Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


10 comentarii

Cappadocia – Am zburat cu balonul!!!


(Circuit Turcia – continuare de aici)

Dragii mei cititori-calatori, iata ca, in acest circuit, mi s-a mai implinit un vis turistic si am trait o noua experienta de viata dar si o aventura pe cinste: am zburat cu balonul peste Cappadocia,  regiunea fascinanta, cu un peisaj unic, rupt parca din cartile de povesti fantastice, situata in inima Turciei. Acesta a fost, in primul rand, “motorul” care m-a impins de zor sa ajung in acest colt de lume.  Dar si dorinta de a vedea live, cu ochii mei, ci nu doar din poze si filme, acest taram cu totul special, unde se impletesc legende si povesti nemuritoare atat de interesante pe care le-am aflat la vizita mea acolo.

Cu o zi inainte de ziua programata pentru zborul cu balonul, venind de la Ankara, am patruns in inima magica a Turciei. Cappadocia daruieste lumii un peisaj electrizant, extrem de spectaculos si frumos, ce se distinge prin “padurea” deasa de stanci, care tasnesc din pamantul arid si denivelat si urca spre cer ca niste sageti invingatoare ce au strabatut arcul timpului pana astazi. Primul contact cu Cappadocia l-am avut dupa pranz, cand am vizitat Parcul National Göreme, un complex monahal ce se intinde pe o suprafata generoasa, pe Valea Göreme si cuprinde Valea Porumbeilor, o spectaculoasa creatie a naturii, o vale extrem de adanca, inconjurata de stanci cu infatisari care mai de care mai ciudate si atat de incitante. Sa ai timp berechet sa le privesti pe fiecare in parte: niciuna nu e la fel ca surata ei dar toate au in comun maretia unicitatii si diversitatii. Intregul complex din Göreme este un  muzeu in aer liber dar nicidecum unul obisnuit ci unul cum nu mai exista nicaieri in lume. Cappadocia, creata intr-un loc doar al ei si izolata de restul lumii, a fost vreme indelungata un refugiu pentru crestinii care s-au retras aici din calea persecutiilor legiunilor romane. Göreme s-ar traduce „nu ne puteti vedea aici”. Primii locuitori au venit in aceasta zona prin sec. 4 si au sapat in stanca de calcar santuri si canale, tuneluri si pesteri pentru a-si face adapost. Asa au luat nastere orase subterane precum Derinkuru si Kaymakli iar mai tarziu calugarii refugiati aici au ctitorit biserici, capele si schituri, sculptand roca vulcanica si pictand-o pe interior. Bisericile crestine din Göreme si Urgup, un oras vecin sunt printre cele mai vechi din lume. Astazi la Göreme se pot vizita cateva dintre bisericile rupestre, cu superbele lor fresce iar pe unele dintre ele le-am putut admira si noi. Din anul 1985, Parcul National Göreme face parte din patrimoniul cultural UNESCO si este un loc atat de frumos prin unicitate si maretie naturala, care merita cu prisosinta cunoscut si vizitat. Pe Valea Göreme se afla orasul cu acelasi nume si se intind alte orase, sate si catune uitate parca de cand lumea, unde traiesc si muncesc oameni care se indeletnicesc cu agricultura, olaritul si tesutul de covoare. Zona este de-a dreptul mirifica, tocmai prin spectaculozitatea ei naturala dar, din punctul meu de vedere este  extraordinara pentru simplitatea si firescul vietii pe care am simtit-o ca se desfasoara lin, ca un fir neintrerupt de nimeni si de nimic, in acest spatiu unic pe pamant, intr-un timp ce parca s-a oprit candva si atarna undeva…in infinit. Cappadocia mi-a insuflat o senzatie de stabilitate nestramutata si de tihna si liniste absolute, sentimente pe care le-am mai simtit la fel de puternic la Meteorele din Grecia mea adorata. Probabil ca si aici, in tinutul stancilor tacute, inca se aude ecoul strabun al celor ce si-au trait destinele amare, sub aripa sfanta a credintei. In apropierea parcului sunt hoteluri, terase si restaurante care-si asteapta turistii tot mai numerosi, veniti din toate colturile lumii, dornici de a fi fata in fata cu Cappadocia, atat pe pamant cat si acolo, undeva, sus…zburand intr-un balon cu aer cald.A sosit si ziua mult asteptata din aceasta vacanta: sa zburam cu balonul peste tinutul Cappadociei. Ghidusa noastra Luiza (de la Agentia de turism Holiday Boutique), care s-a ocupat de aranjamentele cu agentia turca, ne-a anuntat cu o seara inainte ca timpul ne este favorabil, nu este vant, deci…cu mult entuziasm si curaj inainte spre zarile albastre! 🙂 Dimineata, cu noaptea in cap, de la hotelul unde am fost cazati, agentia turca responsabila cu „tarasenia” 😉 a venit si ne-a luat cu microbuzul, ducandu-ne pana la locul faptei. Plecarea a fost la orele 5.30 iar la orele 6.00 eram deja pe teren, pregatiti de zbor. Eu abia asteptam cu sufletul la gura, nerabdatoare dar si cu oarece teama pentru ca, deh, era prima oara cand o comiteam. 😉 Fata mea parea destul de relaxata…Dar sunt convinsa ca si pe ea au strabatut-o aceleasi stari si fioruri…ca de altfel si pe restul turistilor nostri. Cred ca toti temerarii care sunt la primul zbor cu balonul trec prin aceleasi furci caudice ale sufletului temator de necunoscut. E si normal sa simti asa, nu?! Important este sa-ti infrangi teama si sa treci la fapte, daca vrei cu adevarat ca sa-ti realizezi un vis! Am asistat curioasa la pregatirea balonului nostru. Dar repede privirea mi-a zburat si spre vecini, unde baloanele mai vrednice decat al nostru isi pornisera deja drumul catre cer si catre stancile Cappadociei.Dar imediat a venit si randul nostru si, cu bucuria de a calatori si de a zbura turate la maxim, inainte de rasarit, ne-am urcat in nacela…vreo 28 de turisti si…sus cu noi, in inaltul cerului, peste tinutul de poveste magica al Cappadociei. Pornisem spre o noua aventura a vietii noastre, una dintre cele mai cool experiente de viata, pe care nu o vom uita niciodata. Chiar nu ai cum! ❤Decolarea a fost atat de lina ca nici n-am simtit ca urcam si tot urcam si incepem sa zburam…in balon, prin aerul racoros al diminetii ce ne-a mangaiat usor obrajii imbujorati  de emotie. In fata noastra ni s-a deschis o alta lume, o alta perspectiva, o alta imagine asupra Cappadociei. Atunci am vazut pentru prima oara live cerul brazdat de puzderia de baloane deasupra stravechii regiuni. Imaginea aceasta traita aievea, cu baloanele colorate divers, plutind intre cer si pamant nu se compara cu nicio poza, cu niciun film vazut de mine pana in acel moment. Trebuie sa fii acolo, sus, ca  sa traiesti real acele momente unice din viata ta, sa simti cu fiecare fibra din tine senzatia zborului si sa vibrezi odata cu natura ce te imbratiseaza cald si protector la pieptul ei. In acea zi speciala, Cappadocia mi s-a dezvelit ca o carte de poveste fantastica, multiseculara, pe care am indragit-o imediat, nu doar pentru frumusetea sa unica si atat de diferita de restul lumii. Aici am fost parte din acel spectacol magic, de neegalat, pe care l-am trait acolo sus, in nacela, in zborul nostru cu balonul spre inalturile azurii, contopindu-ne cu maretia si splendoarea unui rasarit de soare perfect intr-o dimineata senina si calda de septembrie…Ce ne-am fi putut dori mai mult in acele clipe?!…Iar imaginea cu atat de multe baloane care brazdeaza cerul Cappadociei este mai mult decat fascinanta, este fabuloasa, aproape ireala, devenita simbol pentru acest loc atat de special din lume, unde ma aflam atunci si eu cu fata mea. ❤Zborul lin peste stancile de calcar din Cappadocia, la un moment dat atat de aproape de ele, ca as fi putut sa le ating cu mana, m-a adus intr-o stare egala cu extazul unei noi si reusite experiente de viata, pe care as repeta-o oricand! Am zburat peste conurile bizare de tuf calcaros in interiorul carora se pot vedea si astazi foste locuinte si biserici rupestre. Ba unele dintre acestea au fost transformate in hoteluri. Extraordinar, nu-i asa? Peisajul este cu atat mai impresionant cu cat vezi pereti abrupti taiati in piatra, stalpi inalti si piramide sculptate in stanca, imprejmuite de multe, multe conuri. “Raspunzator” pentru toate aceste minunatii este un vulcan care, din timpuri indepartate, de-a lungul perioadei sale de activitate a imprastiat in aceasta zona cantitati imense de cenusa de tuf calcaros. Prin neintrerupta actiune a schimbarilor climatice, straturile s-au despicat si in timp au sculptat prin eroziune, canioane si vai adanci spectaculoase, dand nastere unei forme de relief stancoase, cu totul neobisnuita. Si, culmea, aici au venit oameni care au fost nevoiti sa-si sape locuinte, au trait si au dat nastere la o cultura straveche, adaugand noi file de istorie acestui loc numit atat de frumos si diferit Cappadocia (sau Kappadokya, in turca). Iar noi ne aflam atunci acolo si priveam de la inaltime toata aceasta lume splendida si atat de diferita de lumea noastra. Peisajul absolut uluitor, cu amprente selenare, mai ales cand il vezi real fie terestru fie de sus si te afli atat de aproape de el, a fost perfect de bine ales ca loc de filmare pentru unele scene din rasunatorul film “Razboiul stelelor”. Si cine stie, Cappadocia are toate premizele sa devina decorul favorit si cu alte prilejuri. Dupa o ora de zbor cu balonul deasupra Cappadociei am aterizat undeva, pe o culme, pe platforma unei masini de teren care ne astepta. Mare distractie si veselie pe noi toti cand am vazut modul cum/unde aterizasem 🙂 Asa tractati, cu balon cu tot, am fost dusi cativa metri cu acea masina pana la microbuzul care ne astepta pe cel mai apropiat drum. Agentia turca ne-a intampinat cu sticlele de sampanie tinute in frapiere, pentru a sarbatori reusita noastra. Am fost ajutati sa coboram din nacela si apoi, am baut cate o cupa de „bubbles”  in cinstea marelui eveniment. Dupa aceea fiecarui turist i s-a inmanat certificatul de zbor cu balonul in Cappadocia, o alta super-amintire, pe care am asezat-o alaturi de celelalte suveniruri cu care ne-am intors acasa. Apoi am plecat spre hotel iar la orele 8.30 luam deja un mic dejun copios la hotelul Dinler 4* din orasul Nevsehir, din punctul meu de vedere, cea mai buna cazare din acest circuit. Si, regrupati cu totii am plecat mai departe in periplul nostru turistic, spre orasul  Konya, unde am trait alte momente cu totul speciale si am aflat alte lucruri extrem de interesante. Dar despre toate acestea, data viitoare.Pretul zborului nostru cu balonul a fost atunci 130 euro/persoana. Zborul are loc in anumite conditii meteo, in primul rand sa nu fie vant. Cand ne-am imbarcat in nacela, “pilotul” ne-a facut un scurt instructaj: sa stam linistiti pe tot parcursul zborului iar pentru aterizare ni s-a spus sa ne putem telefoanele si aparatele foto in genti, sa ne asezam pe vine sau in sezut si sa ne tinem bine de tot, cu mainile de niste gauri care sunt special facute in interiorul nacelei. Daca avem parteneri de zbor, cel mai in putere si mai inalt sa il tina in poala pe celalalt. Bineinteles ca eu am tinut-o pe fata mea si fiecare s-a asezat cum i-a fost mai bine si in siguranta. Cu multa voie buna si in ritmuri de rasete frenetice, am avut o aterizare super meseriasa…nici n-am simtit-o prea mult. Doar o usoara bufnitura la contactul cu pamantul. Si atat! 😉 Felicitari si aplauze pilotului turc! Le-a meritat pe deplin! Ii multumesc si aici bunului Dumnezeu ca am reusit sa zbor cu balonul impreuna cu fiica mea, chiar de la prima noastra vizita in Cappadocia. Am avut mare noroc ca nu a fost vant si am avut o dimineata perfecta, pentru ca se intampla ca turistii sa astepte si cate doua, trei zile pentru a prinde momentul prielnic de zbor. Ce sa va mai scriu?! Deja ati inteles ca mi-a placut la maxim, ca am trait momente cu totul speciale, unice din viata mea. Si acum, ca stiu despre ce este vorba si stiu ce as simti iarasi acolo sus, sincer va scriu: as repeta oricand si de oricate ori as putea aceasta aventura si experienta extraordinara! De aceea, cu mana pe inima, v-o recomand si voua, dragii mei cititori, cu toata caldura si increderea! Cred ca doar atunci veti intelege cu adevarat ce am simtit acolo, sus, deasupra Cappadociei si imi veti intelege entuziasmul si marea mea bucurie de a zbura cu balonul. 🙂Va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos cand veti pasi in Cappadocia si veti dori sa experimentati zborul cu balonul. Inca o data va scriu: merita cu prisosinta, nu doar pentru o experienta noua si extraordinara pe care o veti capata in viata, ci si pentru a va bucura de minunatiile Cappadociei si de la inaltime. Este cu totul altceva decat vazuta terestru. Eu sunt atat de fericita si implinita pentru ca dorinta mea maxima a invins teama mea minima si, ca multi altii, am zburat cu balonul peste tinutul fascinant si unic din Cappadocia. Doamne, a fost extraordinar! ❤

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana

 

 

Reclame