Edam – Micul univers unde s-a nascut renumita branza Edam

(Mini-circuit- Olanda)

Dupa plimbarea extrem de placuta si interesanta in fostul sat de pescari Volendam, a venit randul sa vizitam Edam, micul univers unde s-a nascut renumita branza Edam. Oraselul Edam se intinde pe coasta de sud-est a Olandei de Nord, în regiunea Waterland, la sud de Lacul Ijsselmeer (fosta Zuiderzee, adica Marea Sudului) si doar la 3 km de Volendam. Din punct de vedere administrativ, impreuna cu oraselul Volendam formeaza astazi comuna Edam-Volendam, situata la aprox. 20 km de Amsterdam.
Edam este un orasel cu o istorie bogata, care a inceput undeva prin sec.13, cand pescarii si fermierii s-au stabilit de-a lungul raului Ye, de fapt Yedam (ce inseamna literal „baraj”) , nume pe care micuta asezare l-a adoptat imediat. Dintr-un sat primitiv, cladit de-a lungul barajului raului Ye, care lega Purmere cu Zuiderzee si unde locuitorii aveau ca prima indelednicire pescuitul si cresterea animalelor, dupa sec. 16, Edam s-a dezvoltat din ce in ce mai mult. A fost ridicat si un nou port, unde s-au construit multe santiere navale, crescandu-i astfel importanta. In consecinta, mica asezare a fost conectata cu marile orase din Olanda si cu rutele comerciale internationale. Acest fapt i-a conferit micii asezari putere economica si Edam a devenit la un moment dat si punct vamal. In sec. 17, datorita infloririi comertului, satul de pescari si-a trait din plin zilele sale de glorie, devenind o asezare tot mai prospera si datorita legaturii sale comerciale cu Indiile de Est. Este binecunoscut faptul ca Edam este un sat cu mari traditii in fabricarea branzei de Edam. Timp de secole, branzeturile Edam au fost trimise in toate colturile lumii, devenind astfel tot mai cunoscut, ajungand unul dintre cele mai importante orasele comerciale din Olanda. Cea mai evidenta asociere cu numele „Edam” este branza care se fabrica aici de sute de ani. Aveam sa vedem si noi in vizita noastra din micuta localitate olandeza amprenta pregnanta a renumitei branze de Edam, intrupata intr-un muzeu al branzei si mai multe magazine de desfacere cu diverse sortimente.
Daca la inceputul plimbarii noastre in localitatea vecina, Volendam ne-a intampinat cu un vant rece si cu nori cam zbarliti, cand am ajuns in Edam, soarele stralucea pe un cer albastru „deranjat” din cand in cand de pletele alburii ale norilor, incalzind atmosfera deja blanda si calma a oraselului olandez. Autocarul ne-a lasat in parcare, la intrarea in micuta asezare. Imediat ne-a intampinat o biserica inalta, din caramida rosie. Pe Grotekerkstraat se inalta Grote Kerk, Biserica Mare sau Biserica Sf. Nicolae. Sfantul lacas dateaza din sec.16 si imbraca maretul stil gotic. Aceasta este una dintre cele mai mari biserici din Olanda, cu o alura maiestoasa, de catedrala. In interior, detine o colectie extraordinara de vitralii bogat colorate, datând din secolul al 17-lea. La vizita noastra in Edam, biserica era inchisa si in consecinta n-am reusit sa-i admir comorite nepretuite pe care le detine. Poate la o vizita viitoare… 🙂Ca si in Volendam, imediat m-a sedus peisajul natural in care este incadrat Edam. Am mers la inceput de-a lungul unui canal umbrit de copaci stufosi. Pe ingusta alee pavata cu piatra, am reusit sa vad cladirile care se insira cuminti si parca la linie de-a lungul firului de apa. Edam este un alt model de orasel provincial tipic olandez, unde linistea, curatenia si firescul sunt omniprezente in orice coltisor te gasesti. Arhitectura ordonata a caselor mi-a dat senzatia de deja-vu; m-am simtit transpusa undeva in sec. 17, in epoca de glorie a oraselului, ce-si poarta mandru casele vechi, de sute de ani dar atat de bine conservate, cu frontoane din lemn vopsit si caramida la baza. Am observat ca sunt si case in care haina principala o constituie  caramida. Doar masinile localnicilor care stationau cuminti in dreptul fiecarei case, m-au facut sa-mi dau seama ca eram in sec.21! Ca si la Volendam, simplitatea si eleganta cladirilor cu aerul lor nesofisticat si atat de primitor, mi-au incantat sufletul. Plimbarea de-a lungul strazilor vechi, unde am intalnit canale batrane si calme, inecate in verdeata, mi-au indus o relaxare si o liniste interioara dupa care tanjesc si acum, cand scriu…Oricand m-as intoarce acolo doar pentru acea senzatie de pace si liniste launtrica, ce, sincer va scriu, m-au coplesit de placere. Am simtit ca traiesc acele clipe in acel Edam imbatranit de timp, cu secole in urma, un Edam intelept, cu un trecut bogat si implinit. Si m-am bucurat nespus ca ma aflam atunci acolo, vazand, cunoscand si mirosind de zor atmosfera de vis pasnic si curat al unui alt orasel olandez cu traditii ingemanate in timp. Nu mi-am putut opri gandul: offf, ce mi-ar placea sa locuiesc acolo!…Macar o vara!!! 🙂 Am ajuns imediat intr-o piata larga, inconjurata de alte cladiri care mai de care mai atractive. Dar una anume mi-a atras atentia printr-o arhitectura mai speciala, decorata cu picturi pe partea superioara a fatadei. Kaas Waag (in traducere directa Casa de cantarire) dateaza din anul 1778 si din ce am citit, astazi acolo functioneaza un muzeu, Kaas Cheese Museum , care prezinta o expozitie permanenta de branzeturi si un magazin de desfacere a diferitelor sortimente de branza. La intrarea in magazin statea spanzurat un cantar public, ce am inteles ca se gaseste acolo inca din anul 1779. Ceva mai in fata, pe strada, m-a facut sa zambesc o caruta plina cu „ghiulele” galbene ce imitau perfect mingiile din branza. 🙂 Mi-a placut acest decor care atrage turistii si clientii pentru a pasi in universul unde odinioara acolo s-a nascut branza Edam. Astazi in acel magazin se poate degusta si cumpara orice fel de branza de Edam. Pe mine m-au amuzat mingiile din plastic ce imitau atat de bine „cheese”-ul si n-am putut rata ocazia de a-mi crea, printr-o poza, propria amintire speciala din Edam, intr-un tablou inedit si unic. 🙂 Am intrat in magazin mai mult de curiozitate si am vazut pe pereti tablouri ce reprezinta un fel de expozitie a istoriei asezarii. Frumos, n-am ce zice. Uite oameni care nu vor sa-si uite deloc radacinile si istoria, prezentandu-le turistilor sau trecatorilor cartea lor de vizita. Din partea mea: tot respectul! Nu am cumparat niciun fel de branza pentru ca toate mostrele puse la dispozitia degustarii mi s-au parut exagerat de sarate. Bineinteles, ca mai in toate locurile strategice, si aici am gasit tot felul de suveniruri specifice Olandei. Deh, comertul e-n floare peste tot, cu tot ce se poate. Am aflat ca in lunile de vară, in special miercurea, acolo are loc o piață dedicată brânzei. Si am mai aflat un lucru deosebit de important: branza Edam nu se strica niciodata ci, eventual, doar se intareste in timp. Acesta poate ca este si secretul pentru care, de-a lungul vremii, aceasta branza a fost si este si astazi atat de cautata…ca la gust, sincera sa fiu, pe mine nu m-a dat deloc pe spate. Imi inchipui cata apa sau vinuri speciale, alese, trebuie sa bei ca sa stingi apoi acea saratura…In fine, mie-mi plac tot cascavalurile noastre; sunt mai moi si mai „sweet”. Sau probabil ca eu inca nu inteleg „rafinamentul” branzei Edam. Deci inca un motiv in plus de a ramane mai mult timp pe acele meleaguri…sau oriunde in Olanda!  🙂 Lasand in urma muzeul si magazinul, ne-am cufundat usor in inima satului. Aici ne-au intampinat iarasi batranele canale care se tot incolacesc prin orasel, trecand peste ele pe poduri mobile din lemn. Ne-au insotit la tot pasul cladiri vechi datand din sec. 16-18, epoca infloritoare a orasului. Multe dintre ele sunt transformate astazi in distinse si elegante hoteluri.Usor, usor, pasii ne-au condus in centru, dupa ce am trecut peste un pod din piatra bine arcuit. Aici am intalnit Damplein, piata centrala, unde am distins cladirea primariei. Primaria din Edam a fost cladita prin anii 1737 iar in interior se afla o sala de consiliu in stil rococo. Un turn de lemn ii completeaza frumoasa imagine. Si astazi in aceasta cladire se mai oficiaza ceremoniile de casatorii. Pe cealalta parte a pietii mi-a incantat privirea o alta cladire deosebita, cu un turn. Acolo functioneaza Muzeul Edam, gazduit in cea mai veche casa de caramida din oras. Este o constructie ridicata in stilul gotic tarziu, undeva pe la mijlocul sec.16. Initial a fost construita ca o casa privata iar spre sfarsitul sec. 19 a fost transformata in muzeul localitatii. Reconditionata perfect, nici nu ai zice ca este atat de veche. In interior va puteti bucura de expozitii de portelanuri, gravuri si alte obiecte antice. De asemenea, puteti afla multe despre istoria localitatii. Langa muzeu, o terasa inconjurata de ghivece uriase de flori multicolore isi intinsese lejer tentaculele pana in mijlocul pietii. Aici puteti savura o bere sau o cafea si, bineinteles, bucate alese traditionale si nu numai. Edam păstrează diferite case din lemn ce dainuie din sec. 16-18, care au fost declarate monumente naționale, cum ar fi primăria, biserica (Grote kerk) sau turnul vechii biserici. Speeltoren sau Turnul Carillon este o clopotnita-turn si reprezinta tot ce a mai ramas dintr-o biserica foarte veche, cladita în stil gotic in sec. 14, numita Biserica Maicii Domnului sau Kleine Kerk (Biserica Mica) din Olanda de Nord. Demolata in mare parte in 1883, din biserica n-au mai ramas decat acest turn si doua mici portiuni ale navei principale. Turnul are o forma lunga si subtire si cele patru fete ale sale sunt decorate cu ceasuri, declarate monumente nationale. Partea de sus a turnului se termina cu 11 clopote, asezate in cerc. Datorita inaltimii sale, il socotesc un reper important al orasului, care poate fi vazut cu usurinta cam de peste tot. Eu l-am vazut inca de la inceputul vizitei noastre in Edam…Ne-am plimbat pe Schepenmakersdijk si am tot privit casele traditionale, lipite unele de altele, cu buticuri la parter, unde stralucesc in vitrine produse scumpe si elegante, bombonarii unde intri bucuros si pofticios in imparatia dulciurilor de toate felurile, alte magazinase unde se vinde traditionala branza Edam sau mici magazine cu suveniruri diverse. Am trecut alte poduri mobile peste canalele pitoresti, unde aluneca din belsug trena verde a naturii si asa mi-am putut imagina cum era odinioara, cu multe secole in urma, viata locuitorilor din Edam. Si tare mult mi-a placut sa vad, sa simt si sa ma las rasfatata in bratele frumusetii linistite si calde a acestei mici asezari olandeze. In drumul nostru am intalnit terase si cafenele decorate cu mult gust in culorile vii ale verii, unde te poti bucura de o gustare sau o bautura…la alegere. Am aflat ca in Edam exista un camping, Strandbad, situat pe marginea lacului Ijsselmeer, unde se pot practica sporturi nautice. Iata, asadar, o alta atractie a orasului, in special pentru pasionatii de acest gen de distractie.In concluzie, Edam este un exemplu elocvent despre cum aratau orasele Olandei in secolele trecute si cat de frumos si-au pastrat astazi amprenta originala. M-a vrajit atat peisajul in ansamblul sau cat si viata tihnita a locuitorilor. Candva Edam a fost un oras prosper, important pentru comertul pe care il facea si pentru santierele navale de unde porneau pe mare corabii spre toate zarile lumii, in special spre Indiile Olandeze. Dar in timp, din punct de vedere economic, Edam a pierdut teren in fata vecinului sau, Amsterdam, capitala Tarilor de Jos. Nu-i nimic! Dupa parerea mea, nimeni, nici macar timpul nu a reusit sa-i stirbeasca farmecul sau natural si atmosfera de odinioara. Esential pentru orasel este faptul ca Edam detine atuul care i-a desemnat un rol important in istorie si l-a facut cunoscut: producerea si comercializarea branzei Edam care din sec. 14 si pana in sec.18 a fost cea mai populara branza din lume. La fel ca in vremurile de glorie,  renumita branza Edam, este si astazi cautata si apreciata. Deci, pasionatii de gen vor gasi aici un mic paradis al branzei.  🙂Va recomand cu toata caldura sa vizitati mica localitate Edam, un alt fost sat pescaresc, nascut odinioara printre apele marii, care, datorita abnegatiei si muncii seculare a locuitorilor sai a cunoscut momentele sale de mare glorie dar si de declin. Astazi mi s-a prezentat ca acel orasel pitoresc olandez cu o lunga traditie, care mi-a incantat privirea si m-a facut sa traiesc din plin bucuria de a calatori pe strazile si podurile incarcate de istorie si de prezent, o combinatie atat de reusita pentru suflet si minte. Mergeti si vizitati-l si, cine stie, poate veti dori sa-l revedeti candva. Eu cu siguranta imi doresc! 🙂
Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos.
Vacante de vis oriunde si oricand!
Articol scris de Ileana