(continuare de aici)
Asa cum am mentionat intr-un articol anterior, Scotia abunda in castele si palate iar in mini-vacanta petrecuta pe plaiurile scotiene am reusit sa vizitez o parte din ele…poate cele mai importante si reprezentative. Asa este si Palatul Scone (Scone Palace), unde am avut parte de o vizita tare interesanta. In plus aici mi-am bucurat privirea si sufletul plimbandu-ma prin gradinile sale, printre pauni si rododendroni, pe care i-am gasit in perioada lor de maxima inflorire. Din start pot afirma ca si la Scone Palace am trait bucuria de a calatori prin fascinanta carte de istorie a Scotiei si am aflat alte povesti despre inaintasii de frunte ai regalitatii scotiene, care si-au pus amprenta pentru totodeauna in destinul poporului scotian.
Am ajuns la palat, strabatand o alee pietruita ce taie o padure deasa si racoroasa. Apoi am zarit palatul, o constructie din gresie rosie marmorata, cu un acoperis castelat si turnuri crenelate, poate unul dintre cele mai frumoase exemple de stil gotic Georgian tarziu din Regatul Unit al Marii Britanii. Scone Palace mi-a aparut maiestos pe acel gazon de un verde crud, stand semet in bataia vremurilor trecute din istoria framantata a Scotiei si totodata al unui prezent linistit si fara griji. Deodata, pe gazonul gradinii din fata palatului a aparut o pereche de pauni care practic mi-au incantat privirile si mi-au incalzit inima cu frumusetea si eleganta penajului lor caracteristic. Fara nicio retinere au defilat mandri prin fata tuturor oaspetilor veniti in acele momente la palat.
Palatul Scone este un alt asezamant de o mare importanta istorica a regalitatii scotiene si o atractie turistica de top, ce a fost ridicat langa satul Scone, aproape de orasul Perth. Initial, Scone a fost locul in care s-a construit o capela crestina timpurie, un important loc de adunare religioasa a Pictilor, locul unde sute de ani a fost adapostita Stone of Scone (Piatra Destinului). Toti regii scotieni au fost incoronati asezati pe Piatra Destinului, intr-un loc mai inalt numit “Hill of Credibility”, deal care astazi este cunoscut sub denumirea de Moot Hill. Chiar si dupa ce regele Edward I a luat piatra si a dus-o la Castelul Edinburgh, Moot Hill a ramas locul de incoronare a regilor scoti. Cu siguranta, cel mai important eveniment istoric ce a avut loc la Scone a fost incoronarea lui Robert Bruce, la inceputul secolului 14. Iar ultima incoronare, dupa mijlocul secolului 17, a fost a regelui Charles al-II-lea, cu aproape noua ani inainte de a purcede la tronul englez.
Ca toate castelele si palatele scotiene, si Palatul Scone are o legenda. In secolul 9, Kenneth Mac Alpin s-a proclamat primul rege adevarat al scotilor. Legenda spune ca el l-a invitat la un ospat pe pictul regal Drostan impreuna cu nobilii sai. In timp ce oaspetii se infruptau din merinde si beau de zor, scotii, tiptil-tiptil au demontat bancile pe care acestia sedeau si, cazuti in genunchi au fost omorati pana la ultimul. Pe acel loc, regele ar fi ridicat acea micuta capela. In secolul 12, Scone Priory a primit statutul de manastire (abatie) si in consecinta, acolo a fost construita o resedinta a abatelui. Spre mijlocul secolului 16, Scone Abbey a fost grav avariata in timpul Reformei Scotiene, in urma unei grave altercatii intre oamenii locului si faimosul reformator John Knox. Dupa ce a supravietuit reformei, manastirea a fost preluata de parohia Scone si astfel timp de peste 400 de ani palatul a devenit “acasa” pentru marea familie de lorzi si conti Mansfield. Primul a fost Sir David Murray, celebrul judecator care, initial a fost capitanul garzii regale a lui James al-VI-lea al Scotiei. La inceputul secolului 19, David William Murray, al treilea conte de Mansfield a dat ordin unui arhitect sa reconfigureze si sa mareasca vechiul palat, mentinand caracteristicile stilului gotic medieval, rezultand astfel palatul splendid de astazi, pe care il vizitam si eu in acea zi frumoasa de iunie. De asemenea, au fost intreprinse lucrari masive la gradinile din jurul palatului, pentru a accentua si mai mult importanta istorica dar si frumusetea arhitecturala a cladirii. In acelasi timp a fost restaurata tot in inconfundabilul stil gotic si micuta capela presbiteriana. O replica a Pietrei Scone se gaseste si astazi pe Moot Hill, marcand locul sau de origine. Alte lucrari de restaurare au fost realizate cu ocazia vizitei la Scone a reginei Victoria si a printului Albert. Majoritatea lucrarilor s-au concentrat pe decorurile interioare dar a inclus si furnizarea de apa curenta, ceea ce l-a constat foarte mult pe contele Mansfield de la acea vreme. Dar ce nu face un generos si credincios supus pentru regina sa?!…Actualul proprietar al Palatului Scone este Sir William David Murray, al –VIII-lea conte de Mansfield. El are trei copii iar fiul sau cel mare, Alexander este mostenitorul palatului si al intregului domeniu.
Palatul Scone de astazi este socotit un palat modern si imbraca mantia arhitecturii neo-gotice. Lucrarile au fost incheiate in anul 1808. Vizita interioarelor nu m-a dat neaparat pe spate dar am apreciat toate decoratiunile si micile piese de ornament, care practic infrumuseteaza palatul si ii confera o atmosfera calda, primitoare. Palatul detine multe obiecte originale foarte vechi, inca din secolul 16, precum mai multe plafoane boltite ca si o colectie foarte valoroasa si fina de mobilier din lemn, ceramica, diverse statuete, unele sculptate in colti de elefant, ceasuri dar si tablouri ce infatiseaza portrete scotiene si britanice realizate de mari pictori ai vremii. Unele obiecte sunt foarte pretioase, ca de exemplu scaunele si birourile in stil rococo sau Chippendale, portelanurile extrafine de Dresda si Sevres, atat de frumoase; multe dintre acestea sunt expuse in vitrinele din camera de lucru. Alte piese de mare valoare ar fi o masa de stejar despre care se spune ca ar fi apartinut regelui James al VI-lea si un fotoliu de stejar pe care l-a folosit Charles al-II-lea la incoronarea sa.
Am trecut in revista sala de mese (Dining Room) dar si dormitorul, biroul regal si un hol, care mi-a placut foarte mult. Aici, printre alte exponate de pret, am intalnit doi Mos Martin impaiati, bineinteles, 😉 care stau ca niste strajeri credinciosi sa pazeasca marele tezaur al palatului. Dupa putinele poze pe care le am cu interioarele palatului, deduc faptul ca fotografiatul este interzis in palat si eu, cu chiu cu vai am reusit sa capturez cateva cadre…bune si alea, nu?! 😉
Daca interioarele au fost interesante, ei bine, gradinile pot spune ca m-au dat pe spate. De ce? Pentru ca sunt absolut fabuloase. Asezate pe Dealul Moot, intinsa padure si gradinile cred ca fac aproape toti banii de la Scone Palace. Nu doar pentru ca acolo se gaseste o replica a Pietrei Destinului, in fata capelei ci pur si simplu pentru splendoarea florilor si a tuturor arborilor si copacilor care intregesc domeniul Scone. M-am plimbat prin gradini si m-am bucurat la maxim de rododendronii infloriti. Peste tot am intalnit tufe care mai de care mai inflorate, mai colorate si parfumate.
Si, printre vegetatia bogata iese in evidenta un loc aparte: este vorba de Maze, incantatorul labirint Murray sub forma de stea. Ce distractie s-a incins acolo cand, impreuna cu alti cativa turisti ne-am avantat cu curaj si determinare sa-l descoperim si sa-l cucerim. Si, in rasete si tot felul de exclamatii haioase, l-am “deconspirat” imediat si l-am traversat cu usurinta. La capatul lui este o pasarela pe care m-am urcat si de unde am vazut atat intregul labirint cat si gradina, cu cateva fantani cu statui, in toata frumusetea si desavarsirea lor.
Domeniul Scone mai cuprinde un cimitir dar si faimoasa padure de brazi deasa si frumoasa numita David Douglas Pinetum. David Douglas, un gradinar din Scone a lucrat pentru un conte de Mansfield inainte de a deveni un botanist celebru. El a adus pentru prima data acest soi de brad la Scone, in Scotia si apoi in Europa. Scone a fost primul loc din Marea Britanie in care a fost insamantat si crescut acest tip de brad. Primul brad Douglas se afla si astazi pe terenul din padurea Scone.
Pe gazonul perfect taiat este amenajat un loc de recreere cu masute si scaune. Pe domeniu se mai gasesc bancute, fie la soare, fie la umbra, locuri ideale de odihna sau chiar de contemplare a minunatiei naturii din Scone Palace. Iar paunii se plimba nestingheriti printre picioarele turistilor si infrumuseteaza si mai mult acest loc, daruind si mai multa viata intregului domeniu. La Scone Palace am intalnit un tablou pitoresc idilic, plin de romantism si multa culoare. 
La iesirea din Palatul Scone ne-a asteptat o alta surpriza; cativa scotieni, trecuti bine de tot de a doua tinerete, cantau de zor din cimpoaie, imbracati in costumele lor traditionale. M-am oprit sa ii privesc, sa ii ascult cu mare admiratie si sa le fac cateva poze…un alt suvenir original scotian, cu care m-am intors acasa. 
Palatul Scone a fost pentru aproape 1000 de ani locul de incoronare a regilor scotieni si locul de origine a Pietrei Destinului. De aceea, palatul are o importanta si semnificatie istorica speciala pentru poporul scotian. Ma bucur ca am avut si eu ocazia sa ii calc pragul si sa ma numar printre turistii norocosi care l-au vizitat.
Palatul Scone este deschis din aprilie-octombrie, intre orele 10-18, cu ultima intrare la orele 17. Biletul de intrare este de 11, 5 lire sterline.
In concluzie, dupa ce am reusit sa vizitez cinci castele si palate scotiene: Palatul Holyroodhouse si Castelul Edinburgh din capitala Scotiei, Castelul Cawdor, Castelul Stirling si, in final, Palatul Scone, marturisesc ca cel mai mult si mai mult mi-a placut Castelul Cawdor. De ce? Pentru ca in primul rand m-a atras din start infatisarea sa exterioara. Iar cand am calatorit prin interioarele sale atat de frumoase, calde si primitoare si am aflat atatea povesti fascinante, am simtit ca acel loc traieste necontenit o minunata si interesanta poveste de viata care se deapana si azi. Si, cu atat mai mult, am aflat ca frumosul castel este locuit, deci acolo se fauresc zi de zi alte si alte povesti…Totul mi-a placut la Cawdor Castle, inclusiv splendidele sale gradini. Dar si celelalte castele mi-au lasat o impresie placuta pentru ca fiecare mi-a oferit propria lectie de istorie si particularitatea sa distincta. Palatul Hollyroodhouse mi-a daruit o calatorie prin cateva camere regale rafinate si elegante si am aflat ca acolo este resedinta de vara a Majestatii sale Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii. Totodata, acolo mi-au placut gradina si zidurile in ruina a ceea ce a fost candva, demult Holyrood Abey, un impresionant si important lacas sfant al acelor vremuri. Castelul Edinburgh mi-a daruit cu generozitate din maretia si istoria sa stufoasa si tumultoasa, impreuna cu cel mai pretios cadou: doua privelisti de top, pe care nu le voi uita niciodata. Prima este imaginea fabuloasa a castelului cocotat pe stanca, vazut din oras iar cea de-a doua este panorama de exceptie asupra Edinburgh-ului vazut de sus, de la castel. De asemenea, Castelul Stirling imi va ramane in amintire in primul rand, cu grandioasa sa alura de adevarat castel medieval, cu povestile sale fascinante si mai ales cu istoria bogata si atat de zbuciumata a dinastiei Stuart, cea mai importanta parte din fiinta nationala a Scotiei. Palatul Scone mi-a placut pentru infatisarea sa eleganta si sobra dar mai ales pentru splendorile gradinilor sale bogate. Ah, sa nu uit: si pentru spectacolul colorat al paunilor, al rododendronilor infloriti si nu in ultimul rand, al „tinerilor” si entuziastilor artisti scotieni de la finalul vizitei, care m-au incantat cu cantecele lor „rostite” de la cimpoi, instrumentul popular traditional din Scotia.
Deci, dragii mei cititori-calatori, merita sa vizitati cat mai multe castele si palate pe care frumoasa si misterioasa Scotia le poarta peste timp cu o mare si neclintita mandrie patriotica.
Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos cand pasii va vor conduce in Scotia, la palate si castele. Si, printre altele, si la Palatul Scone, intr-o vizita foarte interesanta. Cu siguranta, pe peluza din fata palatului va veti intalni cu pauni care vor face un show pe cinste in fata voastra. Iar daca veti fi acolo in luna iunie, va veti bucura de o bogatie multicolorata si inflorata a tufelor de rododendroni. Vizita de la Scone se terminase dar nu si ziua noastra turistica. Mai aveam de facut inca un popas intr-un alt loc de poveste frumoasa scotiana. Daca vreti sa stiti unde, va invit sa ma insotiti si data viitoare. Pana atunci insa va doresc…
Vacante de vis oriunde si oricand!
Articol scris de Ileana
Bucuria de a calatori 