Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


3 comentarii

EXCURSIE DE O ZI IN BULGARIA – NOI EXPERIENTE TURISTICE – Manastirea Dryanovo, Pestera Bacho Kiro, orasul Gabrovo, satul Bojentsi, Veliko Tarnovo (partea 1)


Cum puteam eu sa nu traiesc din nou, dupa mai putin de o saptamana de la iesirea extraordinara in Delta Dunarii de 1 Mai, bucuria de a calatori intr-o noua excursie super reusita marca Holiday Boutique! O excursie de o zi, ce mi-a daruit noi experiente turistice interesante, in care am trait noi aventuri unde am legat noi prietenii, cunoscand astfel noi destinatii atractive din tara vecina, Bulgaria.

Cu toata ploaia “mostenita” din ziua precedenta si cu picurii razleti din dimineata aceea, am plecat de acasa cu gandul optimist si cu inima incalzita pentru ca am simtit ca voi petrece inca o zi minunata in acea excursie, ce avea in program  destinatii noi iesite pe piata turistica romaneasca la acea vreme. De data aceasta, alaturi de Ana-Maria Apostol, un ajutor de nadejde si mereu o prezenta stralucita si George Vasiliu, un adevarat ghid profesionist, o enciclopedie cel putin pe Bulgaria, care a imbinat perfect cunostintele turistice cu glumele, mi-au facut o zi perfecta…in pofida vremii de afara care a tot incercat sa ma intristeze. Dar nu a reusit!

Acest “New trip Bulgaria”, cum inspirat a fost intitulat programul, m-a dus in cateva locuri pe care nu le vazusem pana atunci.

MANASTIREA DRYANOVO a fost prima pe lista. Manastirea poarta hramul Sf. Arhanghel Mihail si este situata la poalele unui canion spectaculos (Canionul Emen), format de Muntii Stara Planina – un simbol al Renasterii Nationale Bulgare – un coltisor de rai terestru bulgaresc, printre coline verzi, rauri si cascade…un peisaj montan surprinzator de frumos, dupa care chiar imi era dor. La intrarea in sfantul ansamblu manastiresc se intinde o parcare generoasa, unde se gasesc si cateva tarabe cu suveniruri de gen, apoi se trece pe sub o poarta boltita ce face parte din cladirea intrarii si pasesti apoi pe aleea pietruita care duce spre biserica si chiliile calugarilor. Manastirea Dryanovo este ridicata din piatra iar intrarile sunt zugravite in alb, in contrast cu restul peretilor exteriori, un aspect ce mi-a placut. Turnul clopotnitei se inalta spre cer, ca o rugaciune fierbinte spre Divinitate. Manastirea nu este prea mare si este inconjurata de un complex de cladiri zugravite in alb, cu acoperisuri din piatra maro, asezata in solzi de peste, arhitectura specifica zonei. Cladirile adiacente gazduiesc chiliile calugarilor si partea administrativa a sfantului lacas. Timp de multe secole, manastirea a fost unul dintre centrele de dezvoltare a crestinismului si culturii bulgare iar in prezent ea continua sa atraga credinciosi dar si turisti veniti din multe colturi ale lumii. Manastirea se afla la o distanta de aprox. 6 km fata de orasul Dryanovo, pe drumul ce duce spre orasul Gabrovo, pe care ulterior l-am vizitat si noi intr-o scurta plimbare prin centru. Manastirea Dryanovo a fost declarata monument national de cultura prin Decretul Consiliului de Ministrii din anul 1971 si de atunci face parte din cele 100 de situri turistice nationale. In fiecare an, pe 8 noiembrie, manastirea isi sarbatoreste sfantul, pe Arhanghelul Mihail.

Am patruns in manastire pe la intrarea laterala, care este si cea principala, din ce-am constatat eu atunci si primul lucru ce m-a „izbit” la prima vedere a fost frumusetea si amploarea marelui candelabru care monopolizeaza interiorul. Dar mi-a placut tare mult si altarul care m-a impresionat prin abundenta icoanelor pictate dumnezeieste. Ca de fiecare data cand patrund intr-un astfel de asezamant sfant, si la Dryanovo m-a cuprins un sentiment de liniste si pace interioara. Privind tacuta peretii manastirii, picturile si icoanele cu chipurile sfintilor, m-a coplesit si un sentiment de uimire dar si de umilinta, gandindu-ma la cata munca, cata credinta si iubire imensa au daruit ziditorii acestui lacas sfant. Manastirea Dryanovo a fost ridicata la inceputul sec. 12, fiind distrusa de turci de mai multe ori si mereu a fost refacuta. A fost martora multor lupte pentru eliberarea poporul bulgar dar si incendiata si recladita spre sfarsitul sec. 19. Manastirea Dryanovo a fost cartierul general al lui Vasil Levski si Matei Preobrazhenski, care au pregatit marea revolta populara. Tot aici s-au adapostit in timpul acelor evenimente multi razvratiti condusi de preotul Hariton si invatatorul Kiro Petrov Zanev a carui porecla era Bacho Kiro. Acolo a avut loc o grea batalie, pentru ca acestia au opus rezistenta si nu au vrut sa se predea turcilor. Din cei 200 de luptatori au reusit sa supravietuiasca doar 47, printre care si Bacho Kiro. Fiind cel mai curajos dintre toti, el s-a sacrificat, luand toata vina asupra sa si astfel a fost condamnat la moarte prin spanzuratoare. Pe aleea principala, in drum spre biserica, pe stanga se ridica un mausoleu cu o capela si un osuar. Mausoleul a fost ridicat in memoria rebelilor ucisi iar oasele lor sunt tinute in interiorul lui.In manastire functioneaza expozitia muzeala „Arheologie si Renastere”. Aceasta adaposteste obiecte ce au fost descoperite in imprejurimile manastirii; ele descriu evolutia atat a regiunii cat si a manastirii. Astfel, expozitia cuprinde obiecte domestice precum unelte, monede, ceramica, etc. inca din epocile preistorice. Un loc important in expozitie il ocupa diferite documente si obiecte din timpul revoltei din aprilie 1876, precum articole ce au apartinut rebelilor, diverse poze, arme, imbracaminte, etc. In muzeu se pot cumpara materiale informative (pliante sau carti) dar si suveniruri. 

Am plecat de la Manastirea Dryanovo imbogatita atat sufleteste cat si cu noi cunostinte despre un alt loc sfant, incadrat intr-un peisaj bulgaresc de poveste frumoasa, in inima sfanta a unei mici franturi de lume ce candva a fost greu incercata iar astazi isi poarta cu demnitare si credinta vie incarcatura sa istorica si nestiuta de mine…pana atunci. Dar iata ca dupa acea vizita, am reusit si eu sa-i dezleg cateva taine…Si mi-a placut tot ce am aflat!

PESTERA BACHO KIRO a fost urmatoarea noastra destinatie din acea zi de primavara ploioasa foc. Dar nimic nu ne-a stat in drum pentru a ne urma calea…tot inainte!

Pestera Bacho Kiro se gaseste la aprox. 6 km sud-vest de orasul Dryanovo si la vreo 300 m fata de Manastirea Dryanovo, pe care o vizitasem deja. Din spatele manastirii se face un pod din lemn, peste raul Dryanovska. In drumul sau, raul formeaza mici cascade care se pravalesc in usoare trombe si, impreuna cu verdele crud al primaverii a creat un tablou montan care m-a incantat tare mult. Am trecut podul si, urmand o carare ce merge in tandem cu apele repezi si galagioase ale raului, am zarit uriasa stanca din calcar, inalta de vreo 25 m, ce adaposteste intrarea in pestera. Aceasta este situata la o altitudine de 335 m si la poale susura o alta cascada mititica dar tare pitoreasca, formata de raul Andaka, ale carei ape patrund de milenii in stanca muntelui. Biletul de intrare in pestera a costat, din ce-mi amintesc, 2 leva.Aceasta este pestera care in anul 1937 a devenit prima pestera dezvoltata din Bulgaria. Dupa cativa ani a fost numita Pestera Bacho Kiro, dupa porecla revolutionarului mai sus mentionat, cel care a condus revolta din aprilie 1876. Pestera a fost folosita ca loc de ascunzatoare pentru partizani. In anul 1962 a fost declarata un important punct de reper natural, ulterior fiind inclusa in lista celor 1000 de situri turistice din Bulgaria.

Am vizitat pestera, trecand prin tot felul de cotloane intunecate si galerii luminate discret dar impresionant, astfel incat sa te lase sa inaintezi fara teama, sa vezi destul de bine “natura inconjuratoare” si sa te minunezi de ea. 😉 De mii de ani, firicele mici ale raurilor formeaza incaperi cu pereti si coloane in forme care mai de care mai bizare si canale inguste sapate in piatra muntelui. Stanci reci si ondulate, modelate diferit, au nume, precum Locul de Foc, Floarea de Piatra, Sala de Ploaie, Sala de Concerte sau Camera de Oaspeti. La un moment dat, a trebuit sa las mult capul in jos si sa ma aplec pentru ca tavanul coborase foarte mult. Apoi am luat-o si mai adanc in maruntaiele pamantului, pe niste scari denivelate si mereu umede, din piatra, pe un culoar foarte ingust pentru a cunoaste si mai mult din tainele ce se ascund in aceasta pestera. Pentru ca in pestera este foarte multa umezeala, este si destul de racoare, chiar frig. Deci sfatul meu este sa va imbracati corespunzator si sa purtati si incaltaminte adecvata antiderapanta, pentru ca aleile si scarile sunt umede. Deci, aveti mare grija sa nu alunecati. Exista portiuni mai dificile, unde sunt amenajate balustrade, asa ca va sfatuiesc serios sa va tineti de ele, altfel riscati sa alunecati si sa cadeti pe piatra rece si uda. Si n-ar fi deloc placut, nu-i asa? 😉 Bacho Kiro este un labirint complicat de pesteri, ce insumeaza aproape 4 km. Are doua cai de acces si lungime diferita a traseelor. Primul traseu turistic este de aprox. 700 m si dureaza vreo 70 minute. Traseul scurt este de 350 m lungime si poate fi strabatut in aprox. jumatate de ora. Grupul nostru a ales, cum era de asteptat, traseul scurt si am fost insotiti de un ghid vorbitor de limba engleza. A fost suficient pentru a-mi face o parere despre aceasta pestera din Bulgaria, inca un loc turistic interesant, care merita cunoscut si vizitat de turisti. In zona exista trasee turistice marcate, care pot dura 4-6 ore pentru a acoperi si trasee de ciclism. De asemenea se poate practica si alpinismul. De mentionat ca Societatea turistica locala Bacho Kiro ofera turistilor indrumari si recomandari pentru astfel de activitati, un lucru foarte bun, din punctul meu de vedere. La intrarea in pestera se gasesc materiale informative dar si ceva suveniruri. Deci, tot ce aveti de facut, dragii mei cititori-calatori, este doar sa alegeti ce va place sa faceti in aceasta zona. Eu, dupa ce am vizitat doar o mica parte din marea oferta a zonei, zic, ca merita! Daca as putea, m-as intoarce acolo si as strabate muntii in lung si-n lat!… 🙂 Ca sa nu va ametesc si sa va obosesc prea mult, deocamdata este suficient pentru astazi, zic. Continuare…data viitoare, sper, cat de curand.

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos. Sper, de asemenea, sa ma urmariti si pe mai departe. Va garantez ca merita!

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana