PE DRUMURI EUROPENE MAI PUTIN CUNOSCUTE, CARE MERITA VIZITATE
Mi-am dorit mai demult sa vizitez Balcanii, o parte mai putin batatorita de turisti si, din pacate mai putin mediatizata. Mi s-a parut o zona destul de interesanta de pe batranul continent. De aceea, am luat o hotarare excelenta de a petrece o vacanta prin tarile balcanice intr-un mini-circuit mixat cu un sejur de o saptamana in frumoasa statiune Ulcinj din Muntenegru. Curiozitatea mea m-a recompensat din abundenta, pentru ca am reusit sa cunosc, sa vad si sa simt aceasta parte a Europei, destul de incercata de “relele” istoriei contemporane dar renascuta si chiar reinventata, care m-a surprins chiar intr-un mod placut.
Asadar, la ora 6.30 dimineata, impreuna cu baiatul meu de data aceasta, am plecat din Bucuresti, bineinteles tot cu autocarul, pe ruta Pitesti- Craiova- Drobeta Tr. Severin- Portile de Fier. Am traversat podul peste Dunare si am intrat in Serbia. Aici am stat, bineinteles, la vama, dar nu prea mult fata de celelalte vami care au urmat, unde am pierdut mereu timp pretios…
Ne-am deplasat prin Defileul Dunarii, pe care eu abia atunci am reusit sa-l vad dar de pe malul sarbesc. Lacul de acumulare, Cazanele Mari si Mici mi-au incantat privirea si mi-au umplut inima de o mare bucurie. Un peisaj care m-a fascinat! Am facut multe poze din mersul autocarului iar la un moment dat ne-am oprit pentru a imortaliza “live” frumusetile naturii. Undeva jos, la poalele culmii inverzite, parca iesind din apa, la un cot am reusit sa disting Biserica Mraconia, in locul unde Dunarea se ingusteaza intre munti si formeaza un defileu care practic mi-a taiat respiratia. Locul este mirific. Imediat mi-a aparut cioplit in stanca alba chipul lui Decebal, care, vazut de pe malul sarbesc al Dunarii, mi-a lasat o amintire tare placuta. Ghida ne-a spus ca Decebal facuse de curand operatie estetica, fiindu-i reconditionate nasul si ceva din barbie, acestea suferind de-a lungul timpului. Deci pot spune ca am avut noroc vazand chipul “reintregit” al lui Decebal., o priveliste impresionanta ce iese clar in evidenta, printre bogatia de vegetatie ce domina acele locuri.
Am luat apoi calea pe ruta Tekija-Mosna-Dobra-Golubac-Pozarevac, cu destinatia Belgrad. Ajunsi in capitala sarba, am avut de vizitat impresionanta Catedrala Sf. Sava, considerata cea mai mare biserica ortodoxa din lume. Situata in centrul Belgradului, prin marimea constructiei sale, catedrala domina capitala Serbiei si poate fi vazuta din orice parte a orasului. Mi-a amintit de impunatoarea Catedrala Sacre Coeur din Bruxelles…La vizita noastra, biserica era inca in mari refaceri si am reusit sa vedem doar exteriorul placat in intregime in marmura alba. La interior se lucra de zor, cativa pereti erau finisati tot in marmura alba si cateva picturi. In rest, mare santier. Oricum, intrata acolo, am privit cupolele foarte inalte si mi-am imaginat cum va arata aceasta biserica la finalul lucrarilor. Sunt convinsa ca acum cand scriu catedrala este grandioasa. Imi doresc sa revin in Belgrad pentru a o vizita asa cum se prezinta astazi, un adevarat monument de arta si credinta.
Belgrad este situat la confluenta raului Sava si Dunare. In putinul timp petrecut acolo, mi s-a parut un oras destul de primitor si de mare, fiind al 3 lea oras ca marime de pe Dunare, dupa Viena si Budapesta. Dar, dupa parerea mea, doar din ce am vazut din mersul autocarului, nu sufera comparatie cu cele 2 capitale europene mentionate si inca nu-l cunosc pentru a scrie mai multe despre el. Seara ne-am cazat in oraselul sarb Cacak, la un hotel bun, de 4*.
Dimineata, dupa un mic dejun indestulator, am pornit mai departe la drum. Aveam multe de vazut si un itinerariu extrem de interesant, plin de frumusete si inedit. Am pornit pe ruta Cacak-Prijepolje si am trecut frontiera din Serbia in Muntenegru, pe la Pljevlja-Mijakovici. Drumul de munte m-a cucerit imediat fiind spectaculos, cu peisaje mirifice, foarte asemanatoare cu cele elvetiene, de exemplu. Primele urme ale toamnei timpurii m-au salutat cu o vegetatie abundenta multicolora, facandu-mi calatoria un deliciu turistic deosebit.
Dupa un timp, ghida ne-a comunicat ca am intrat in Durmitor Park, un autentic taram de basm, care, intr-o oarecare masura mi-a amintit de Parcul Plitvice din Croatia…In Durmitor Park am fost incercuiti numai de munti verzi, patati din loc in loc de cromatica toamnei si de vai foarte adanci, unde raul Tara isi facea loc cu strasnicie printre stancile masive.
Parcul National Durmitor se afla in Alpii Dinarici si a fost creat in 1952 in scopul de a proteja complexitatea ecosistemelor si unele plante si animale aflate pe cale de disparitie. Parcul include masivul Durmitor, dupa care i s-a dat si numele, Canionul Tara si canioanele mai mici ale raurilor Draga si Susika si partea superioara a platoului Komarnica. Din anul 1980 toate aceste minunatii naturale au fost inscrise in Patrimoniul UNESCO.
Imediat am ajuns in Canionul Tara, si am trecut peste un pod impresionant, care leaga doua masive muntoase. Undeva jos, in haul vaii, printre mixul incantator de verde si ruginiul toamnei blande si calduroase, am vazut cum apele albastre-verzui ale Tarei serpuiesc prin acele vai extrem de adanci.
Canionul Tara se intinde pe o lungime de peste 80 km si are o adancime de 1300 m. Este al 2-lea ca marime din lume, dupa Grand Canion din Arizona, SUA. Un peisaj extrem de interesant si de incitant si multumesc Celui de Sus ca am avut norocul sa-l vedem si noi. Am facut, bineinteles un popas in canion, la un restaurant aflat chiar dupa ce am trecut acel pod impresionant si ne-am bucurat de fiecare clipa, privind in jurul nostru la spectacolul naturii muntenegrene.
Canionul ne-a insotit mare parte din drumul care strabate vaile adanci, privind pe fereastra autocarului muntii sai de piatra, cu forme unele chiar bizare. Soseaua serpuieste odata cu raul Tara iar tabloul natural este de-a dreptul fermecator. Mi-ar fi placut sa iau canionul la picior. La un moment dat, am oprit sa admiram si peisajul din josul soselei. Si aici am putut observa straturile de roca sedimentata si undeva jos de tot, raul Tara care se rostogoleste la vale atat de albastru, creand in calea sa mai multe lacuri. Cateva am reusit sa le vedem de la mica sau mai mare departare.
Am urmat apoi drumul spreTara-Belvedere-Dobrilovina-Bistrica-Moskovac si am facut un scurt popas in capitala Muntenegrului, la Podgorica. Orasul este situat pe raul Ribnica si s-a numit Titograd in perioada comunista, dupa conducatorul jugoslav Tito, dar din 1990 si-a redobandit numele vechi de Podgorica. Numele provine de la dealul Gorica, ce se afla in partea de nord a orasului. Din relatarile ghidei, orasul a avut o istorie destul de zbuciumata; a fost sute de ani sub ocupatie turceasca, apoi austriaca, au dau cu nasul asupririi pe acolo si italienii dar si nemtii. Asa ca Podgorica este binecuvantata de multe influente, atat culturale cat si arhitecturale. Pot chiar scrie ca este o mixtura de stiluri, dar nu exceleaza in ceva anume…parerea mea.
Dupa ce am trecut in revista drumul de coasta intr-un perpetuum serpuitor, jos, spre coasta Adriaticii am ramas placut incantata vazand cum se insira orasele si statiunile care impanzesc litoralul. Seara, mai pe racoare am ajuns in sfarsit la destinatia noastra principala din Muntenegru, si anume, la Ulcinj (il mai puteti vedea scris si Ulqin). In acest orasel-statiune, situat in trepte pe o colina, am petrecut 7 zile de vacanta activa, intrucat 5 zile am marsaluit de zor prin excursii in locuri de vis. O mare parte din ele mi-as dori sa le revad candva…
In Ulcinj am fost cazati la hotelul Mediteran de 3*, cu demipensiune, un hotel relativ bun dar in care, vrand nevrand am fost nevoiti sa facem sport in fiecare zi; hotelul este separat de cladirea restaurantului si la fiecare mic dejun si cina a trebuit sa coboram si sa urcam scari cu nemiluita…Deh, sa nu care cumva sa ne ingrasam!!! 🙂
Prima excursie a fost la Dubrovnik, in Croatia. M-am bucurat enorm ca voi vedea acel oras din Croatia, pe care nu-l vizitasem lin vacanta din Insula Krk…Atunci nu fusese in programul nostru turistic. Aici am vizitat orasul vechi, care ne-a intampinat imediat cu zidurile groase din piatra cenusie ale vechii cetati. Mi-a placut foarte mult Dubrovnik-ul, care este un oras emblematic al frumoasei si inegalabile Croatia.
La intoarcerea din Dubrovnik am dat un tur fiordului Kotor, pe coasta atat de dantelata a Adriaticii, singurul din Europa Centrala si de Sud, pe traseul Kotor-Dobrota-Risan-Bijela. A fost o excursie “condimentata” cu multe locuri mai mult decat superbe, un adevarat regal peisagistic. Am facut un scurt popas in orasul Kotor, cu parfumul sau venetian, declarat Patrimoniu UNESCO, am vazut zidurile de aparare ale fostei cetati, alei si strazi impodobite cu multi palmieri si flori de natura mediteraneeana, atat de incantatoare. De-a lungul tarmului imprejmuit de munti mai inalti sau mai pitici, care se oglindesc semeti in luciul apei albastre cu tenta de verde, am reusit sa vedem multe localitati. De fapt sunt mai mult sate pescaresti pe malul marii sau localitati care isi cladesc intrarea direct in munte. Super frumos! Am incercuit pe sosea o mare parte a fiordului, apoi am scurtat drumul luand bacul de la Perast pentru a trece pe cealalta parte, spre a ne apropia cat mai mult de Ulcinj. Seara se rostogolea vertiginos spre noi.
In alta zi am fost binecuvantati cu o excursie de milioane, la plaja cea mai frumoasa si intinsa a Muntenegrului, Velika Plaza, numita si Copacabana din Muntenegru. Aici am ajuns foarte repede. Am inteles ca distanta de la Ulcinj pana la Velika Plaza este de doar 7-8 km cu masina. Ei, da, asta da plaja intinsa, lata, cu nisip fin si cu o adevarata mare involburata. Ne-a placut la toti enorm. Plaja este impartita, avand fiecare cate o denumire; noi am ales atunci….Miami Beach! 🙂 Plaja este fie free, fara sezlonguri si umbrelute, fie cu aceste accesorii foarte utile pentru soarele care ardea inca de la primele ore ale fiecarei zile cat am stat noi in aceasta vacanta. Oamenii locului mi s-au parut a fi deschisi, zambitori si ospitalieri. Asa i-am vazut si in Ulcinj si alte locuri prin care am fost.
Alta excursie a sejurului nostru din Muntenegru a fost la Budva, adevarata perla a acestei tari. Am vizitat atat orasul medieval dar si Budva de astazi. In orasul vechi am vizitat Citadella, doua biserici foarte vechi, Sf. Ioan si Sf. Treime si ne-am plimbat pe stradutele inguste, pietruite, cu case inghesuite, cu magazine multe si cafenele cochete.
Budva este totodata, statiunea cosmopolita, moderna si rasfatata a tarmului adriatic muntenegrean. Este intesata de hoteluri si localuri cu arhitecturi moderne, cu plaja intinsa pe lungime destul de mare. Unde am fost noi n-am vazut plaja cu nisip fin ci doar cu pietricele mai mari su mai mici dar cu pietroaie mari in apa de te rup la picioare daca nu ai papuci speciali. Multa lume, forfota mare, magazine cu suveniruri pe toate drumurile ce duc la plaja…Si mancare din belsug la preturi pe masura. Am inteles ca Budva este cea mai scumpa locatie de pe litoralul din Muntenegru. Aici cam trebuie sa ai buzunarul “super long” pentru a face fata distractiilor de tot felul. Dar toate puse la un loc, fac din Budva o destinatie placuta de vacanta la Marea Adriatica.
Ultima excursie am facut-o intr-un paradis al apelor, al nuferilor si al vegetatiei ruginii de pe culmile muntoase. Plimbarea noastra cu vaporasul a fost o adevarata incantare launecand lin pe luciul imaculat al lacului Skadar. Lacul isi imparte darurile bogate intre Muntenegru si Albania. Aici linistea, pacea naturii si intregul peisaj de munte tomnatic, te indeamna la o visare nepamanteasca, pe care o doresti sa nu opreasca. Ne-am plimbat pe canalele mai inguste sau mai generoase ale lacului, printre palcuri dese de stuf si nuferi galbeni si albi. Am asistat si la zborul catorva pasari. La intoarcere, vaporasul a iesit mai “in larg”. Plimbarea pe apele tacute ale intinsului lac Skadar a fost o binecuvantata relaxare. Mi-ar placea ca odata, candva, sa ma intorc acolo…
In ultima plimbare de seara din Ulcinj am avut norocul de a fi binecuvantati de cel mai grozav si special apus pe care l-am vazut in viata mea, prin varietatea si minunatiile de culori care la un moment dat au pictat cerul inserarii. Chiar nu pot pastra doar pentru mine asemenea miracol de exceptie al Naturii. Si acum privind pozele am senzatia ca n-a fost adevarat…prea multa frumusete. Extraordinar, nu-i asa?!…
Ei, dar a sosit vremea de a parasi Ulcinj, deci si Muntenegru. Am luat calea spre o tara pe care imi dorisem sa o vizitez cu ani in urma, uite-asa, din marea mea curiozitate nativa. Este vorba de Albania, unde aveam de vizitat 2 orase: Durres si capitala, Tirana. Dar pana acolo, am reusit sa vedem o tara cu un peisaj muntos de-a dreptul salbatic si extrem de spectaculos, acaparat de serpentine…Of, Doamne! si aici.
Albania este constituita de fapt din 2/3 munti si dealuri inalte, dar am aflat ca este binecuvantata si de peste 450 km de coasta si de plaje generoase. Orasele Durres si Golem au cele mai mari plaje, care sunt in deplina dezvoltare. Am trecut pe langa lacul Ohrid, cel mai adanc lac din Peninsula Balcanica, aici fiind raiul pescuitului, renumit pentru apele sale limpezi si bogate in peste. Albania m-a surprins intr-un mod cat se poate de placut, atat vizual cat si prin relatarile ghidei noastre. In aceasta tara s-a nascut Maica Tereza cat si eroul din sec. 15, Skanderberg, de unde s-a preluat denumirea binecunoscutului lor coniac. Pe autostrazi am vazut foarte multe benzinarii cu locuri de spalat masina, numite “lavash”…ca si multe locuri de popas, foarte binevenite pentru soferi si calatori…uite-asa, ca si noi! 🙂 La un moment dat am poposit la o cafenea foarte chic, chiar pe marginea soselei. Am fost intampinati de oameni primitori si cu niste zambete largi pe fete, unde am baut una dintre cele mai tari si gustoase cafele espresso, la doar 0.50 euro. Moneda lor este leka, dar ne-au primit si “euroii” nostri.
Albania mi s-a parut o tara in plina dezvoltare, cu o istorie foarte bogata si diversa, incepand cu civilizatia romana, continuand cu cea greaca, bizantina, venetiana si apoi otomana; este un amalgam interesant si incitant al tuturor acestor civilizatii, care si-au pus amprenta distincta si fac din Albania de astazi o destinatie turistica aparte, interesanta si de luat in considerare, dupa umila mea parere. Oricum, va garantez ca merita vizitata.
In Durres, primul oras vizitat de noi si al doilea ca importanta si marime dupa Tirana, am vazut zidurile medievale care ne-au dus la Turnul venetian pana la Amfiteatrul roman din sec. 2 IHr. care contine o cripta de la inceputul crestinismului, cu mozaicuri foarte rare. Am trecut si pe langa primaria si teatrul orasului. Am reusit sa ajungem putin si in port, cel mai mare al Albaniei, pe o temperatura criminala ce arata la miezul zilei 34 gr. C. Si eram in septembrie!!!
Din pacate timpul nu a fost suficient pentru a da cu ochii si de plaja; trebuia sa coboram destul de mult din port. Dar am cumparat cateva vederi cu aceasta parte a orasului si am ramas placut impresionata de cat de frumos este acolo. Am auzit ca intr-adevar, tarmul si plajele din Durres constituie o zona tot mai atractiva pentru turisti, cu multe hoteluri, cluburi, magazine si faleze moderne. Am in plan o vacanta pe plajele albaneze. 🙂
Am ajuns si la Tirana, capitala Albaniei. Acest oras mi-a placut mai putin decat Durres. Aici salasluieste un adevarat amestec de nou si de vechi, cu cladiri moderne printre cele vechi si nu toate reconditionate, unele chiar rapciugoase…Mi-a amintit de unele zone mai „pe dupa blocuri” din Bucurestiul meu iubit…In Tirana am avut de vizitat moscheea Et hem Bey din sec. 16, alaturi de Turnul cu ceas, acesta fiind principala atractie si obiectiv turistic din oras. Imediat am ajuns in marea piata, unde printre praf si reconstructia acestei parti din oras, trona stinghera statuia lui Skanderberg. In spate se afla sediile guvernului si parlamentul. Frumoasa cladire a Operei a aparut de undeva din peisajul de moloz si colb de praf, parca prea mult al acelei zone centrale a Tiranei. Astazi sper ca totul sa fie ok acolo.
Am plecat mai departe, avand drum lung de parcurs spre Macedonia. Tot prin munti, tot pe serpentine la tot pasul, tot peisaje frumoase pe soselele intortocheate dar bune si foarte bune, printre vaile muntilor, urcand si coborand mereu culme dupa culme, trecand viaducte si tuneluri. Peisajul superb m-a absorbit atat de mult incat am reusit sa surprind cateva poze prin fereastra autocarului. Am ajuns la granita cu Macedonia, in apropierea lacului Ohrid. Intr-un mare tarziu din noapte am poposit la un hotel din orasul Kumanovo, la distanta relativ mica de orasul Skopje, pe care aveam sa il vizitam in dimineata urmatoare.
Ajunsi dis-de-dimineata in capitala Macedoniei, Skopje, situata pe raul Vardar, am mers in piata centrala, unde se gaseste statuia impresionanta a lui Alexandru Macedon. Si aici, spre ghinionul nostru, orasul era in reconstructii intense. Autocarul ne-a lasat la intrarea pe bulevardul care, dupa terminarea lucrarilor, avea sa duca direct spre piata si statuie. Drumul in mod normal trece pe sub Arcul de Triumf care era si el in mari “faceri” si prefaceri. De aici, prin acest arc se distinge clar imaginea statuii. Privind in zare, am avut senzatia ca il vad pe marele Alexandru Macedon calare pe calul sau, Bucefal si cu sabia sa puternica scoasa din teaca, dorind sa-si faca intrarea triumfala pe sub acest Arc de Triumf…Ne-am mai plimbat pe strazile linistite si curate ale orasului, dupa care am pornit mai departe. Aveam inca un obiectiv de atins pe aceasta zi foarte obositoare, fiind si ziua sosirii noastre acasa.
Asadar, am luat calea spre Bulgaria, cu destinatia Sofia. In capitala Bulgariei am avut de vizitat cel mai important obiectiv turistic al orasului, si anume, marea catedrala Sf. Alexander Nevski. Intr-adevar este o mareata constructie, un adevarat monument al ortodoxiei. Foarte aproape de acest locas sfant este un altul, pe care am reusit sa-l vedem, chiar daca nu a fost in program. Este biserica Sf. Sofia, cea mai veche din oras, construita in timpul domniei imparatului Iustinian, sec 6. In centrul Sofiei am facut un scurt dar condensat sprint si am ajuns repede la concluzia ca este un oras foarte asemanator cu capitala noastra, din multe puncte de vedere…
Intr-un mare final, dupa o alta vacanta de 10 zile turistice “over full time”, am ajuns in Bucuresti, dupa ce am trecut Dunarea, de la Ruse la Giurgiu peste Podul Prieteniei.
Mi-a placut acest circuit atat mie cat si baiatului meu si sunt fericita ca am reusit sa traiesc alaturi de el bucuria de a calatori si in aceasta parte a Europei care merita vazuta si cunoscuta. Sunt cateva locuri in care mi-as dori sa revin. Va recomand cu placere acest circuit. Sunt convinsa ca veti fi multumiti iar dorinta de cunoastere a aceste zone a Europei sa va fie un strasnic partener de calatorie.
Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos.
Vacante de vis oriunde si oricand!
Articol scris de Ileana
Bucuria de a calatori 