Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


2 comentarii

EXCURSIE DE O ZI IN BULGARIA – NOI EXPERIENTE TURISTICE : Manastirea Dryanovo, Pestera Bacho Kiro, orasul Gabrovo, satul Bojentsi, Veliko Tarnovo (partea 2)


(continuare de aici)

Orasul Gabrovo a fost urmatoarea noastra oprire….cam scurta, deh. Si ploaia aia parca tocmai atunci cand am coborat noi din autocar, s-a trezit sa fie si mai…uda!!! 🙂  Gabrovo este un oras foarte vechi, locuit inca din antichitate. Face parte din regiunea Gabrovo, unde au fost descoperite cele mai vechi vestigii care dateaza inca din Paleolitic. Si pestera Bacho Kiro, despre care am scris in prima parte, face parte din aceasta regiune straveche a Bulgariei de astazi. De-a lungul timpului, zona a prosperat iar cetatile medievale de aici pazeau cu strasnicie trecatorile balcanice. Aici se afla sute de monumente de cultura, dintre care majoritatea au fost realizate in perioada Renasterii Nationale Bulgare. Atunci, in regiunea Gabrovo a prosperat arta artizanala, luand nastere Scoala de Arte Tryavna, un satuc traditional, cu vechi radacini in istoria bulgara, foarte pitoresc, pe care am reusit sa il vizitez ulterior si care mi-a lasat o amintire tare placuta. Sculptori si iconari, maistrii constructori din Tryavna au devenit celebri pentru talentul lor si faima acestora a trecut dincolo de granitele Imperiului Otoman, spre intreaga Europa. In urma lor, mestesugarii au lasat splendide si unice opere de arta. Multe dintre acestea se pot vedea la muzeul din micul sat.Orasul Gabrovo este numit “orasul podurilor”, pentru ca este strabatut de 5 poduri frumoase, fiecare cu arhitecturi diferite si interesante, pe sub care se scurge in mici cascade sau mai lin raul Yantra, cunoscut deja de mine in toata splendoarea sa in vizitele de la Veliko Tarnovo. ❤Ploaia aceea tot mai bagacioasa a reusit la un moment dat sa ma scoata putin din calmul meu turistic. Si, bombanind usor, cu umbrela turata la maxim am reusit sa ma plimb macar putin prin centru si pe strada pietonala, unde abunda cladiri cu arhitecturi atragatoare, vopsite in culori felurite, ce adapostesc la parter magazine, terase si restaurante. Fiind duminica, mai toate erau inchise. Mare paguba! 😉Dar a fost deschisa Biserica Sveta Bogoroditsa pe care am vizitat-o. Pai decat in ploaie, mai bine undeva inauntru. Nu mi-a parut rau pentru ca mi-a placut si interiorul acestui sfant lacas. Biserica este inchinata Sfintei Maria si este un minunat exemplu de arhitectura renascentista bulgara, fiind ridicata dupa a doua jumatate a sec. 19.Aflat la aprox. 4 ore de mers cu masina, cu pauze cu tot, fata de Bucuresti (aprox. 225 km), Gabrovo este un oras cuminte si linistit…sau cel putin asa l-am perceput eu in acea zi ploioasa de duminica. Se gaseste foarte aproape de Parcul National “Central Balkan”, cel mai mare parc national din Bulgaria, aflat in inima tarii. In plimbarea scurta prin oras, am reusit sa traversez trei poduri dar mi-a fost suficient sa observ ca acestea ca si parcul prin care am trecut sunt decorate din abundenta cu statui ce reprezinta diferite personalitati istorice si culturale, soldati, femei si copii dar si animale.

Orasul Gabrovo este cunoscut si ca “orasul pisicilor cu coada taiata”…chiar daca eu personal nu am vazut niciun astfel de „top model” 🙂 Ei bine, se spune despre locuitorii orasului ca sunt tare zgarciti. Iar o legenda ne povesteste ca pisica neagra aduce ghinion iar iarna isi baga coada peste tot si lasa usile deschise la casele oamenilor. Astfel iesea caldura iar localnicii trebuiau sa consume mai multe lemne pentru incalzire. Nu mult a fost pana ce oamenii au dat vina pe biata pisica pentru risipa de lemne si atunci au pedepsit-o taindu-i coada. 🙂 Si, cum fiecare oras trebuie sa aiba un simbol, in Gabrovo veti vedea cocotate pe cladiri panouri cu pisici. De exemplu, pe acoperisul “Casei Umorului si Satirei” stau cocotate cateva pisici, care simbolizeaza si astazi avaritia locuitorilor urbei. In anii ’70, in oras a luat fiinta un festival al satirei si umorului tocmai pentru a ridiculiza zgarcenia localnicilor. De atunci, in fiecare an, in luna mai se organizeaza cel mai mare festival al satirei si umorului, care cuprinde o seama de evenimente artistice, expozitii de fotografii si caricaturi, etc, deci tot felul de manifestatii ce starnesc participantilor rasul si buna dispozitie. Din mersul rotii am reusit sa surprind intr-o poza nu prea reusita, cateva pisici cocotate pe acoperisul muzeului…numai ca, surprinzator, ele erau…albe! 😉 🙂 Dupa Gabrovo a venit randul unei alte destinatii turistice din Bulgaria, un loc ce mi-a daruit marea surpriza a acelei excursii.

Satul Bojentsi a fost obiectivul turistic care mi-a placut cel mai mult. Cu toata ziua in tonurile ei de un gri puternic si cu toate toanele stropilor reci ale ploii de mai, la Bojentsi am intalnit un satuc incantator, cu un farmec si parfum aparte. De fapt, Bojentsi este un fermecator catun ce-si imprastie aerul sau puternic traditional bulgaresc, vesnic improspatat si inmiresmat de vraja locului de poveste in care isi traieste dintotdeauna propriul destin. M-a incantat la maxim locul unde este asezat, in mijlocul unei paduri bogate, cu verdele sau crud din acea perioada a anului. La intrare se gaseste o parcare si o bariera care semnifica faptul ca este interzis accesul masinilor in sat. Cu toate acestea, am observat ca regula nu este valabila pentru toti, pentru ca in sat am vazut cateva masini parcate pe aleile stramte ale micii asezari…La orele cand am ajuns noi acolo, mult dupa miezul zilei, satucul parea incremenit. Putini turisti se perindau pe ulitele pietruite neuniform, care urca si coboara pante mai line sau mai abrupte si se intersecteaza cand nici nu banuiesti. De o parte si de alta a aleilor se insira firesc, aparent fara nicio “viziune arhitecturala” casute parca decupate din povestile strabune ale locului. Case taranesti, majoritatea sunt cladite la nivelul pamantului, cu prispe din lemn, unele ornate cu ghivece cu flori. Peretii caselor sunt vopsiti in alb iar acoperisurile sunt din bucati de piatra maro inchis asezate in forma de solzi de peste, model traditional regiunii ce intregeste o imagine idilica a unui sat de basm taranesc bulgaresc. Dar sunt si case mai aratoase, cu etaj si balcon din lemn vopsit in maro inchis ce isi pastreaza acelasi aer de alta data. Baza caselor este din piatra de constructie, ce mi-a insuflat statornicie si trainicie. Parca le-am simtit radacinile bine infipte in pamant…cu sentimentul nestramutat ca niciodata nu isi vor parasi pamantul strabun. Multe dintre case gazduiesc la parter fie mehana – restaurante/taverne bulgaresti, unde se servesc in general mancaruri din bucataria traditionala bulgareasca – sau mici magazine pline cu suveniruri zonale sau produse alimentare handmade. Cu toata vremea aia atat de umeda, cu picurii de ploaie atat de insistenti, pe ulitele satucului am vazut plimbandu-se de zor cateva pisicute tare dragalase. Pisicile (si cateii…dar mult mai putini la numar) le-am intalnit in toate locurile prin care am trecut in Bulgaria…ca si in Grecia, de altfel. Ele fac parte din peisaj, caruia ii imprima un soi de veselie si dragalasenie. Pufosenii vargate si multicolorate, care, parca abia te asteapta sa le bagi in seama, sa le dezmierzi si daca ai inima mai mare, chiar sa le dai si ceva de mancare. 😉

Bojentsi este un mare complex arhitectural si etnografic. Situat in imediata apropiere a drumului roman Nikopolis ad Istrum-Augusta Traiana-Constantinopole, satucul isi poarta cu demnitate istoria veche de peste 600 de ani. Se spune ca satul a fost intemeiat spre sfarsit de secol 14, de catre Bozhana (Bojana), vaduva unui nobil ce s-a jertfit pentru apararea capitalei de atunci a taratului, Veliko Tarnovo, ce fusese deja cucerita de turci. Impreuna cu fiii ei, ea a fugit din calea navalitorilor si s-a retras pe aceste pamanturi bogat impadurite si mai greu accesibile. Se presupune ca numele satului provine de la numele acestei femei. Satul a capatat o dezvoltare mai mare prin sec. 18-19, cand locuitorii sai, si atunci destul de putini la numar au inceput comertul cu orasele invecinate dar si cu intreaga Europa. Mai tarziu satul a intrat intr-un nou declin pentru ca treptat, treptat oamenii au preferat viata de la oras. Si iata cum, si la ei ca si la noi, a inceput procesul de dezradacinare a vietii de la sate…si exodul spre marile orase.Astazi in Bojentsi cred ca poti numara doar cateva case care mai sunt locuite practic de oamenii satului. Majoritatea caselor au fost transformate in muzee, spatii de cazare foarte chic…cred eu, pentru ca o data ce inoptezi acolo, cred ca transcezi in acele vremuri demult apuse. Trebuie sa fie ceva cu totul special sa petreci acolo macar un week-end…la tara intr-un autentic sat bulgaresc. Printre muzeele care functioneaza astazi in Bojentsi amintesc doar de “Casa Baba Rayna” de secol 18, o casa simpla, unde au locuit candva doua familii modeste si “Casa Doncho Popa” de secol 19, o casa cu alura boiereasca, mult mai mare, ce a apartinut unui om avut.  Ambele case, astazi muzee, gazduiesc expozitii etnografice unde vizitatorul poate vedea si intelege stilul de viata de odinioara al locuitorilor micii asezari rurale.Mi-a placut tare mult satucul Bojentsi pentru aerul sau idilic, cu parfum romantic si linistit si pentru cadrul natural in care isi deapana povestea de sute de ani. Eu zic ca merita vazut si cunoscut. Mi-ar placea sa revin aici, cu posibilitatea de a sta mai mult…poate chiar o noapte…sau de ce nu, mai multe.

Si nu puteam incheia mai bine o alta excursie reusita marca “Holiday Boutique” fara sa ne infruptam cu totii din “cireasa de pe tort”: o revedere cu capitala medivala a Bulgariei, Veliko Tarnovo. Am revenit aici, in aceasta excursie, dupa prima mea vizita in “orasul tarilor” cu o placere si mai mare. Si, de atunci pana astazi, m-am intors in Veliko inca de trei ori! Nu stiu, pentru mine, cel putin, orasul asta are un teribil “vino incoa”’. Culmea, am observat ca efectul asta nu e doar la mine ci la multi alti turisti care revin cu aceeasi placere. La mine, placerea a fost intotdeauna mai mare, cu fiecare revedere. Ma gandesc acum, cand scriu, oare cum ar fi si ce as simti la a 10-a revedere. Nici nu vreau sa ma gandesc de pe acum. Vreau doar sa ma mai las surprinsa…o data si inca o data si…cine stie de cate alte ori!!! 🙂 🙂 🙂 Dragii mei cititori-calatori, am scris aici impresiile mele despre incantatorul si romanticul Veliko Tarnovo. Eu zic ca merita sa aruncati un ochi si acolo…daca va intereseaza, bineinteles. Cu ocazia unei alte excursii de o zi in Bulgaria, pe care am facut-o in toamna anului trecut si in care am vizitat la inceput mica asezare Tryavna, iata ca am revazut si Veliko…Si parca ceva imi sopteste de pe acum ca voi reveni si anul acesta! 😉 Si in sfarsit, la a patra mea vizita a dat Domnul sa ajung si la Monumentul Asanilor (in acceptiunea altora, Asanestilor – cu toate ca numele nu este Asanescu…pentru a-l articula la plural „estilor” – in fine!). Impreuna cu buna mea prietena, dupa ce am traversat frumosul rau Yantra, pe Podul Stambolov, am ajuns pe platou si ne-am bucurat impreuna privind de aproape impresionantul grup statuar, care ii reprezinta pe cei patru frati Asan (Asan, Petru, Kaloian si Asan al-II-lea), conducatori viteji de origine romana, deveniti tari, care au intemeiat Taratul Vlaho-Bulgar, cunoscut in istoriografia moderna drept Al II- lea Tarat Bulgar. Monumentul este situat perfect, la cotitura raului Yantra, pe o peninsula impadurita, care formeaza Parcul Asenovti, de unde se deschide, poate, cea mai superba si atotcuprinzatoare panorama asupra intregului oras. In fata impunatorului grup statuar, urcand pe niste trepte, se gaseste o cladire medievala imprejmuita cu arcade ample la parter, care gazduieste un muzeu: Galeria de Arta. Cum era de asteptat, acolo am facut multe poze si am petrecut alte momente minunate in indragitul oras. Dar nu uitati cand ajungeti la Veliko: neaparat vizitati Cetatea Tsarevets, bucurati-va de plimbari lungi pe stradutele mestesugarilor si luati cu toata increderea o prajitura sau inghetata uriasa de la Café Stratilat! Va garantez: va fi cel putin doar un motiv (dulce) sa reveniti la Veliko Tarnovo! Si nu doar pentru frumusetea tabloului natural, cu raul Yantra curgand serpuitor la poalele orasului dar si pentru o portie zdravana din mancarurile traditionale bulgaresti si shopping prin magazinele de suveniruri, cosmetice, bijuterii si multe altele.Si nu uitati, dragii mei: intotdeauna sa vedeti partea plina a paharului si sa va bucurati de ea la maxim!!! 🙂  In fond, in asta consta secretul de a fi fericit si multumit cu tine insuti si cu viata ta! ❤ Parerea mea! In concluzie, daca inca nu v-ati hotarat unde sa va petreceti o zi de week-end…sau poate chiar mai multe, sper ca destinatiile descrise de mine in cele doua parti sa va deschida apetitul spre fuga de acasa, spre cunoastere si spre zborul neincetat al clipelor minunate ce le puteti trai, alaturi de bucuria de a calatori in locuri minunate si interesante pe care le veti gasi destul de aproape de voi…mai ales de bucuresteni si cei din imprejurimi.

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos si sa va inspire in petrecerea unui week-end super-reusit pe cararile de povesti frumoase pe care vi le va impartasi vecinica noastra, Bulgaria.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Reclame