WADI RUM – Călători prin „Valea Lunii”

(Circuit Iordania – continuare de aici )

După vizitarea ținutului nabateenilor, Petra, floarea cea roșie a Iordaniei și una dintre cele 7 noi minuni ale lumii, am luat calea spre următoarea destinație…Wow! cea de-a doua, atât de mult râvnită de mine și fiica mea în acest circuit. Aveam să fim călători prin „Valea Lunii”, cum mai este numit deșertul Wadi Rum.
Și iată-ne în autocar rulând pe Drumul Regelui (King’s Highway), cunoscut în antichitate ca Drumul Mirodeniilor, care străbate de la nord la sud o mare parte din țară. Drumul Regelui a fost o rută comercială de o importanță vitală în Orientul Apropiat antic, ce lega Africa de Mesopotamia. Traversa Egiptul peste Peninsula Sinai spre Aqaba, apoi se întorcea spre nord peste Transiordania, la Damasc și râul Eufrat. Kings’Highway este o șosea panoramică de aproximativ 330 de kilometri, care pleacă din Amman, la nord şi ajunge până în sud, la Aqaba.
Pe acest drum important am călătorit preț de câteva ore bune, timp în care am reușit să pătrund mai mult în tainele acestei întinse zone din Iordania. Șoseaua urcă și coboară serpuitor, trecând prin mai multe sate cu aspect nu tocmai plăcut dpmdv, în multe locuri chiar sărăcăcios. Dar ce pretenții să ai de mare civilizație într-un loc arid, pierdut parcă de pe harta unui prezent modern și zgomotos?!…Am întâlnit și turme de oițe și căprițe care sunt destul de frecvente aici. Peisajul natural când am început să ne apropiem de destinația noastră s-a preschimbat deodată; pășeam deja într-o cu totul altă lume…parcă de pe altă planetă…

Pentru că ghida noastră însoțitoare nu a fost anunțată din timp de către agenția de turism din România, că se schimbase campingul unde urma să petrecem o noapte în deșert, șoferul iordanian ne-a tot plimbat de colo până colo pe autostrada ce deja pătrunsese în deșert…Și iată-ne orbecăind pe drum și pierdem apusul de soare atât de lăudat de toate agențiile de turism, inclusiv de a noastră. Ehehei, de data aceasta, chiar că socoteala de acasă (din programul turistic) nu s-a mai potrivit deloc nici cu cazarea nici cu respectarea programului turistic. Și cine au fost pierzatorii datorită lipsei comunicării din timp? Bineînțeles că noi, turiștii!!! Mie, sincer, nu mi-a căzut deloc bine…și sunt convinsă că nici altor turiști. Am ajuns să ne cazăm târziu, pe înserat, când soarele plecase la culcare și lumina difuz și chinuit ascuns printre stâncile din imediata apropiere…Cum sunt o fire mai mereu optimistă, am ales să mă bucur de înserare și de frumusețea inedită a locului. Eu cu fiica mea ne aflam pentru prima oară într-un deșert, privind umbrele culmilor ce deveneau tot mai întunecate pe nisipul de un maro tot mai închis acum, la sosirea nopții.A sosit dimineața, cu o vreme excepțională, un cer de un albastru ireal pătat din loc în loc de nori jucăuși și un soare strălucitor mai ceva ca un bulgăre uriaș de diamant perfect șlefuit. După micul dejun am pornit la ceea ce am numit eu, „călătoria pe o altă planetă”, într-un jeep-safari pe drumul și dunele domoale roșiatice deșertice. Eu am ales locul din față, alături de șoferul tinerel simpatic și vorbăreț foc, pentru că știam că afară, oricât de cool și de răvășitor ar fi peisajul, vântul luat în nas va fi cam greu de suportat…împreună cu praful care se ridică din viteza mașinii. Fiica mea a preferat să stea pe bancheta de afară și să îndure curajoasă „vitregiile” deșertului! 🙂 …Dar apoi, la întoarcere, mai mulți turiști au optat pentru locurile din interiorul mașinii…cu siguranță din motivul scris mai sus de mine. În schimb, fata mea a rămas credincioasă pe poziție…Bravo ei! ❤Și iată-ne în marea noastră aventură călătorind în primul deșert descoperit din viața noastră. Wadi Rum este locul din Iordania desprins parcă de pe planeta Marte, cu nisipul său cel roșiatic și extrem de fin și cu stâncile și culmile muntoase calcaroase în aceeași culoare dar în nuanțe felurite, în funcție de cum cade lumina soarelui. Wadi Rum a fost sursă de inspirație pentru regizori, devenind decorul si scena  principală în filme precum „Martianul” și „Planeta Roșie”. Deșertul cel mai întins din Iordania, este unicul loc în care înflorește irisul negru, simbolul național al țării.Wadi Rum este locul în care au trăit din timpuri străvechi multe culturi și civilizații, inclusiv cea nabateeana. În drumul nostru aveam să vedem urme ale acestora.
În Wadi Rum, generoasa Mama Natură a creat o adevărată capodoperă care, de-a lungul timpului i-a fascinat pe toți cutezătorii care au îndrăznit să exploreze măcar o mică parte din acest spectacol desăvârșit al Lumii.
Bineînțeles că în periplul nostru prin deșert, am făcut opriri în câteva locuri semnificative, care ne-au îmbogățit cunoștințele și în care am trăit experiențe noi, unice, de viață. „Izvorul lui Laurence” (Lawrence Spring) este un loc important din Wadi Rum. Thomas Edward Lawrence a fost ofițer al armatei britanice și faptele sale eroice din Primul Război Mondial în teritoriile arabe, i-au adus renumele de „Lawrence al Arabiei”. Mai multe despre acest personaj controversat, puteți găsi pe net.O oprire mai lungă am avut-o la Canionul Alkazali. Aici, o mare parte din grupul nostru de turiști, a pătruns până în miezul său, cât este permis. Un canion extrem de strâmt, cu o potecuță foarte denivelată, făurită de o parte și de alta a blocurilor înalte de stânci roșiatice atât de apropiate că la un moment dat ai strania senzație că se unesc. Abia ce mai pătrund timide câteva raze de soare. Aici se văd și astăzi urme și înscrisuri ale vechilor civilizații. O aventură cu adrenalină, pentru că piatra pe care am călcat era foarte alunecoasă datorită apei ce se adună în zilele ploioase. De-a lungul vremii, acest fapt a făcut ca locul să devină sfânt și binecuvântat, știind că apa este o resursă vitală vieții iar în astfel de locuri uneori este ca și inexistentă. Cu atenție sporită am reușit să traversăm canionul fără incidente neplăcute. Poate doar pulsul ne-a crescut mai mult de bucuria unei noi reușite turistice. 🙂O altă pauză a fost la baza celei mai înalte dune de nisip. Aici se află o tabără unde și-au așezat beduinii corturi să ofere turiștilor un ceai fierbinte și câteva suverniruri zonale din produse naturale specifice. Dar înainte de servirea ceaiului, cine a dorit s-a aventurat în urcarea dunei; normal că eu cu fata mea ne-am lăsat la baza dunei încălțămintea și am pornit la drum…tot mai în sus. Am călcat pe nisipul fierbinte și atât de fin, în culoarea specifică zonei, acel roșiatic ce strălucea puternic în razele calde ale soarelui de martie. Eu n-am reușit să ajung până sus de tot, fata mea, da! Ce înseamnă tinerețea!!! 🙂 Eu m-am mulțumit și cu atât pentru că acea mică ascensiune mi-a dăruit imagini de-a dreptul incredibile: cât de fabulos se vede de acolo mare parte din Wadi Rum!!! Cât de extraordinară poate fi o astfel de experiență de călătorie! Fără cuvinte!…Coborâte de la înălțimea dunei, ne-am retras în corturile beduinilor, savurând un ceai aromat cu miasmele deșertice și am povestit de zor cu gazdele noastre tare ospitaliere și zâmbitoare, care s-au descurcat foarte bine în limba engleză. Și acolo am trăit momente de maximă fericire din vacanța noastră în Iordania. Menționez că sunt astfel de tabere ale beduinilor în multe locuri și pentru doritori și cine are mult timp la dispoziție, se poate negocia o călătorie pe cămile în deșert. Am avut și noi oportunitatea dar…beduinii de la fața locului ne-au cerut un preț mult prea mare pentru ce știam noi de acasă și cu toții am făcut pas….mai departe.Iată-ne și la Podul de piatră Burdah (Burdah Rock Bridge), un alt loc de excepție și foarte căutat de turiști pentru spectaculozitatea sa. O îngrămădire de stânci roșcate și undeva sus, un pod natural tot din stâncă face legătură între ele. Dacă am fi avut mai mult timp, zău de nu m-aș fi încumetat și eu să urc măcar o parte din drum. Dar așa, m-am mulțumit doar privind de jos o altă măreție naturală a deșertului Wadi Rum.
Regrupați în mașini, am pornit mai departe spre o nouă destinație, încă privind la show-ul în premieră absolută pentru noi, pe care ni l-a oferit deșertul Wadi Rum în cele câteva ore petrecute în mijlocul său…La Wadi Rum am trăit o nouă experiență de viață călătoare high-top, care m-a făcut să îmi dau seama că locul nu este doar un „must do” pe care am vrut doar să-l vizitez în pelegrinările mele în Iordania. Mult mai mult decât atât, Wadi Rum este, ca și Petra, „must feel”-ul iordanian de exceptie, pe care trebuie să îl trăiești acolo, cu toată ființa ta. Wadi Rum mi-a oferit o altă perspectivă de a vedea, de a înțelege, de a simți și de a trăi viața…o altfel de viață în condiții nu tocmai prielnice, ba din contră; în deșert este un mod total diferit și dificil de viață dar atât de simplu și de frumos, printre dune de nisip, printre stânci de calcar roșiatic și oaze ușor înverzite. Acolo își trăiesc dintotdeauna destinul beduinii cu cămilele lor. Este și acesta un mod de viață într-un peisaj rupt de restul lumii…Deșertul Wadi Rum nu înseamnă doar dune înalte, stânci cioplite felurit și culmi brăzdate de vânt, ale căror umbre se desenează perfect peste nisipul fin și roșiatic și peste micile pâlcuri de plante care reușesc să supraviețuiască aici și mai împrospătează aerul și colorează din loc în loc acest splendid peisaj. Pentru mine, Wadi Rum mai înseamnă și liniște și reculegere, într-un spațiu aproape atemporal, înseamnă perfecțiunea unui alt colț de pe pământul acesta atât de frumos și generos în măreția sa ancestrală. La Wadi Rum, ca și la Petra, am trăit cu maximă recunoștință bucuria de a călători în locuri de basm iordanian, ce m-au făcut atât pe mine cât și pe fiica mea să îndragim maxim Iordania, să ne încărcăm pentru mult timp cu un vibe super pozitiv. Să dorim nespus să revenim acolo…cândva…Și să fiți siguri, dragii mei cititori-călători, clipele perfecte din călătorii sau vacanțe chiar există! Trebuie doar să porniți la drum și să va bucurați maxim de fiecare oportunitate și alegere a voastră.  ❤Va mulțumesc pentru că m-ați citit și sper că impresiile mele despre deșertul Wadi Rum să vă fie cât mai de folos atunci când veți hotărâ să fiți ca și noi, călători prin „Valea Lunii” din Iordania.
Vacanțe de vis oriunde și oricând!
Articol scris de Ileana