Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


2 comentarii

Circuit Turcia – Din Istanbul pana in Cappadocia, cu intoarcere pe coasta Mediteranei


Dupa mijlocul lui septembrie am plecat impreuna cu fiica mea intr-un minunat si reusit circuit turistic in Turcia, cu trecere prin Istanbul pana in Cappadocia, cu intoarcere pe coasta insorita a Mediteranei. Circuitul a durat 9 zile si a costat 359 euro/pers, cuprinzand: 8 nopti de cazare cu mic dejun si 5 cine, la hoteluri de 3 si 4 stele, transport autocar si ghid din partea Agentiei Holiday Boutique. Iti multumesc si pe aceasta cale, Luiza pentru profesionalism, rabdare si intelegere! Mentionez ca programul a fost realizat in parteneriat cu Agentia Inter-tour din Bacau si din partea acesteia am avut doi soferi super profesionisti, care, impreuna cu un autocar excelent si foarte confortabil ne-au purtat in safe pe tot parcursul excursiei.

Am pornit dis de dimineata pe traseul deja cunoscut: Bucuresti-Giurgiu-Ruse-Veliko Tarnovo-Stara Zagora-Svelingrad-Kapitan Andreevo (frontiera)-Edirne (frontiera)-Istanbul. Dupa-amiaza am ajuns mai intai la Edirne, unde am facut o scurta oprire pentru a vizita Moscheea Selimiye, devenita celebra pentru cele 4 minarete dar si pentru frumusetea sa interioara. A fost ridicata de arhitectul Mimar Sinan si este cunoscuta si ca moscheea celor 999 de ferestre datorita arhitecturii unice a cupolei. Personal, nu am stat sa le numar dar il cred pe cuvant pe arhitect si pe cei care, poate, au facut-o. 😉 Precum se stie deja (cred eu!), pentru a intra in orice moschee, trebuie o anumita tinuta: femeile trebuie sa aiba capul si umerii acoperiti si fusta lunga si toata lumea se descalta la intrare. In plus, inainte de a intra in sfantul lacas, barbatii musulmani se spala pe picioare…Asa ca ne-am conformat si noi si am primit broboade si fuste lungi inainte de a pasi in moschee. Eu cu fiica mea mai vizitasem Moscheea Selimiye. Dar niciodata nu strica o noua vizita, nu?!…Regrupati in autocar am luat calea spre Istanbul, unde am avut cazarea pentru doua zile in centrul orasului, cartierul Laleli. Hotelul nu a fost cine stie ce dar pozitionarea lui este excelenta, aproape de obiectivele turistice importante din oras…si de multe, multe magazine care mereu fac ochi dulci turistilor. 😉 Am povestit deja despre Istanbul aici, la vizita mea anterioara. Sunt ceva ani de atunci…Dar, sincera sa fiu, aflandu-ma din nou acolo, pot declara cu mana pe inima ca Istanbul m-a recucerit si simt deja dorinta de a-l revedea cu o si mai mare ardoare. Nu stiu, Istanbul este ca un magnet care te atrage ori de cate ori pasesti in lumea lui tumultoasa si multicolorata, in acea aglomerare umana si urbana. Astazi, in Istanbul “misuna” de zor in jur de 15 milioane de suflete. Va dati seama? Mai adaugi vreo 3 milioane si faci toata populatia Romaniei! Oricum, Istanbul cuprinde la sanul sau binevoitor intreaga lume. Este orasul care se intinde pe doua continente – Europa si Asia si el insusi reprezinta o lume atotcuprinzatoare. M-a uns pe suflet plimbarea noastra prin marele Istanbul. Am reusit sa revad principalele atractii ale orasului. Majoritatea lor se gasesc in Sultanahmet, socotit buricul targului, un loc incarcat de istorie, cu privelisti minunate, palate monumentale si moschei reprezentative, precum este Moscheea Albastra, un simbol al Turciei, denumita astfel datorita celor 21 de mii de bucati de faianta bleu din interior. Este unica in lumea islamica datorita celor 6 minarete. La vizita noastra de acum, o mare parte din tavanul moscheei era in mari prefaceri si nu am reusit sa o revedem in toata splendoarea ei…dupa ce am mai stat si la ditamai coada sa intram. 😦  Vis-a-vis se afla Biserica Sf. Sofia, important lacas istoric, religios si cultural, o minunatie arheologica. Sfanta Sofia a fost ridicata in anul 537 d.Hr. si reprezinta simbolul arhitecturii Bizantine, care pentru aproape 1000 de ani a fost cea mai mare catedrala din lume. Dupa caderea Constantinopolului a fost transformata in moschee iar din 1935 a devenit muzeu, atragand astazi milioane de vizitatori din toata lumea.In imediata apropiere am ajuns in locul unde odinioara se intindea Hipodromul, ridicat de imparatii bizantini si unde se tineau curse de cai si de care, distractii foarte populare in Antichitate. Hipodromul a fost un loc foarte important in orasele din timpul imperiului elenistic, al celui roman sau bizantin. Pe locul fostului Hipodrom am redescoperit Obeliscul Egiptean, cel mai vechi monument din Istanbul. A fost adus din orasul Karmar, provincia egipteana Luxor, de catre Imparatul roman Theodosius cel Mare, in anii 390; dar si Coloana Serpentina –  sau mai degraba ceea ce a ramas din Trepiedul de la Delphi, monument ridicat in cinstea victoriei grecilor asupra persilor din timpul razboaielor persane din sec. V I.Hr. Trepiedul avea deasupra un bol de aur sustinut de trei capete de sarpe. Acestea au disparut intre timp dar o parte din ele au fost recuperate si astazi se pot admira la Muzeul de Arheologie din Istanbul.De asemenea, un must see din Istanbul il reprezinta Palatul Topkapi, vechea resedinta a sultanilor pana in anul 1856, unde se pot admira celebrul palat, gradinile, Haremul si tezaurul unde sunt expuse sabia lui Stefan cel Mare, toiagul lui Moise dar si turbanul lui Avraam. Noi n-am mai intrat in palat, pentru ca il vazusem deja si am preferat sa ne plimbam prin oras.

In aceasta excursie la Istanbul am reusit sa vizitam Palatul Dolmabahce, situat pe malul european al Bosforului. Este supranumit si “Versailles-ul Orientului”, simbolul maririi si decadentei Imperiului Otoman, ultima resedinta a sultanilor si a presedintelui Kemal Mustafa Ataturk, intemeietorul Republicii Turcia. Pe langa vizita extrem de interesanta, palatul ne-a oferit si o priveliste de exceptie asupra Bosforului si partii asiatice a Istanbulului. De asemenea, mi-au placut gradinile sale decorate cu mult gust. Sper sa reusesc sa scriu impresii separate despre Palatul Dolmabahce, pentru ca merita o atentie speciala.
Nu se poate sa te afli la Istanbul si sa nu beneficiezi de o sedinta strasnica de terapie prin shopping la Marele Bazar si/sau la Bazarul Egiptean…sedinta pe care am “executat-o” si noi numaidecat. 😉 De asemenea, nu poti incheia nicio vizita in fostul Constantinopole fara o croaziera pe Stramtoarea Bosfor, in special la ceas de inserare. Plimbarea pe ape este excelenta…cu atat mai mult daca ai noroc de un spectacol al cerului cand soarele se duce la culcare. Ei bine, noi am avut mare noroc sa fim pe Bosfor sa surprindem un show spectaculos sub imperiul culorilor unui apus de-a dreptul fascinant. Croaziera ne-a purtat pe apele reci ale Bosforului timp de aproape 2 ore, in care ne-am bucurat de privelisti de poveste din Istanbul. Am facut multe, multe poze…in timp ce am privit de pe ape o parte din multele bijuterii care se insira pe malurile marelui oras euro-asiatic, situat la ingemanarea a doua lumi…Ziua urmatoare, dupa ultimele cumparaturi, am parasit Istanbulul si ne-am indreptat spre inima Turciei, trecand in Asia Mica. Am avut drum lung de parcurs pe autostrazi foarte bune iar peisajul s-a schimbat substantial, strabatand Podisul Anatoliei pana la Ankara, capitala tarii, unde am ajuns spre inserat. Aici am vizitat centrul vechi al orasului, cu stradute inguste si case traditionale din piatra si lemn, ce mi-au amintit intr-o oarecare masura de frumosul oras Veliko Tarnovo din Bulgaria, pe care il ador. Undeva sus, pe o creasta abrupta dainuie si astazi ruinele vechii cetati.Apoi, treptat, ne-am intors in timp pentru cateva momente si am vizitat Coloana lui Iulian, Templul lui Augustus si Termele Romane. Alaturi se afla Haci Bayram Camii, o moschee atipica, in forma rectangulara, cu un minaret si arcade ample pe toata suprafata exterioara, tot ansamblul fiind construit la exterior din caramida rosie. Nici nu zici ca acolo s-ar gasi o moschee; dar totusi ea exista, este foarte importanta, fiind intemeiata de fondatorul dervisilor, poetul si filozoful Mevlana Rumi, despre care am aflat mai multe mai tarziu, in circuitul nostru din Turcia. Bineinteles, si aici ne-am descaltat la intrare pentru a o vizita. Mi-a placut enorm imensul covor rosu cu model de floare uriasa pe centru, in care am simtit cum mi se adancesc usor picioarele in el, de gros si atat de pufos ce era. In aceeasi masura m-a incantat si tavanul cladirii, care este in intregime din lemn si are o singura rozeta de unde se “scurge” un frumos candelabru. Si aici, ca si in alte moschei in care am intrat, am privit cu respect si piosenie credinciosii musulmani, care se rugau in genunchi intr-o liniste si concentrare absolute…In dimineata urmatoare, in programul nostru turistic din Ankara am mai avut de vizitat Mausoleul Mustafa Kemal Ataturk, ce cuprinde si un muzeu. Complexul este o grandioasa constructie si un loc foarte important pentru Turcia. De aceea, sper sa-i dedic un articol separat.Am lasat in urma capitala Turciei si am pornit mai departe, indreptandu-ne spre punctul cel mai fierbinte pentru care am ales in mod special acest circuit. Dar pana acolo am facut un scurt popas la Tuz Gölu (Lacul Sarat), o intindere imensa de apa foarte sarata, de fapt un strat de sare, ce a dat nastere unui alt peisaj aproape nepamantesc din frumoasa si fascinanta Turcia. Lacul este situat in inima Podisului Anatoliei si este al doilea ca marime din tara, fiind unul dintre cele mai sarate lacuri din lume. De pe autostrada ne-a insotit o buna bucata de drum…Zona lacului este declarata arie protejata, atractia principala fiind pasarile flamingo roz. In scurta noastra vizita, zau de a aparut vreuna…Oricum, peisajul mirific, aproape fantasmagoric al lacului alb a compensat lipsa lor. Cat vezi cu ochii este numai alb si razlet apar la orizont mici umbre ale colinelor blande ce abia se contureaza la limita orizontului. In rest? Doar linistea locului si albul sarii intrerupt din loc in loc de mici ochiuri de apa. Mi-a placut mult acest lac din inima fierbinte a Turciei…Ei…si cu pasi repezi si siguri am luat calea spre…Cappadocia, un taram de poveste magica straveche, pe care il vazusem doar in poze si niste clipuri dar pe care mi-am dorit a-l vedea si simti live. Si iata ca in aceasta vacanta a sosit momentul! Pentru inceput am vizitat Parcul National Göreme, care este celebru pentru casele ingropate in rocile vulcanice si labirintele subterane. Pe o parte a parcului se intinde Valea Porumbeilor, un manunchi de stanci si vai adanci, ce a creat un peisaj absolut fermecator si unic dar si tare ciudat. In aceste locuri fantastice, undeva prin sec. 7 s-au refugiat primii locuitori, fiind apoi urmati de calugari. Ei au ctitorit biserici, capele si schituri, sculptand roca vulcanica si pictand-o pe interior cu fresce. Astazi, toate acestea fac parte din muzeul in aer liber din Göreme, unde am reusit sa vizitam si noi cateva biserici si capele sapate in piatra de calcar, intrate in patrimoniul cultural UNESCO. Amanunte voi scrie intr-un articol dedicat special Cappadociei.
Dupa-amiaza am vizitat Kaymakli, cel mai mare oras subteran de acest fel, care se intinde pe opt nivele. Aici, crestinii au fost nevoiti sa se ascunda pentru a scapa de arabi si de asupritori. Seara am innoptat la un hotel excelent din Nevsehir, din inima Cappadociei – Hotelul Dinler 4*. Din punctul meu de vedere, a fost cea mai buna cazare din circuit.Si in sfarsit, a venit si ziua cea mare…asteptata de atata vreme. Wow! Noi ne-am trezit cu noaptea in cap, pentru ca am optat pentru zborul cu balonul deasupra Cappadociei. Scopul nostru principal a fost sa ajungem in Cappadocia si sa experimentam zborul cu balonul; a fost, de fapt “ciresica de pe tort” a vacantei noastre din Turcia. Am avut noroc de faptul ca nu a fost vant, pentru ca, datorita conditiilor meteo nefavorabile, turistii pot sa astepte si cate doua-trei zile pentru a-si indeplini visul de a zbura cu balonul in aceasta zona. Ei bine, noi n-am fi avut acest timp la dispozitie si am fi ratat ocazia. De aceea am scris ca am avut noroc, pentru ca in ziua rezervarii grupului nostru pentru zbor, vremea a fost mai mult decat perfecta. Iar pentru asta ii multumesc iarasi bunului Dumnezeu pentru implinirea inca unui vis turistic…dar si de viata! ❤ Amanunte despre zborul nostru cu balonul voi scrie la articolul dedicat special Cappadociei, acest tinut stravechi de poveste fantastica. Ce vreau sa mentionez acum este ca nicio poza si niciun film nu se compara cu imaginea live a baloanelor colorate care brazdeaza cerul din Cappadocia! Imaginea este mai mult decat fascinanta, este fabuloasa, aproape ireala, devenita simbol pentru acest loc unic in lume, loc in care in acea zi superba de septembrie ma aflam si eu cu fata mea. ❤ Ok! Dupa ce am trait la maxim noua experienta si, poate, cea mai cool aventura – zborul cu balonul deasupra Cappadociei – dupa ce ne-am incarcat sufletul cu noi amintiri atat de speciale si am facut o sumedenie de poze de la inaltime, am revenit la hotel si, regrupati am pornit mai departe. Spre mijlocul zilei calde de septembrie, am ajuns la Konya, oras sfant, oras istoric, fosta capitala a imperiului selgiucid. Konya este un centru important de pelerinaj pentru musulmani, cunoscut si datorita poetului filozof Mevlana Celaleddin Rumi, fondatorul sectei Sufi a dervisilor rotitori. Dervisii rotitori reprezinta una dintre cele mai cunoscute manifestari ale spiritualitatii islamice iar Mevlana este unul dintre cei mai de seama mistici arabi medievali. Dansul ritualic al membrilor ordinului “Mewlevi” este cunoscut si sub denumirea de “sama” sau “sema”, cuvant ce inseamna “ascultare spirituala” dar si “dans sacru” . Pe vremuri, dervisii se roteau fara incetare, pana cand ajungeau intr-o stare de extraz, crezand ca au atins suprema spiritualitate. Secta dervisilor a fost interzisa inca de pe vremea lui Ataturk, care a considerat-o nepotrivita pentru un stat laic. Dar a ramas doar dansul, rotirea lor intr-un ritm ametitor, care incanta astazi turistii la serile dedicate dervisilor rotitori. Dansatorii sunt imbracati in niste robe albe, ample, cu fesuri pe cap si, de multe ori au pelerine negre; ei se invart in jurul axei lor pe o muzica ce parca vine dintr-o alta lume, spre incantarea spectatorilor.In Konya am aflat multe povesti despre dervisi de la un ghid local profesionist, care ne-a introdus in lumea lor, vizitand Muzeul Mevlana, un complex monahal amplu, care iese in evidenta prin turnul sau de culoare verde-azuriu. Muzeul gazduieste fosta bucatarie, cimitirul si fosta sala de rugaciuni, unde astazi se afla mormantul lui Rumi Mevlana. Muzeul este un loc de pelerinaj, Mevlana fiind si in prezent perceput ca un sfant. Ma gandesc sa dedic un articol separat acestui loc, pentru ca mi s-a parut foarte interesant si mi-a placut mult.Dupa vizita in lumea lui Mevlana, am luat Konya la picior si am ramas chiar placut surprinsa sa vad un oras tare frumos si animat, unde mi-ar placea sa revin…candva.  La un moment dat, am urcat niste trepte de-a lungul carora se intinde o fantana ce se termina sus cu un obelisc, am traversat o frumoasa gradina de trandafiri, ajungand in final sus, pe un deal, unde am vizitat Alaaddin Camii, una dintre cele mai vechi moschei din lume. Din nefericire, palatul nu l-am putut vizita pentru ca era in reconditionari masive. Seara ne-am cazat la un alt hotel foarte bun din Konya.Ziua care a urmat a debutat cu un popas in mijlocul naturii, la Cascada Manavgat, cea mai cunoscuta cascada din Turcia, dupa ce am trecut de orasul cu acelasi nume. Cascada nu este una extrem de spectaculoasa dar incanta privirea datorita latimii sale ci nu inaltimii dar, din punctul meu de vedere, si a culorii apei…de un turcoaz fermecator. Cascada s-a format din curgerea raului Manavgat, care izvoraste din Muntii Taurus si se varsa in Mediterana, dupa ce strabate un parcurs de 90 km. Cascada Manavgat reprezinta un popas foarte placut in sanul naturii intr-o excursie cand, de exemplu, te afli in Antalya, Side sau esti ca noi, intr-un circuit in Turcia.De la cascada, am “curs” si noi mai departe, in josul hartii, spre coasta Mediteranei, la Side, o frumoasa si cautata statiune marginita de munti inalti si puternic impaduriti si de marea cea albastra. Aici am vizitat partea veche a oraselului, luand minibusul care ne-a trecut pe repede inainte prin Muzeul din Side. Aici am vazut ruine ale vechii cetati, Teatrul Roman, termele si alte foste edificii ale orasului antic. Apoi am alunecat pe straduta principala, plina de magazine cu de toate, care ne-a dus la tarmul marii, unde am intalnit Templul lui Apollo si Templul Dianei, marturii istorice din timpul romanilor. Si am privit marea, iara si iara, in ochii ei albastri si turcesti, de data aceasta. Si i-am adulmecat parfumul sarat…Of, Doamne, ce-mi place! ❤ Apoi am facut o poza la picioarele lui Ataturk, am luat pranzul la una dintre multele terase cochete ce se intind generoase de-a lungul falezei si, regrupati in autocar am pornit mai departe, spre o alta destinatie de top din Turcia.Dupa-amiaza tarziu, am ajuns la Teatrul Antic din Aspendos, faimos pentru amfiteatrul construit in sec. 2, d.Hr. sub conducerea lui Marcus Aurelius. Teatrul are o capacitate de 15 mii de persoane si alura sa impresioneaza si astazi…parerea mea. Pe mine m-a impresionat…mi-a placut enorm. Avand o acustica foarte buna, in zilele noastre aici se organizeaza tot felul de evenimente cultural-artistice. Imi inchipui cum este un show la Aspendos. Trebuie sa fie tare spectaculos. Aici, impreuna cu fata mea, am gasit cadrul perfect pentru o excelenta photo session. 🙂Pe seara, obosite frante, am ajuns in Antalya, unde ne-am cazat la un hotel slabut pentru cele 4* pe care le afiseaza…parerea mea, bineinteles…dar, ulterior, si a altor turisti. Din Antalya am reusit sa cunoastem doar nebunia de pe autostrazile care se intersecteaza intr-un vacarm de nedescris, sa vedem doar pe exterior un parc de distractii si sa ne plimbam putin printr-un mall. Ah! Si sa ne facem o poza semnificativa cu un slogan in trend. 😉Ziua urmatoare, dupa un mic dejun bun, am parasit Antalya si ne-am indreptat spre vestitul Pamukkale, cu ale sale formatiuni calcaroase, cu piscine naturale terasate, un alt loc desprins parca dintr-o lume fantastica. Noi vizitasem deja “Castelul de bumbac” sau “Dealul de bumbac”, cum mai este cunoscut. Asa ca, am preferat sa ramanem la poale si sa ne mai bucuram de o sesiune de cumparaturi pe la magazinele de suveniruri si artizanat, care, zau ca ne-a facut tare bine la…psihic! 🙂 🙂 🙂 Am scris aici despre Pamukkale, pentru cine doreste sa citeasca.In drum spre Kusadasi, ne-am abatut putin de pe traseu pentru a vizita Milet, un cunoscut oras antic din Asia Mica, mare centru comercial grecesc. Milet mai este cunoscut si datorita celebrului matematician si filozof Thales, reprezentant de seama al Scolii din Milet, renumita pentru filozofia greaca. Ora fiind avansata, situl era inchis dar am reusit sa vedem piesa de rezistenta din complex. In cursul serii am ajuns la Kusadasi, la un alt hotel foarte bun si inainte de a ne baga la somnic, ne-am plimbat putin prin imprejurimi…la un mare mall din apropiere. 🙂In ziua care a urmat, am calatorit spre Marea Marmara si am poposit, mai intai la Casa Fecioarei Maria, ca mai apoi, turistii doritori au intrat la Efes, cel mai bine conservat oras antic de pe coasta mediterana. Eu cu fata mea am vizitat ambele obiective turistice si n-am mai vrut sa parcurgem intregul oras pe o caldura de peste 35 gr.C. Cu siguranta, orasul merita si trebuie vizitat macar o data in viata, pentru ca ai ce vedea; practic patrunzi in lumea antica si te plimbi printre coloane ionice, temple si fantani si calci pe pietre vechi de mii de ani. Iar piesa de rezistenta o constituie Biblioteca lui Celsius, o adevarata capodopera arhitecturala, ce a infruntat timpul si astazi inca se prezinta excelent. Cu prisosinta, Efes merita vizitat. I-am dedicat un articol special, il gasiti aici…daca va intereseaza.Ne-am continuat drumul spre un alt loc stravechi, pentru a vizita fosta Cetate Pergamon, locul unde a aparut pentru prima oara pergamentul si cetatea a carei biserica este mentionata in cartea Apocalipsei. Pentru a ajunge la cetatea care este cocotata sus, pe un deal, am luat funicularul. Ajunse sus, ni s-a deschis o frumoasa panorama asupra orasului de astazi, Bergama, situat in josul colinei. Apoi am intrat in Pergamon si am reusit sa ocolim intreaga cetate, privind cu interes ruinele si templele care inca infrunta Timpul. De sus am reusit sa cuprindem si o vedere spectaculoasa a lacului ce se intinde undeva jos, la poalele dealului. Splendida panorama! Mi-a placut tare mult aceasta cetate antica si ma bate gandul sa scriu mai mult despre ea, cu poze semnificative. Datorita timpului care mereu si mereu este “inamicul nr.1” si zboara in defavoarea noastra, a turistilor, seara s-a napustit peste noi si am ratat vizita la Troia. Noi nu am pierdut nimic pentru ca vizitasem Troia si Calul Troian de la intrarea in sit. Daca veti citi impresiile mele de aici, veti intelege ca mare lucru nu au pierdut nici turistii care inca nu vizitasera Troia…Bineinteles, e doar parerea mea si atat! Mult mai frumoasa si relaxanta a fost plimbarea de seara de-a lungul intinsei faleze a portului din Canakkale, cu terasele animate si hotelurile viu colorate si cu vestitul cal troian care pare-se a fi o copie mult mai reusita a calului troian din filmul „Troia” cu Brad Pitt decat cel de la intrarea in situl Troiei. La Canakkale am avut ultima cazare, de asemenea, foarte buna, inainte de intoarcerea acasa.In ultima zi, dis de dimineata, pentru aproximativ o jumatate de ora am traversat cu ferry Stramtoarea Dardanele, trecand din nou pe continentul european. Iar vremea s-a schimbat radical; de la zilele senine, cu temperaturi de peste 32 gr.C la amiaza (in unele zile au fost chiar si 36!), in dimineata plecarii, frumoasa Turcia s-a racit brusc, a inceput sa bata un vant taios iar norii au acoperit cerul. Ba chiar a si plans putin…Pesemne ca Turciei i-a parut rau ca  o paraseam. Sincer, si mie mi-a parut tare rau ca vacanta noastra se terminase. Drumul spre casa a fost destul de obositor dar totusi s-a scurs repede. Seara, dupa vreo 13 ore de la plecare, am ajuns in Bucuresti si dupa inca o jumatate de ora, taxiul ne-a adus acasa. Se mai incheiase o vacanta reusita, o alta experienta turistica minunata, de data aceasta petrecuta pe pamantul Turciei. Si, cel mai grozav lucru: zburasem cu balonul peste crestele stancoase ale Cappadociei, unice pe pamant. Pentru noi, acesta a fost apogeul excursiei noastre din Turcia! 🙂Va multumesc pentru ca m-ati citit (daca ati avut o rabdare destul de mare!) si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos cand/daca veti alege vreodata sa faceti acest circuit in Turcia – din Istanbul pana in Cappadocia, cu intoarcere pe coasta Mediteranei. Sau veti pleca pe cont propriu, faurindu-va singuri vacanta perfecta, cu un itinerariu bine stabilit, cu locurile pe care veti dori sa le vizitati.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

 

 

Reclame