Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de ileanaxperta


6 comentarii

Giethoorn – Micul Eden olandez dintre ape si pamant


(Mini-circuit Olanda)

Privind retrospectiv scurta mea vacanta petrecuta pe pamant olandez, zau de nu-mi vine sa las totul…Totul! pana si copiii 🙂 si sa ma urc in primul avion cu destinatia Olanda…ORIUNDE! Si din nou sa traiesc din plin bucuria de a calatori in aceasta tara surprinzator de frumoasa si intrigant de spectaculoasa, atat ca peisaj natural cat si ca ordine, curatenie si mai ales relaxare pe care le-am vazut si simtit in fiecare loc pe care l-am vizitat. Daca m-ar pune cineva sa fac un clasament al primelor trei locuri din Olanda care mi-au atins inima cel mai apasat, pur si simplu nu as stii, pentru ca mie mi-au patruns la suflet toate si acolo vor ramane…forever! Ei bine, inca un loc pe care, dragii mei, am ajuns atat de firesc sa-l iubesc, este Giethoorn, un satuc presarat intr-un peisaj natural cu totul special, o adevarata splendoare, loc pe care eu l-am botezat micul Eden olandez dintre ape si pamant.
Cand am ajuns in Giethoorn, am simtit ca parasesc lumea reala si patrund intr-o alta lume, pe un taram de basm. Autocarul ne-a lasat in singura parcare a micutei localitati, pe care eu am perceput-o ca fiind poate singura punte dintre real si ceea ce urma sa vad si sa cunosc: un loc de vis, incarcat de o frumusete naturala impletita cu iscusinta si munca celor ce locuiesc si sfintesc acest coltisor de rai rural deosebit. La Giethoorn am pornit, asadar, intr-o noua aventura, ce avea sa-mi rascoleasca inima din nou: urma sa ma incante o alta croaziera pe canale (Doamne, ce-mi mai plac!) si apoi sa facem o plimbare pe jos.g1giethoorn.ileanag2g4g.5Undeva, aparent rupt de lume si civilizatie, in mijlocul naturii, pe unde se strecoara mai discret sau la vedere canale pline cu apa dulce, se ridica o mica asezare omeneasca. Numita si „Mica Venetie a Nordului”, Giethoorn este, fara indoiala un loc deosebit de pitoresc si linistit. Eu nu i-as da aceasta titulatura pentru ca deja o mai au si alte orase, precum Brugge. Dupa parerea mea, mi se pare mai potrivita denumirea de „Venetia Olandei”…asta daca tot vrem sa punem etichete unor locuri mai speciale. Totusi, mie-mi place sa ii spun simplu Giethoorn. Aici am intalnit acea liniste si frumusete simpla, in esenta pura, fara fasoane si pompoane, acea liniste ancestrala si frumusete naturala aproape ireala, atat de diferita de toate locurile pe care le-am vizitat pana acum. Intr-adevar, Giethoorn este un loc foarte diferit! Diferit nu doar pentru splendoarea naturala a locului in sine ci si prin simplitatea unui mod de viata extrem de firesc, de placut si civilizat al locuitorilor sai, intr-o comuniune perfecta cu mediul inconjurator.
Intemeierea satului patrunde mult in istoria seculara, primii locuitori fiind niste fugari veniti de pe tarmul Marii Mediterane, care s-au stabilit aici in prima jumatate a sec. 13. Denumirea localitatii are si ea legenda ei. Se zice ca atunci cand au venit primii locuitori, acestia au gasit aici un peisaj terifiant: in fata ochilor se intindea o campie de coarne de capre salbatice, probabil victime ale puternicului potop din anul 1170. Acest tablou inspaimantator si trist i-a inspirat pe localnici, dand locului numele Geytenhorn, ce in traducere inseamna „coarne de capra”. In timp, denumirea localitatii a devenit cea de astazi, Giethoorn.g.6g.7g.8g.9gKGiethoorn este satucul situat in partea de est a Olandei, intr-o rezervatie naturala din provincia Overijssel, care face parte din Parcul National De Weerribben-Wieden, o zona verde deosebit de pitoreasca, situata pe canalul Overijssel. Tocmai acest atuu ii confera locului unicitate si o frumusete cu totul speciala. Dezvoltarea micii asezari ca si viata de zi cu zi, cuprinzand si utilitatile indispensabile unui trai modern si civilizat, depind de acest canal. Lacurile ce inconjoara satul, detin o bogatie importanta, si anume turba, pe care localnicii o exploateaza dintotdeauna, mineritul fiind o sursa foarte importanta de venit. Din ce am inteles, toate legaturile si canalizarea satului sunt realizate subteran. In Giethoorn exista si cablu tv si net!!! Si m-am gandit eu atunci: cum de se poate sa ai de toate, chiar un confort demn de invidiat intr-un loc ce pare rupt de lumea reala, situat pe cateva fasii de pamant inconjurat de ape? Si chiar asa si este! Sa nu uitam ca Olanda se afla la aprox. 3 m sub nivelul marii si digurile imprejmuiesc intregul teritoriu de invazia apei…Dintr-un punct de vedere, peisajul natural din Giethoorn mi-a amintit oarecum de minunata noastra delta…Cat suntem si noi de norocosi si cate locuri absolut splendide are si tara mea turistica, Romania! ❤
Micul sat a devenit celebru la nivel local, mai ales dupa ce in anul 1958 s-a turnat aici filmul „Fanfara”, o comedie savuroasa, realizata de producatorul olandez Bert Haanstra. De atunci, Giethoorn si-a castigat pe buna dreptate, o tot mai mare notorietate pe plan turistic, devenind astazi un deosebit si atractiv loc din Olanda, care aduna turisti din toata lumea. M-am bucurat enorm ca am avut si eu sansa de a-l vizita si as reveni acolo, nu doar „in tranzit” ca turist, ci pur si simplu mi-ar placea sa locuiesc acolo macar o perioada, vara! ca sa gust din toate „deliciile” unei vieti simple si tihnite, intr-un peisaj natural deosebit de frumos si de linistit.gHgCgBgAgDgJAsadar, in prima parte a vizitei noastre in vechiul Giethoorn, ne-am bucurat privind satucul de pe ape, urmand apoi sa-l strabatem perpedes. Alunecand agale pe canalul principal, la inceput, am hotarat sa ma las vrajita de peisajul mirific, sa fac doar poze si sa-mi las imaginatia sa lucreze la foc automat…Prin fata ochilor, satucul olandez mi s-a deschis larg, ca un evantai multicolor, purtand amprenta curcubeului, in tente puternic verzi. Si ce mult mi-a placut!…
Majoritatea caselor isi poarta semete acoperisul invelit in stuf, o caracteristica a acestui loc superb. Am vazut si cateva case obisnuite dar fiecare isi etaleaza frumusetea specifica la vederea trecatorilor. Arhitectura caselor, majoritatea vechi de peste 200 de ani, este pe cat de simpla, pe atat de incantatoare, majoritatea fiind cladite din lemn si caramida rosie. Ce le face atat de speciale sunt decoratiunile specifice fiecareia si gradinile ce le inconjoara, bogate in vegetatie si flori, un adevarat colt de Eden olandez…dar pe ape. Cu usurinta am putut vedea ca legatura dintre case si micile alei inguste din piatra se face prin intermediul multor poduri simple din lemn. In Giethoorn sunt peste 180 de poduri. Am trecut cu vaporasul pe sub cateva si apoi, cand am luat satucul la picior, am trecut peste altele. Privind intregul peisaj in toata splendoarea sa, am simtit ca privesc un tablou unic, pictat de Mama-Natura a pamantului olandez.
Treptat, treptat, vaporasul ne-a scos in larg, fiind de fapt unul dintre lacurile imense ale provinciei Overijssel si din care Giethoorn „isi alimenteaza” canalele. De la o oarecare departare, asezat pe fasii de pamant cu stufaris si vegetatie bogata, printre care se strecoara canalele, am reusit sa vad si un camping intins pe o suprafata generoasa, plin cu casute de vacanta, la cheie, cu toate utilitatile. Ah, ce mi-as fi dorit sa raman acolo…macar o luna! Nu de altceva, doar pentru a-mi potoli marea mea curiozitate, sa vad cum se traieste in Giethoorn. 🙂g.laculg.campingg.camping1g.camping2g.camping3g.camping4Vaporasul ne-a intors repede in satuc, la debarcader, de unde am pornit la descoperirea lui perpedes. Astfel am trecut pe langa biserica satului, un lacas sfant vechi, ridicat din caramida rosie si am aflat ca aici, chiar daca peisajul rural pare lipsit de viata culturala, Giethoorn gazduieste muzee si galerii de arta cu expozitii inedite, foarte interesante. De exemplu, la Muzeul De Oude Aarde se afla o expozitie de cristale si minerale. Muzeul Olde Maat Uus reprezinta o ferma tipica a satului din anii 1800, unde functioneaza o expozitie care oglindeste viata si munca acestui sat timp de peste o suta de ani. Giethoorn-ul cultural mai gazdueste si un muzeu al mijloacelor de locomotie, unde se pot admira atat automobile de odinioara, cat si patine si biciclete, modele vechi…dar si un interesant si inedit muzeu al scoicilor, Gloria Maris. In Giethoorn se pot practica pescuitul sportiv, concursurile de canoe pe canale (am si vazut cativa oameni „calatorind” sau antrenandu-se); se pot inchiria barcute sau vaporase de agrement, asa cum am facut si noi sau se pot inchiria biciclete pentru o plimbare excelenta pe aleile inguste, fiind cele mai atractive si grozave moduri de a cunoaste satul. Deci, micul Eden de pe ape te surprinde nu doar ca peisaj idilic, ca stil simplu de a trai cat si prin arta si cultura, prin agrement, prin istorie si printr-un prezent modern si extrem de civilizat.giethoorn0g.deoudeaardeng.bisericag.gloriamaris(muzeulscoicilor)g.oldemaasuus.Nu! Aici nu este nici aglomerata Venetie si nici zgomotosul si stralucitorul Amsterdam. La Giethoorn domneste linistea absoluta, deranjata din cand in cand de macanitul ratelor care se tot plimba pe apele linistite ale canalelor si prin curtile oamenilor sau se pot pierde printre picioarele tale atunci cand te plimbi pe alei. Din cand in cand mai razbat, discret si canturile altor pasari. Doar cand vin grupuri mai mari de turisti, linistea se mai dezmorteste din somnul sau dulce si-i invita pe oaspeti la o vorba lina si la plimbari alene pe canale, cu barci inchiriate si vaporase de agrement. Abia daca li se aud torcand motoarele…Sau ii imbie sa calce pe limbile inguste de pamant, pe care se astern alei pietruite, unite de poduri. Zumzetul vesel al turistilor ce mai strapunge din cand in cand linistea locului, privind de zor tot mai uimiti minunatia cadrului natural in care acest satuc isi duce de veacuri destinul printre canalele si limbile de pamant ce par mereu verzi  si sunt atat de bine ingrijite. In rest, marea liniste si multa, multa frumusete idilica, ce te indeamna la o binecuvantata visare si relaxare…
Locuitorii se cunosc foarte bine intre ei. Este si normal, la o populatie de doar putin peste 2600 de oameni. In sezon, cred ca numarul turistilor este net superior…Lipsa gardurilor dintre proprietati mi-a dat senzatia ca tot satul formeaza o imensa familie. Pentru a ajunge la vecinul, se poate trece doar micul podet din lemn ce ii desparte si gata, esti in curtea lui. Sau treci direct prin gradina si ai ajuns la destinatia dorita. 🙂 Fiecare casa este distincta iar curtile sunt decorate cu peluze si flori, printre care apar din loc in loc mese si scaune de gradina de diferite modele. Privindu-le, m-a cuprins visarea: sa trec podetul si sa ma asez acolo, la taifas cu gazda. Cred ca m-ar primi cu zambete pe buze si cu bunavointa si placere. Realitatea a fost ca am si vazut cativa loco, ce mi-au zambit atunci cand am incercat sa trec un podet. Dar la mijlocul lui era o bariera. Deci, forbidden! Mi-am zis atunci: ei, inseamna ca de-acolo ii incepe curtea…inca de pe pod!!! 🙂 Localnicul a zambit la mine strengareste, stiind ca eu nu voi reusi sa ii calc peluza impecabila si sa-i deranjez linistea si felul lui simplu de a trai. I-am intors zambetul, am facut o poza casei, cu gradina minunata si apoi mi-am vazut mai departe de drum…gEgFgGgI.gLGiethoorn este satul fara strazi, strabatut doar de aceste punti din lemn, care leaga de fapt casele vecinilor sau te duc spre un restaurant cu meniu traditional, cu mancare home-made, ca la mama acasa,  cu specific mai mult pescaresc. Barca ce aluneca lin pe canale sau bicicleta care se strecoara mai timida pe aleile stramte, sunt singurele mijloace de transport in Giethoorn. Ca strada principala am observat-o doar pe cea pe care am venit noi, care merge oarecum paralela cu canalul principal. Si apoi inca o strada care patrunde putin in oras, unde este parcarea masinilor. In rest, pe unde ne-am plimbat noi, inima orasului este strabatuta doar de canale inguste si alei cu poduri. Pamantul detine bijuteriile de case inconjurate numai de verdeata, cele cateva pensiuni si restaurantele cu terasele decorate cu gust si simplitate.
In Giethoorn aerul este nepoluat iar linistea troneaza nestingherita de nimeni si de nimic, in legea ei. Localnicii isi lasa masinile, cred eu, tot in parcare si fac drumul pe jos pana la casele lor. Cat de frumos poate sa fie si cat de sanatos si civilizat! Chiar si postasul calatoreste si livreaza posta fie cu ajutorul barcii, pe ape, fie cu bicicleta pe potecile inguste, trecand puntile de lemn extrem de simple si totodata atat de pitoresti. Intregul peisaj rupt parca dintr-o poveste, m-a indemnat la o visare strasnica din care, sincer, n-as mai fi vrut sa ma trezesc prea curand. Plimbandu-te prin Giethoorn nu se poate sa nu devii prizonierul unei capcane incarcata de un romantism dulce si curat si sa nu-ti inchipui ca te afli undeva, departe, departe, pe un alt taram…unul fermecat…gMgNgOgPg.RIntr-adevar, de cand am fost oaspete in Giethoorn am ramas vrajita de acest satuc olandez . Imi doresc enorm ca viata sa-mi ofere o noua sansa de a reveni acolo, in cel mai frumos si linistit loc pe care l-am vazut vreodata. Daca as putea, as pleca si acum! Dragii mei, va recomand din toata inima sa calatoriti si sa cunoasteti Olanda, o tara surprinzator de frumoasa, cu locuri inedite, unde, ca si mine, sunt convinsa! veti dori sa va intoarceti. Si, negresit, sa faceti si un popas in Giethoorn, micul Eden olandez dintre ape si pamant.
Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos.
Vacante de vis oriunde si oricand!
Articol scris de Ileana

Anunțuri