Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta


12 comentarii

Auschwitz – In vizita la „Fabrica Mortii”


(Circuitul Polonia – Tarile Baltice)

M-am tot gandit daca sa scriu sau nu impresii  de calatorie despre cel mai horror loc pe care l-am vizitat pana acum la viata mea. Am cantarit bine daca sa o fac sau nu. Si intr-un final mi-am zis: Da, TREBUIE sa scriu cate ceva despre locul ce a reprezentat infernul de pe pamant, „fabrica mortii” ce a „lucrat” la foc continuu in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Toata lumea trebuie sa stie despre acest loc. Este vorba, bineinteles, despre Lagarul de Concentrare de la Auschwitz.

Dar unde se gaseste si cum a luat nastere un astfel de loc? La aprox. 60 km de Cracovia, la confluenta raurilor Vistula si Sola, in sudul Poloniei, la inceputul celui de-al doilea razboi mondial existau niste cazarmi in suburbiile orasului polonez Oswiecim (in germana Auschwitz). Dupa cotropirea Poloniei de catre armata germana si pentru ca in acea localitate functiona si un important nod de cale ferata, nazistii s-au gandit, in marea lor dementa, ca se puteau transporta foarte multi prizonieri polonezi si rusi, in principal si, ulterior oameni civili din intreaga Europa, formand aici cel mai mare lagar de concentrare, un adevarat centru de ucidere in masa. Aici si-au gasit sfarsitul atat de stupid si inuman aprox. 1,6 milioane de oameni – evrei, tigani, polonezi, rusi, etc. Incepand cu vara anului 1940 si pana in vara lui 1945 (deci 5 ani!), lagarul de la Auschwitz a devenit un lagar „model” iar raspunsul nazistilor la intrebarea „de ce?” au constituit un astfel de loc de exterminare in masa, ei au declarat lumii intregi ca „acolo este locul de purificare a rasei umane”, singura masura de asanare a lumii de elementele inferioare. Ce gandire absolut inumana si lipsita de orice logica! Si cata nebunie!!..In momentul construirii lagarului, unul dintre promotorii acestuia, comandantul SS Heinrich Himmer a dat ordin pentru ridicarea unui gard cu sarma ghimpata, aflat sub tensiune electrica si cu ziduri inalte si groase, in jurul lagarului si construirea unor turnuri de observatie, dotate cu mitraliere. Astfel, Auschwitz a devenit locul impenetrabil de unde  o data ce ai intrat, pleci doar pe drumul catre moarte…Auschwitz1ausch.4Auschwitz3ausch.placute1ausch.placuteausch.5

Initial, lagarul a fost constituit din 22 de baraci din caramida rosie, din care o mare parte stau si astazi marturie acelor vremuri crunte. In numai 2 ani de la infiintare, „capacitatile de cazare” ale lagarului au devenit insuficiente si astfel acesta s-a extins. In acel moment lagarul era format din 3 segmente:

Auschwitz I a fost lagarul de concentrare initial, folosit ca centru administrativ pentru tot complexul. A fost sediul principal al departamentului politic (comandamentele SS) si departamentul de munca al detinutilor. Tot aici, in lagarul principal s-au aflat si majoritatea magaziilor cu provizii si atelierele de munca. Aici a fost locul executiilor a aprox. 70 de mii de oameni, majoritatea fiind prizonieri de razboi rusi si polonezi.

Auschwitz II (Birkenau) a fost adevaratul lagar de exterminare, unde si-au gasit sfarsitul in jur de 1,6 milioane de barbati, femei si copii: evrei, tigani, rusi si alte nationalitati. Birkenau a fost cel mai mare dintre lagarele care au format complexul de la Auschwitz. A inceput sa functioneze din 1942, ca lagar pentru prizonierii de razboi. Dar ulterior a functionat, concomitent si ca centru de exterminare in special al evreilor. Spre sfarsitul razboiului, de la inceputul anului 1944, Birkenau a devenit si locul unde prizonierii erau concentrati pentru a fi trimisi la munca in industria germana. La Birkenau au murit aprox. 90% dintre victimele lagarului de concentrare de la Auschwitz. Noua din zece victime au fost evrei! Cele doua lagare, unite sub titulatura de lagarul Auschwitz-Birkenau din Polonia este cel mai mare lagar nazist din cele doua razboaie mondiale. Astazi formeaza Muzeul „Lagarul de concentrare Auschwitz”, pe care, cu o tristete crescanda l-am vizitat si eu in acea zi frumoasa de august.

Auschwitz III (situat in localitatea Monowitz) a fost locul folosit ca lagar de munca pentru armata nazista. In vara anului 1944, cand dezvoltarea lagarului a atins apogeul, complexul Auschwitz se intindea pe o suprafata de 40 kmp.

Pe aleea principala, imediat ce se trece de o bariera, deasupra portii la intrarea in complexul muzeului, scrijelit in fier forjat, sta scris si astazi deviza nazistilor: „Munca elibereaza”. Sub acest slogan de-a dreptul idiot in opinia mea, o alta dovada crunta a cinismului conducatorilor nazisti, s-au executat cele mai abominabile crime din istoria umanitatii, care depasesc orice limita a imaginabilului si a gandirii normale, sanatoase. Prin micul reportofon cu casca dat la intrare, am reusit sa inteleg cate ceva din cele vazute pe parcursul vizitei mele la „Fabrica Mortii”.Ausch.1ausch.2ausch.furnaleausch.turisti

Odata ce erau adusi cu trenul in incinta lagarului, transportati in conditii absolut inumane, mai rau decat ca pe niste vite, oamenii erau „sortati”. Trupele SS germane efectuau trierea intr-un mod ce nu poate fi explicat in cuvinte omenesti, ci, poate doar dand un singur diagnostic: DEMENTA!! NEBUNIE!!! Batranii si copiii erau separati de cei care erau apti de munca. Dupa un consult medical, trierea continua. Sarmanii, nici nu stiau ce-i asteapta; majoritatea mergeau pe ultimul lor drum…un drum cu sens unic, drumul spre eternitate. Nemtii ii introduceau pe bietii oameni in interiorul unei cladiri, unde le spuneau ca, vezi doamne vor face dus dar de fapt acolo ii astepta cea mai crunta moarte: gazarea. Prin tavanul camerelor de gazare iesea gazul letal Ciclone B, folosit ca gaz de lupta. Doamne, am ajuns in acea cladire unde se executa gazarea. Am vazut ca marturie si cateva pastile care, prin ardere, incep sa emane gazul letal. Efectul gazului se facea simtit dupa aprox. 20 de minute si moartea venea in chinuri groaznice. In acel loc mi-au dat lacrimile de emotia tristetii. Si acum cand scriu, ma simt pierduta undeva la granita dintre viata si moarte, dintre ratiune si nebunie, la granita dintre a fi om si doar a parea om, ca infatisare. Dar care, prin faptele savarsite, nazistii au aratat lumii intregi ca au fost de-a dreptul dementi, un „ceva” nedeslusit, pentru care inca nu s-a inventat cuvantul cel mai potrivit pentru a-i numi oameni pe aceia care au curmat in acest mod abominabil atatea vieti omenesti. Ce vina au avut sarmanii copii si femei, pe care doctorii SS in renumitul bloc 10 i-au folosit ca si cobai pentru tot felul de experimente care pe departe frizeaza dementa (sper ca ati auzit si citit despre experimentele nebunului doctor SS-ist Josef Mengele! Si acesta este doar unul dintre ei). Ce vina au avut barbatii civili, care nu au fost prizonieri de razboi, ci pur si simplu, au fost niste oameni obisnuiti si atat! Dupa ce-i omorau, nazistii le luau toate bunurile, inclusiv dintii de aur iar parul era „reciclat” si folosit in industria germana. Cata nebunie! Singura „vina” a bietilor oameni a fost ca s-au nascut evrei si tigani si, in opinia nebuneasca a nazistilor, „stricau” rasa umana. Dar oare ei, ce fel de rasa s-au dovedit a fi prin actiunile lor total inumane?!…Sunt recunoscatoare Istoriei care, pana la urma face dreptate. Dar ce pacat! Cu ce tribut!!!…auschwitz4ausch.8ausch.catrecameradegazareausch.pastileledecyclone8ausch.cameradegazareausch.flori

Persoanele apte de munca erau triate separat si tinute in niste conditii mai rau decat animalele. Am vazut acele locuri; erau niste baraci, ca niste staule pe care erau aruncate cateva paie pe post de patBrrr! mi s-a zbarlit pielea pe mine. Nemasurata durere ce s-a trait intre peretii acelor baraci amarate din lemn, unde s-au inghesuit mii de suflete nevinovate, infometate, disperate, speriate si bolnave la limita supravietuirii, nu cred ca poate avea vreun corespondent in interpretarea actuala a evenimentelor ce s-au petrecut atunci in acele locuri cumplite. Este ceva ce, cred eu, nu se poate intelege, oricat de mult te-ai chinui sa gasesti o explicatie cat de cat logica. Cei care inca nu erau triati din punct de vedere medical si inca nu li se stia bine „destinatia”, pana sa fie „selectati” pentru a „se elibera prin munca”, aveau, deh! ceva conditii de 3*!!!…traind in blocurile de caramida, pe niste saltele ca vai de ele, in niste conditii de „lux”  fata de cei din staule…ausch.pozecustaululausch.stauleausch.salteleausch.locdedormitausch.wc

Acelor oameni li se lua tot ce aveau in micile lor bagaje, absolut totul, o data cu menirea lor de a ramane oameni. In scurt timp isi pierdeau identitatea, se dezumanizau. Astazi, in vitrine stau ca marturie acele cateva obiecte personale; am vazut un morman de par adunat cine stie de la cate mii de persoane, in special femei; m-au impresionat enorm alte obiecte precum aparate de ras si acel pamatuf folosit pentru barba; am vazut rupturi de jucarii, bastoane, carje sau proteze pentru picioare, ochelari, imbracaminte, incaltaminte, geamantane ponosite si altele. Toate aceste lucruri au apartinut candva acelor victime atat de numeroase. Nu se poate ca la vederea lor, cand te desparte doar un geam de acele marturii crunte ale realitatii acelor ani de groaza, sa nu te apuce un tremur, un sentiment imens de mila pentru acei nefericiti. Dar si un dezgust imens si o indignare fara margini pentru acele fapte abominabile ale nazistilor. Nu se poate sa nu inchizi ochii pentru cateva clipe si sa te simti purtat in acele timpuri, sa nu te simti solidar cu acei oameni, sa fi alaturi de aceia care au murit atat de bestial si, de neinteles…dupa puterea mea de intelegere ca o fiinta umana rationala si cu sentimente omenesti pozitive, gen intelepciune, bunatate, compasiune si iubire fata de aproapele tau. In acel loc, la Auschwitz, acele sentimente au fost parasite la hotarul dintre ratiune si dementa dusa dincolo de orice imaginatie a omenescului.ausch.baloticuparausch.parausch.obiecteausch.obiecte1ausch.obiecte3ausch.obiecte4 ausch.obiecte5ausch.obiecte2

Paradoxal, citisem anumite carti despre lagarul de concentrare de la Auschwitz, vazusem filme a caror actiune se desfasura in acest loc. Deci ar fi trebuit sa fiu cat de cat pregatita pentru ce urma sa vad. Dar realitatea locului nu suporta niciun fel de comparatie cu filmele sau redarea actiunii unor carti citite. Ei bine, realitatea zilelor noastre, cand ca turista am ales sa vizitez acel loc, nu sufera niciun fel de comparatie cu realitatea acelor zile si ani cand acolo, in acele cladiri si baraci de lemn, in acel loc terifiant, Moartea a venit in cel mai neinteles, hidos si stupid mod pentru atatia oameni, doar pentru ca au fost evrei si tigani, in cea mai mare parte din poporul polonez si pentru ca niste nebuni nemti au dorit „asanarea” rasei umane, pe motiv ca acei nefericiti le sunt inferiori. Realitatea pe care am vazut-o cand am vizitat Muzeul-lagar de la Auschwitz mi-a marcat profund experienta mea de turista si existenta mea ca om. Nu se poate sa nu te marcheze pe viata un astfel de loc…

Prin casca micului casetofon am ascultat povestea mai departe. Persoanele care se dovedeau apte de munca erau trimise in lagarul Auschwitz III, situat in localitatea Monovitz. Ca si in celelalte lagare, oamenii erau inregistrati si li se tatuau cate un nr. pe brat, erau tunsi si batjocoriti, pana ce usor, usor, se depersonalizau, li se dadea uniforma de detinut in lagar, dupa care erau munciti pana peste orice limita a omeniei. Deportatii munceau in conditii inimaginabile pentru concernul fabricii IG Farber si infometati pana cand cedau. Si apoi erau si ei trimisi pe ultimul lor drum spre Fabrica Mortii…la camera de gazare sau erau impuscati si apoi aruncati la groapa comuna sau arsi la crematoriu. Doamne, in drumul prin blocurile numerotate, din caramida rosie, am ajuns si acolo. Si am vazut cuptoarele. Nu pot descrie ce am simtit si in acel loc. Am stat doar si am privitApoi pentru ca grupul de turisti era foarte numeros si ma impingea de la spate sa merg mai departe, am reusit sa trag repede cateva cadre. Le privesc si acum, in timp ce scriu si simt o infinita revolta amestecata cu o neputinta dureroasa. Si nu pot, chiar nu pot sa nu ii multumesc bunului Dumnezeu si sa ii fiu recunoscatoare pentru ca nu am trait in Polonia acelor timpuri, ca nu am fost evreica sau tiganca sau mai stiu eu ce si ca nu am fost „aleasa” cu familia mea, cu prietenii mei, sa ne gasim acolo un astfel de sfarsit. Doamne, ce sfarsit! Nu pot scrie decat ca atrocitatile, crimele care s-au petrecut la Auschwitz vor ramane ca cea mai rusinoasa si hidoasa pagina din istoria omenirii. Eu asa cred! De-a lungul culoarelor reci si intunecoase, unde am simtit clar cum persista mirosul resemnarii si al mortii, am intalnit pereti incarcati cu pozele sarmanelor victime ale holocaustului. Si nu am mai rezistat; ca o pala de vant straveziu, o lacrima mi s-a strecurat usor pe fata, pe care pana atunci cu greu reusisem sa o pastrez in taina…Dar pana la urma ea, lacrima durerii dar si a revoltei interioare m-a invins si s-a prelins in jos pe obrazul meu fierbinte…Fiul meu m-a rugat sa ma linistesc pentru ca oricum, totul trecuse demult. Da, avea dreptate, dar cum trecuse, in ce fel. Cat de stupid si nedrept! Aranjamentele florale depuse in multe locuri din muzeu mi-au improspatat cat de cat sufletul deja intristat peste masura. Respect infinit pentru administratia muzeului! ausch.pozacrematoriuausch.cameradegazare.dusuriausch.crematoriuausch.cramatoriu1ausch.pozecuprizonieriausch.locdecomemorare

La inceputul anului 1945, vazand ca au pierdut razboiul, conducatorii nazisti ai lagarelor au incercat sa stearga urmele acestor masacre si crime in masa. Astfel multe baraci au fost incendiate iar cele construite din caramida au fost bombardate. De asemenea, foarte multe documente au fost arse. Pentru ca armata sovietica a inaintat mai repede decat se asteptau nazistii, o mare parte a cladirilor lagarului de la Auschwitz a ramas nedistrusa de nemti. Astfel 39 de incinte au rezistat tendintelor distrugerii de catre SS-isti iar astazi ele constituie cea mai reala marturie a tragismului acelor locuri si timpuri. Cred ca prizonierii ramasi si care au fost salvati la venirea trupelor sovietice, au simtit ca se nasc din nou. Dumnezeu le-a dat o noua sansa la viata, ramanand martorii vii ai crimelor si atrocitatilor savarsite de nazisti in acel lagar. In 1947, parlamentul polonez a hotarat sa transforme lagarul de concentrare Auschwitz-Birkenau in muzeu. Programul de vizitare este descris in poza pe care o voi alatura mai jos. Poate cineva dintre voi, dragii mei cititori-calatori, veti dori sa vizitati „Fabrica Mortii”…ausch.progr.vizitare

Plimbandu-ma pe aleile lagarului, „decorat” de-o parte si de cealalta cu cladiri din caramida rosie, numite sugestiv blocuri numerotate si denumite fiecare dupa „functia” pe care a detinut-o, am tresarit privind iarba care crescuse atat de verde si de vie printre ele. Adevarate peluze foarte bine ingrijite inviorau acel loc trist. Usor, usor, amorteala din sufletul meu a inceput sa-mi treaca si am realizat ca ma aflam in prezent, intr-o zi senina de august a unui an din secolul 21. Viata mergea inainte…Am privit panourile uriase cu poze reale, din fata fiecarui bloc, unde erau scrise explicatii, de fapt acolo stau scrise file autentice din istoria lagarului. Am vazut ziduri ornate cu flori si am dedus ca acolo a fost un loc de executie a victimelor prin impuscare. Am vazut cazarmile comandantilor SS, intr-un contrast izbitor cu baracile si locurile de suferinta ale detinutilor. Am privit lung gardul inalt din sarma ghimpata si alte puncte de observatie ale lagarului. In interior sunt multe locuri decorate cu flori si mici monumente de comemorare a victimelor. Cu toate acestea, umbra terorii si a mortii persista si astazi pe alei si in cladiri, pe culoarele reci si cenusii. Prezenta crematoriului si a furnalelor, a baracilor de triere si a camerelor de gazare, a zidului impenetrabil cu sarma electrificata nu ne dau voie sa uitam ce s-a petrecut la Auschwitz si ne obliga la o permanenta reculegere in memoria victimelor holocaustului. In acele locuri se tin des momente de reculegere…Chiar sunt placute pe care scrie sa pastram linistea. Nu este vorba doar de un imens respect, ci acolo inca poti auzi si astazi groaza surda si linistea de dinaintea sfarsitului…ausch.placutaAuschwitz2ausch.3ausch.ziddeimpuscareausch.Aauschwitz7

In anul 1979, UNESCO a declarat lagarele de la Auschwitz ca parte a mostenirii culturale universale a omenirii, pentru ca asemenea crime sa ramana vii in amintirea generatiilor viitoare iar victimele atrocitatilor si a terorii naziste sa nu se uite niciodata. In luna ianuarie a acestui an s-au comemorat 70 de ani de la eliberarea Lagarului de concentrare de la Auschwitz de catre trupele sovietice.

In momentul cand am plecat din lagarul mortii, am simtit o eliberare imensa; mi s-a descatusat inima si mi-am dat seama cat sunt de libera si fericita ca traiesc in timpul meu, departe de acele vremuri de teroare si groaza. Nu mi-a mai parut rau deloc ca am vizitat Auschwitz. A fost, intr-adevar foarte traumatizant dar si extrem de interesant in acelasi timp. Sunt convinsa ca vizitarea lagarului are cam acelasi efect pentru oricine iubeste si respecta omul si viata si doreste o intalnire adevarata cu Istoria. Dar merita sa traiti o astfel de experienta, chiar daca va va lasa un gust amar si tristete in suflet pentru toata viata in momentul cand va veti gandi acolo. Auschwitz este o fila extrem de importanta din istoria umanitatii, un loc care a existat si a lasat urme adanci si amintiri de neuitat in mentalul colectiv al omenirii. Tocmai din aceste motive, eu cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa il viziteze si apoi sa mediteze. Ar avea multe de gandit…Va garantez! Si daca inca nu ati citit cartea „Fabrica Mortii” de Ota Kraus si Erik Kulka, va dau un scurt sfat: cititi-o! 

Acum, la final va scriu sincer: nu mai am de gand sa revin la Auschwitz dar va recomand o data in viata sa ajungeti acolo. Trebuie! Merita! Veti avea numai de castigat! Ce anume? Ei bine, mergeti si apoi sa-mi scrieti. Eu sunt aici, va astept parerile.

Va multumesc mult pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Anunțuri