Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta


7 comentarii

Lacul Iseo si Monte Isola – O plimbare incantatoare la ceas de inserare


(Circuitul Italia de Nord si Lacurile)

Dupa vizita la Milano,  iata ca prima noastra destinatie “pe ape” a fost Lacul Iseo, unde ne-am bucurat de o plimbare incantatoare la ceas de inserare la Monte Isola. Ghidusa noastra Alexandra Lazarescu, mare iubitoare de pisici, a botezat Monte Isola drept “Insula Pisicilor”! Asta pentru ca in scurta noastra incursiune acolo am dat de o gasca pisiceasca atat de numeroasa, de frumoasa si de haioasa, vargata dar si multicolorata. 😉 Si astazi cand vorbim si ne amintim de Monte Isola, o numim “Insula Pisicilor”! 🙂

Situat in Lombardia, intre lacurile Como si Garda, la 33 km de Bergamo, Lacul Iseo se mandreste cu peisajul sau natural cel mai bine conservat dintre toate lacurile din Nordul Italiei. Lacul Iseo este poarta de intrare spre o destinatie turistica mai putin mediatizata si cunoscuta – Sulzano, o localitate mica aflata pe malul lacului. Acolo am ajuns si noi cu autocarul, pe care l-am lasat intr-o parcare, dupa care, cu mic cu mare ne-am imbarcat pe un vaporas si am pornit pe apa intr-o aventura de seara spre Monte Isola, la Peschiera Maraglio. De-a lungul malului se insira mai multe localitati mici foarte pitoresti, de unde se pot lua ferry-boat-ul pentru traversari sau alte vaporase pentru croaziere pe lac. Ambarcatiunile functioneaza dupa un program regulat, bine stabilit.Chiar daca a fost cam scurta, traversarea noastra din Sulzano spre Monte Isola mi-a umplut inima de fericire. Voi, dragii mei cititori-calatori care-mi cititi povestile mele de vacanta, stiti deja ca eu ador astfel de plimbareli pe apa. ❤ Si in acest circuit pot afirma ca mi-am rasfatat pe deplin toate simturile cu aceste delicii turistice…lacuri, traversari, mini-croaziere, insotite de peisaje de vis. Totul a fost exact pe gustul si inima mea! 🙂Lacul Iseo este incadrat intr-un tablou natural de poveste frumoasa la margine de munti, cu creste domoale puternic inverzite. Zona rurala din jurul lacului este bogata in podgorii impecabile, castele medievale si cateva manastiri vechi, deosebit de frumoase si atractive. Undeva, in mijlocul apelor sale, se inalta semeata Monte Isola, atractia locului. Am aflat ca lacul este foarte bogat in peste, acesta fiind hrana principala a locuitorilor de pe insula si din imprejurimi. De asemenea, agricultura este bine dezvoltata, cu precadere in domeniul viticol, cum am specificat mai sus, de-a lungul tarmului gasindu-se bogate vii si numeroase plantatii de maslini. Pescuitul, indelednicire straveche a locuitorilor, ca si agricultura si turismul s-au dezvotat mult in ultimii ani in jurul lacului si cu precadere pe insula. Locuitorii si-au castigat un renume binemeritat si recunoscut in realizarea manuala a plaselor de pescuit, a plaselor de tenis si volei si a hamacelor.Cand am pus piciorul pe Monte Isola, la Peschiera Maraglio, ceva mai sus de debarcader, erau cativa pescari care isi intindeau plasele in apa limpede a lacului. Probabil ca stiau ei o anumita perioada a inserarii cand pestii se aduna mai aproape de mal si fac sedinta…Iar ei, pescarii intelepti, deh, sa fie pregatiti de “ascultat” cu plasa! 🙂

Avand o suprafata de aproape 13 kmp, Monte Isola este cea mai mare insula lacustra din Europa si cea mai bine conservata, ridicata pe o culme muntoasa bine inverzita. Cu frumusetea ei naturala straveche, neatinsa de patina timpului, face cu brio cinste zonei de nord a Italiei. Cand ne-am inceput plimbarea pe insula, la Peschiera Maraglio,  am simtit ca patrund pe un taram binecuvantat, atat de linistit, cald si pasnic, invaluit intr-o aura sfanta…nu stiu de ce am avut acest sentiment. Chiar daca mai erau acolo si alti turisti si se plimbau pe faleza, insula era atat de tihnita si calma, atat de primitoare si impreuna cu imaginea incantatoare si sclipitoare a lacului, deodata mi-a indus o stare de relaxare totala. O usoara agitatie era doar la debarcader dar in rest, liniste, calm…Acel mic petic de pamant aruncat de Creator in mijlocul lacului, mi-a placut enorm de mult si mi-a daruit momente extrem de binefacatoare in special in interior, la inimioara. 😉Peschiera Maraglio este un vechi sat de pescari ce si astazi isi pastreaza dintotdeauna acelasi aer autentic nealterat de trecerea timpului. Casele inghesuite se insira foarte aproape de mal, doar o alee pietruita le desparte de lac. Am constatat imediat ca pe insula nu circula masini. Singurele mijloace de transport sunt bicicletele care se pot inchiria de la centre specializate, microbuze care se pot lua din fata primariei si motoretele localnicilor. Si sa nu uit: picioarele fiecarui trecator-calator care se avanta in cucerirea insulei. Sunt convinsa ca este cel mai bun si folositor mijloc de transport, nu? Te poate duce unde vrei si mai e si free!!! 🙂 Deci un mister l-am elucidat privind linistea locului…Aerul ozonat care vine de pe culmea muntoasa impreuna cu briza usoara a lacului, improspateaza mereu atmosfera, adancind si mai mult placerea de a te afla acolo…Si daca te mai nimeresti si cand se frige un peste proaspat pe gratar, la o terasa aflata direct pe mal, nu-ti ramane decat sa-i multumesti lui Doamne-Doamne ca in acel moment esti acolo, in mijlocul atator minunatii pamantesti. 😉Plimbarea noastra a urmat calea falezei care se muleaza pe malul lacului si de acolo, usor, usor ne-am pierdut pentru cateva momente pe niste stradute inguste, privind case batrane, cu storuri din lemn vopsit, ce inca supravietuiesc din sec. 17, cu balcoane si ferestre decorate cu multe floricele viu colorate si parfumate. Plase de pescuit, decolorate si vechi parca de cand lumea, atarnau libere deasupra unei cafenele, formand un acoperis cu totul deosebit, o imagine originala absolut incantatoare, pe care nu o voi uita niciodata. Ca si cateva salamuri spanzurate pe sfori, sub un panou publicitar. 😉 Probabil ca erau la uscat…dar nu ca rufele de pe balcoanele italienilor din sud, in regiunea Puglia! 😉 Ce-i drept, mezelurile erau tare tentante…faceau de zor cu ochiul celor ce le priveau…Norocul lor ca erau prea sus pentru a fi macar mirosite!!! 🙂Hoteluri si case de oaspeti cu aluri vechi dar bine intretinute si reconditionate ne-au amintit de farmecul de alta data al satului. Unele mai curajoase, erau cocotate mai sus, pe culmea verde. Printre ele am vazut rasarind si cateva hoteluri ce-si etalau amprenta contemporana, cu piscine aproape de lac si alte “accesorii” moderne, care ne-au tinut conectati cu secolul 21. O imbinare reusita a unei arhitecturi in care trecutul si prezentul fac din Peschiera Maraglio un loc viu colorat, plin de farmec, ce respira o viata linistita, tihnita, un loc in care iti doresti sa te pierzi un timp nedefinit…sau macar cateva clipe din viata ta…Eu oricum, mi-as fi dorit sa raman acolo mai mult…Ah, mi-am pozat casa visurilor mele de pe insula. Priviti-o! Nu e super cool?!… 🙂 🙂 🙂Pentru ca inserarea punea tot mai mult stapanire pe insula si ni se facuse si o foame de lup, am servit cina la o terasa cu o vedere splendida spre lac. Ce poate fi mai minunat si mai romantic decat sa privesti in zare un frumos apus de soare si sa iti apara in fata ochilor o intindere lina de apa, unde intalnesti o alta insulita in mijlocul ei, de unde printre vegetatia abundenta apare un conac boieresc! Un tablou idilic demn de pictat, asa, la lumina innoptarii…Ei, dar eu doar l-am pozat!
In Peschiera Maraglio supravietuieste de la mijlocul sec. 17, Chiesa San Michele Arcangelo, ridicata in stil baroc, cu turla sa inalta. Ora fiind foarte inaintata, sfantul lacas era inchis dar ulterior am aflat ca este remarcabila pentru numeroasele sale fresce de pe pereti, pe tavan si pentru sculpturile sale din lemn. Sus, in varful insulei, vegheaza nestramutata de timp, intr-un spatiu parca pierdut de lumea reala, Capela Madonna della Ceriola, pe care am reusit sa o privesc de pe vaporas, la traversarea noastra spre insula.

Mi-a placut la Monte Isola! Aici mi-am simtit cugetul liber sa zboare in afara timpului meu; intr-un amestec de real cu ireal, intre trecut si prezent, intre natura salbatica si frematatoare si civilizatia vremurilor mele. Am trait cateva clipe de liniste si splendoare, departe de lumea zbuciumata in care traiesc zi de zi. Lacul Iseo si Monte Isola sunt destinatii mai rare dar va garantez ca merita sa le vizitati. Poate chiar sa faceti un tur pe jos sau cu bicicleta in jurul intregii insule. Nu are mai mult de 9 km! Cred ca ar fi o strasnica aventura pe roti! Sau perpedes! 😉 Trasee de drumetii se intind pe toata insula si astfel puteti ajunge in satele pescaresti pasnice, unde va asteapta cafenelele sau terasele de pe malul lacului. Chiar daca Lacul Iseo este cel mai mic ca suprafata dintre lacurile din nordul Italiei si, poate mai putin cunoscut, va recomand sa ajungeti acolo si sa va bucurati si voi de frumusetile ascunse ale sale. Si, impreuna cu Monte Isola, poate si voi, dragii mei cititori-calatori,veti reusi ca aceste bijuterii secrete sa devina cunoscute cat mai multor turisti iubitori de frumusetile Naturii din aceasta parte a Italiei.Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos. Iar eu din nou ii multumesc bunului Dumnezeu ca mi-a ghidat pasii si m-a facut sa traiesc iarasi bucuria de a calatori de aceasta data la Lacul Iseo si Monte Isola…intr-o plimbare la ceas de inserare. A fost minunat!  Mi-as dori sa revin acolo candva…Ei, dar povestea lacurilor din nordul Italiei continua!… 🙂

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

 

 

Anunțuri