate insulele care tasnesc viguros din cerneala marii si, la un moment dat ai impresia ca esti inconjurat de stanci inalte iar vaporasul in care te afli atunci, se strecoara tenace printre ele, facand deliciul unei plimbari pe mare extrem de placuta, impanata pe alocuri, cu momente aventuroase. Pana sa punem piciorul pe Insula Stromboli, am trait la maxim bucuria de a calatori pe mare si am privit cu o curiozitate si atentie crescande la vulcanul mereu fumegator, situat pe o parte a insulei.Insula Eoliana Stromboli este o insula vulcanica iar vulcanul situat pe culmea cea mai inalta, este activ si astazi, intr-o clocotire perpetua la foc mic. La vizita noastra, vulcanul a fost cuminte, ne-a aratat doar „aburul” din oala partial acoperita si o mica parte din lava care se prelingea usor de pe versant in mare…Vulcanul Stromboli reprezinta atractia principala de pe insula cu acelasi nume, situata la nord de Sicilia, racorita de apele albastre ale Marii Tireniene. Conul vulcanului are o forma circulara iar inaltimea atinge 3000 metri. Stromboli este faimos si cautat de turisti in special pentru spectacolul natural cu totul inedit rezultat de eruptiile sale explozive. Atunci, vulcanul isi arata forta si frumusetea in toata splendoarea sa, luminand de jur imprejur, ca un manunchi de artificii naturale. Norocosii turisti care reusesc sa surprinda vulcanul in toata maretia si framantarea sa, atunci cand erupe, se pot bucura de „Sciara del Fuoco„, ce coboara aprig si se uneste cu apele albastre ale marii…Cred ca spectacolul naturii in acele momente este de-a dreptul unic, fermecator, fabulos, fascinant, mirobolant!!! 🙂
Vulcanul Stromboli erupe aproape continuu de peste 2000 de ani, fapt ce i-a conferit titulatura de „Farul Mediteranei„. Eruptiile din cratere sunt, in general concretizate in explozii moderate, care dureaza doar cateva secunde. Atunci, vulcanul arunca cenusa si fragmente de lava incandescenta la cateva sute de metri in aer. De aici vine si denumirea de eruptii de tip strombolian, de la acest vulcan de pe insula eoliana Stromboli. Datorita activitatii sale neintrerupte, insula se extinde in mare, pe masura ce vulcanul continua a arunce lava, formand necontenit randuri alternative de cenusa intarita, lava si roci vulcanice. Procesul mi se pare pur si simplu extraordinar; sa asisti la marirea unei bucati de roca in mijlocul nesfarsit al marii…pe o parte. Iar pe cealalta parte, sa vezi cum insula asta vulcanica isi traieste destinul impletit cu destinele oamenilor care traiesc acolo, cu faptele lor, cu vietile lor. Nu e ceva extraordinar? Eu zic ca da!
Ne-am apropiat de partea plina de viata a insulei Stromboli si am acostat in micul port. Aici ne-a intampinat o plaja plina cu turisti si un nisip urat foc, plin de pietre si inchis la culoare. Deh, doar ne aflam pe o insula vulcanica…si activa! N-am ramas la plaja ci am pornit la cutreierat mica urbe. Bineinteles ca am urcat pe alte stradute inguste, cu casute acoperite de flori, intalnind pe drum si cateva buticuri si terase. Si am ajuns in buricul micului targ, in piata centrala, unde am intalnit catedrala, pe care, cum era de asteptat, am vizitat-o. Apoi ne-am retras pe esplanada, care, de acolo, de sus, ne-a daruit o panorama perfecta asupra intregii zone. Aici am facut si o photo session excelenta si am luat un pranz intarziat bine de tot la restaurantul din imediata apropiere…pranzul de la ora 5! 🙂Multumite pe deplin de succesul unei alte zile de vacanta super, petrecuta pe meleagurile insorite ale Calabriei, urcate in vaporas, am luat calea spre Tropea, locul de unde in urma cu peste 8 ore, plecasem intr-o noua aventura pe mare…sa vedem principalele insule eoliene: Vulcano, Lipari si Stromboli, fiecare cu frumusetea sa aparte, cu farmecul sau irezistibil, fiecare cu locsorul sau bine definit in panoplia destinatiilor de top din aceasta parte de sud a Italiei, insule situate in Marea Tireniana, parte din Marea Mediterana. Daca nu alegeam sa petrec cateva zile in Tropea, acum as fi fost mult mai saracita de atatea si atatea locuri de exceptie, de care m-am bucurat maxim si pe care le-am asezat frumusel in tolba cu amintirile vacantelor de neuitat. Este extraordinar sa alegi sa calatoresti, cat de mult poti si oriunde iti ofera viata acea ocazie. Important este sa nu o pierzi si sa incerci sa o fructifici cat mai mult, sa te bucuri maxim de fiecare moment petrecut in fiecare loc in care calatoresti. Nu stiu, dragilor, eu asa fac de fiecare data si mereu ma intorc acasa fericita si implinita sufleteste…dar si trupeste. Oh, nu va ganditi la faptul ca m-as ingrasa…nu, nu! 😉 Sau, intr-un fel pot spune ca da! iau in greutate, poate, la substanta cenusie, prin informatiile si cunostintele pe care le adun din fiecare vacanta. Iar asta reprezinta pentru mine adevarata „hrana”. In primul rand este „hrana” mea spirituala si sufleteasca, fara de care, sincer va scriu, n-as putea trai. ❤

De pe mare, spre amurgit, m-am bucurat nespus de privelistea de ansamblu a micutei asezari Tropea, situata atat de frumos si maret pe acea stanca inalta, un adevarat si foarte reusit tablou creat de Dumnezeu in”colaborare” cu localnicii. De mentionat ca intregul arhipelag al insulelor eoliene este inscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Va recomand cu toata taria si increderea sa petreceti o vacanta in Tropea, sa alegeti sa plecati pe mare intr-o croaziera in Insulele Eoliene Vulcano, Lipari si Stromboli. Cu siguranta nu veti regreta. Ca si mine, va veti intoarce din acea vacanta cu amintiri si poze care nu va vor lasa sa uitati acele zile minunate de vara petrecute undeva, in cateva locuri aparent uitate de lume din sudul insorit al Italiei. Bella Italia nu se dezminte niciodata, este „bella” in orice anotimp, in orice loc te-ai afla. ❤

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos.
Vacanta de vis oriunde si oricand!
Articol scris de Ileana