Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


4 comentarii

O EXCURSIE DE POVESTE ROMANEASCA – La „Equestria”, Conacul Bellu, Crama Urlateanu, Conacul Hagianoff si degustare de vinuri (2)


(continuare de aici)

CRAMA si CONACUL URLATEANU au fost urmatoarea oprire pe taramul de poveste romaneasca atat de frumoasa si diversa pe care ne-a spus-o in acea zi Romania mea turistica. Domeniul Urlateanu este situat in judetul Prahova,  in varful Dealului Mare din imediata apropiere a orasului Urlati, la aprox. 80km de Bucuresti.

Domeniul Urlateanu m-a intampinat inca de pe aleea principala, cu un butoi urias, un simpatic “advertising”, amintindu-mi de locul in care ma aflam – de parca uitasem! 😉 Am luat-o pe o alee cu dale mari din beton care taie de o parte si de alta un gazon perfect, gradina domeniului. Aici se odihneau cateva masute cu bancute din lemn, un splendid loc de popas sau de contemplare a peisajului minunat din imprejurimi. Cand am ajuns in fata conacului, mi s-a deschis un nou orizont arhitectural, ceva mai altfel decat vazusem de curand la Conacul Bellu.Conacul Urlateanu s-a prezentat in aceeasi tenta de alb curat in tandem cu un crem placut la vedere si o terasa foarte generoasa, decorata cu alte mese si scaune ce isi asteptau oaspetii. Conacul Urlateanu a fost ridicat in anul 1922 de catre boierul Urlateanu si este o casa boiereasca ce impresioneaza turistii prin arhitectura sa proprie si prin frumusetea locului unde a fost asezat. Intregul domeniu este strans la piept de o vasta cultura de vita de vie. Si cand am vazut din autocar dealurile bogate am avut senzatia ca ma aflu intr-o oaza cu struguri…sau altfel spus, ca am ajuns in raiul vinului iar zeul Bachus ma imbratiseaza marinimos printre abundenta boabelor de struguri. Ei, la un moment dat, chiar a facut-o!… 😉 In anul 1999, Conacul si Crama Urlateanu au fost preluate de compania “Cramele Halewood” care au restaurat intregul domeniu, cu gandul si dorinta de a exploata la maxim farmecul locului atat de roditor al strugurilor pe care i-a transformat in licorile bachice atat de iubite de lumea intreaga. Este prima companie din tara, care a dat posibilitatea turistilor de a vizita o crama functionala, de a vedea si intelege modul de prelucrare a strugurilor si de a degusta vinurile alese rezultate. Si, in acelasi timp, oaspetii regasesc si traiesc aici acea atmosfera placuta si autentica a unei vechi case boieresti care incanta ochiul si incalzeste inima.Interiorul conacului Urlateanu nu este la fel de fastuos si impresionant ca cel de la Conacul Bellu. Aici am constatat ca incaperea principala seamana mai mult cu o sala de asteptare sau de adunare pentru a intra in crama…sau poate, stiu eu, mai degraba la iesirea din crama, pentru a te “drege” dupa degustare. 🙂 Dar, oricum ar fi, a meritat sa imi bag un ochi si aici. Am aflat de la ghidul conacului ca specialitatea acestei crame este vinul rosu (Feteasca Neagra, Pinot Noir si Merlot fiind cele mai renumite) dar se prezinta si vinuri roze si albe sec, demisec, demidulce, dulce…cum imi place mie! 😉La Crama Urlateanu ni s-a facut un “instructaj” despre modul de fabricatie al vinului si apoi cu totii am trait bucuria unei degustari strasnice din licorile fermecate ale lui nea Bachus. Putin cate putin ne-a cam incins spiritele si ne-am binedispus cu totii…va dati seama, nu?!… 😉 La final a venit randul comertului si turistii au avut posibilitatea sa cumpere vinul preferat de la magazinul de desfacere din incinta cramei, la preturi de producator. Eu n-am cumparat nimic pentru a evita grija sticlelor in autocar, caratul lor cu metroul si apoi pe jos pana acasa. Prea greu si complicat pentru mine. Si, sincer acum, eu prefer Recasul rosu demidulce. 😉 Prietena mea a cumparat si una dintre sticle a devenit pret de cateva momente “recuzita” pentru cateva poze…ca nu se putea altfel! Apoi, ca sa ne “limpezim” putin, asezate pe o bancuta din gradina ne-am bucurat de cateva momente de relaxare binecuvantata a unei zile reusite de week-end.Am aflat ca la Urlateanu exista un restaurant si un bufet, unde calatorii se pot infrupta nu doar cu vinuri alese pe spranceana, ci pot si manca preparate din bucataria noastra traditionala. Pentru vizite, servirea mesei si degustari se pot face rezervari in prealabil. Vizitele si degustarile de vin costa 25 lei/pers.

Vizitele la cele doua conace prahovene, cu degustarea de vinuri m-au dus intr-o lume necunoscuta de mine pana atunci, intr-o lume plina de traditii si istorie a altor locuri minunate din Romania mea turistica, in care povestea vinului se impleteste cu aromele delicioase ale bucatelor si cu povestea peisajului mirific, ce bucura deopotriva sufletul si cugetul si desfata toate simturile celor ce vin si poposesc acolo pentru o zi sau doar cateva ore.

De la Conacul Urlateanu am pornit spre ultima destinatie din acea excursie. Dar pe traseu, ghidusa noastra Alexandra Lazarescu ❤ s-a hotarat sa ne daruiasca un bonus – asa mai procedeaza ea…destul de des!  Si astfel ne-am indreptat pasii spre un loc sfant si atat de vechi. Eram totusi atat de aproape, ca a meritat scurtul popas facut acolo.

MANASTIREA JERCALAI din Urlati gazdueste schitul Sfanta Maria-Cricov. Manastirea cuprinde vechea bisericuta din lemn in forma de corabie, cu turla sa zvelta spre cer si constructia noua, cladita din zid, cu cladirile aferente (administratie, chilii). Bisericuta de lemn a fost ridicata in anul 1731 si a servit timp de doua secole ca lacas de rugaciune pentru credinciosii din satul Luieriu—Reghin din judetul Mures. Pentru ca satenii din Luieriu si-au ridicat o biserica noua, de zid, ei au daruit bisericuta din lemn familiei regale, pentru Castelul Bran, in vecinatatea caruia a fost stramutata in anul 1932. Acolo, dupa ce castelul a fost transformat in muzeu, bisericuta a fost lasata uitarii, ramanand nefolosita si neingrijita. Ulterior biserica a fost descoperita intr-un grad avansat de deteriorare de catre Patriarhul Iustinian. Cu gandul de a salva de la pieire o astfel de valoare a spiritualitatii romanesti si de a o face folositoare acolo unde este nevoie, in anul 1956, ajutat de Patriarhul Teoctist, bisericuta a fost demontata, mutata si remontata la Schitul Cricov din jud.Prahova, asezand sfantul lacas la locul potrivit scopului si menirii sale. Dupa amenajarea interiorului bisericii, pe data de 8 noiembrie, sfantul lacas a fost sfintit de Episcopul Teoctist, delegat al Patriarhului Iustinian, pastrandu-i-se hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.Asezata in mijlocul naturii inverzite puternic la acea data, sub imperiul unei linisti absolute, am avut impresia ca ma aflu intr-un coltisor de rai romanesc stravechi. Mi-a placut stilul arhitectural al micutei biserici, cu turla prelunga, rotunjita, din lemn, ce se subtiaza pe masura ce se inalta spre cer; mi-a placut pridvorul ingust de la intrare, tot din lemn, care o imbratiseaza. Am urcat cateva trepte si am pasit in interior si am simtit ca ma cufund intr-o poveste strabuna, undeva departe de lumea mea galagioasa si nebuna…Aici m-a furat frumusetea picturilor interioare, de mare valoare artistica, compuse din doua straturi: primul realizat pe la mijlocul sec. 18, cu picturi din tempera care s-au pastrat pe catapeteasma si pe bolta si al doilea strat de pe peretii laterali, pictati in ulei un secol mai tarziu. In maxima tacere, am privit peretii cu chipuri de sfinti si tavanul curbat in care se pot distinge mai greu picturile care totusi au supravietuit peste timp. Mi-a placut altarul si usa de la altar, decorate cu icoanele asezate in rame de lemn sculptate atat de frumos. Aceasta modesta asezare monahala a ramas in atentia si dragostea Parintelui Patriarh Teoctist, adevaratul ei ctitor, care a continuat sa o infrumuseteze si sa o inzestreze cu noi cladiri anexe, necesare vietii monahale. Astazi aceasta activitate de inflorire este continuata de Prefericitul Patriarh Daniel si sper ca si in viitor sa aiba cat mai mare grija de acest monument de credinta si cultura romaneasca.Alaturi de batrana bisericuta de lemn am descoperit noua cladire a lacasului sfant, ridicata din zid, inca nefinisata pe peretii exteriori. Bineinteles ca am vizitat-o si aici am intalnit lumea sfanta reinoita, cu aerul sau proaspat, o biserica luminoasa, atat de frumoasa prin picturile vii si stralucitoare care imbraca fiecare coltisor al noului lacas sfant. Totul, absolut totul mi-a placut la acea biserica: icoanele, picturile de pe toti peretii, de pe cupole, stalpii din marmura pictata, ce mai, toata biserica pulseaza de arta si creatie divina. Se cunoaste ca totul este nou, inca neatins de pala nemiloasa a Timpului ce nu iarta nimic. Chiar mi-a placut tare mult biserica noua…ca de altfel, toate aceste locuri pe care OMUL le sfinteste cu munca si credinta lui, cu darurile si iubirea lui, puse in slujba lui Dumnezeu si ale semenilor sai. Cel mai important lucru este, insa, sa aiba grija pe mai departe, peste timp, de toate aceste minunatii sfinte. Am plecat de la Manastirea Jercalai cu mare bucurie in suflet spre ultima noastra destinatie din acea zi.

CONACUL HAGIANOFF a fost ultima noastra oprire din acea excursie super reusita. Am oprit in parcarea de la intrarea pe vastul domeniu si in fata mi-a aparut infatisarea eleganta si maiestoasa a conacului, asezat in mijlocul unui parc foarte ingrijit, invesmantat bogat in haina verdelui crud al primaverii. Mi-a placut la prima vedere…

Aproape de Urziceni, undeva, in intinsa Campie a Baraganului, mai exact, pe domeniul Manasia s-a ridicat parca din nepasare si uitare un conac, o constructie splendida, cu un parfum autentic si o arhitectura veche. Domeniul si conacul Manasia sunt o dovada vie ca si aici, in apropierea orasului Urziceni s-au scris cateva file de istorie. In anul 1839, Alexandru Voda Ipsilante, domnitor in Muntenia si Moldova, a vandut vasta mosie Principelui sarb Efrem Obrenovici, care a transformat-o in resedinta sa. In anul 1899, Ion Hagianoff, fost ministru de externe al Bulgariei a ridicat o noua cladire pe locul vechiului conac, de la care s-a pastrat doar pivnita. Construit dupa planurile unui arhitect elvetian, in stil eclectic, cu elemente de Art Nouveau, el a reusit sa aduca un farmec nou, improspatat si inconfundabil acestui ansamblu, care se pastreaza si astazi. Poate ca farmecul primordial al acestui conac il constituie locul unde a fost amplasat, intr-un minunat parc ce se intinde pe o vasta suprafata, impodobit cu tot felul de plante si specii rare de arbori, unii inscrisi pe lista patrimoniului natural national. Domeniul Manasia apare in lista monumentelor istorice de clasa A cu denumirea de Ansamblul Hagianoff, care astazi include pe langa cladirea conacului, si crama cu parcul. Intregul domeniu a fost cumparat de Ariadna Avram, o femeie de afaceri care si este presedintele Fundatiei Lowendal. Conacul a fost restaurat si poate fi vizitat, devenind un interesant obiectiv turistic din zona.Ne-am inceput plimbarea prin vastul domeniu Manasia vizitand mai intai crama. In opinia mea a reprezentat cel mai fierbinte si interesant loc din intregul ansamblu Hagianoff. Crama Domeniului Manasia poate face cinste cu brio unui astfel de loc, pot spune ca m-a impresionat.  Crama a fost zidita cu caramida produsa in fabrica proprie – Koska&Hagianoff – si se intinde pe o suprafata de peste 1000 mp. In interior sunt depozitate un numar impresionant de butoaie cu vin care inmagazineaza cel putin 1000 tone din licoarea bachica. Crama de la Manasia este singura din Romania cu o asemenea suprafata de depozitare la subsol. Incaperi largi, pline de stive cu sticle de vin sau carari inguste, ca niste tuneluri, burdusite cu butoaie…un labirint tainic, unde se tes si se pastreaza povesti si legende cu gust dulce-amarui si parfumat al  boabelor de struguri.

Dar nu doar acest aspect m-a impresionat pe mine la crama Manasia, ci si o adevarata expozitie de tablouri ce reprezinta portrete ale unor inaintasi vrednici si diverse portrete de familie. De asemenea, sunt amenajate atat de simplu si frumos locuri cu diverse obiecte vechi, taranesti, care te duc cu gandul si visarea undeva, departe in acele vremuri apuse.A venit randul sa patrundem si in lumea conacului. Am vizitat camere largi, luminoase, care ofera o panorama deosebita asupra parcului. Ce mi-a placut aici cat de cat au fost decoratiunile care, desi renovate, au pastrat toate detaliile stilistice originale, specifice epocii antebelice, precum stucaturi, tavane pictate, vitralii, scara din fier forjat, cateva obiecte de mobilier de epoca si tablourile de pe pereti. Salonul turcesc a fost din punctul meu de vedere, cea mai incantatoare pata de culoare din intregul conac. In rest? Cateva camere mobilate modern…pregatite ca sali de adunare sau de curs si o sala de biblioteca. Ce nu mi-a placut deloc: in unele camere am gasit un amestec total nepotrivit de mobilier modern cu cel de epoca. Zau asa, parca s-au rupt si s-au amestecat filele istoriei, sarmana de ea. Iar mansarda avea infatisarea unui depozit unde s-au aruncat la nimereala tot felul de lucruri care nu si-au gasit locul in casa sau nu mai sunt de folos. Camerele acestui conac nu mi s-au parut a fi un loc prea ospitalier si prietenos cu turistii. Mie mi-a dat senzatia stranie, la un moment dat, ca vizitez fie camerele de zi dintr-un azil fie o casa boieresca frumoasa, ce-i drept dar inca neterminata…parca indecisa incotro s-o ia. Dar, in fine, e doar parerea mea. Conacul, parcul si crama de sub conac pot fi inchiriate pentru organizarea de diferite evenimente, precum receptii, seminarii sau petreceri private, intr-un cadru natural deosebit, cu eleganta de alta data tinand pasul cu prezentul.Am iesit in parc si tare mult mi-a placut sa stau acolo, cu prietena mea sa facem cateva poze. Acolo este, intr-adevar, o scena potrivita in splendorile naturii, in care iti poti crea si trai propriile povesti sau clipe care nasc amintiri minunate, de neuitat.Puse una peste alta, toate locurile vizitate in aceasta super excursie au fost tare placute, foarte interesante si unele distractive foc. Dar totusi trebuie sa scriu ca cel mai mult am trait bucuria de a calatori la „Equestria”, la Conacul Bellu si distractia cool la degustarea de vinuri de la Crama Urlateanu. Am ajuns seara acasa imbogatita sufleteste dar si cu noi cunostinte despre conacele vizitate. Eram abia in luna mai si anul promitea multe ieseli…pe care am de gand sa vi le povestesc mai departe. Dar pana atunci…

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos cand veti pleca intr-o excursie de poveste romaneasca, fie la conacele Bellu, Urlateanu, Hagianoff, cu degustare de vinuri sau la Clubul “Equestria”, unde va veti bucura sufletul privind sau implinindu-va un vis, calarind pe un armasar splendid. ❤

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

 

 

 

 

 

 

Reclame