Cand am auzit prima oara de Halkidiki mi-a dat impresia de sunetul unor clopotei…sau un joc haios de litere aranjate intr-un fel anume. Apoi cand am inceput sa ma documentez si sa inteleg de fapt ce este acest loc, atunci cand atatea si atatea oferte au inceput sa curga puhoi de la agentii de turism cu destinatia “Halkidiki, Paradisul Secret” m-am gandit ca e timpul sa cunosc si eu aceste meleaguri. Si astfel am ajuns sa petrec o vacanta dar si o sarbatoare de Paste in Halkidiki – hai hui prin Paradisul Secret.
Oricum mi se aprinsesera rau de tot calcaiele dar si talpile dupa Grecia, mai ales dupa reusita primului concediu. Au urmat vacante si de cate 2-3 ori pe vara cand am simtit bucuria de a calatori in alte locuri de vis din acest paradis elen. Si astfel iata-ne plecati in locul din Grecia ce se cheama Halkidiki.
Halkidiki este o peninsula ce face parte din Grecia, in nordul acestei fermecatoare tari, in provincia Macedonia. Este situata in partea de sud a unui oras splendid, Thessaloniki sau mai pe romaneste, Salonic. Halkidiki este locul unde s-a nascut marele si binecunoscutul filozof Aristotel, este pamantul iubit de neinfricatul Alexandru Macedon (cel Mare), dar si leaganul si punctul de referinta al credintei ortodoxe, prin Muntele Sfant Athos.
Aceasta peninsula este formata din trei fasii de pamant, sub forma a trei degete ce se rasfrang cu tupeu in Marea Egee, formand cu aceeasi putere magica ceea ce se numeste fara doar si poate, Paradisul Secret. Ce paradis, dragii mei?! Si secret pe deasupra. Cand tot pamantul grecesc este un etern Paradis. Ma intreb cine i-o fi pus lui Halkidiki “stampila” de Paradis Secret?! In fine…Dar trebuie sa recunoastem ca Halkidiki este cea mai frumoasa si spectaculoasa zona din nordul Greciei, pastrandu-si mereu acelasi farmec natural. Aici se imbina perfect plajele, in unele locuri mai generoase, mai voluptoase sau mai “bine facute”, cu altele mai subtirele (probabil au tinut vreo cura de slabire multe, multe milenii…), cu locuri mai salbatice. Pentru neimblanzitii romantici incurabili, in Halkidiki veti gasi multe locuri cu plaje mici, discrete, unde va veti putea ascunde de restul lumii. Nisipul acestora este foarte fin, in putine locuri vei gasi si ceva amestecatura de nisip cu pietris sau pietre. Plajele variaza atat ca dimensiuni cat si ca forme, luandu-se dupa tarmurile bine desenate pe care Egee-oaica mea le-a tot trasat, mai drepte sau mai dantelate. Oricum ar fi, tarmurile sunt bogate in golfulete de toata frumusetea si splendoarea, adevarate picturi animate intr-o perpetua miscare si dezvoltare.
De-a lungul acestor golfulete au crescut multe asezari, adevarate tablouri pescaresti purtand cu mandrie emblema “Greece”; porturi intesate fie de localnici invredniciti cu treburile zilnice, fie cu multi turisti dornici de aventuri pe mare…sau pe uscat! Tot acest peisaj viu colorat forfota de cand rasare Imparatul Soare si pana cand Regina Luna isi face aparitia diafana pe cerul senin, instelat si fara nicio o grija a acestor taramuri paradisiace; satucuri pescaresti si orase istorice, inca bine conservate creaza deliciul unei vacante pe deplin bogate si extrem de placute si interesante pentru toti turistii. Padurile dese insotesc si protejeaza bland tarmurile aurii si intregesc acest miracol pamantesc, dandu-i aerul, racoarea si frumusetea ce i se cuvin.
Acest Halkidiki este format din 3 ramuri vanjoase, de pamant. Ba nu, hai sa le spun: din 2 domnite si un domn: domnita Kassandra este prima, vazuta pe harta in stanga; madam Sithonia este la mijloc si apoi vine si Sfantul Munte Athos, care le “flancheaza” doar din dreapta. Toate acestea sunt de o frumusete si de un interes real, fiecare avand particularitati distincte. Eu le-am vizitat doar pe cele doua, Athosul fiind zona interzisa femeilor. Cred ca stiti deja de ce dar voi scrie cate ceva la timpul potrivit. Muntele Athos poate fi privit in toata maretia sa din vaporas, intr-o superba croaziera pe mare…
KASSANDRA este bratul vestic si cel mai aproape de Salonic. Este socotit cel mai popular si cel mai locuit, aici probabil ca civilizatia a patruns mai repede. Are plajele marinimoase, cu nisip dar si in unele locuri, cu stanci abrupte in mare. Apa este curata, cu intrare lina in majoritatea locurilor, dar sunt si zone cu pietre in apa si intrarea mai abrupta. Cam asa este si in Sithonia la acest capitol…Padurile intinse de aici fac multa umbra si racoare dar si senzatie si emotie, mai ales vara, cand este extrem de cald. Stiti ca de la temperaturile foarte ridicate, aici, cu niste ani in urma a avut loc un incendiu devastator…
Kassandra se lauda cu o salba intreaga de statiuni, unde se insira mandre si faloase multe hoteluri, unele foarte elegante si extrem de scumpe fata de preturile pe care Grecia le practica in general pe piata romaneasca. Pentru cine doreste rasfat la mare pret, sa vina in Kassandra, va avea ce alege. Dar sunt si hoteluri, vile si case de vacanta la preturi mai accesibile si chiar ieftine. Oferta este ca pestele din balta…cu mult peste…trebuie doar sa-l prinzi…dar cu abilitate si determinare. De mancat, la taverne, restaurante, de toate pentru toti. Pentru dornicii de distractie atat ziua cat mai ales noaptea, aici este de ei. Kassandra este renumita pentru barurile si discotecile sale, pentru viata trepidanta de noapte. Exista posibilitatea si de practicarea sporturilor nautice motorizate si nemotorizate. Eu am petrecut intr-o primavara, nu demult, primul meu Paste grecesc in Hanioti, o statiune foarte frumoasa, moderna, cu o plaja mare, larga si cu un nisip excelent. Fiind primavara majoritatea locatiilor au fost inchise dar asta nu m-a facut sa nu-mi dau seama ca Hanioti este o statiune destul de eleganta, unde se poate petrece o vacanta de vara minunata. Chiar daca apa marii a fost foarte rece, culoarea sa albastra-verzuie, curata, mi-a lasat o amintire tare placuta.
Alte statiuni din Kassandra, unele mai animate, altele ceva mai calme, cunoscute si moderne sunt: coborand din nord-vest, Nea Moudania, Nea Potidea, Posidi; Agios Nicolaos, in sud; apoi in sud-est Pefkochori, urcam spre Polichromo, Kriopigi, Kalithea si Nea Fokea. Mai sunt si altele, dar mai mici ca importanta turistica.
SITHONIA este bratul mijlociu al lui Halkidiki. Petrecand un concediu de 7 zile aici, va pot povesti mai multe. Sithonia este imbinarea perfecta a noului cu vechiul, de mare clara, limpede si de munte inverzit, impovarat de paduri dese de pini si brazi. Fiind la mijloc, ii da privilegiul de a avea doua golfuri cu tarmurile extrem de adanci, unde Egeeoaica mea a sapat cu indarjire, facandu-si loc sa se apropie cat mai mult de pamant. Aceste mari golfuri sunt Golful Toroneos, intre Kassandra si Sithonia si Golful Siggiticos din estul Sithoniei, cu fata spre Muntele Athos. Ambele sunt de exceptie. Daca veti ajunge acolo, veti descoperi singuri…nu va dezvalui chiar tot. Care-ar mai fi atunci farmecul vacantelor voastre acolo, nu?! Sithonia si-a luat numele dupa Sithonas, fiul lui Poseidon, zeul marilor. Se spune ca Poseidon ar fi aruncat cu tridentul in mare si asa s-a format Halkidiki (cele trei degete fiind “furculita” marelui zeu…)
In Sithonia veti gasi o armonie perfecta intre muntele verde, marea de un azuriu stralucitor in bataia razelor de soare, plajele fierbinti si aurii, cu grauntii de nisip fin in majoritatea locurilor; dar si cu ditamai pietroaiele in altele. Veti gasi aici peisaje care se schimba dupa cativa km de plimbare de-a lungul tarmurilor cu adevarat puse pe bigudiurile naturii. Noi am fost cazati in statiunea Neos Marmaras. Aici am vazut plaje cu nisip mai fin dar si cu pietris. Statiunea propriu-zisa este cocotata pe o colina iar multe dintre hoteluri se afla jos, pe malul marii sau foarte aproape de plaja. Noi am fost cazati la Apartaments Miramare Bungalows 3*. Chiar daca am avut o cazare foarte buna din punct de vedere al confortului (apartament de 2 camere utilat cu tot necesarul), nu ne-a placut plaja plina de pietre si in mare asemenea iar intrarea in mare este abrupta, Singurul avantaj a fost existenta sezlongurilor si a umbrelelor in regim gratuit. Foarte romantic si linistit, cateva seri am luat cina direct pe plaja, la lumina lumanarii, acompaniata de cea a stelelor si a lunii, acolo fiind o micuta terasa ce apartinea de restaurantul hotelului. In rest, Neos Marmaras este o statiune tipic greceasca, cu multa lume, taverne, magazine si un micut port. De acolo se vede foarte bine statiunea de fite si exclusivista, Porto Caras.
Pentru a cunoaste mai bine bratul Sithonia, am inchiriat intr-o zi o masina la pretul de 35 euro si la drum cu noi. Asa am vazut si simtit adevarata fata a Sithoniei si am descoperit pe drum adevarate paradisuri de mare cu munte la un loc, cu mult soare si relaxare. Am vazut ce inseamna inca o data perfectiunea Naturii grecesti cand am ajuns pe o plaja lata, cu nisip extra fin si bogat, de-ti pierdeai piciorul tot afundandu-te in el. Si marea, da, marea cea mare avea niste valuri zbarlite, bune de film documentar, cu sonor cu tot; in sfarsit auzeam si noi sunetul Egeeoaicei cea galagioasa. Aici canta, nu gluma. Iar cat vedeai cu ochii drept in fata, aparea maretul Munte Athos, intr-o ceata de parca ziceai ca este “Fata Morgana” sau mai bine spus, “Baiatul Athos”. Am imortalizat aceste minuni naturale caci altfel nu se putea…
Aceasta plaja minunata se afla la Sykias sau Logos. Localitatea face parte din municipiul Toroni. In secolul 19 aici s-a descoperit o asezare sub denumirea de Sykia sau Logos, precum a fost denumita in documente din perioada bizantina, drept unul dintre cele mai mari sate din Sithonia. Astazi, micul sat se mandreste cu o biserica parohiala cu hramul Sf Atanasie, pe care am vazut-o si noi putin doar, din mers. Dar am aflat ca este renumita pentru altarul minunat sculptat in lemn. Sykias se invecineaza cu plaja de la Kalamitsi si Sarti, cu o mare la fel de curata, ca de cristal, ca de altfel peste tot in fascinanta Grecie.
La vest de sat, pe dealul Koukos, se gasesc ramasitele unei fortarete ca dovada inca vie a faptului ca aici a fost demult de tot o asezare antica. In anii 1987, cu ocazia unor sapaturi, s-au descoperit morminte inca din epoca fierului, ce au supravietuit timpului iar acum constituie o interesanta si incitanta descoperire in randul specialistilor si fanilor de arheologie.
Satul este impanzit de hoteluri si studiouri, de taverne primitoare si magazine. De asemenea, si pe plaja se gasesc hoteluri de toate categoriile; chiar atunci peste drumul unde am facut noi plaja si baie se construia un mare complex si altul cu piscine, de 4* era deja construit alaturi. Localitatea este dotata cu cabinete medicale chiar si unul veterinar, cu benzinarii si centre de inchiriat masini, ATV si biciclete, ca si agentii de turism.
Sykias este astazi cel mai mare sat din Sithonia, cu oameni incredibili de primitori, care se disting de restul grecilor prin unitatea lor si prin inima lor buna. Am vazut acest lucru prin ajutorul pe care ni l-au dat cativa localnici care ne-au indrumat spre inima satului inainte de a ajunge la plaja.
Cea mai superba plaja, dupa parerea mea, acolo este; nu tu lume multa, spre deloc, liniste si pace, doar zumzetul valurilor inspumate si jucause, incercuti doar de mama-natura, cu muntii de-o parte si de alta, cu marea in fata de unde Muntele Athos, pe sub sprancene ne privea semet de sus din departare…Plaja aceasta are pe drept cuvant Blue Flag. Eu spun ca merita mai multe steaguri.
Un alt loc de vis grecesc la malul Egeoaicei mele este plaja de la Sarti. Si aici este un mic satuc situat in partea de est a bratului Sithonia, intre Vourvourou si Sykias. Drumul pana aici serpuieste printre muntele de piatra, iar peisajele sunt superbe. Aceasta asezare a fost numita dupa orasul antic Sarti, situat tot in acelasi loc cu mult, mult timp in urma. Am citit undeva ca Herodot ar fi scris ceva despre acest loc absolut minunat. Deasupra golfului se pot vedea ruinele vechiului oras. Nimeni nu stie de ce si cand a fost distrusa aceasta asezare situata in acest golf cu o deschidere semnificativa la marea Egee.
Noi cand am pus piciorul pe acea plaja magica parca a fost ca un magnet: ne-a fermecat pe loc si pe noi, ca pe multi altii. Nisipul de o culoare mai deschisa, spre alb, fin cu plaja in forma de palma usor stransa, cu marea care aici face valuri inspumate, au fost suficient pentru a ne bucura si a ne dori sa mai revenim si alta data aici. Iar muntii bogati in verdele padurilor privesc din spate acest peisaj marin de o frumusete aparte…
Sarti este astazi o statiune de vacanta ce combina de minune frumusetea muntelui cu cea a marii de cristal, limpede si de culoare verde-albastru, calda, curata si primitoare. Am vazut ca se practica aici toate tipurile de sporturi nautice.
La intrarea in sat, am simtit imediat ca intram intr-o mica statiune cosmopolita, cu stradute mici, inguste, cu hoteluri si studiouri de inchiriat, cu numeroase magazine cu tot felul de suveniruri, deh, ca la grecii…no surprise…taverne, baruri si multi turisti.
Dar si pe malul marii am gasit multe taverne primitoare, de unde am putut admira superba imagine a Muntelui Athos, ce, din zarea cea albastra ne saluta de la distanta, din inaltul cerului. Cand am plecat de aici, am observat ca la margine si Sarti are si un camping dotat cu toate facilitatile necesare pentru petrecerea in bune conditii ale unei vacante in acest mod. Sarti este din ce-am mai citit si eu, cea mai ravnita destinatie de pe Sithonia. Statiunea s-a dezvoltat langa satucul pescaresc ce are un oarece istoric in spate. Iar astazi isi faureste singura propria sa istorie turistica.
Ultima plaja si localitate care ne-a incantat toate simturile a fost Vourvourou. Acesta este o alta “nestemata” de pe Sithonia care merita luata in calcul pentru petrecerea unei vacante reusite la marea Egee. Si care noua ne-a placut in mod special. Este o regiune ce impleteste perfect o mare calma, cu suprafata lina, ca a unui lac, cu muntele acoperit de paduri dese si mici insulete ce rasar timide din apa limpede, ca de cristal. Tarmul din Vourvourou este puternic dantelat, plin de mici golfulete ce dau acestui loc o amprenta distincta si face ca locul sa emane mult romantism. Iar cele 9 insulete din imediata apropiere a tarmului par niste ciupercute rasarite parca de nicaieri.
Vourvourou este situat la doar 10 km de Agios Nicolas. Mica asezare este formata din stradute lungi dar destul de inguste, de-a lungul carora se insira hoteluri, multe de 4 si chiar 5*, cu constructii cu arhitecturi moderne, cu piscine generoase, gazon si dotate toate cu sezlonguri si umbrelute. Asa ne-am asezat si noi, sa ne facem siesta de dupa-amiaza, dupa ce am luat pranzul la una dintre fermecatoarele taverne situate pe plaja. Aici am mancat niste peste excelent preparat, delicios! Totul a fost bun si servirea ireprosabila.
Din locul unde ne-am oprit noi pentru odihna si baia de dupa-amiaza, am vazut multe ambarcatiuni scumpe, iahturi sau barci mai deocheate, cu oameni care se rasfatau intr-o superba croaziera pe mare. Noi n-am facut decat sa oftam si sa visam cu ochii in soarele biciuitor la o astfel de plimbare…bine totusi ca am avut ochelarii de soare sa nu razbata chiar asa de pregnant “marea ofticare”…:)
Am aflat ca se pot face plimbari cu barca pe insula Diaporos, cea mai mare dintre cele 9 insule din Vourvourou, situata dincolo de golf.
Dupa binemeritata plaja si baie caci altfel nu se putea, am plecat sa cercetam putin locurile. Si am vazut multi turisti ce cumparau peste proaspat direct din barca pescarilor. Apoi ne-am plimbat de-a lungul marii si am ajuns pe o fasie ingusta a peninsulei Xifara. Dupa care am descoperit un golfulet izolat cu o plaja aproape virgina…erau doar cativa oameni si acolo…plaja Karidi, mai salbatica, dar si aici sunt baruri si taverne…
Vourvourou este o statiune numai de vara, deschisa exclusiv turismului. Am aflat acest lucru chiar de la unii proprietari de hoteluri si studiouri. Acestia stau aici doar pe perioada deschisa turistilor, in rest au casele lor in orasele vecine. Statiunea este foarte linistita, tocmai buna pentru o relaxare totala. Majoritatea hotelurilor si studiourilor beneficiaza de sezlonguri si umbrele gratuite cam in toate locurile. Statiunea are vegetatie multa, flori si gradini bogate; iar hotelurile au si multe dotari de agrement ca terenuri de sport si multe locuri de joaca pentru copiii de toate varstele.
Alte statiuni de pe Sithonia mai sunt: Agios Nicolaos, Kalamitsi si din Neos Marmaras se face Porto Caras, singurul complex de lux din Halkidiki cu un teren imens de golf. Porto Caras este o statiune foarte scumpa si exclusivista. In excursie am vrut s-o vizitam si la intrare era o bariera; n-aveai voie sa intri fara sa arati ca esti cazat acolo. Asa ca am facut stanga-mprejur cu masina si la drum mai departe. Alte locati ale Sithoniei: Nikiti, Metamorfosi si Gerakini, la intrarea pe brat dinspre Salonic.
In ambele locatii, atat in Kassandra cat si in Sithonia, doritorii de senzatii tari pot face scuba-diving si cu posibilitati de snorkeling. Se pot inchiria de la masini, la ATV-uri si biciclete, preturile nu sunt deloc piperate, oricum, iti faci o dambla…doar esti in vacanta, nu?!
In apropierea Salonicului este un parc de distractii acvatic, Waterland ii zice, pentru pasionatii de aventuri si senzatii pe tobogane si alte dracovenii, dar sunt si piscine unde poti face o baie si relaxare doar la soare.
MUNTELE ATHOS este cel de-al treilea brat al Paradisului secret Halkidiki. Este o asezare manastireasca, cuprinzand 20 de manastiri, unele cocotate pe varf de munte, unde isi duc viata in rugaciuni si posturi in jur de peste 2000 de calugari. Aici nu are voie sa calce picior de femeie. Deh! pacatoasa Eva si ale ei urmase… Pentru vizitele barbatilor, fie turisti sau de alt rang, trebuie dispensa luata inca din tara de la forurile bisericesti. Athosul este singura republica de calugari din lume. Dar si aici, cadrul natural este unul de vis. O calatorie pe mare in jurul muntelui, va va convinge de asta. Veti lua o barca sau un vaporas din satul port pescaresc cu o mare traditie, Ouranoupolis si veti pleca pe apele limpezi ale Egeei, admirand atat peisajul natural cat si manastirile ce se intrevad de pe mare, asezate cuminti la poalele crestelor inalte ale muntilor sau la inaltimea lor..
Si ca sa fac o mica si concisa paralela intre cele doua “domnite” ale Paradisului Secret; daca doriti mai multa distractie, viata palpitanta de zi dar mai ales de noapte, alegeti Kassandra. Daca doriti mai multa liniste, mai mult munte la un loc cu marea, distractie dar ceva mai “domolita”, atunci alegeti Sithonia. Iar daca le vreti pe toate la un loc, este cel mai simplu. Stati cazati in oricare, dar mergeti si vizitati-le pe amandoua, caci ambele perle iesite din mare pe uscatul grecesc sunt demne de toata atentia, placerea si interesul vostru. Veti avea tot ce va doriti intr-un concediu “la pachet” si, de ce nu, intr-un Paradis, dar nu secret, pentru ca acum deja-l cunoasteti…macar prin aceste cateva impresii pe care vi le-am impartasit cu tot dragul.
Si cand te gandesti ca toate aceste minuni ale Greciei sunt la numai 800-900 km fata de noi, hai sa zic, de Bucuresti…Daca te-ai urca acum in masina, ai ajunge acolo in cel mult 12 ore, mers lejer cu autocarul tranca-tranca…Sau te urci acum in avion cu destinatia Salonic si in mai putin de 2 ore esti acolo, plus ceva drum pe unul dintre brate si gata, ai ajuns. Ce aproape este de noi acest Paradis Secret, numit Halkidiki!
Ei, sper ca ati calatorit cu placere, macar virtual citind impresiile mele din vacantele petrecute in Halkidiki, Paradisul Secret dar binecunoscut deja multor turisti de pretutindeni. Sper ca si aceste randuri sa va ajute in calatoriile voastre. Eu va mai scriu doar binecunoscuta mea urare de
Vacante de vis oriunde si oricand!
Articol scris de Ileana
Bucuria de a calatori 