(continuare de aici)
Dupa vizita de exceptie de la Castelul Cawdor, unde m-au incantat la maxim povestile sale si m-am relaxat intr-o binecuvantata plimbare prin gradinile fermecatoare, iata-ne din nou la drum prin Scotia cea fascinanta. Urmatorul popas l-am facut la Inverness, capitala tinuturilor inalte, Highlands. Apoi, dupa-amiaza, spre asfintit am poposit pe unul dintre malurile lacului Loch Ness, in cautarea lui Nessie.
Inverness este cel mai mare oras din nordul Scotiei si se intinde pe malurile raului Ness, de unde-si trage si numele si este traversat de poduri frumos maiestrite, care impart orasul in doua. Zona din jurul orasului este impanzita de castele, situate intr-un peisaj de adevarata poveste scotiana. Inverness, desi nu este un oras prea mare in comparatie cu altele din Scotia, datorita calitatii vietii este socotit unul dintre cele mai bune locuri in care poti trai. Cred si eu…chiar si dupa scurtul popas petrecut aici, pot declara ca Inverness mi-a lasat o impresie placuta si-mi doresc o revedere pentru a ma bucura pe deplin de o plimbare lunga pe strazile sale incarcate de cladiri vechi ce-si etaleaza arhitecturi deosebite, in stilul deja binecunoscut al elegantei si rafinamentului scotiano-englezesc.
La Inverness ne-a prins o ploaie super-grande-extra-cool, ce scotiana, fratilor, o ploaie de mama focului, pur si simplu a turnat cu furtunul si galeata la un loc, de n-am stiut cum si unde sa ne adapostim mai repede. Am gasit o bodega sau birt, numai pub scotian nu ii pot spune, unde, de bine de rau am mancat ceva, ca de la atata ploaie…pardon, foame, 😉 ni se lungisera urechile mai abitir decat la iepuri (ca sa nu zic, magari!) Deh, cu atata fugareala prin orase si castele scotiene cred si eu! 🙂 Trecuse deja si mama si tatal amiezii…inca putin si soarele se ducea hat, departe, tacut si grabit, prin patura groasa de nori si ploi, pe cealalta parte a Pamantului…
Se spune despre Inverness ca este cel mai frumos oras din Scotia. Sincer, din punctul meu de vedere nu stiu daca este chiar asa, dupa ce mie, cel putin, mi-a cazut cu mare tronc Maria Sa, Edinburgh. Din ce am reusit sa vad de pe geamul autocarului si apoi in prea scurta plimbare, as putea spune ca Inverness este un oras frumos dar mult mai aglomerat si zgomotos decat provincialul Perth. Orasul vechi este strabatut de doua strazi mai importante. Pe Church Street se gaseste cea mai veche biserica din oras, Old High Church, precum si cele mai batrane cladiri ce dateaza din secolul 16. Pe High Street am “furat” o ocheada spre Muzeul si Galeria de Arta din Inverness (Museum and Art Gallery), unde se pot descoperi traditiile si modul cum traiau locuitorii din Highlands. De pe High Street se poate ajunge la Castelul Inverness, o cladire din caramida rosie, ridicata prin secolul 19, castel care nu s-a numarat printre obiectivele noastre turistice din acea vacanta. Poate la o data viitoare…
Traversand Ness Bridge se poate ajunge la Catedrala St. Andrew, care este cea mai importanta biserica din Inverness si cea mai nordica din Marea Britanie. Pe aceeasi parte a raului Ness se gaseste o alta cladire cu o istorie interesanta si o importanta aparte; este vorba de Balnain House, o casa construita de un comercian prin secolul 18 in stil Georgian. A fost folosita ca spital, ulterior a fost salvata de la demolare, renovata si deschisa publicului ca centru de patrimoniu muzical, The Home of Highland Music. In anul 2000, din lipsa fondurilor, aceasta a fost inchisa iar astazi cladirea este folosita de National Trust for Scotland, ca sediu de birouri. 
Inverness abunda in pub-uri si magazine felurite, unde puteti gasi de toate, de la banalele suveniruri traditionale, in special articole din lana (fulare, pulovere sau kilturi), instrumente muzicale dar si magazine specializate pe multe tipuri de whisky. In fuga calului am vazut si cateva magazine de lux, cu bijuterii dar si alte produse ale brandurile internationale.
Daca Perth m-a imbatat cu linistea si parfumul sau provincial, Inverness m-a cucerit cu statutul sau de oras mai modern, imbracat in culori felurite, interpretand rumoarea si sunetele specifice unui oras mai vibrant, in care poti trai cel mai bine… zice-se! 😉 Inverness imbina perfect traditia arhitecturala a cladirilor vechi cu linia modernismului, intruchipat in hoteluri si mall-uri in trend. La un moment dat, printre cladirile prezentului, am reusit sa intrevad turnuletele rosii ale Castelului Inverness. Pe langa plimbarile prin oras si vizitarea locurilor turistice, in Inverness se organizeaza activitati de recreere in aer liber, prin excursii in zonele verzi din imediata apropiere sau din inima Highlands.
Am lasat in urma istoria stufoasa si civilizatia importantelor orase scotiene din partea de nord-est a tarii si, spre sfarsitul zilei am pornit…in cautarea lui Nessie, monstrul din Loch Ness. 😉 Drumul ca in palma ne-a condus tot mai mult spre inima fermecatorului Highlands, despre care doar citisem si vazusem poze care practic m-au facut sa indragesc aceste locuri din Scotia inainte de a le vedea live. Ei bine, acum strabateam o parte din acel tinut…Din autocar am privit cum usor, usor, ma inconjoara din departare niste munti nu prea inalti, incadrati intr-un peisaj fascinant, cu dealuri verzi in ton cu padurile seculare, poduri moderne arcuite in ton cu cele vechi, pe care scotienii le pastreaza si astazi neclintite. Ma aflam in misteriosul Highlands, acel tinut legendar, “acaparat” de castele impovarate cu istoria lor multi-seculara, in acel tinut de poveste scotiana ce face trecatorul sa se piarda in nemarginirea lacurilor sale albastre ascunse printre culmile vesnic inverzite. Highlands este fauritorul frumusetii si al spectacolului Naturii scotiene in esenta pura. Daca un pictor ar reusi sa surprinda cu penelul sau miracolele care se fauresc clipa de clipa in Highlands, tablourile lui ar cuprinde toate culorile curcubeului…pentru ca vremea din aceasta zona a Scotiei te ia prin surprindere numaidecat: acum e soare, cer senin, stralucire si fericire, dupa care imediat, cerul capata nuantele plumbului si stropii reci de ploaie iti patrund in suflet si-ti uda viata…Si noi am avut acest “noroc” ca particica din Highlands pe care am strabatut-o, sa ne imbrace in toate culorile naturii iar eu, sincer, ii multumesc bunului Dumnezeu scotian pentru asta! Da, ii sunt recunoscatoare pentru ca Highlands mi s-a aratat sclipind in toata splendoarea sa. ❤
La Loch Ness am facut doua scurte popasuri de-a lungul malurilor sale strajuite de culmile domoale si verzi ale muntilor. Loch Ness este un lac foarte intins, al doilea ca marime dupa Loch Lomond…unde urma sa ajungem spre final de vacanta. Am si de aici sa va povestesc ceva super! 😉 Loch Ness este un lac ce cuprinde mai multa apa dulce decat toate lacurile din Anglia si Tara Galilor la un loc. Datorita adancimii sale, este cel mai mare ca volum din Marea Britanie. Lacul Loch Ness a devenit foarte cunoscut in special datorita unui animal marin, monstrul Nessie, care, zice-se ca ar fi fost vazut pentru prima oara in anul 1933. Ma intreb: de atunci l-a mai vazut cineva?!…Totusi, oamenii de stiinta sustin ca sunt numai povesti. Si ce daca? Toata Scotia “explodeaza” in povesti fantastice si legende strabune atat de frumoase si eu ma simt super cool de fiecare data cand le ascult. E de-a dreptul minunat sa traiesti printre povesti fascinante, sa simti magia si sa incerci sa dezlegi misterul fiecarui loc prin care treci in viata. Nu stiu, pentru mine asta inseamna sa traiesti cu adevarat pentru ca povestile fac parte, de fapt, din faptura noastra! Fiecare dintre noi faurim povesti si suntem de fapt propria noastra poveste, care se intrepatrunde cu povestile celorlalti…de ieri, de azi, de maine si astfel ne intregesc viata! O viata fara povesti ar fi precum nunta fara lautari, nu?;) 
Asa am trait eu o alta poveste spectaculoasa, cu parfum puternic scotian, o poveste traita pe malul lacului Loch Ness, cand, dupa o alta rafala de ploaie, soarele si-a aratat din nou chipul, aruncandu-si ultimele sageti aurii in apa limpede a lacului. Aburii se ridicau usori dintre coamele verzi ale dealurilor, ca niste clipe albe uitate peste timp iar lacul parca incremenise sub bagheta fermecata a Marelui Dirijor. Noi ne aflam undeva mai sus, privind spre lac in jos, in cautarea lui Nessie. Poate, cine stie, reuseam sa il zarim la un moment dat…Dar n-am avut nici noi norocul de a-l intalni. In schimb, printre tufele si vegetatia bogata, am dat cu ochii deodata de Castelul Urquhart sau mai bine zis, de ruinele a ceea ce odinioara acolo a fost un alt castel scotian. Situat undeva, foarte aproape de lac, castelul parea invaluit intr-o aura divina; cateva raze razlete ale soarelui pusesera stapanire pe pietrele stravechi ale castelului care, pur si simplu, in acel moment al zilei, stralucea sub mantia grea a norilor si a apei lacului. Repede, repede l-am capturat in cateva poze super si, cu tot grupul am hotarat sa coboram, sa vedem daca mai puteam sa il vizitam.
Ajunsi repede in parcarea castelului, am constatat cu parere de rau ca inchisese deja. 😦 De pe un panou mare care-si intampina turistii la intrare, am reusit sa citesc cate ceva despre castel. Astfel, Castelul Urquhart, aflat in frumusetea salbatica a tinutului Highlands isi poarta printre ziduri o grea mostenire, fiind martorul unora dintre cele mai dramatice capitole din istoria poporului scotian. Castelul a fost ridicat pe la inceputul anilor 1200 si nu se stie exact cine l-a construit. Se presupune ca ar fi fost un nobil de prin imprejurimi. In timpul razboaielor de independenta din anii 1300, castelul a devenit o fortareata si in decursul vremii, datorita luptelor dintre nobilii locali, a suferit multe distrugeri. In cele din urma, prin secolul 16, castelul a fost distrus, fiind abandonat. Astazi, din ceea ce a fost odinioara Castelul Urquhart nu au mai ramas decat niste ziduri…ruine, ce-i drept, bine conservate, care, cred eu, au astazi succes la vizitatori mai mult datorita peisajului splendid in care acesta a fost ridicat. Deci, dragii mei, cand veti ajunge acolo, nu uitati sa priviti ruinele intretinute ale celui mai mare castel-ruina din Highlands si mai ales, bucurati-va la maxim de privelistile uimitoare care se deschid asupra Lacului Loch Ness si a imprejurimilor. La castel se poate ajunge si cu vaporasele de croaziera care fac plimbari pe lac, o alta placere si un dar special oferit de Highlands! Mie, Castelul Urquhart mi-a oferit amintirea unor clipe minunate, traite intr-un tinut de poveste magica, la marginea unui lac nesfarsit, sub imperiul unui apus de soare mirific, ce a reusit sa evadeze pentru cateva clipe dintre norii grosi si cenusii. ❤
Biletul de intrare la castel este 9 lire sterline si programul de vizitare este de luni-duminica, orele 10-20, cu ultima intrare la orele 19, in lunile iunie-august.
Seara se asternea agale peste lacul incremenit, peste legendarul tinut Highlands si peste noi. Aveam ceva drum de facut pana la Edinburgh, la hotelul unde aveam cazarea. Mai dadusem o fila de calatorie din cartea mini-vacantei petrecuta in Scotia. Ziua urmatoare promitea noi si noi descoperiri iar eu abia asteptam sa treaca noaptea pentru a porni din nou la drum…pe alte carari de poveste scotiana. Daca vreti sa stiti ce a urmat, va invit sa imi fiti alaturi si data viitoare. Dar pana atunci…
Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos cand veti calatori prin Scotia, in Highlands si veti face excursii la Inverness si Loch Ness, in cautarea lui Nessie.
Vacante de vis oriunde si oricand!
Articol scris de Ileana
LA MULTI ANI! de Ziua Internationala a Femeii, tuturor prietenelor si cititoarelor-calatoare ale blogului meu! ❤
Bucuria de a calatori 