Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


4 comentarii

Edinburgh – Orasul in care mi-ar placea sa locuiesc vara (1)


Cand te gandesti la Scotia, primul lucru care iti vine in mine ar fi kiltul, nu? Acea fustanela din casmir, cadrilata in toate jocurile de culori pe care o poarta cu mandrie patriotica barbatii scotieni la diferite evenimente importante sau poate pur si simplu o imbraca de placere. Kiltul reprezinta costumul popular traditional al scotienilor. Sau poate ca gandul iti zboara la vestitul cimpoi, la care tot barbatii scotieni sufla din toti bojocii ca sa scoata niste sunete ascutite din care formeaza cantece tare frumoase si saltarete. Cimpoiul este considerat instrumentul national al Scotiei. Sau cine stie unde iti mai umbla mintea? La un pahar de scotch-whisky original, de la mama lui, o mancare buna, ca de exemplu o portie zdravana de haggis, un amestec din organe sau carne tocata invelit in stomac de oaie sau porc, supa de varza sau chiar fish&chips imprumutat de la “vecinii” lor englezi, toate udate din plin cu o bere rece traditionala scotiana. Sau, poate ca esti mai “intelectual” si te gandesti la Mary Stuart  sau vestitul Nelson si la istoria foarte zbuciumata si sangeroasa a Scotiei…Sau esti cinefil si stii ca celebrul artist Sean Connery este de origine scotiana, sau literat si stii ca faimosul scriitor Walter Scott a fost tot scotian. Ei, dar poate ca gandul iti fuge si la peisajele naturale atat de frumoase din nordul Scotiei, Highlands, taramul de poveste scotiana care asteapta sa il vezi si sa te cucereasca pentru totdeauna. Sau poate ca iti vin in minte legendele zamislite din apele adanci ale lacurilor limpezi si ai vrea sa il vezi cu ochii tai pe Nessie, faimosul monstru din Loch Ness.  Dar cel mai bine ar fi sa te gandesti pur si simplu la o tara frumoasa, undeva la o margine de mare rece si furtunoasa, cu ploi si vanturi mai toate zilele din an, binecuvantate si de stralucirea timida a soarelui de vara, cand te poti afla acolo, bucurandu-te din plin de tot ce te inconjoara. Toate acestea la un loc si cu siguranta multe altele, pentru mine inseamna traditie si istorie, cultura si arta, spectacolul naturii in toata splendoarea ei, relaxare, distractie si, de ce nu, un prezent fericit si linistit. Si peste toate, inseamna bucuria mea de a calatori si de a cunoaste macar o parte din aceste minunatii ale Scotiei. Ei bine, dragii mei cititori-calatori, de mult mi-am dorit sa ajung in Scotia si iata ca visul mi s-a implinit. Ce am reusit eu sa vad in scurta mea vacanta petrecuta in Scotia? Ohoho, multe, multe locuri de exceptie despre care am de gand sa va povestesc in urmatoarele mele articole. Si voi incepe, bineinteles, cu Edinburgh, orasul in care mi-ar placea sa locuiesc vara. De ce? pentru ca zilele de vara sunt ca o adiere blanda de primavara de la noi, zilele nu sunt sufocante si fierbinti si, chiar daca ploua mai des…Ei, dar haideti totusi sa intelegeti mai bine de ce ! 😉

Am ajuns la Edinburgh in primele zile ale lui Ciresar, cand vremea din Scotia incepea, timid, timid, sa-si arate pletele varatice, cu ploi mai rare si mai scurte si cu zile mai calde si mai lungi, animate de boarea racoroasa insulara britanica. Si, in cele cinci zile petrecute acolo pot afirma din start ca Edinburgh m-a cucerit de la prima vedere. Am ales din nou sa pornesc la drum cu Agentia de turism Holiday Boutique si impreuna cu un grup de turisti entuziasti am petrecut Rusaliile in cel mai incantator si interesant mod: am strabatut in lung si in lat frumoasa si ofertanta Scotie si in cateva zile am reusit sa-mi bucur sufletul si ochii in cateva locuri de poveste pe care aceasta tara le daruieste turistilor sai.

Plecata cu noaptea-n cap din Bucuresti, dimineata, dupa orele 9 jumate am coborat pe pamant scotian la aeroportul din Glasgow si urcati in autocarul care deja ne astepta am pornit spre Edinburgh. Situat pe coasta de est, Edinburgh este capitala Scotiei inca din secolul 13. Orasul este impartit in partea veche si noua, Northside si Southside. Partea de sud este constituita din orasul vechi al sec.13 iar partea de nord este noua zona urbana construita dupa sec. 18, cu o arhitectura neoclasica si un design urban revigorat. Astazi, ambele parti ale orasului sunt pastrate intacte si sunt incluse in patrimoniul mondial UNESCO.

Pana sa ajungem in oras, am tras putin spre dreapta hartii si iata-ne la plaja. Da, la plaja din Portobello, cea mai apropiata statiune de Edinburgh de la Marea Nordului. Dupa mai bine de 6 ore de stat cu fundurile in avion si apoi in autocar, scurta plimbare de-a lungul esplanadei a fost mana cereasca…chiar daca am prins prima zi scotiana cu nori, cam rece si, fiind la mare, si vant cat cuprinde. Dar nu mi-a pasat deloc si atat de mult mi-a placut, ca acum cand scriu, parca sunt acolo, afara, la terasa, privind cu nesat marea nesfarsita si band o cafea tare in compania unor oameni tare dragi mie. Alexandra, draga mea, pupici scotieni tie si alor tai…in amintirea clipelor frumoase petrecute acolo! ❤ Portobello pastreaza si astazi acel parfum vechi, cu case traditionale de secole, asezate ordonat si cuminte in acel peisaj maritim rece si inedit, de-a lungul unei plaje intinse, cu nisip auriu si fin, un tablou perfect al naturii scotiene. Ce m-a frapat teribil au fost cativa oameni, (localnici, turisti scotieni sau ce-or fi fost ei!) care, pe vantul ala taios stateau bine mersi pe plaja, impreuna cu copiii lor descaltati si aproape dezbracati. Wow! Cred totusi ca erau fie nordici fie scotieni, scoliti deja cu dusurile…scotiene!!! 🙂De pe intinsa plaja din Portobello am luat calea spre Edinburgh si prima oprire a fost la unul dintre obiectivele turistice de top din oras. Am avut marea sansa si bucurie de a vizita Britannia – yahtul regal unde Printul Charles si Printesa Diana si-au petrecut luna de miere.  Dar in anul 1960, prima luna de miere regala pe Britannia au petrecut-o Printesa Margaret cu Anthony Armstrong-Jones, parcurgand la bordul vasului peste 6000 mile spre Caraibe…De atunci le-au calcat pe urme alte personalitati ale familiei regale, yahtul fiind cel mai bun si confortabil refugiu de lumea exterioara.Yahtul Regal Britannia este un adevarat palat plutitor. Somptuoasa nava a fost lansata de pe santierul naval John Brown&Co. din Clydebank, Scotia, la data de 16 aprilie 1953. Timp de 44 de ani, Britannia a servit familiei regale, devenind una dintre cele mai renumite nave din intreaga lume. Pentru regina Marii Britanii, impozantul yaht a fost resedinta regala perfecta, unde a organizat diferite vizite de stat, receptii oficiale, vacante de familie super relaxante si, bineinteles, locul ideal pentru petrecerea unei luni de miere de neuitat. Pentru Marea Britanie, nava a fost un simbol maiestuos al Commenwealth-ului si un ambasator demn care a generat miliarde de lire sterline in tranzactiile comerciale. De-a lungul timpului, atat pentru familia regala cat si pentru toti membrii regali ai echipajului, Britannia a fost pentru ei ACASA! In zilele noastre, ducele si ducesa de Cambridge participa pe yaht la evenimente mondene, alaturi de personalitati importante ale mapamondului sau la aniversari in familie. Astazi, yahtul regal Britannia reprezinta un simbol al orasului si o strasnica si interesanta atractie turistica vizitata de turisti din toata lumea si, totodata este si locul perfect pentru evenimente exclusiviste de cinci stele al elitelor din Edinburgh.

Am reusit sa vizitez toata nava si m-am bucurat enorm trecand de la un etaj la altul, dintr-o camera in alta, privind si tot privind prin geamurile perfect curate: de la sufrageria regala sau dormitoarele regale pana la camerele personalului cu paturile supraetajate; de la bucataria regala pana in sala motoarelor; de la generosul salon de concerte pana la cabinetul medical sau spalatoria. Am intrat in centrul de comanda al navei si am vazut timona si toata aparatura aferenta.Am aruncat un ochi in camera de zi a ofiterilor, mi-a placut barul chic, unde am rugat pe cineva sa-mi faca o poza, care a iesit cam nereusita dar amintirea live conteaza cel mai mult, nu? Am trecut pe holurile largi, adevarate saloane de primire, decorate din plin cu mobilier elegant, pe care erau asezate vaze superbe, din cel mai fin portelan, ornate bogat cu flori. Pe yaht exista si o sala de pictura iar peretii sunt decorati fie cu diverse tablouri valoroase sau cu poze ce-i ilustreaza pe locatarii regali ai navei. Exista si un garaj cu masini de epoca si pe lateralele yahtului stateau atarnate alte cateva barci de salvare sau ambarcatiuni mai mici…just in case. 😉

Vizita pe yahtul regal Britannia a fost de top number One, fara nicio graba, cu ghid audio excelent. Pot scrie ca m-a uns pe suflet aceasta incursiune in lumea regalitatii britanice. Incepusem mini-vacanta din Scotia cu dreptul…si oare cum o fi decurs mai departe? Haideti sa vedem!

Restul primei zile am haladuit pe strazile din Edinburgh, luand primul contact direct cu orasul. Dar mai inainte am mers la cazare. Am avut un hotel excelent aproape de buricul targului. Cat ne-am fatait prin oras, am luat-o doar la picior, fiecare plimbare fiind o adevarata aventura si placere. Am marsaluit pe strazile largi, aerisite, ne-am bucurat de toata splendoarea unui oras mare dar cu farmecul unui oras mic, doar al lui, fara marea agitatie si nebunie a unei metropole europene. Edinburgh m-a cucerit din prima zi, cu parfumul sau de esenta tare, medievala, amestecat cu aromele unui prezent mereu stralucitor si vivace. Orasul abunda pur si simplu in cladiri vechi, monumentale, toate in tenta originala de un maro-gri patrunzator, care amintesc de povestile cu Sherlock Holmes. Iar la amurgit, cand orasul isi imbraca mantia noptii, toate strazile si casele sunt luminate intr-un galben discret si confuz, exact ca felinarele din vremurile de odinioara. Edinburgh isi spune povestile sale misterioase in orice colt te-ai afla, fie zi, fie noapte. Orasul abunda in istorie si cultura, prin monumente si cladiri de patrimoniu, prin biserici si catedrale impunatoare, ce starnesc turistilor sau doar simplilor trecatori multa bucurie, curiozitate si, de ce nu, dorinta de a visa si de a afla cat mai multe secrete ale unui oras incarcat de magie si mister. Edinburgh m-a facut sa privesc mai mult in sus decat in jos, pe strazile sale pietruite din vechiul oras, pentru ca am fost sedusa de frumusetea arhitecturala a cladirilor, unele chiar monumentale. Pe langa multe dintre ele am trecut de mai multe ori. Una dintre acestea este Galeria Nationala a Scotiei (Scottish National Gallery), situata la poalele The Mound, colina artificiala care leaga orasul vechi de cel nou. Cladirea poarta o arhitectura in stil neoclasic si, la un moment dat, m-a dus cu gandul la templele grecesti… In trecut aici a functionat o scoala. Muzeul de astazi prezinta o serie importanta de picturi si sculpturi ale unor artisti importanti francezi, flamanzi si in special italieni. O parte din expozitie este dedicata pictorilor scotieni. Intrarea este libera si, ce pacat! Datorita programului nostru foarte incarcat, in cele doua zile petrecute in oras nu am reusit sa intru la muzeu, gasindu-l seara inchis. Sper si ma rog la Cel de Sus, ca sa ma ajute sa revin intr-o zi la Edinburgh pentru a vizita si galeria de arta….printre multe alte obiective ramase nevizitate.

Edinburgh este o imensa gradina, strabatuta de bulevarde largi sau de stradute discrete dar tare cochete. Inca de la intrare, orasul m-a intampinat cu parcuri si gradini, cu spatii verzi atat de bine dichisite. Inca din prima zi la Edinburgh m-am plimbat in Gradinile Princes Street (Princes Street Garden), unul din cele mai frumoase parcuri citadine din Marea Britanie. Aflat in inima orasului, parcul se intinde de-a lungul bulevardului Princes Street, una dintre cele mai importante artere din oras, plina cu magazine de lux, restaurante si baruri tentante. Gradinile Princes Street reprezinta pentru mine, cel putin plamanul verde din aceasta parte a capitalei scotiene. Este o oaza de verdeata, unde am intalnit oameni de toate varstele, turisti sau localnici, care se bucurau de o gura de aer mereu improspatat si de o vedere splendida asupra orasului. In parc se organizeaza diferite evenimente culturale in aer liber, printre flori si arbusti sau peluze bine ingrijite si arbori maiestosi. Ce poate fi mai frumos si relaxant decat sa asisti acolo la un show de muzica sau teatru! Parcul Inverlieth si Piata Charlotte sunt alte locuri foarte pitoresti, unde te poti retrage departe de rumoarea urbana.Din Gradinile Princes Street se deschide cea mai splendida panorama asupra dealului unde este cocotat Castelul Edinburgh, inima simbolica a Scotiei, cel mai popular si atractiv obiectiv turistic din oras. L-am vizitat si noi in ziua urmatoare. Va voi povesti despre el.In Princes Street Garden se ridica o sumedenie de monumente si statui. Cel mai proeminent este Monumentul lui Sir Walter Scott, cu turnul sau ce strabate orizontul pana la casele georgiene aranjate parca la dunga, din orasul nou. Turnul inalt de 60 m, are aspectul unei turle de catedrala gotica si este inchinat celui mai faimos scriitor al Scotiei, Walter Scott, autorul romanelor Ivanhoe, Rob Roy si multe altele. Statuia sa din marmura vegheaza orasul din mijlocul impunatorului monument, alaturi de cainele sau credincios. In imediata apropiere se ridica statuia lui David Livingstone iar mai departe este statuia lui Adam Black, editor si politician scotian.Tot in parc, cu o vedere de exceptie spre castel se afla un alt monument: este The Royal Scots Greys  Monument, inchinat unui regiment de cavalerie celebru al armatei britanice. Dar si statuia lui Thomas Guthrie, un mare filantrop si predicator scotian. Undeva, mai retras in parc dar totusi eu l-am dibuit, se gaseste ursul Wojtek, un monument din bronz, ridicat in memoria bravului urs care a ajutat mult armata poloneza in cel de-al doilea razboi mondial.

Dupa poze si iarasi poze cu una dintre cele mai frumoase si cautate zone din oras, (parerea mea, bineinteles!), am luat-o pe Princes Street, pe care am batatorit-o si in ziua urmatoare. Pe Princes Street, printre atatea cladiri frumoase, am dat cu ochii numaidecat de Arhiva Nationala din Scotia (General Register House), ce imbraca o arhitectura clasica. Este una dintre cele mai vechi cladiri din lume care a gazduit arhiva unui oras si care functioneaza si astazi. In fata impunatoarei cladiri se ridica Monumentul Wellington, o statuie ecvestra, din bronz, inchinata ducelui de Wellington. Pe tot drumul mi-am bucurat sufletul si ochii privind de zor in toate partile. Chiar n-am vrut sa pierd nimic din ce mi-a oferit Edinburgh inca din prima zi. Eram atat de entuziasmata, gandindu-ma ca bucuria mea de a calatori a strabatut atata drum pana in Scotia! ❤Si uite-asa, in plimbare, luand-o la un moment dat pe Calton Road, am ajuns undeva sus, pe un deal, la Calton Hill, cel mai inalt punct din oras, despre care se spune ca este locul ideal in care Edinburgh se vede cel mai frumos cand apune soarele. N-am ajuns chiar la apus dar de acolo am reusit sa vad o panorama minunata asupra orasului, de unde se pot vedea foarte bine cele mai importante edificii. Calton Hill face parte din patrimoniul mondial UNESCO si detine o serie de monumente si cladiri de o mare importanta istorica: Monumentul lui Nelson, vechiul Royal High School, precum si Observatorul Astronomic din Edinburgh. Ce atrage in mod special pe acest deal este Monumentul National, o constructie inceputa in anul 1822, dedicata victimelor razboaielor napoleoniene. Constructia s-a dorit a fi o copie a Parthenonului din Atena dar au fost ridicate doar 12 coloane, apoi, datorita fondurilor insuficiente, a ramas neterminata. In urma acestui fapt, Edinburgh poarta si denumirea de Atena Nordului. Privind in acele clipe coloanele templului scotian, gandul mi-a zburat departe, in cealalta parte a Europei, la plaje aurii insorite mai mereu, la o mare cristalina si mereu azurie, la culmile invesmantate in verdele vesnic al padurilor, la tzatziki si mousaka…la Grecia mea cea adorata. ❤Am coborat dealul si cu tot grupul ne-am indreptat spre hotel. Dar pana acolo…Am traversat North Bridge, impresionant. Nici nu zici ca treci un pod, pentru ca este foarte larg. Este o artera importanta din Edinburgh, care uneste nordul cu sudul orasului (South Bridge). Are benzi speciale pentru bus-uri, pentru masini dar si trotuar lejer pentru pietoni, pe ambele sensuri. De pe pod se deschide o noua perspectiva asupra orasului, o minunatie, nu alta. Ai impresia ca toate cladirile sunt lipite una de alta, parca vezi un incantator tablou de puzzle. De acolo, se vad cel mai bine monumentele de pe Calton Hill. Iar cand am privit in jos, ce sa vezi?…Va voi spune data viitoare! 😉 In ziua urmatoare ne-am intors pe pod, la o alta plimbare grozava prin oras, care mi-a umplut iarasi sufletul de mare bucurie…

Am traversat podul si dupa ce am lasat in urma splendida cladire The Scotsman, am facut dreapta si am intrat pe High Street (The Royal Mile), unde am aruncat doar o scurta ocheada. Dar am revenit a doua zi si am strabatut-o toata. Privind in stanga si-n dreapta la puzderia de pub-uri si magazine cu tot felul de produse originale, parca mi se deschisese apetitul de o mancare buna si un shopping pe masura. 😉 Am trecut doar cu privirea, in acea seara, spre Catedrala St.Giles si apoi ne-am oprit totusi la un pub pentru a ne bucura papilele gustative cu prima noastra cina in stil scotian…oarecum! Meritam si noi, dupa o zi luuunga de tot si obositoare foc.Edinburgh isi aprindea treptat, treptat felinarele. Ne-am intors pe Princes Street, am lasat in urma Galeria de Arta si ne-am indreptat obositi franti spre hotel. A doua zi urma sa luam iarasi la pas orasul, strabatandu-l in lung si-n lat, vizitand alte locuri de poveste scotiana pe care Edinburgh ni le-a tot soptit tainic la poarta cunoasterii si a inimii. Deocamdata ma opresc aici, pentru ca, Doamne, am scris deja atat de mult! Si cate mai am inca de povestit, cu  multe, multe alte poze!!!

Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos. Si, va invit sa-mi fiti alaturi si in urmatoarele peregrinari, sa traiti cu mine bucuria de a calatori prin Edinburgh cat si prin frumoasa si misterioasa Scotia. Nici nu pot a crede cate locuri splendide am strabatut in doar cateva zile! Veti vedea si veti afla doar daca alaturi de mine veti sta! 🙂

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana