(continuare de aici )
După Prato a venit vremea să vizităm orășelul toscan Pistoia. Situat între Prato și Lucca, Pistoia ar putea fi socotit un oraș mai puțin important din punct de vedere turistic. Totuși nu este deloc așa. Plimbarea mea prin Pistoia, m-a determinat să-l numesc „orașul artei” pentru că aici am descoperit câteva locuri reprezentative din zonă, în special biserici bogate în opere de artă ale artiștilor locali și muzee care merită descoperite și cunoscute.
Pistoia impresionează prin arhitectura sa medievală deosebită. Pentru cine a citit Divina Comedie a lui Dante Aligheri, va întâlni acolo numele orașului Pistoia. Și aici, ca de altfel, în toată Bella Italia, m-am bucurat maxim de plimbarea pe străduțele înguste, de-a lungul cărora se întind foste palate, divers colorate, cu storuri de lemn la ferestre, de unde „evadează” mereu acel parfum de esență tare, medievală atât de specifică acestei țări. Acele străduțe converg întotdeauna în piațete mai mici sau mai largi, „pictate” în acea bogăție și diversitate florală renumită în Italia și se răsfrâng armonios în întregul peisaj ca un evantai multicolorat. Toate aceste frumuseți locale duc în centro storico, unde este adunată moștenirea arhitecturală…ca în toate orășelele italiene. 😉
Autocarul ne-a lăsat exact în Piazza San Francesco d’Assisi, lângă Biserica San Francesco de Assisi, în fața parcului cu același nume. Biserica a fost ridicată în stil gotic, pe locul unei foste mănăstiri franciscane, spre sfârșitul secolului 13. Există o legendă care ne povestește că Francesco de Assisi a venit în Pistoia prin anul 1220 și de atunci lăcășul sfânt îi poartă numele. Și aici am observat fațada bisericii având același joc bicolor de benzi din marmură albă Albarese cu marmură verde de Prato, la fel ca Biserica Santa Maria delle Carceri și Castelul Împăratului, ambele din Prato. De fapt, acest model decorativ îl voi descoperi pe fațadele din mai toate bisericile din Toscana, deci este o particularitate a acestei zone din Italia.
Pistoia are un ceva anume…cultura pelerinajului, în special cea iacobină, care a caracterizat istoria bătrânului oraș încă din secolul 12 până în secolul 14. Această perioadă splendidă a fost marcată de un comerț înfloritor, meșteșuguri și interacțiuni comerciale cu restul Europei, deoarece orașul se lăuda cu legături importante cu alte regiuni din Italia, inclusiv cu Via Francigena și Calea Sfântului Giacomo. Cultul apostolului Giacomo, care a fost venerat în Santiago de Compostela în Spania, a fost adus la Pistoia de către episcopul Alto, odată cu sosirea uneia dintre moaștele sfântului în oraș. Capela și altarul au fost sfințite pe 25 iulie 1145, dată la care se sărbătorește și astăzi Sfântul Giacomo, Ocrotitorul orașului. Cele mai importante monumente din Pistoia sunt concentrate în jurul lui San Giacomo, multe dintre acestea putând fi găsite printre clădirile magnifice din Piazza del Duomo.
Trecând pe lângă Galeriile Vittorio Emanuelle și călătorind pe străduțele foarte înguste din Pistoia, nu ne-a trebuit mult timp pentru a ajunge în centro storico. Și iată-ne în cel mai fierbinte loc din oraș, în inima sa, Piazza del Duomo (Piața Domului), ridicată între secolele 13 și 14, cunoscută ca fiind sediul istoric al puterii politice din Pistoia. Aici se găsesc unele dintre cele mai importante și reprezentative clădiri din oraș. 
Și, cum era de așteptat, am zărit imediat Duomo di San Zeno, care acaparează atenția trecătorului și mai ales a turistului-călător. Catedrala are o vechime răsunătoare, primele urme datând din anul 923. Clădirea își păstrează aspectul actual datorită modificărilor ulterioare efectuate în secolele 12, 14 și 15. Fațada prezintă elemente ale Renașterii florentine, cu arcade și același stil ornamental specific toscan, cu alternanța plăcilor de marmură albă-verde. Catedrala găzduiește unele dintre cele mai importante vestigii ale cultului San Giacomo. Cel mai impresionant dintre acestea este cu siguranță altarul de argint și aur, una dintre cele mai proeminente lucrări în stilul gotic italian, a cărui construcție a început undeva spre sfârșitul secolului 13 și a continuat pe tot parcursul secolelor 14 și 15.
Pe laterala stângă a domului iese clar în evidență Torre di Catilina (Turnul Catilina), cu forma sa pătrățoasă. A fost pe post de turn de supraveghere a pieții și al meterezelor din apropierea primelor ziduri ale orașului. Aici ar fi locul unde se spune că ar fi murit Catilina, un personaj antic, devenit tiran și conspiraționist, ce a făcut parte din una dintre cele mai vechi și nobile familii romane. Turnul se ridică falnic spre cer, ducând pe aripile vântului și ale timpului credința, statornicia și comorile acestui oraș al artei și culturii florentine.
Lipită de catedrală, pe cealaltă laterală, se află vechiul palat episcopal, o clădire din cărămidă roșie. Astăzi aici funcționează Museo dell’Antico Palazzo dei Vescovi. Documentată încă din anul 1091, clădirea medievală este un simbol și o manifestare a puterii episcopului în acest oraș atât în timpul reușitelor cât și a eșecurilor sale. Datorită zidurilor puternice și masive ale clădirii, prezintă farmecul acelei epoci, alături de faptul că este un exemplu al vechilor tehnici de construcție medievală. În interiorul muzeului se găsesc colecții impresionante de artă medievală și modernă precum și o zonă arheologică ce face parte dintr-un plan amplu de renovare și valorificare a unui nou proiect muzeografic. În muzeu sunt adunate adevărate valori ale artei și culturii, cum sunt: sacristia San Giacomo pe care o menționează Dante în Infern (Divina Comedie); capela San Nicola, porticul Catedralei cu vedere la baptisteriu și Piazza del Duomo. Și alte câteva capodopere, precum tapeteria millefiori, un artefact artistic, îngerul de lemn realizat de Giovanni Pisano, această operă de artă fiind una dintre cele mai convingătoare statui din Evul Mediu; picturi murale realizate în culori tempera de către Giovanni Boldini și colecția de picturi florentine din secolul 17 realizate de Piero și Elena Bigongiari. Doamne, o întreagă panoplie de artă adunată doar într-un singur loc. Ulterior am aflat că sunt atâtea și atâtea alte lăcășuri de gen în Pistoia!…Cred că aș fi avut nevoie de câteva zile pline în „orașul artei” pentru a mă bucura pe deplin de toată această bogăție cultural-artistică pe care o deține acest orășel toscan.
La doar câțiva metri de catedrală se găsește Baptisterio di San Giovanni în Corte. Acest lăcaș de cult, baptisteriul, este o clădire gotică deosebita, în formă octogonală și un design unic și a fost construită peste ruinele unei biserici și mai vechi la mijlocul secolului 14.
Palazzo del Comune se află tot în Piața Domului, în stânga catedralei (vezi poza de mai sus, cu vedere general[ a pie’ei domului, cu catedrala, turnul si palazzo). Clădirea este foarte veche, ridicată undeva spre sfârșitul secolului 13. Undeva mai sus, pe fațadă, în mijloc se distinge stema puternicei familii de Medici. Aici funcționează sediul primăriei și, totodată și Museo Civico, unde sunt expuse opere de artă ce datează din secolul 13 până în secolul 17 dar și opere moderne.
În piață se mai găsește și Palazzo Pretorio (sau Palazzo del Podesta). Clădirea are vedere spre piața deschisă din fața Bisericii San Stefano și a fost ridicată în prima jumătate a secolului 16, când sub stăpânirea familiei de Medici Serravalle a fost transformată într-un loc liniștit, ferit de conflictele dintre trupele din Pistoia, Lucca și Florența. Aici a fost sediul justiției și al puterii din oraș. Astăzi, în această clădire funcționează tribunalul local.
Plimbarea noastră prin orașul artei ne-a dus în Piazza della Sala, un loc cu greutate în istoria orașului. Sub stăpânirea lombardă, Piazza della Salla a fost centrul vechi al orașului. Piața a continuat să dețînă controlul și să-și consolideze rolul său comercial pe care îl păstrează și astăzi. Puternica Societate San Giovanni a promovat și controlat întreaga activitate a pieței. După mijlocul secolului 15, societatea a decorat piața cu un frumos monument, Pozzo del Leoncino (Fântână Leului), care se găsește și în prezent în centrul pieței.
Acestea au fost obiectivele turistice pe care am reușit să le bifăm în scurta noastră călătorie în Pistoia. Dar „orașul artei” deține mult mai multe obiective turistice demne de luat în seamă și de vizitat. Timp să ai, că orașul este pur și simplu „copleșit” de frumusețe, istorie, artă, cultură într-un singur cuvânt. Voi enumera doar câteva locuri din Pistoia, despre care am citit si care, în opinia mea, mai merită văzute:– Biserica San Giovanni Fuorcivitas, ridicată între secolele 12-14. Întreaga fațadă în același stil de marmură albă alternând cu cea verde, specifică zonei, reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale patrimoniului arhitectural romanic al Pistoiei.
– Palazzo Panciatichi sau Palazzo del Bali , construit de un bancher în secolul 14, ca o casă fortificată, rămâne un exemplu de palat medieval particular, cu caracteristici arhitecturale gotice franceze.
– Biserica San Paolo datează de la mijlocul secolului 14 și este o extensie a unei vechi biserici care și-a păstrat elementele originale în stil romanic și gotic. Undeva sus, pe frontispiciu, se găsește statuia lui San Giovanni.
– Biserica San Francisco a fost ridicată pe la mijlocul secolului 13 iar actuala biserică este rezultatul lucrărilor de extindere, care au început spre sfârșitul secolului 13 și au durat până în primii ani ai secolului 18. Am citit că naosul are un tavan impunător din lemn în stil toscan, care amintește de marile biserici florentine. Printre numeroasele fresce din secolul 14 care împodobesc interioarele, vizitatorii pot admira seria impresionantă care descrie „Povestea Sfântului Francisc. Tare mi-aș fi dorit să văd această biserică…
– Biserica San Andrea a cărei fundație a început prin secolul 8, biserica propriu zisă a fost ridicată între secolele 12 și 13 și este un exemplu clar al stilului italiano-romanic. În interior se găsesc opere de mare artă: un anvon magnific și două crucifixe din lemn pictate de Giovanni Pisano.
Ei, Doamne, și câte și mai câte sunt! Fortăreața Santa Barbara, Biserica Madonna dell’Umilta, Biserica San Ignacio di Loyola, Palazzo Fabrioni, Biserica Madona del Carmine și multe alte muzee și galerii de artă. De asemenea, în Pistoia se desfășoară multe evenimente cultural-educative, cum sunt diverse întâlniri literare, festivaluri, concerte, etc. Vara au loc Festivalul din Pistoia, Blue Festival, Festivitățile și pelegrinările care îl celebrează pe San Giacomo del Corte, Festivalul San Bartholomeu și iarna, festivitățile de Crăciun. Deci, Pistoia palpită și trăiește din plin prezentul, respectându-și trecutul și pe înaintașii săi, privind cu optimism și bucurie viitorul. Super cool…zic eu!
În concluzie, chiar dacă în urmă cu ceva timp, Pistoia a fost socotit un oraș mai puțîn cunoscut, iată că el și-a câștigat pe drept cuvânt un loc printre multele destinații turistice din Italia. Și, părerea mea, bineînțeles, statutul de „oraș al artei”. Mă bucur că astăzi este tot mai căutat printre atracțiile turistice și culturale din Toscana. Și, precum v-am arătat prin tot ce am scris, eu susțin cu toată tăria că această bijuterie ascunsă a Toscanei merită vizitată, nu-i așa? După restaurarea cu succes a clădirilor și monumentelor, Pistoia și-a deschis larg și ospitalier porțile pentru a le prezența oamenilor din întreaga lume patrimoniul său istoric deosebit și arhitectural, împletit cu bogăția sa artistică și culturală de mare valoare. Vă recomand din inimă să vizitați Pistoia!
Vă mulțumesc pentru că m-ați citit și sper ca impresiile mele să vă fie cât mai de folos când pașii vă vor duce în încântătoarea Toscana și, negreșit, prin Pistoia, orașul artei. Cu siguranță, ca și mine, veți trăi bucuria de a călători și veți fi încântați de tot ceea ce veți întâlni acolo. 🙂
Vacanțe de vis oriunde și oricând!
Articol scris de Ileana
Bucuria de a calatori 