Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


7 comentarii

Pelion, Agios Ioannis – Aventuri pe Transfagarasanul grecesc


Bine v-am regasit, dragii mei prieteni cititori-calatori! In sfarsit in vara aceasta, mai mult pe negandite decat pe pregatite, am reusit sa mai petrec si eu o vacanta in Grecia mea cea mult adorata. Poate va mai amintiti ca anul trecut nu mi-au reusit deloc „pasientele” elene…dar, asa cum am povestit aici, mi-au reusit cu varf si indesat altele…au fost destule, slava Domnului. 😉 Ei bine, de data aceasta am ales Peninsula Pelion pentru ca citisem ca este o zona foarte frumoasa dar si spectaculoasa. Si chiar asa s-a si dovedit a fi…De cum am patruns in Pelion am simtit ca voi trai din plin bucuria de a calatori, condimentata cu aventuri de neuitat pe “Transfagarasanul grecesc”, asa cum am botezat eu numaidecat Pelionul. De ce? Ei, dar sa incep cu inceputul.

Cu finantele mult diminuate fata de anul trecut si fara niciun alt plan de vacanta facut in prealabil pe vara asta, am gasit pe net oferta foarte avantajoasa a agentiei Hello Holidays, agentia mea preferata pe destinatia Grecia…printre altele. Si astfel cu doar 199 euro/pers. m-am bucurat alaturi de o buna prietena venita tocmai de la Iasi, de o saptamana reusita in alt san splendid al naturii elene. 😉 Oferta a cuprins 7 nopti de cazare cu mic dejun la hotel Zefiros 2* in satul-statiune Agios Ioannis, situat pe coasta de rasarit a Pelionului, udat de Marea Egee, transport cu autocarul si ghid insotitor pana aproape de destinatia aleasa din Grecia. Iar de acolo…veti vedea imediat. 😉

Am pornit la drum de cu seara, de la orele 20, pe traseul binecunoscut Bucuresti-Giurgiu-Ruse-Sofia-Kulata-Promachomas-centura Salonicului si undeva pe autostrada care duce spre orasul Volos, in apropierea orasului Larisa, noi impreuna cu alti 8 turisti am fost preluati de un microbuz pentru ca autocarul pleca mai departe cu restul turistilor spre insula Evia, via Volos. Si de aici a inceput marea noastra aventura in Pelion. Asezati confortabil in microbuz, cu Nikos la volan, un grec nestiutor de lb. engleza, in rest simpatic foc, am mai rulat putin pe autostrada, dupa care am facut la stanga, intrand practic in peninsula. De cand am luat-o la sanatoasa mi-am zis ca Pelionul este un adevarat Transfagarasan grecesc, poate chiar mai tare decat Transfagarasanul nostru, pentru ca este tot numai serpentine cu pante unele foarte abrupte. Trebuie sa stii bine de tot sa framanti “covrigul” masinii si sa dai cu mare atentie la pedale ca sa poti face fata cu brio soselelor care se strecoara ambitioase intr-un peisaj absolut fascinant. La un moment dat, Nikos a oprit masina intr-un punct de belvedere, de unde am cuprins in cateva poze intregul oras Volos cu Golful Pagassitikos in toata splendoarea lui – o vedere panoramica de exceptie. Multam frumos, Nikos! 🙂 Peninsula Pelion se intinde atat de frumos si de spectaculos de la tarmul albastru al marii la crestele verzi si bogate ale muntilor din loc in loc cu colti de stanca. Vazuta pe harta, regiunea, care detine Prefectura Magnesia este de fapt un munte ce cuprinde ca un carlig Golful Pagassitikos si se desfasoara pe o lungime de 80 km de la nord la sud si aprox. 35 km de la est la vest. Muntele coboara de cele mai multe ori periculos, in pante abrupte, pe drumuri serpuite, creand peisaje de o frumusete ce iti taie practic respiratia; ai impresia ca muntele se rostogoleste frenetic spre coasta ingusta si dantelata, cu nisipuri fine sau pietroase udate de Marea Egee, ce straluceste ca un smarald pretios in soarele varatic.

Am  inceputul urcusul Pelionului, strabatand sate stravechi, ce-si pastreaza si astazi parfumul traditional, precum Makrinitsa, supra-numit si Balconul Pelionului; apoi Portaria, Chania, orasel de munte bine dezvoltat, unde exista un important centru de ski din Muntii Pelion. Acolo am trecut pe sub instalatia de schi si nu m-am putut abtine sa ma intreb oare cum o fi acolo iarna?!…Am lasat undeva spre dreapta satul Agios Dimitrios, ne-am avantat cu curaj pe soseaua abrupta, coborand vertiginos spre tarmul marii si, dupa 14 ore jumatate de la plecarea noastra din Bucuresti iata-ne la Agios Ioannis, in fata hotelului Zefiros. Practic, in cele aproape 2 ore de mers pe serpentine, am taiat partea de nord a Pelionului, de la vest la est.

Hotelul Zefiros este pozitionat in capatul de sud al statiunii, pe strada principala, la numai 50 m fata de mare si este format din doua corpuri distribuite pe 3 nivele. Mi-a placut din prima imaginea lui live…vazusem de acasa un clip cu hotelul. Pentru cazare am asteptat putin in gradina umbroasa, in timp ce am servit primul frappe grecesc din vara aceasta, dupa care de la receptie ni s-a inmanat cheia de la camera nr.1. Aceasta se afla la etajul 1 din corpul principal, cu intrarea, receptia, barul foarte cochetel si locul interior de servit micul dejun…pentru ca se poate servi si afara, in curtea asediata de flori. Minunat! Camera nu a fost deloc mare, cum sunt cele de la studiouri; am facut eu cateva vanatai la picioare si am mai dat si coate mai ales la inchiderea/deschiderea usilor/storurilor de la balcoane, strecurandu-ma de colo, colo. Dar am rabdat in piele pentru ca balconul lung, pe doua laturi dar ingust ne-a oferit zi de zi o vedere panoramica spre strada, direct spre albastrul marii, spre podul statiunii dar si spre gradina principala din fata hotelului. Un mare dezavantaj: daca stai la strada ai cam multa galagie. Dar nu le poti avea chiar pe toate, nu?!…Oricum, in fiecare dimineata, la trezire,  am privit marea drept in ochii ei mari si senini. ❤ Camera twin a fost dotata cu un mobilier clasic, vopsit intr-un alb cu tente vintage, cu un tv. la fel de vechi, pe tub, unde n-am avut si noi macar un canal cu muzica. Dar am avut un frigider mediu, telefon, AC, uscator de par si o baie micuta foc cu un dus minuscul. Ne-am “invatat” si cu asta. Am apreciat faptul ca s-a facut zilnic curatenie si ni s-au schimbat lenjeria la mijlocul sejurului iar prosoapele la doua zile. Hotelul are si internet wi-fi, cu semnal pe care, din ce-am vazut la prietena mea, se poate prinde mai bine din gradina decat din camera. Slava Domnului ca eu nu sunt dependenta….macar cand sunt in vacante sa-mi iau si eu liber de la internet! 🙂 Micul dejun a fost ok, repetabil dar destul de consistent si variat. La hotel ne-am imprietenit numaidecat cu cele doua grecoaice frumoase foc, Kaliopi de la bar si Eva de la receptie (kisses for you two, my dears! <3) care, din prima zi au fost tare amabile si ne-au ajutat cu urcatul bagajelor in camera. Apoi zilnic, la orice ora cand ne-am intalnit, am vorbit, am glumit, fetele foarte saritoare si numai un zambet, ne-au explicat de cate ori am avut nevoie de ajutor iar la final de sejur am facut si cateva poze impreuna pentru ca nu se putea altfel. Ce mai, acum suntem cu toate si bune prietene pe FB. ❤ Lipit de hotel se gaseste primul supermarket, dotat cu de toate, de la apa, fructe si legume, pana la pasta de dinti si deodorante.

Agios Ioannis este un sat care, din punctul meu de vedere, se zbate sa devina si o statiune turistica de sezon. Cu siguranta este a grecilor care constituie majoritatea turistilor. Am mai vazut si cativa romani, cu auto propriu, in afara de noi, cei 10 “parasiti” de agentia din Bucuresti si lasati acolo singurei si neajutorati (fara ghid local), cativa sarbi, englezi, italieni si polonezi. Statiunea se intinde de-a lungul falezei si a coastei, o data cu strada principala, nu mai mult de, hai sa zic, maxim 200m de la un capat la celalalt, de la micul port din nordul statiunii si pana spre podul din Agios Ioannis. Pe strada se insira majoritatea hotelurilor si imbietoarele taverne care, seara in special, devin neincapatoare de hoarda de turisti. E si normal, pentru ca in Agios Ioannis se mananca greceste: relativ ieftin, cu portii uriase, foarte bun, gustos si proaspat. De exemplu: eu am mancat de doua ori vitel la cuptor, o data cu vinete si portia a fost atat de mare ca a fost prima data de cand imi petrec vacantele in Grecia cand am lasat in farfurie; si alta data vitel cu legume, Doamne, o nebunie de bun ce a fost si fiecare portie a costat 9,5 euro. Alta data am mancat souvlaki din pui cu garnitura de fries si salata si a costat 7,60 euro  iar o gustoasa mousaka a fost 9,5 euro, portie uriasa. Lamb chops (coaste de miel) cu green salad (la ei salata verde este de fapt spanac inabusit, excelent gatit) a fost cea mai scumpa mancare luata de mine in acea vacanta: a costat 11,50 euro si, sincer, atunci am cam ramas nemancata (la taverna Remezzo). 😦  Prietena mea a luat o data o salata uriasa de ton cu legume si parca a costat-o vreo 8 euro, alta data sardine, 7,5 euro, alta data kleftiko excelent prezentat si gatit care a costat parca pana in 10 euro…cam asa sunt preturile la mancarurile obisnuite. Fructele de mare sunt, cu siguranta ceva mai ridicate dar nu exagerat. In statiune am mancat cel mai bine si de mai multe ori la taverna Pelion Plaza. O bere Mythos este 2,5-3 euro, un cocktail 8-8,5 euro iar o cafea greceasca 2-2,5 euro. Un cappuccino este 3 euro iar un espresso, 2 euro si unul dublu 3 euro. Un bax de apa plata de 1,5l/sticla ne-a costat 0,85 euro…asta ca sa stiti, orientativ, cum sunt preturile pe acolo. Mai scumpe mi s-au parut prajiturile: un cataif am luat si eu o data, chiar daca n-am voie (dar sincer, imi curgeau “poftele” 🙂 ) si m-a costat 4 euro; o cupa de inghetata este 1,5 euro iar halvaua handmade era 20 euro/kg. Nu am rezistat si am adus acasa, la copiii mei o “bucatica” ce m-a costat…11 euroi!!! 🙂 Din nefericire, nici la taverne, nici in magazine, pe nicaieri nu am auzit muzica greceasca…chiar am simtit lipsa unor acorduri de sirtaki sau bouzouki…cu toate ca grecii sunt grosul turistilor in micuta statiune. Acest fapt il socotesc un mare minus…sa te afli in miezul Greciei si sa nu asculti muzica traditionala. No way!!! 😦 In periplurile noastre zilnice, am batatorit la greu faleza de la un capat la celalalt de eu, una, deja ma plictisisem din a treia seara. Nici multe magazine cu suveniruri sau fie ce-o fi, unde sa-ti mai scalzi si tu privirile sau sa faci cat de cat o usoara terapie prin shopping nu sunt, doar vreo 3-4, pe care le-am “fumat” din prima seara. Poate ca a fost mai bine, ca n-am prea avut pe ce da banii… si i-am “save” pentru excursii, care, mama, mama ce ne-au mai costat…Va voi povesti numaidecat…In schimb in statiune sunt doua “bakery” cu produse handmade proaspete traditionale si atat de apetisante ca iti vine sa le mananci din ochi si un magazin de unde poti cumpara direct de la producator gemuri si  compoturi din toate neamurile de fructe, ulei de masline, etc. Ba am vazut si un mic atelier cu magazin care produce si desface tot felul de modele de fete de masa, diferite prosoape din panza lucrata manual, foarte frumoase dar cu siguranta si foarte scumpe. In statiune sunt si vreo doua cluburi unde tinerii in special se mai pot distra. In rest? Seara relaxare cu un cocktail pe care il poti savura de la un bar situat in buza marii si plimbari la greu de-a lungul falezei, din capatul de  nord unde este portul pana in sud, spre…Papa Nero, cea mai frumoasa si cautata plaja din Agios Ioannis. Mentionez ca exista o plaja lunga si in centrul statiunii,; o parte din ea este organizata cu sez-uri si umbrelute si o parte mare este la liber. Plaja este cu pietris si pietre si in mare este la fel, intrare lina la inceput, dupa care se adanceste destul de mult. Un cuplu de tineri cu care ne-am imprietenit ne-a spus ca dupa port, dupa ce treci de o zona cam naspa, cu pietroaie mari si stanci, se face o plaja mai mica, dupa care apare Plaka, o alta plaja foarte frumoasa, cu nisip ceva mai fin, nu cu pietris si pietroaie in mare, ca in Agios Ioannis. Noi am ajuns pana in zona cu pietre si stanci, am facut acolo o sedinta foto si am reusit sa vedem plaja de la oarece distanta si atat…Totusi “floarea cea vestita” a statiunii Agios Ioannis o reprezinta intinsa plaja Papa Nero, care se gaseste dupa ce se trece podul din metal vopsit in alb, situat foarte aproape de Hotelul Zefiros si hotelurile Eleana (n-am stiut ca am hotel in statiune 😉 ) si Marina. Sa nu va speriati ca podul intra in “fibrilatie” cand treceti peste el. 😉  Faleza din statiune se prelungeste pana aproape de capatul plajei Papa Nero, dar mai intai trece pe langa un camping mare si super dotat si aglomerat si se ajunge in aceasta zona, care cuprinde cateva hoteluri si terase ceva mai dichisite decat cele din statiune. Zona pare mai exclusivista; era plina de turisti greci si de sarbi atat de galagiosi. Am vazut ca acolo era organizata si o tabara pentru copii; pe plaja au terenuri de sport si un loc in mare care este ingradit special doar pentru ei. Mi s-a parut un lucru foarte bun…pentru a fi supravegheati mult mai usor. Cand am plecat intr-o excursie perpedes spre o alta plaja, am reusit sa privesc de sus plaja Papa Nero in toata plenitudinea ei. Daca vreti sa aveti o vacanta doar pentru lenevit pe plaja si baie in mare, deci doar relaxare fara multa miscare, Papa Nero este the best! Plaja este cu nisip amestecat cu pietricele iar spre mare chiar cu pietre, intrarea se face doar la inceput lin apoi se adanceste destul de mult iar in mare sunt pietre, unele destul de mari si incomode pentru picioare. Deci e nevoie de pantofi speciali. Eu i-am lasat acasa dar nu m-am lovit atat de tare la talpi ca sa renunt la baia zilnica in marea atat de curata, calda si cristalina, de o culoare stralucitoare irezistibila. Atat de albastra si turcoaz am regasit-o pe Egeeoaica mea si aici, in Pelion, ca m-a facut sa ma reindragostesc si mai abitir de ea! ❤Cum era de asteptat, in periplul meu prin Pelion am reusit sa imbin perfect cele doua daruri nepretuite ale naturii pe care le gasesc mereu in Grecia mea mult adorata– muntele si marea! Ca doar de asta iubesc eu atat de mult tara asta. ❤  Din pacate, cred ca intreaga zona nu este mai deloc dezvoltata turistic; de exemplu, in statiunea Agios Ioannis este doar o singura agentie de turism (Les Hirondelles), si aia vai de mama ei. Face doar 4 excursii prin zona (dintre care una la Meteore!). Am vrut sa facem si noi o excursie cu trenuletul vechi si o mini-croaziera sa vedem cele mai frumoase plaje dinspre sud si din lipsa turistilor inscrisi, nu s-au mai realizat. Nu mai zic ca fatuca aceea de la agentie abia vorbea engleza….cam greu sa te intelegi cu ea. In seara cand sa platim excursiile, ne spune ca avem o problema: trebuie sa mai aducem noi cativa turisti, ca sa se faca nr. minim. Ati mai auzit asa ceva?! Eu pana acum, nu! Deci, pas agentia locala. Ne-am interesat daca exista vreun autobuz local, asa cum am gasit in toate locurile prin care am fost pana acum in Grecia, inclusiv pe insule si pe care l-am folosit la nevoie pentru a ne realiza excursiile dorite. In Agios Ioannis, proprietara hotelului ne-a spus ca exista dar are un program total anapoda pentru noi turistii: primul spre Volos ar fi undeva pe la orele 7 dimineata si ultimul ar trece pe la 14 dinspre Volos. In rest? Ca mijloc de transport, daca nu ai masina personala, scuter sau bicla, atunci esti lady (sau sir, dupa caz) si te urci in taxi. Da, da, taxiul este mijlocul de transport principal in Agios Ioannis. Si ala doar unul sau doua! In concluzie, pentru ca ne-am dorit foarte mult sa facem si noi cateva excursii prin imprejurimi, vrand nevrand am ales…oare ce aveam de ales? Taxi-ul! Bineinteles ca “lipeala” cu soferul taxiului ne-a facut-o doamna proprietara de la hotel, cine altcineva? 😉 Si iata cum noi, turistii romani, mari doritori de cunoastere a locurilor noi, scoatem din buzunare la euroi, pentru a ne bucura de cateva excursii prin insoritul Pelion (Pilio, pe greceste).

Pelionul este salasul legendar al Centaurilor, creaturi mitice jumatate om, jumatate cal, care au trait in Campia Thesaliei si in Muntii Pelionului. Dintre ei s-a remarcat Chiron, faimos pentru cunostintele sale vaste asupra lumii, avand si un caracter mai bland si omenos, fata de ceilalti centauri la care erau dezvoltate instinctele salbatice. Conform legendei, Chiron era mare stiutor in domeniul medicinei, vanatorii, a botanicii si astrologiei. Chiron le-a fost profesor eroilor mitici Achile si Iason. Pelionul reprezinta si punctul de pornire al lui Iason si cetei lui de Argonauti in cautarea Lanei de Aur. Pelionul este taramul muntos de poveste elena, unde vei intalni paduri dese de munte, cu miros puternic de flori si miere, strabatut de rauri cristaline peste care trec poduri arcuite, stravechi, din piatra; daca ploua si raurile se „ingrasa”, apar cascade care se rostogolesc la vale intr-un sipot vesel si zgomotos in linistea incremenita a padurii. In Pelion vei intalni sate stravechi, parca uitate acolo de cand lumea; apar timide din desisul bogat al padurilor ce imbraca generos muntii strabatuti de vai adanci. Acolo, in casele oamenilor simpli vei gasi mereu aceeasi calda si molcoma ospitalitate greceasca ce te va intampina zambind fie cu un tsipouro sau un ouzo rece. Bisericile si manastirile multiseculare sunt renumite in Pelion pentru arhitecturile si picturile lor stravechi, pastrate cu sfintenie. Iar mai jos, unde se termina pamantul, vei gasi marea cea albastra, in tente de smarald stralucitor, care mangaie dintotdeauna cu valurile sale inspumate coasta vesnic stancoasa si salbatica a Pelionului. Totul este minunat in mijlocul naturii pe care Pelion ne-o dezveleste clipa de clipa, de cand lasam in urma orasul Volos si ne avantam spre inaltimile sale ametitoare. Pentru fiecare dintre noi a fost o adevarata aventura sa cunoastem Pelionul, atat cu masina, cu trenul cat si pe jos.Intr-o zi am plecat cu taxiul la Tsagarada, un sat vechi traditional, asezat practic printre culmile inverzite ale muntilor. In piata din Tsagarada salasluieste de mai bine de o mie de ani un platan. Minunat! Atat imensul copac cat si plimbarica noastra prin sat si putin prin padurea vesnic verde au fost pentru mine relaxare totala in mijlocul naturii salbatice, o adevarata binefacere pentru suflet dar si pentru trup.In alta zi am luat iarasi taxiul si am traversat pur si simplu Pelionul de la est spre vest pana intr-un sat numit Ano Lehonia. De acolo am luat vechiul trenulet pentru a vizita alte doua sate vechi ale batranului Pelion. Acea zi a fost pentru mine cea mai spectaculoasa si frumoasa aventura petrecuta in vacanta din Pelion, pentru ca traseul intortocheat al trenuletului este de vis elen. Am trecut munte dupa munte pe calea ferata ingusta de doar 60 cm, pe serpentine largi sau mai stramte, trecand poduri si viaducte, intrand in mici tuneluri, privind pur si simplu extaziata la peisajul perfect pe care muntele il creeaza brat la brat cu imensitatea albastra a marii care se asterne alene undeva jos, la capat de lume…Bineinteles ca ne-am intors in Agios Ioannis tot cu taxiul, la ora stabilita. Alta zi a fost dedicata uneia dintre cele mai spectaculoase plaje situate cel mai la sud de Agios Ioannis, si anume, la Mylopotamos, o plaja formata de fapt din trei plaje cuibarite in golfuri stancoase, fiecare cu farmecul si specificul sau. Acolo tot cu taxiul am ajuns, bineinteles. La plaja Mylopotamos am petrecut o zi intreaga si, la plecare prietena mea imi spune: “Ileana, nu mai vreau sa plec de aici. Chiar trebuie sa plecam?” Si eu ce sa ii raspund cand gandeam si simteam la fel?!…Problema era ca aveam intalnire cu taxiul sa ne duca inapoi in Agios Ioannis, ca altfel cred ca am fi ramas acolo, pierdute undeva intre vis si realitate, intre dorinte si impliniri, pierdute in acel tablou perfect, plin de culori vii si fantezie, pe care Mama Natura elena mi-l daruieste cu atata marinimie in fiecare vacanta pe care o petrec pe meleagurile sale unice. ❤In penultima zi, alaturi de un cuplu din grupul nostru am reusit sa ajung si pe plaja din Damouchari (nume ce provine de la frantuzescul d’amour), alt sat traditional de pescari, unul dintre locurile speciale in care s-au tras scene din splendidul film muzical “Mamma Mia”. Acea excursie am realizat-o pe jos si traseul nu este chiar asa de usor; nici foarte dificil dar cere totusi un oarece efort fizic, pentru ca trebuie sa mergi pe pante abrupte, prin soare si sunt si unele portiuni pe carare ingusta cu pietre denivelate. Totusi usor, usor, am ajuns. Ei, si iarasi am fost recompensata de alte peisaje extraordinar de frumoase, unde marea si muntele stau laolalta, facand din Grecia mea, cea mai grozava si primitoare casa…de vacanta! ❤In Damouchari, privind micul golf din fata mea, cu o pofta si o fericire greu de stapanit si de descris, cu gandul la acea zi in care am reusit sa cuceresc inca o plaja din Pelionul de rasarit, am luat un pranz intarziat, gustos si generos la taverna unde s-a filmat o scena tot din “Mamma Mia”. Nu doar pentru actorii de exceptie din film sau pentru muzica ABBA pe care pur si simplu o ador, filmul acesta are locsorul lui aparte in inima mea, ci si pentru minunatiile de peisaje grecesti (Skiathos, Skopelos si iata acum Damochari) pe care am reusit sa le vad, sa le simt, sa le iubesc. La final, dupa ce am tras linie, am fost foarte multumita si bucuroasa pentru toate locurile pe care am reusit sa le vad in cele 7 zile petrecute in Agios Ioannis. Amanunte despre toate excursiile din aceasta vacanta le voi scrie intr-un articol separat pentru ca merita o atentie speciala.Ca bonus, Pelionul mi-a daruit o vreme superba…in pofida prognozelor sumbre, de ploi si furtuni, cu care am plecat de acasa. Am prins un cer perfect clar cand a fost eclipsa totala de luna, pe care am reusit sa o surprind in cateva cadre, nu prea reusite dar, deh, cu aparatul meu neprofesionist sunt foarte multumita. Acasa la Bucuresti, vorbind atunci cu copiii mi-au spus ca acolo ploua…Ce pacat! Ce spectacol remarcant al Lunii cu Pamantul au pierdut! Noi, aici, in Pelion, pe Transfagarasanul grecesc, am castigat un show pe cinste, pe care l-am privit de pe tarmul linistit al marii, cu muntele tacut in spate, intr-o seara calda si senina de vara. Ce poate fi mai minunat?!…Am plecat din Pelion fericita, cu sufletul incarcat de bucuria de a calatori si de a fi cunoscut alte si alte locuri de vis pe care mi le daruieste mereu Grecia mea atat de mult iubita.Va recomand o vacanta in Pelion pentru ca zona este fabuloasa dpdv al peisajelor naturale si merita vazuta. Poate intr-un viitor apropiat – sper! – turistii romani sa aiba mai mult noroc decat noi la organizarea excursiilor…Si chiar nu pot sa nu-mi scriu aici un gand cu “voce tare”: agentiile de turism din Romania, care ofera sejururi in locuri mai putin dezvoltate turistic, cum este cazul de fata, Agios Ioannis sau orice alt loc fie din Grecia sau de oriunde, ar trebui sa se gandeasca mai bine cum sa organizeze treburile si in statiunea respectiva, astfel incat sa faciliteze turistilor romani posibilitatea de a face excursii, avand reprezentanti locali romani, cu care sa poata discuta si rezolva orice problema care se iveste pe parcursul vacantei. Un alt aspect foarte important, dupa parerea mea, pe care mi l-am amintit acum: in Agios Ioannis, cand am intrebat la receptie, din pura curiozitate, daca exista vreun cabinet medical sau vreun doctor, ceva, ni s-a raspuns ca nu stiu sa fie, cel mai aproape ar fi tocmai in satul Tsagarada…deci la aprox. 45 minute de mers cu taxiul. In statiune este doar o farmacie. Deci, daca vreunul dintre noi ar fi avut nevoie de doctor, chiar nu stiu cum s-ar fi rezolvat problema. In fine, in orice loc unde o agentie de turism isi asuma responsabilitatea de a trimite turisti, trebuie ca acestia sa se simta in siguranta si sa fie ajutati la nevoie, in orice problema…inclusiv la realizarea de excursii ci nu sa depinda de agentiile locale sau, in cazul de fata de…transport exclusivist taxi, care goleste repede si nejustificat buzunarele turistilor. As numi aceasta metoda un fel de „sunteti la mana de pe volanul meu…daca vreti excursii”. Parerea mea, nu se face asa ceva. In concluzie, pentru Pelion va sfatuiesc sa mergeti cu auto propriu, pentru a va putea deplasa cu mai mare usurinta oriunde doriti prin zona si pentru a va salva banutii de “concurenta”. De la magazine va puteti cumpara o harta cu intreaga regiune (pe mine m-a costat 4,30 euro) si cu atentie sporita la volan va puteti deplasa foarte bine prin tot Pelionul. Zona este atat de frumoasa! Merita cucerita, garantat! Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos atunci cand veti hotara sa va petreceti o vacanta in Pelion, regiunea din strabuna Elada pe care eu am denumit-o fara nicio tagada Transfagarasanul grecesc.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

Reclame