Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta


20 comentarii

Pieria – Spre lacasul zeilor…


In sederea noastra in Paralia Katerini am facut doar o singura excursie. Dar a fost minunata. Am reusit sa vizitam 3 locuri intr-o singura zi. Aceasta este socotita si cea mai usoara si relaxanta excursie ce se realizeaza din zona  Rivierei Olimpului; o plimbare prin oraselul de provincie Litohoro cu destinatia Muntele Olimp unde se viziteaza cada si cascada lui Zeus; apoi vizitarea frumoasei si deosebitei biserici Sf. Dionisios urmand ca la final de excursie sa ne incante privirea vizitarea vechiului sat Paleos Panteleimonas, de unde se deschide o panorama de exceptie asupra Rivierei Olimpului. Excursia a costat 20 euro/pers. Aici voi scrie despre prima parte, urmand continuarea…

SPRE  LACASUL  ZEILOR

Se spune ca legendarul si maretul munte Olimp era odata, in antichitate “acoperisul lumii”; aici era lacasul zeilor, de unde acestia conduceau lumea si destinele muritorilor de pe pamant. Muntele Olimp, cu cel mai inalt varf al sau, Mytikas (Nasul) de 2919 m, a fost socotit in faimoasele legende ale Olimpului drept tronul lui Zeus, locul plin de lumina, fiind ”suprapus” cu cerul, marele Olimp fiind locul unde au trait, au iubit si s-au tot luptat zeii…Stiti legendele care ne-au incantat copilaria si adolescenta. Poate ca si astazi, unora dintre noi cei trecuti de prima tinerete, ne mai place sa ascultam sau sa citim povesti despre zei, zeite si ale lor destine tulburatoare si nemuritoare… 🙂 

Muntele Olimp cu ale sale culmi falnice se poate vedea pe toata intinderea Rivierei Olimpului, cel mai bine cand este cerul senin. Varful este cel mai greu de surprins, chiar si in zilele insorite de vara. De ce?! Poate pentru ca acolo inca stau de veghe titanii Olimpului si nu vor sa fie vazuti sau deranjati de catre noi, umilii muritori…Dar totusi noi, acesti muritori, reusim sa-i furam acestui maret munte cateva ocheade, sa-i calcam minunatele poteci si chiar sa-i cucerim maretia. Se spune ca Muntele Olimp nu arata niciodata la fel, datorita conditiilor atmosferice foarte variabile ale climei mediteraneene si soarele care il fac sa para diferit de cate ori ne uitam la el. Sau poate ca zeii de acolo, din inaltul nemarginit doresc sa nu fie “deconspirati” de catre noi, cei de jos, de pe pamant. Mai stii?!…

Autocarul ne-a lasat in oraselul Litohoro. Acesta este deja celebru pentru pozitionarea sa la poalele muntelui Olimp, locul de unde se incepe ascensiunea. Orasul este situat in sudul Prefecturii Pieria, la aprox. 90 km de Salonic, la aprox. 17 km de Paralia Katerini. In partea estica este protejat de Golful Thermaikos. Aproape toate rutele de catarare pe Olimp incep din partea de sud-vest a oraselului Litohoro.

Mica urbe mi s-a parut linistita si frumoasa. Are o veche si deosebita biserica, Agios Nicolaos, situata in centru si o fantana arteziana ce se incadreaza perfect in peisajul firesc de oras provincial. Casele simple dar expresiv decorate impreuna cu hotelurile si cele cateva cafenele si taverne pe care le-am vazut in scurta noastra trecere mi s-au parut ca saluta trecatorul, invitandu-l sa le treaca pragul, gustandu-le din bunatatile si licorile traditionale. Localnicii sunt obisnuiti cu pelegrinarile turistilor prin zona si mereu le zambesc si privesc lung dupa ei, bucurandu-se ca locul in care ei isi duc viata simpla, este atat de binecunoscut de multa lume.

DSC00320DSC00316DSC00318DSC00319DSC00321DSC00326

Un lucru ce ne-a lasat muti de uimire a fost cand am avut nevoie sa folosim o toaleta ecologica dintr-aceea clasica, doar ca aceasta era cu totul speciala; “garnisita” cu o chiuveta mititica din care curgea si apa, daca apasai cu piciorul pe o trapa situata in partea de jos; acelasi mecanism avea si vasul de wc, cu o pedala tot undeva jos de unde venea apa sa curete recipientul. Dar toate acestea au palit cand am dat cu ochii de o oglinda atarnata pe usa!  Nu mai zic de hartie si sapun din plin. Deci asa arata un wc situat intr-un orasel provincial de munte…dar in Grecia. No comment…

Zau de m-am putut abtine sa nu postez si poza aceasta!!! 🙂

DSC00402

Strazile din Litohoro aluneca in panta usoara, in consecinta drumul nu a fost deloc dificil. La un moment dat am dat peste o pancarda pe care scria ca vom intra in Canionul Enipea si in Parcul national Olimp. Acesta ocupa aproape jumatate din suprafata totala a muntelui, cuprinzand si cel mai inalt varf al sau, Mytikas dar si alte masive muntoase. Din acel punct am reusit sa vedem minunatia de munte verde, “rupt” din loc de in loc de stancile masive.

DSC00328

Peisajul mi s-a parut de o reala frumusete naturala; canionul Enipeas, adanc, cu prapastii parca fara de fund, cu pante bogate in paduri verzi, dar si cu flori salbatice viu colorate, ce rasar din loc in loc. O mica portiune din drum a fost ceva mai abrupta si cu pietris dar dupa, s-a mers foarte usor. In interiorul canionului, drumul este pavat cu dale din beton si se merge practic pe “orizontala”. Este si o bara de metal de care te poti sprijini, in caz ca ai obosit. Daca iti plac drumetiile la munte, vei simti o imensa si relaxanta placere sa te plimbi la pas de voie pe acea carare, de unde poti privi fie in sus la crestele masive sau in jos, inspre haurile nebanuite ale canionului, incercand printre frunzisul bogat sa intrevezi mica albie a raului Enipeas…Pe traseu am vazut chiar si banci de odihna pentru turistii care au nevoie de popasuri dar si multe cosuri de gunoi. Am vazut indicatoare la un paraias unde scria ca nu este permisa introducerea picioarelor in acea apa pentru ca este potabila. Deci este interzisa poluarea acelei ape. Grija pe care o au grecii (si nu numai ei!) fata de natura si darurile sale m-au facut sa imi dau seama inca o data de modul cum acestia isi iubesc si respecta aceste daruri si fac tot ce le sta in putinta sa le protejeze si sa le conserve cat mai benefic. Acest fapt ar trebui sa fie inca o lectie pentru cei care inca nu au inteles rolul atat de important al bunurilor pe care natura ni le-a dat cu atata generozitate si marinimie.

DSC00330DSC00332DSC00334DSC00341DSC00343

Dupa un scurt timp am ajuns la destinatia noastra, cascada si cada lui Zeus. Aici raul usor descatusat de imbratisarea stancilor sau alte oprelisti isi despleteste pletele ude si reci, pravalindu-se in cascada, de la o inaltime nu prea mare, formand “cada lui Zeus”. Privelistea este tare frumoasa, acompaniata de galagia tumultoasa a apei si de jocul caderii ei. Parca mi l-am imaginat acolo pe Zeus imbaindu-se…Hm! ma intreb: oare acea gaoace de apa a fost suficient de spatioasa pentru a satisface un colos ca el?!… 🙂

DSC00351DSC00357DSC00362DSC00380

Ne-am “scaldat” bine de tot ochii, pierzandu-ne in farmecele peisajului, ne-am ozonat plamanii dar si creierii, am facut poze si apoi ne-am intors pe acelasi drum, incarcat de racoarea si binefacerea unei mici incursiuni in lumea “pamanteasca” a casei zeilor Olimpului. Pentru mine personal a fost suficient sa ma aflu atunci acolo, intr-o zona minunata a Olimpului si sa simt bucuria de a calatori intr-un loc cat mai aproape de Zeus si supusii lui. Nu as fi reusit sa ajung niciodata acolo, daca nu as fi petrecut o vacanta in zona. Adevarata cucerire a maretului munte este o poveste ce poate deveni realitate pentru marii cutezatori care se aventureaza in cucerirea varfului. Mi-as fi dorit si eu o asemenea performanta montana dar timpul meu a trecut pentru astfel de incercari si chiar reusite…Imi ramane doar sa visez si sa sper in dorinta si realizarea copiilor mei pentru o astfel de ascensiune, daca si ei o vor dori vreodata…

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

(va urma…)

 

Anunțuri