Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


Un comentariu

Ankara – O vizita interesanta la Mausoleul Mustafa Kemal Atatürk


(Circuit Turcia)

In Ankara am ajuns spre inserat, dupa o zi destul de grea, parcurgand o distanta luuunga, plecati spre mijlocul zilei de la Istanbul. Noroc ca turcii au niste sosele excelente – de fapt autostrazi – iar cu cat am patruns mai mult in inima Turciei peisajul s-a schimbat radical. Deh, ne indreptam spre Podisul Anatoliei, lasand in urma marea civilizatie dar si natura bogata in vegetatie si am dat de munti stancosi cu o flora mai saraca si uscata. Oricum, mi-a placut peisajul inconjurator si de aceea mi-am propus sa tooot privesc pe geamul autocarului. In fond, ce aveam altceva mai bun de facut?! 😉

Pentru inceput, in programul nostru turistic am avut de facut o vizita frumoasa si relaxanta la Citadela Ankara, ce cuprinde orasul vechi si ceea ce a mai ramas din cetatea-fortareata Kalesi care ne-a intampinat demna de pe o colina inalta si tare colturoasa. La intrarea in centrul vechi am dat cu ochii de un ditamai santierul, cu gropi…o imagine cam naspa si deprimanta. Dar am trecut-o repede cu pasul si…vederea. Apoi am urcat o strada curbata si in panta si  iata-ne pasind parca intr-o alta lume, pe stradute inguste care-si pastreaza si astazi acelasi parfum vechi de alta data, stradute decorate pe ambele parti cu case din piatra, multe vopsite in alb si acoperisuri cu tigla rosie, cu un aspect incantator si cu multe magazine care-si etalau la vedere tot felul de suveniruri, terase si cafenele traditionale tare dragutele. Mi-a placut atmosfera calda si tihnita din citadela, acel loc strabun al capitalei turce (cateva poze veti gasi aici). In orasul vechi am avut in program vizita la ruinele Templului lui Augustus, termele si Coloana lui Iulian. The best a fost Haci Bayram Camii (poze gasiti aici), o moschee foarte veche, intemeiata de fondatorul dervisilor, Rumi Medvana. Voi scrie despre el si daca doriti sa aflati lucruri foarte interesante, tineti cat mai aproape si fiti parte din…bucuria mea de a calatori. 😉

La primele ore ale diminetii urmatoare, o noua zi calda si senina, dupa un mic dejun bun si o noapte linistita petrecuta la un hotel bunicel din Ankara, a venit randul sa vizitam obiectivul principal din vizita noastra in capitala Turciei – Mausoleul Mustafa Kemal Atatürk – Anitkabir, ridicat in onoarea marelui conducator turc.

Monumentul este situat intr-o zona linistita si foarte inverzita din Ankara. Autocarul ne-a lasat foarte aproape de poarta de intrare dinspre strada Akdeniz. Ulterior am aflat ca acolo este o zona mai speciala, acoperita de multa vegetatie si sunt si cateva ambasade prin imprejurimi. De fapt, intregul complex este situat in mijlocul unui parc, Barish Parki (Parcul Pacii). La intrare se face un control cam ca la aeroport: va puneti geanta/rucsacul si toate efectele personale intr-o tavita si treceti pe sub poarta cu beculet. Piu! Piu! 🙂 In rest? Intrarea este free!  Apoi am patruns intr-o gradina plina de flori si arbusti, pe o alee pe care am avut ceva de mers pana la mausoleu. Cararea ne-a cam dat de furca, mergand pe un pavaj ornat cu dale din piatra asezate cam…inegal, fapt care ne-a facut sa privim destul de mult in jos, sa vedem pe unde pasim, pentru a nu ne impiedica sau lovi la picioare. Totul a fost realizat cu “skepsis”, pentru ca se spune ca nu poti merge la acest mausoleu care adaposteste ramasitele fondatorului Turciei moderne (aduse aici pe 23 noiembrie 1938), privind mandru in fata ci trebuie sa mergi cu capul plecat, in semn de respect si mare pretuire, avand o atitudine solemna. Pe marginea aleii am intalnit o parcarda mare care prezinta intregul complex si o alta cu chipul lui Atatürk dar si un grup statuar cu steagul Turciei. Mausoleul este o grandioasa constructie ce se afla cocotata undeva, deasupra orasului, pe colina Aniteppe. De acolo se poate admira o panorama frumoasa si interesanta asupra orasului…pe care, bineinteles ca am admirat-o si noi. Monumentul cel mai important din oras ocupa o suprafata foarte mare si uimeste atat prin dimensiune cat si prin stil si semnificatie. Mausoleul a fost ridicat in urma unui concurs organizat de guvernul turc, la care au participat 44 de proiecte super elaborate si in urma unei deliberari destul de disputate, l-au castigat doi arhitecti turci. Monumentala constructie este, dupa umila mea parere, un colos; sincer, mi s-a parut greoaie si rece. Dar tinand cont ca a fost ridicata in cinstea celui mai mare erou national turc, il pot considera ca un loc incarcat de multa sensibilitate patriotica nationala si este cu siguranta cel mai important obiectiv turistic din Turcia care merita vizitat…macar de curiozitate sau pentru a-ti imbogati cultura generala.Datorita problemelor economice din Turcia, dupa cel de-al doilea razboi mondial, ridicarea monumentului a inceput dupa anul 1944 si a durat pana in 1953. Pe langa functia de monument, mareata constructie are si o functie protocolara; fiecare oficial strain care viziteaza capitala Turciei vine la acest mausoleu, depune o coroana de flori si semneaza in cartea de onoare. Presedintele Turciei vine aici si celebreaza in fiecare an ziua nationala a tarii sale. Deci, Mausoleul Kemal Mustafa Atatürk este un loc extrem de important pentru conducerea statului si deosebit de iubit si respectat pentru poporul turc, care il venereaza in orice circumstante pe intemeietorul Republicii Turcia.

Intr-adevar, turcii au un adevarat cult pentru Atatürk. Mustafa Kemal Pasha (care ulterior, datorita activitatii sale de exceptie in slujba poporului si a patriotismului sau fata de tara, si-a schimbat numele in Atatürk – “parintele turcilor”), s-a nascut la Salonic, Grecia in anul 1881 si a murit la Istanbul, in noiembrie 1938. Un mare patriot, un om de stat cu totul deosebit datorita abilitatilor sale si un reformator al tarii, Atatürk este intemeietorul Turciei moderne si primul presedinte al republicii (1923-1938), una dintre marile figuri ale sec. 20. El a modernizat sistemul juridic si educational al tarii si a incurajat un stil de viata occidental, deschizand poporului sau noi orizonturi spre cunoastere si civilizatie. A reusit sa redea conationalilor sai mandria de a fi turci, impletita cu un nou sens al implinirii nationale in contextul lumii moderne. Pentru toate acestea, Atatürk este foarte iubit si venerat de poporul sau. El este omniprezent in Turcia. Am vazut peste tot portrete cu chipul sau, in orice magazin sau restaurant in care am intrat. Cred ca fiecare casa nu are arborat doar steagul tarii ci si in interior exista cate o poza cu marele lor conducator Atatürk. Ba mai mult de atat, am vazut texte ale sale inscriptionate pe cladiri importante. De asemenea, in toate locurile prin care am reusit sa ajung pana acum in Turcia, am vazut statui sau monumente care il prezinta pe Atatürk. Fara nicio urma de indoiala, toate acestea inseamna un imens respect, patriotism si dragoste netarmurita pentru cel care a fost si va ramane Mustafa Kemal Atatürk in istoria, cugetul si simtirea poporului turc. Niciun alt politician sau conducator de stat, indiferent de coloratura politica nu a mai reusit aceasta performanta!

Ei, dar iata-ne in “Curtea Onoarei” (Toren Meydani sau Curtea de Ceremonii), o platforma larga, pavata cu dale colorate si marmura alba. In fata, piesa principala a complexului, maretul mausoleu, de forma dreptunghiulara, cu cate patru coloane de o parte si de alta a intrarii. Am urcat cele 28 de trepte aflate in fata mausoleului si inainte de a patrunde in interior, am vazut scris pe peretii, cu litere aurii, o parte din discursul pe care Atatürk l-a sustinut in fata tineretului turc cu ocazia aniversarii a 10 ani de la faurirea Republicii Turcia. La intrarea in mausoleu stau inscriptionate alte cuvinte ale lui Atatürk„Suveranitatea neconditionata apartine natiunii!”. Mda, cam asa ar trebui sa fie…Apoi am patruns in interior, in Sala de Onoare. Ultimul mesaj al lui Atatürk catre armata turca se afla la intrare, pe partea dreapta. A doua scrisoare de condoleante a presedintelui Ismet Inönü catre poporul turc din data de 21 noiembrie 1938, dupa moartea lui Atatürk, se gaseste in partea stanga a intrării. Aceste doua texte au fost inscriptionate pe pereti in anul 1981, cu ocazia aniversarii centenarului lui Atatürk. Podeaua din Sala de Onoare este pavata cu marmura de la Adana și Hatay iar zidurile sunt imbracate cu marmura de la Afyon și Bilecik în culori de rosu, negru si verde. Tavanul din Sala de Onoare si galeriile laterale sunt decorate cu mozaicuri. Pe peretii laterali se gasesc 12 torte din bronz impartite in mod egal. Mormantul simbolic al lui Atatürk se gaseste fata in fata cu intrarea in mausoleu si se afla intr-o nisa cu o fereastra mare în spate. Piatra de mormant este o marmura monolitara de 40 de tone. Platforma ridicata, unde este asezata piatra de mormant, este realizata din marmura alba din Afyon. Practic, trupul onorat al lui Atatürk este ingropat in pamant la parterul mausoleului. Camera mortuara este situata chiar sub piatra de mormant simbolica, plasata la primul etaj al mausoleului. 
Mausoleul propriu-zis nu pot spune ca m-a impresionat intr-un mod deosebit. In schimb mi-a placut tare mult muzeul, adapostit si el de mai multe turnulete, cu diferite denumiri, cum ar fi: Turnul Independentei, Turnul Revolutiei, Turnul Victoriei sau Turnul Republicii. Muzeul se intinde pe cele doua brate laterale ale mausoleului si trece pe sub gigantica cladire a mausoleului. Aici am reusit sa inteleg mai bine si sa aflu mai multe despre istoria poporului turc si despre Atatürk care in opinia mea (dar si a multor altor turisti din grupul nostru… cel putin!) a fost nu doar un mare patriot, brav si iscusit conducator si erou national dar si…un barbat bine. 😉 Muzeul este impartit in patru mari sectiuni: prima detine obiectele personale ale lui Ataturk si darurile primite de acesta cu diferite ocazii oficiale; in a doua sectiune (care mi-a placut cel mai mult) sunt tablouri cu portrete ale lui Atatürk si picturi in ulei care se intind de-a lungul peretilor, cu scene din timpul razboiului de independenta si marea batalie (pe mare si pe uscat) de la Canakkale; a treia sectiune prezinta documente si fotografii din timpul luptei nationale iar cea de-a patra sectiune adaposteste vasta biblioteca a lui Atatürk si a revolutiei turce, care cuprinde carti ce au apartinut conducatorului turc dar si pagini deosebit de valoroase, cu insemnari importante ale acestuia. Mi-a cam dat fiori pe sira spinarii cand am dat cu nasul de vitrina unde este redat excelent, in marime naturala, de zici ca e real! biroul de lucru in care se afla marele conducator…Precum am mai mentionat, in muzeu se afla si mormantul marelui conducator, aflat exact sub piatra grea de marmura din mausoleu. Este un loc sfant pentru turci, pazit de un bodyguard care nu m-a lasat sa pozez decat placuta din fata. Nu este permisa intrarea acolo…De asemenea, nu este permisa fotografierea in muzeu. Au fost, intr-adevar cateva locuri in care ni s-a permis fotografierea. In rest, sunt multi oameni de ordine ai muzeului, care atentioneaza turistii ca nu au voie sa faca poze sau sa filmeze.  Asa ca…in cazul de fata, din respect pentru locul in care ma aflam, am fost cumintica si am fotografiat doar in locurile in care mi s-a permis.  Am iesit din muzeu si am observat ca in partea opusa pe unde am intrat noi in marele complex, se intinde “Cararea Onoarei”, decorata de o parte si de cealalta cu statui reprezentand lei din piatra care dau impresia ca pazesc acest drum catre marele monument. In fata, cararea este flancata de Turnul Eliberarii si Turnul Independentei. Iata programul de functionare al intregului complex:Am bifat si acest obiectiv turistic din Ankara, care, pe buna dreptate este un simbol al orasului si al Turciei, prin importanta sa cu totul deosebita. Grupati la autocar, am plecat mai departe in periplul nostru, adancindu-ne si mai mult in inima Turciei. Ne asteptau zile si momente cu totul inedite, chiar fabuloase, pot spune, pasind in viteza rotii de masina spre Cappadocia, taramul de poveste unic in lume…Acolo aveam sa traim din prea plinul nostru alte si alte bucurii de a calatori…cu totul altfel! 😉

Spre finalul povestirii mele de astazi, mai vreau sa va impartasesc doar cateva lucruri importante si impresii generale pe care mi le-am facut despre orasul Ankara, capitala Turciei de astazi. Situat in provincia cu acelasi nume, in centrul regiunii Anatolia, pe malul fluviului Engeri Su, Ankara este al doilea cel mai mare oras ca marime din tara dupa Istanbul, fosta capitala a Imperiului Otoman, numarand astazi peste 5 milioane de locuitori. Dupa destramarea Imperiul Otoman, la 29 octombrie 1923, Mustafa Kemal Atatürk a proclamat Republica Turcia, devenind astfel primul presedinte al Turciei moderne. Tot atunci Ankara a devenit capitala noului stat. In trecut, Ankara a fost cunoscuta sub numele de Angora, fiind renumita pentru lana de angora (mohairul), pisica si iepurele de Angora, un anume soi de struguri si de pere. Toate acestea dar nu numai au facut din Ankara un oras cunoscut in intreaga lume. Astazi capitala turca beneficiaza de retele de transport foarte bine dezvoltate, de metrou, aeroporturi, gari si autostrazi care fac legatura cu cele mai importante zone si orase din tara.

Cand am intrat in Ankara de pe autostrada, am avut vaga senzatie ca patrund in Bucuresti sau in oricare alt mare oras din Romania. Strazi largi, inghesuiala, masini multe, blocuri si alte cladiri, unele uriase, terase, restaurante, magazine, piete care acaparau orasul. Dar foarte repede Ankara si-a dezvelit specificul sau oriental; in locul bisericilor  noastre, am vazut moschei cu minaretele zvelte spre cer; fast-food-uri la orice pas, care te imbie cu produsele traditionale turcesti; bazaruri, piete si comercianti care isi vand marfa direct in strada; dar si cladiri elegante, multe cu arhitecturi moderne, mall-uri si o atmosfera diferita, parca mai calda, mai nonconformista si totusi cu izul sau nestramutat traditionalist, o atmosfera relaxata dar in acelasi timp viguroasa si galagioasa. La Ankara, ca si la Istanbul am regasit ceva din Europa mea dar am descoperit putin si din parfumul oriental al Asiei Mici, un mix teribil de incitant si multicolorat care isi doreste nespus sa fie vazut, simtit, inteles si…de neuitat. Si, iata ca Ankara a reusit sa ma faca, cel putin pe mine, sa o vad, sa o simt si, cat de cat, sa o si inteleg, putin, ce-i drept, pentru ca timpul petrecut in mijlocul ei a fost scurt…prea scurt pentru o capitala a unei tari precum  este Turcia. Ankara este centrul economic, administrativ si cultural al tarii, in timp ce Istanbul este centrul financiar, comercial si turistic super dezvoltat. Capitala Turciei se poate mandri cu un centru universitar de elita si destul de multe atractii si obiective turistice, pe langa cele pe care am reusit si noi sa le vedem in acest circuit. Mi-as dori sa revin la Ankara pentru mai mult timp, ca sa-i vizitez muzeele, sa ma minunez de frumusetea specifica a moscheelor, sa-i privesc cu respect monumentele istorice, sa ma plimb prin parcurile sale umbroase si linistite, sa fac o mica incursiune prin mall-uri si magazine de fitze si, bineinteles sa ma infrupt cu delicatesele sale specifice, atat de gustoase, variate si apetisante. N-ar fi rau deloc, zic, nu-i asa?! 😉 Voi ce ziceti, dragii mei cititori-calatori?…

Si nu pot atasa la final cateva instantanee cu Ankara moderna, pe care am reusit sa le surprind putin, din mersul autocarului, inainte de a o parasi.Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos cand, poate pasii va vor duce la Ankara si veti hotara sa faceti o plimbare prin oras, incununata de o vizita interesanta la mausoleul lui Mustafa Kemal Atatürk. O data in viata, merita!

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

 

 

 

 

Reclame