Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


2 comentarii

Murano, Burano, Torcello – Croaziera prin laguna venetiana


(Circuit Italia de Nord si Lacurile – continuare de aici)

In a doua zi petrecuta la Venetia a fost planificata o croaziera prin laguna venetiana, pentru a ne delecta cu vizite in cele mai importante si turistice insule din zona: Murano, Burano si Torcello. Pentru asta, am avut iarasi privilegiul de a inchiria un vaporetto doar pentru grupul nostru. Deh, ne-am cam rasfatat in aceasta vacanta splendida petrecuta in nordul Italiei.

MURANO – CELEBRA STICLA DE  MURANO

Imbarcati in vaporas, iata-ne porniti pe drumul apelor spre Murano, insula venetiana renumita pentru celebra sticla de Murano apreciata in toata lumea. De asemenea, Murano este cea mai cunoscuta si turistica insula din nordul lagunei venetiene. Pana sa ajung pe insula, de pe vaporas mi-am mai scaldat o data privirea spre Bella Venetia – cu adevarat o splendoare de oras ce-si despleteste pletele sale minunate de-a lungul malurilor sale.

Nu dupa mult timp ni s-a aratat insula Murano. Mi-amintesc ca primul contact vizual cu insula a fost Farul din Murano si primele cladiri din caramida rosie. Farul este considerat simbolul insulei si este construit din marmura alba. Cu alura sa spectaculoasa, Farul din Murano a fost ales ca model pentru diverse suveniruri, precum magneti, statuete sau carti postale.Am coborat din vaporetto si ne-am inceput plimbarea prin mica insula venetiana, un alt univers pe care mi-am dorit demult sa-l cunosc. Ca si Venetia, si Murano este alcatuita din mai multe insulite legate intre ele prin poduri, majoritatea fiind din lemn. In Murano am poposit putin la un atelier de prelucrare a renumitei sticle de Murano. De-a lungul timpului si pana astazi, mesterii sticlari au pastrat cu sfintenie tainele fabricarii speciale a sticlei de Murano. Astfel, tehnica prelucrarii pretioasei sticle ramane un mister care se transmite din generatie in generatie. La atelier am asistat la o demonstratie, unde un mester sticlar ne-a aratat cum din mainile lui, pasta de sticla incalzita la o temperatura de peste 1000 gr. se transforma intr-un obiect de arta autentica: o vaza, o floare, un catel, o lebada, etc. Din sticla de Murano se confectioneaza si bijuterii (cercei, bratari, coliere, brose) de o mare frumusete, multe dintre ele fiind unicate. Astazi pe insula mai sunt doar cateva ateliere de prelucrare a sticlei de Murano iar alaturi veti gasi mici magazine de prezentare, de unde va puteti cumpara diverse obiecte si podoabe pretioase, in functie si de cati bani aveti la dispozitie…pentru ca obiectele din sticla autentica de Murano costa! Dar va garantez ca nu veti pleca de acolo cu mana goala, nu doar datorita tentatiei de a va cumpara un suvenir din sticla de Murano ci mai ales pentru ca acele obiecte sunt cu totul speciale, au o frumusete si stralucire aparte, care va vor impresiona si va vor impulsiona sa plecati din Murano cu o amintire speciala. Asa cum banuisem de la inceputul aventurii noastre in laguna venetiana, Murano s-a dovedit a fi un alt loc invaluit intr-un puternic parfum de esenta tare, italiana, impletit cu arome de mister si frumusete proprie. Murano este un alt coltisor de rai pamantesc dar si pe ape, incarcat de romantism si culoare. In Murano am gasit liniste si multa tihna.

In plimbarea noastra pe stradutele inguste, traversand canale peste poduri – la fel ca in Venetia – am intalnit Museo del Vetro (Muzeul Sticlei), adapostit in Palazzo Giustinian aflat in centrul insulei. Basilica di Santa Maria e Donato este o biserica foarte veche, din sec. 12, care imbina placut stilul romanic cu cel bizantin. Alaturi de biserica se inalta Campanilla (turnul clopotnita), renumita pentru icoana de aur a Madonei si pentru ramasitele unui dragon legendar. Se spune despre acesta ca ar fi fost omorat de Sf. Donato…Am traversat apoi un canal pe Ponte S. Pietro Martire si am dat imediat de Chiesa di San Pietro Martire, o cladire veche dar foarte frumoasa, ridicata spre mijlocul sec. 14, din caramida rosie.Iata-ne si in frumoasa Piazzeta Campo Santo Stefano. In mijlocul pietii se ridica Torre dell’Orologio (Turnul cu ceas), care dainuie din sec. 19, pe locul unei foste biserici. In fata turnului am gasit o opera de arta din sticla de Murano, de culoare albastruie, cu o forma mai ciudata; un fel de stea sau floare cu petale din bete de sticla, subtiri si ascutite, foarte interesant, in opinia mea. Am aflat ca se numeste Natale di luce in una cometa di vetro (in traducere “Craciun luminos intr-o cometa de sticla”) si este opera lui Simone Cenedese. Piata este inconjurata de terase, fiind locul preferat al turistilor…si probabil ca si al localnicilor.Ajunsi la debarcader, vizita noastra in Murano a luat sfarsit. Ca o concluzie scurta: mi-a placut Murano. La inceput am avut impresia ca ma aflu intr-o mica Venetie, alunecand pe un Canal Grande mai mititel. Am privit apoi cladirile – vechi si foste palate – si dupa ce am patruns mai bine in miezul insulei, trecand poduri peste canale stramte si serpuitoare si am strabatut stradute inguste, cu terase si magazinase inghesuite pe margini, mi-am dat seama ca Murano este un loc plin de romantism si poezie, un loc tihnit, cu propria sa armonie si liniste. Murano este un loc perfect pentru relaxare, pentru reincarcarea sufletului si mintii. Mi-ar placea sa revin candva pe insula unde prelucrarea sticlei de Murano imbraca vesmintele artei si frumosului autentic.

TORCELLO – MICUTA INSULA STRAVECHE DIN LAGUNA VENETIANA

Ghidusa noastra a hotarat sa vizitam mai intai Torcello si apoi Burano, unde sa stam mai mult si sa luam acolo si pranzul. Zis si facut. Vaporetto ne-a dus repede la micul debarcader din Torcello, cea mai nordica insula din laguna venetiana. Asa micuta, aparent uitata de lume si poate mai putin vizitata de catre turisti, Torcello are o istorie  indelungata si bogata. Am citit undeva ca Torcello este locul unde, acum mai bine de 1500 de ani, a inceput sa se dezvolte orasul Venetia. Odinioara cu o populatie mare, de peste 20.000 de locuitori, astazi Torcello mai are doar o mana de oameni care mai locuiesc acolo permanent, intr-o atmosfera intima, calda si relaxata. Este, dupa cum am simtit-o eu, cea mai calma si pasnica dintre cele trei insule venetiene vizitate de noi.

Insula Torcello este o adevarata oaza de liniste si verdeata si se poate lua la pas intr-o ora, cel mult doua, asa, pe indelete. Ne-am inceput plimbarea pe o alee pietruita care merge paralel cu un canal, pe care circulau barcute de agrement, incarcate cu turisti. In plus, am reusit sa vad ca si cele cateva terase si restaurante insirate discret de-a lungul canalului, erau, de asemenea, populate. Deci – mi-am zis – si Torcello pare sa fie o destinatie turistica venetiana destul de cautata…in primul rand, cred eu, pentru liniste si pentru ca e mai izolata de restul lumii agitate. Sunt si ceva hoteluri si vile, care isi primesc oaspetii cu bratele deschise. Pe drum am intalnit si case ale localnicilor dar una mi s-a parut asezata intr-un peisaj idilic, rupt parca din Gradina Edenului. Mi-a placut tare mult… ❤Am ajuns repede in Piazza di Torcello, unde sunt adunate mai multe obiective turistice, precum Catedrala bizantina-italiana Santa Fosca, cu baptisteriul de secol 9, din caramida rosie, la intrare cu arcade sustinute de coloane din marmura alba. Alaturi se afla Basilica di Santa Maria Assunta, care dateaza din jurul anului 639 d.Hr. si recladita ulterior la inceput de secol 11. In acel mic perimetru al insulei, se mai gasesc doua cladiri foarte vechi – foste palazzi – ridicate prin sec. 14; una dintre cladiri este sub forma de biserica, avand un turnulet patratos ce se termina cu un clopot deasupra. Astazi cele doua cladiri sunt unite si gazduiesc Museo di Torcello. Aici se gasesc obiecte foarte valoroase si extrem de vechi din istoria insulei, inca din perioada paleolitica si de pe vremea imperiului roman. Piese din muzeu sunt insirate si afara, pe mica peluza, formand o interesanta expozitie in aer liber. Pe o culme ceva mai inalta se gaseste campanilla (clopotnita) micului sat, care ofera o priveliste minunata asupra intregii zone. Torcello este locuita in principal de pescari si gradinari, care isi vand produsele fie aici sau in insulele din apropiere. Din punctul meu de vedere a meritat si scurta vizita facuta pe insula Torcello. In programul turistic mai aveam de vizitat Burano. Asa ca, iarasi ne-am urcat in vaporetto si la drum cu noi, pe apele lagunei venetiene…dar nu pentru mult timp.

BURANO – AICI M-AM PLIMBAT PRINTRE CULORILE CURCUBEULUI

Nu pot uita prima imagine cu Burano de pe apa: turnul inclinat al unei biserici. Cam creepy! Un turn destul de inclinat in opinia mea, ca instinctiv m-am intrebat cum de inca mai sta in picioare?! Ulterior am aflat ca este campanilla Bisericii San Martino. Dar ce a urmat dupa aceasta priveliste…Ei bine, la Burano m-am plimbat printre culorile curcubeului. 😉 Cum adica? Uite asa…la Burano mi-am desfatat ochii si mi-am bucurat la maxim sufletul, plimbandu-ma pe aleile inguste de-a lungul carora se insira case vechi parca de cand lumea. Sunt cladiri patratoase nu mai inalte de 2-3 nivele, cu storuri la ferestre ornate cu floricele; case pictate diferit, un adevarat spectacol si joc viu al culorilor de toate felurile. Pare-se ca la Burano localnicii s-au jucat pe fasiile de pamant brazdat de ape, creandu-si mica asezare din uriase cuburi multicolore, transformandu-le mai apoi in case de locuit. Imaginea este incredibila si cred ca o data ce ai vazut Burano, nu il mai poti uita niciodata! La mine a avut acest efect! ❤ Mica insula este strabatuta de canale cu apa stravezie peste care se arcuiesc poduri vechi, pe care am trecut si eu in periplul extrem de fascinant si interesant prin micul sat venetian. Burano este un loc idilic, cu o personalitate proprie puternica, plin de un farmec unic absolut, care emana o caldura aparte si o liniste ametitoare. Stau si ma gandesc la perioada de ploi si frig, cand aici vin mai putini turisti. Oare cum o fi atunci? Sunt convinsa ca Burano isi pastreaza aceeasi magie si culoare inedite, invaluit in propria sa liniste si pace. Trebuie sa fie la fel de minunat si multicolorat!
Vopsitul diferit al caselor este o traditie care se pastreaza si astazi; familiile obisnuiau sa-si zugraveasca casele in culori vii, distincte, pentru a-si delimita proprietatile. O legenda straveche povesteste ca pescarii isi pictau casele diferit pentru a le vedea de pe mare, cand se intorceau de la pescuit. Pentru mine Burano este un incantator curcubeu pamantesc, un amestec ametitor de culori vii si stralucitoare, un loc in care te poti bucura de clipe de neuitat si, bineinteles, este un cadru perfect pentru a realiza cateva poze grozave. 🙂

De la debarcader, unde ne-a lasat vaporetto, am luat-o pe cateva alei inguste, privind in stanga si in dreapta splendoarea coloristica a caselor, serpuind odata cu canalele. Si, nu dupa mult timp am ajuns in buricul targului, in Piazza Galuppi; aici am intalnit primaria, construita din piatra de Istria si in mijlocul pietei sta asezat la loc de cinste statuia lui Baldassare Galuppi, realizată de Remigio Barbaro, renumitul sculptor de la Burano.In plimbarea noastra prin Burano am intalnit cateva magazine de prezentare a obiectelor din renumita sticla de Murano si, bineinteles, multe alte magazine cu tot felul de suveniruri. Dar Burano este cunoscut pentru traditia fabricarii manuale a dantelei, indeletnicire care a inceput undeva prin secolul 16. Femeile au inventat sapte moduri de cusaturi, astfel ca fiecare femeie din Burano s-a specializat intr-un anume fel de a coase dantela. Pentru a realiza un obiect finit, fiecare bucata trebuia luata de la o femeie la alta, lucru destul de anevoios. De aceea, realizarea unei fete de masa, de exemplu, dura aproximativ o luna de zile. Pentru ca fabricarea manuala a dantelei dureaza foarte mult, astazi o mare parte din dantelele de Burano care se vand in magazinele de pe insula, sunt realizate la masina. Deh, tehnologia a patruns peste tot, facand orice munca mai usoara! Totusi, daca sunteti curiosi, mai exista cateva ateliere unde puteti vedea cum se creeaza dantela manuala de Burano. Sau le puteti vedea pe femeile care cos dantela in fata caselor. Este un tablou caracteristic micii insule venetiene.

Pe strada principala Via Galuppi, veti intalni La Perla, un magazin de dantela lucrata manual; aici se gasesc de la fete de masa, la masti venetiene, bluze, rochii si fuste cu modele de exceptie, pana si oua si bomboane facute din dantela…o munca extrem de grea si de migaloasa, dupa parerea mea. Trebuie sa fi tare pasionat pentru a realiza manual astfel de lucruri unicat! Pentru adevaratii pasionati si fascinati de dantela si alte textile, in Piazza Galuppi se gaseste Museo del Merletto (Muzeul Dantelii), care adaposteste cateva exemplare vechi din dantela, cusute in sec. 16 si 17, precum si rochia unicat, extrem de frumoasa si de valoroasa, tot din dantela lucrata manual, purtata de regina Margherita de Savoia, sotia regelui Umberto I al Italiei.

In plimbarica noastra prin labirintul curcubeului din Burano, am intalnit terase, unele cu acoperisuri din lemn si cu umbrelute, pentru a mai diminua din arsita de peste zi, locuri de popas tare pitoresti. Acolo puteti lua masa, incercand traditionalul peste proaspat si delicios sau o pizza italiana si alte mancaruri traditionale. Iar la final va puteti delecta cu un gelato racoritor, un espresso tare sau un cappuccino cu multa spuma…as you wish! 😉 . A fost o adevarata incantare sa privesc la ferestrele colorate ale caselor, decorate bogat cu flori, un adevarat pastel regal. ❤ Burano mi-a placut cel mai mult dintre cele trei insule vizitate in laguna venetiana. De ce? Simplu: pentru ineditul sau intrupat in casele multicolore care se reflecta in apele verzi ale canalelor stramte, strabatute de poduri vechi; pentru imaginea fascinanta a clopotnitei inclinate, care inca supravietuieste si infrunta de secole timpul pe o bucatica de pamant in continua schimbare si framantare; pentru traditia pe care multe femei in varsta dar si unele tinere, o duc mai departe, stand in fata caselor si impletind de zor si astazi dantele originale de Burano, zambind trecatorilor; pentru pescarii care aduc zilnic, la ceas de inserare peste proaspat in barcile lor traditionale; pentru linistea si calmul asezarii, care mi-au indus o stare maxima de relaxare binefacatoare. La Burano am trait cel mai intens bucuria de a calatori intr-un mic colt de paradis terestru, plimbandu-ma printre culorile curcubeului intr-o pace si liniste aproape nepamanteasca. Senzatiile traite de mine la Burano au fost magice! ❤Spre finalul unei alte zile minunate, petrecuta in laguna venetiana, ne-am intors la Venetia, privind-o iarasi de pe apele largi ale Canalului Grande. Din vaporetto am reusit „performanta” de a realiza, printre altele, niste poze cu Venetia „pe valuri”. Una o atasez mai jos. E de efect, nu?! 🙂 Off! Dar a venit vremea sa ne luam ramas bun de la Venetia si, totodata, de la Bella Italia. Ziua urmatoare am luat calea spre casa, trecand prin Slovenia, cu o vizita la Pestera Postojna si un foarte scurt popas in centrul orasului Maribor. Iar ultima zi a circuitului am petrecut-o in drumul lung si anevoios de la Budapesta spre Bucuresti. S-a mai incheiat un vis turistic mult dorit, pe care l-am implinit si l-am trait intens cu toate fibrele fiintei mele. Iar pentru toate acestea, Ii multumesc din nou lui Dumnezeu! ❤ Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos. Si, nu uitati: cand va veti afla in Venetia, nu pregetati sa faceti o croaziera prin laguna venetiana, pentru a vizita insulele Murano, Burano si Torcello. Va garantez: merita pe deplin!

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

 

 

 

Reclame