Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana


5 comentarii

Comorile Banatului (1) -La Cazanele Dunarii, Cheile Nerei, Cascada Bigar, plimbare cu mocanita si multe alte frumuseti romanesti…


Scurt popas la Cofetaria „Atletul albanez” si croaziera pe Dunare la Cazane

Intr-o zi splendida de august, mi-am luat baiatul, un mare iubitor si pasionat de munte si de natura (dovezi nenumarate aveti pe youtube, la rubrica „Acasa in natura”; am ales aici doar unul din filmele realizate integral de el: https://www.youtube.com/watch?v=xLSys3ygFlE) si am plecat optimisti intr-o excursie de 4 zile prin Romania mea turistica; la inceput intr-o croaziera pe Dunare la Cazane, apoi in excursii prin Parcul National Cheile Nerei, cu mocanita pe Valea Aninei si in multe alte locuri pline de frumuseti romanesti cu care tare mult ma madresc.
De data aceasta am „probat” o alta agentie de turism, cu care inca de la plecare am intampinat tot felul de probleme…hai sa fiu ingaduitoare si sa le spun doar neplacute…chiar daca de la asezarea in autocar a fost groaznic. De ce? Pai in primul rand nu s-a tinut cont deloc de asezarea in autocar, conform propriei reguli ale agentiei, adica in ordinea inscrierii. Noi am platit excursia inaintea altor turisti (ex. doi prieteni de ai baiatului meu) si ne-am trezit in mijlocul autocarului iar baietii pe prima bancheta din fata. Deh, cine stie ce si cum s-or fi „invartit” ei?!…Apoi am nimerit ca bancheta noastra sa ne ofere free Legea nr.1 a mecanicii sau cum ii mai zice, Principiul Inertiei! Bancheta era desprinsa din podeaua autocarului si la fiecare hop (pornire-oprire, ca si opintire!), hop si cu noi, ba in fata ba in spate. Intelegi voi, nu? Hop cu noi in fata la oprire, hop cu noi pe spate la pornire. Zau asa, de cum am pornit i-am spus imediat ghidului despre ce este vorba si, chiar daca in autocar erau locuri libere, ne-a spus ca el nu are voie sa ne dea alte locuri decat cele indicate de agentie si ne-a avertizat ca restul locurilor sunt pentru alti turisti pe care ii vom lua pe traseu. Deci din start am pornit cu stangul. Ei, dar asta a fost doar pornirea. Sa vedeti ce-a mai urmat…
Pentru inceput am luat calea spre Pitesti-Craiova-Drobeta Turnu Severin-Orsova pana la Baile Herculane, unde am avut prima cazare la un hotel super bun, situat intr-o pozitie excelenta, cu o vedere de exceptie la Muntii Cernei si o parte a statiunii. Dar pana acolo, am facut un scurt popas la Slatina, sa ne indulcim la Cofetaria „Atletul Albanez„. Ohoho, ce mai publicitate ne-a facut mister ghid acestui loc, ca inca din autocar incepusera sa ne curga balele de pofta. Deh, acolo aveam sa degustam braga, rahat si citronada, halvita si inghetata dupa retete autentice…vezi Doamne. Ca atunci cand am ajuns, mie dar si multor altor turisti nu ne-a placut deloc, incepand cu locul propriu-zis – o maghernita inghesuita la un colt de strada, ce s-ar fi dorit a ne transpune in acele vremuri de odinioara, cand acolo functionau pravalii ale turcilor cu produse traditionale. Dar pe mine nu m-a transpus decat intr-un loc care nu mi-a inspirat deloc incredere, ci doar un loc stramt in care curatenia dar si modul de servire lasau mult de dorit. Nu m-am inghesuit sa cumpar decat niste inghetata si halva iar turistii care au gustat braga au spus ca nu seamana deloc cu ce era odata braga cea adevarata. Dar sa trecem si peste acest aspect si sa pornim mai departe…Ne-am continuat drumul catre Orsova, unde ne-am imbarcat pe un vaporas pentru a trai bucuria de a calatori intr-o croaziera pe Dunare. Bineinteles ca m-au napadit amintirile dintr-o alta vacanta petrecuta tot cu fiul meu, cand pornisem intr-un circuit balcanic si pentru inceput tinusem drumul pe soseaua sarbeasca, privind cu nesat si uimire frumusetile Dunarii care in aceasta splendida zona creeaza uimitoarele Cazane Mare si Mici. Acum eram pe apele domoale ale Dunarii, in Romania mea turistica si ma bucuram de toate darurile minunate ale naturii pe care maretul fluviu ni le impartasea in acele momente. De pe ape am vazut atat de bine chipul sculptat in stanca al ultimului rege dac Decebal. Basorelieful este impresionant, prin inaltimea sa de 55 m si apare printre stancile coltoase ale muntelui imbracat in mantia sa vesnic verde. Chipul lui Decebal este situat intre localitatile Eselnita si Dubova, in apropierea localitatii Orsova, in zona Cazanelor Mici, unde se deschide splendidul Golf Mraconia. Vaporul ne-a dus chiar pana in Golful Mraconia, in preajma Manastirii Mraconia, patrunzand putin cu barca si mult de tot, in perspectiva, cu privirea si inspre Cazanele Mari. Doamne, cat de frumos este acest itinerariu! Mi-ar placea sa il fac in fiecare anotimp, atat la rasarit cat si la apus de soare, ca  sa ma bucur la nesfarsit de cele doua miracole ale Universului, cu care suntem binecuvantati la fiecare inceput si sfarsit de zi. Sunt sigura ca as ramane fascinata de fiecare data…Dupa frumoasa croaziera pe apele linistite ale Dunarii la Cazane, dupa amurgit, am vizitat Manastirea Sf. Ana, situata in imediata vecinatate a debarcaderului din Orsova. Sfantul lacas se afla sub obladuirea maicilor si poarta hramul Sfintei Ana, prazmuita in fiecare an la 25 iulie. Mi-a placut atat locul in care este ridicata manastirea, cu peisajul de poveste al Dunarii, ce-si face loc serpuind printre culmile stancoase dar si ansamblul manastiresc merita vazut si cunoscut, fiind un important asezamant sfant de reculegere si inchinaciune. Dupa ce ne-am curatat putin sufletele am pornit spre Baile Herculane, unde ne-am cazat cu totii la hotelul Holiday Maria de 3*, un hotel nou, cu o vedere panoramica de toata frumusetea asupra Vaii si Muntilor Cerna si a unei parti a statiunii. Ne-a placut mult hotelul, curat, modern, cu personal amabil.
Si astfel s-a incheiat prima noastra zi de vacanta pe doar o mica portiune a potecilor fermecate ale Banatului.

In Tinutul Morilor de Apa, pe Cheile Nerei la Cascada Bigar si cu mocanita de la Anina la Oravita

Dis-de-dimineata, dupa un mic dejun copios si gustos, am plecat catre cel mai mare Parc Mulinologic din Romania si din sud-estul Europei – in Tinutul Morilor de Apa. Este situat in com. Eftimie Murgu, pe valea Almasului, judetul Caras-Severin. Pana in anul 1970, comuna s-a numit Rudaria, dupa numele raului care o strabate. Apoi a luat numele lui Eftimie Murgu, un cunoscut revolutionar pasoptist care s-a nascut aici. Astazi complexul morilor de apa poarta numele de Parcul Mulinologic Eftimie Murgu.Ansamblul morilor de apa se desfasoara pe o distanta de 3 km si in plimbarea noastra am reusit sa gasim cateva mori care functionau. Situate intr-un cadru idilic, de-a lungul raului care-si susura de zor povestea sa de demult, printre culmile domoale si impadurite ale muntilor, morile cladite simplu, din lemn, cu un sistem hidraulic arhaic, mi-au insuflat un imens sentiment de statornicie si o legatura puternica, de nestramutat atat cu natura inconjuratoare cat si cu oamenii locului pe care il iubesc si respecta nespus…Pe drum ne-am intalnit cu cativa tarani care ne-au zambit binevoitori si ne-au salutat, oameni simpli dar cu un mare bun simt care caracterizeaza dintotdeauna romanul simplu de la tara.
Ansamblul morilor de apa dateaza inca din sec.18, cand au fost consemnate in jur de 8 mori iar in sec. 19 functionau deja 57 de mori. Numai taranii mai avuti isi permiteau sa isi ridice o moara si sa macine si pentru ceilalti sateni. Morile au fost botezate dupa numele proprietarilor, a locului unde erau ridicate sau dupa personaje legendare. Situate de o parte si de cealalta a raului Rudaria, astazi mai sunt doar aprox. 22 de mori care macina de zor boabele de grau si porumb. Parcul Mulinologic al morilor de apa Eftimie Murgu este inscris in patrimoniul cultural mondial UNESCO, un motiv in plus sa il vizitam, sa il facem cunoscut si sa ne mandrim cu un astfel de loc de o valoare culturala si istorica deosebita din Romania mea turistica.
Am lasat in urma morile de apa si ne-am indreptat spre Parcul National Cheile Nerei, unul dintre punctele fierbinti pe care eu cu fiul meu abia asteptam sa il vedem, de fapt principala atractie pentru care am ales aceasta excursie prelungita.
Primul popas l-am facut la… Cascada Bigar, pe care inca din copilarie imi dorisem sa o vad. Si iata ca atunci un alt vis turistic mi se implinea… Aflata in Rezervatia Naturala Parcul National Cheile Nerei-Beusnita, pe DN 57, la intersectia drumului dintre Oravita si Bozovici cu Paralela 45, pe Valea Minisului din jud. Caras-Severin, Cascada Bigar este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase caderi de apa din tara noastra si chiar din lume. In anul 2013, The World Geography a plasat micuta cascada in fruntea topului cascadelor unice din lume, fiind declarata cea mai frumoasa cascada de pe mapamond. Am ajuns si noi sa o vedem si aici am trait cu adevarat bucuria de a calatori intr-un loc natural mirific. Am privit din toate partile posibile acea minunatie a Mamei Naturii in toata plenitudinea ei. Cascada isi despletea coama de apa in toate directiile, formand o perdea ce se prelingea de undeva de sus, de la aprox. 7-8 m, mangaind alene stancile sculptate si decorate in verdele cel mai pur. Cascada Bigar este un adevarat monument al naturii ce impresioneaza prin forma sa; este de fapt un izvor de apa subterana care se scurge pe un perete calcaros sub forma unui con acoperit integral de muschi. Cascada Bigar este locul in care izvorul (izbucul Bigar, cum numesc localnicii un izvor din care apa iese la suprafata de sub stanca) se varsa in raul Minis. Izbucul Bigar are o apa de o puritate rara si este alimentat de un parau subteran care iese de sub o stanca inalta. Apa strabate pestera cu acelasi nume din Muntii Aninei si, dupa ce strabate aprox. 200 m, se varsa in raul Minis dand nastere minunatiei de Cascada Bigar, pe care in acea zi minunata de august fierbinte o vizitam si eu cu fiul meu. Lume multa, bineinteles, fiecare cauta cel mai bun unghi de unde sa surprinda frumoasa cu pletele prelungi de apa susuratoare. Toti turistii se chinuiau din rasputeri sa faca selfi-uri cat mai reusite alaturi de cascada. 🙂 Am incercat si noi sa ne strecuram si cu multa rabdare am reusit in cele din urma sa luam cu noi Cascada Bigar in cateva poze si amintiri minunate traite din plin intr-unul dintre cele mai speciale si unice locuri din Romania si chiar din lume. ❤ Am plecat apoi pe Valea Minisului si am ajuns in oraselul Anina, de unde, dupa o asteptare de vreo ora in caldura mare, ne-am urcat intr-un trenulet ca vai de mama lui…zice-se gen mocanita. Ar vrea ea, sarmana!…Anyway, poftiti in vagoane!!! 🙂Traseul de cale ferata montana intre Anina si Oravita este primul de gen de pe teritoriul Romaniei si printre primele din Europa. O data urcati in micile vagoane vopsite intr-un verde cam tare (parerea mea, bineinteles!), ne-a toropit pe toti caldura infernala si cu greu am reusit sa tin ochii deschisi pentru a ma bucura cat de cat de peisajul montan de o frumusete rara. Traseul Oravita-Anina este supranumit „Semmeringul Banatean” pentru asemanarea caii ferate „Semmering” din Austria si trece peste vai adanci si prin tuneluri care strapung vartos culmile muntoase, peste poduri metalice construite in curbe si peste mai multe viaducte, dintre care cel mai lung este Viaductul Racovita, cu o lungime considerabila de 115 m. Ultimul viaduct de la Jitin este o adevarata opera de arta inginereasca. Intregul traseu cuprinde 14 tuneluri si 10 viaducte care se intind pe o distanta de 34 km, intre Anina si Oravita. Aceasta cale ferata este unica in tara noastra precum si in sud-estul Europei, fiind considerat un monument istoric incadrat in grupa valorica „A”. Deci inca un loc – o alta comoara nepretuita din Banat si, implicit, din Romania mea turistica ce merita vazuta si cunoscuta, o bogatie importanta si impresionanta cu care putem sa ne mandrim. Ei bine, dragii mei, dupa plimbarea cu asa-zisa mocanita, ajunsi in gara din Oravita mai aveam in programul nostru turistic pe acea zi o vizita la Teatrul Mihai Eminescu din oras. Dar ce sa vezi? Ca, urcati in autocar, soferasul nostru cel viteaz impreuna cu ghidusul nostru cel atoatecunoscator, in loc sa ne duca la teatru, au incurcat „borcanele” si au gresit soselele….de parca erau mai multe. Era una si buna si deodata in loc sa ajungem in oras si la teatru, soferul ne-a scos din peisajul citadin al Oravitei si autocarul a luat calea spre…nowhere, km intregi pe sosea…haihui mai departe…unde oare??? Pe camp cu noi…printre stiuleti… :)) Atat de simplu si la mare vedere te intampina la drumul mare un indicator pe care eu l-am vazut bine mersi (poate ca l-am vazut cu totii, numai soferul si ghidul nu!), care arata clar pe unde trebuie sa o iei pentru a ajunge in oras din gara Oravita. Dar abia dupa ce-am strigat eu si cu inca un turist ca a gresit ruta si, dupa km buni parcursi in neant, soferul nostru s-a dezmeticit. A oprit in sfarsit magaoaia si chinuit, pe soseaua ingusta, abia a reusit sa intoarca autocarul si sa ia calea intoarsa spre oras. Noroc pe noi ca in timpul manevrelor nu a trecut niciun alt auto, ca ma intreb cum s-ar fi descurcat marele sofer cu „rotirea”! 😉 Dar se pierduse deja mai bine de jumatate de ora…Cu chiu cu vai, obositi de la ziua istovitoare si tare calduroasa si cu nervii intinsi pricinuiti de inca o greseala a soferului (mai gresise drumul o data cand am plecat dimineata spre mori dar atunci se trezise mai repede!!!), am ajuns in fata Teatrului Mihai Eminescu din Oravita. Construita in anul 1816, este prima cladire de teatru din Romania. Aici, Mihai Eminescu a fost sufleur. Satula si deja obosita pana peste cap de drum, de atatea greseli, de hopa-topa in autocar de la bancheta noastra miscatoare, eu impreuna cu baiatul meu dar si cu alti turisti am preferat sa nu mai intram sa vizitam niciun teatru si am ramas undeva in parcul din apropiere, sa ne racorim putin sub umbra groasa a unui stejar si sa savuram o cafea dupa care tanjisem toata ziulica.
La scurt timp, adunati cu totii am pornit spre cazarea din Oravita, la o pensiune ok. Mai trecuse o zi din mini-vacanta noastra in cautarea comorilor Banatului. Dar venea ziua urmatoare, in care aveam sa descoperim noi si noi comori, pe care va invit sa le descoperim impreuna data viitoare, daca veti fi iarasi aici, alaturi de mine.
Pana atunci insa, ca intotdeauna, va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos cand veti pleca si voi, ca si noi, in croaziera pe Dunare la Cazane, va veti plimba prin tinutul morilor de apa Eftimie Murgu, apoi in Parcul Cheile Nerei, privind fascinati Cascada Bigar si veti trai bucuria de a calatori intr-o plimbare agale si relaxanta cu trenuletul pe cea mai veche linie de cale ferata din Romania.
Vacante de vis oriunde si oricand!
Articol scris de Ileana

Reclame