CEA MAI FRUMOASA VACANTA DIN ROMANIA
Mi-amintesc ca pana de curand puteam spune ca cel mai frumos concediu facut de mine in Romania a fost de fapt o tabara dintr-o vacanta petrecuta in adolescenta. Atunci am reusit sa ajung sus, sus pe munte, sa urc pe Caraiman, sa vad Crucea Eroilor, Babele, sa ma bucur de excursiile minunate pe Costila, sa cuceresc vf. Omu si atatea alte minuni din acea zona. Si-n acele vremuri nu exista telecabina decat de la Sinaia. Restul traseelor se faceau pe propriile picioare. Ah! ce amintiri minunate! le simt atat de aproape de mine!…
Dar in vara lui 2010 am reusit sa realizez cea mai frumoasa si interesanta vacanta din tara mea, intr-un circuit mult ravnit de mine demult: am reusit sa ajung pe meleagurile de exceptie ale Maramuresului si Bucovinei. Atunci pot spune ca am vizitat locuri foarte importante si unice pe care le are tara mea turistica.
Circuitul a pornit dis-de-dimineata din Bucuresti, pe ruta Ploiesti-Sinaia (am revazut cu acelasi interes si dragoste muntii mei cei dragi!)-Brasov-Sighisoara, unde am facut un popas mai lung pentru a vizita cetatea. A fost pentru mine un nou prilej de intalnire cu unul dintre cele mai dragi orase istorice din Romania. Apoi am plecat mai departe spre Tg. Mures – Reghin-Dej si intr-un final am ajuns pe inserat la Baia Mare.
A doua zi, cu forte proaspete am luat la picior centrul vechi al orasului, vizitand turnul Sf. Stefan, biserica Sf.Stefan si Biserica Romano-catolica.
Ajunsi in Sapanta, am pornit la cucerirea unei lumi nebanuit de interesante, incitante si cu totul altfel, vizitand si minunandu-ne la Cimitirul Vesel si apoi la Biserica de lemn Peri. Aceasta este cea mai inalta biserica veche din lemn din lume.
Pe un drum de basm frumos ne-am deplasat pe Valea Izei, admirand renumitele porti de lemn maramuresene. Ajunsi in Sighetul Marmatiei, ghidul ne-a aratat ca ceva putin mai departe, puteam privi in curtea vecinului, in Ucraina. Deci, ajunsesem acolo unde se atarna harta-n cui! Ma simteam atat de fericita ca reusisem sa ajung atat de departe de casa dar in tara mea.
Tot pe frumoasa vale a Izei, cam la 20 de km de Sighetul Marmatiei, pe un traseu la fel de spectaculos in peisaje maramuresene unice in lume am trecut din nou pe sub o alta minunatie de poarta maramureseana. Am urcat o panta lina si iata-ne ajunsi la Manastirea Barsana, situata in comuna ce-i poarta numele.
In urmatoarea zi senina de vara, dedicata vizitarii manastirilor de lemn din Maramures, Dumnezeu ne-a indrumat pasii spre alte locuri atat de frumoase, de speciale si unice din tinutul de vis maramuresean. Si nu dupa mult timp am ajuns si in comuna Bogdan-Voda.
Pe drum mi-am dat seama, oare pentru a cata oara de cand “marsaluiam” prin tinuturile morosenilor, de frumusetea peisajelor care se succedau vazand cu ochii. In Comuna Bogdan -Voda ne-am minunat in fata bisericii foarte vechi a localitatii, cu picturile ramase originale de atata amar de vreme. Biserica de lemn Sf. Nicolae din Bogdan-Voda este o marturie vie a vietii monahale in aceste tinuturi maramuresene. Privind-o cu mare atentie si vazand picturile sale vechi, lasate asa din acele vremuri, nu m-am mirat deloc de ce este si aceasta un veritabil monument istoric si de arta. Va dati seama cata valoare nationala este acolo, in acel loc poate nestiut de multi?!…
Am parasit acest loc vechi fermecat si ne-am indreptat spre un altul, de data aceasta, realizat in zilele noastre, la noua biserica Sf. Nicolae din comuna Bogdan-Voda. Aceasta cladire este impunatoare. Iese din tiparul bisericilor traditionale maramuresene. Aici, amprenta actuala a ultimilor ani se distinge prin insasi constructia cu o arhitectura moderna. Rar am vazut o astfel de biserica.
Eu eram deja vrajita si circuitul abia era la inceput. In continuare am dat un ochi la Mausoleul martirilor din Moisei care m-a cam deprimat. Dar mi-a trecut destul de repede, stand cu ochii lipiti de fereastra autocarului si privind minunatiile peisajelor cu adevarat neinchipuit de frumoase. Si ele exista in tara mea!
Am parasit zona Maramuresului si dupa un drum extrem de spectaculos, cu multe serpentine ce fac trecerea din fermecatorul Maramures spre unica Bucovina, iata-ne luand calea spre urmatoarea destinatie. Am oprit intr-un loc pitoresc, la aprox. 15 km de orasul Nasaud, in comuna Cosbuc, nume luat dupa locul in care s-a nascut marele nostru poet George Cosbuc si am oprit in fata casei.
Dupa vizitarea Casei sale natale, spre sfarsitul unei zile turistice mai mult decat pline, cu vizite inedite in locuri de exceptie, dar si extenuante, ne-am oprit la ultima noastra destinatie pe acea zi, si anume la Casa memoriala Liviu Rebreanu. Autocarul a oprit intr-o mica parcare, chiar la “poalele” unei case, aflata in coasta unei coline, la marginea dinspre Nasaud a fostei comunei Prislop. Astazi se cheama de fapt comuna Liviu Rebreanu, in cinstea marelui scriitor. A fost minunat. Cate lucruri noi am aflat!…
Ziua urmatoare a debutat cu o alta zi de vara senina si calda. Am luat-o pe ruta Vatra Dornei – Campulung Moldovenesc. Patrunsi in inima Bucovinei, ne-am inceput periplul cu vizitatea casei memoriale Ciprian Porumbescu si a primei bijuterii manastiresti, Voronet, succedata de Humor. Au urmat apoi Moldovita, inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO Sucevita, Arbore si Dragomirna. Nu pot scrie care dintre toate m-a impresionat mai mult. Fiecare este unica in felul sau, dar ceea ce le uneste pe toate consta in valoarea fiecareia privind maiestria artei feudale moldovenesti de la acele vremuri si mai presus de orice este marea dragoste a inaintasilor nostri care au lasat aici o grea si nemasurata mostenire neamului romanesc.
A urmat un scurt popas la Marginea-renumit centru de olarit ceramica neagra din comuna Marginea. Ceramica de Marginea este un dar pentru oricine apreciază simplitatea si frumusetea unui obiect realizat manual. Seara tarziu ne-am cazat la un hotel din Radauti.
Ziua urmatoare am dedicat-o vizitarii Manastirii Putna, prima ctitorie a voevodului Stefan cel Mare, care reprezinta cel mai insemnat centru cultural si artistic din acea perioada. Manastirea Putna m-a cucerit pentru totdeauna. A venit randul sa fim oaspeti la Casa memoriala Mihai Eminescu din Ipotesti, un sat parca uitat de lume. Aici am simtit un puternic sentiment de iubire, amestecat cu tristete, nostagie, ascultand freamatul naturii inconjuratoare. Parca tristetea poetului era prezenta acolo…
In Suceava am admirat Cetatea Sucevei si in cadrul muzeului, am vazut Sala Tronului lui Stefan cel Mare. In fundal am ascultat vocea grava, inconfundabila a actorului Gheorghe Cozorici, interpretand un fragment din “Apus de Soare” de Barbu Stefanescu-Delavrancea. Stiam pasajul dar totusi n-am rezistat si m-am lasat cuprinsa de emotia momentului…Spre seara am ajuns in Tg. Neamt.
Ziua ce a urmat a fost iarasi foarte bogata in vizitarea obiectivelor turistice. Astfel ne-am inceput periplul la Casa memoriala Ion Creanga din Humulesti, unde ne-am si distrat vizitand parcul tematic intesat de personajele hazlii ale Amintirilor din copilaria scriitorului. Au urmat Manastirea Agapia, Cetatea Neamt si Manastirea Neamtului. Seara ne-am intors in Tg. Neamt.
Iata ca a sosit si ultima zi a circuitului nostru. Dimineata devreme am plecat sa vizitam Manastirea Varatec iar apoi calatoria a continuat pe ruta Piatra-Neamt-Valea Bistritei-Bicaz, cu popas la lacul Izvorul Muntelui. Vremea a devenit instabila si o ploaie mocaneasca ne-a insotit pe tot restul zilei. Probabil ca si ea era trista ca noi ne terminam vacanta.
Ne-am deplasat o portiune pe jos prin Cheile Bicazului, printre picurii reci de ploaie, facand apoi un popas scurt la Lacul Rosu. Aici mai fusesem dar niciodata nu plouase. Ei bine, intotdeauna exista un inceput pentru toate…Cu toata vremea mohorata si plouata, excursia a fost foarte reusita, cel putin pentru mine.
Drumul a continuat spre casa, trecand prin Gheorghieni-Miercurea Ciuc-Brasov, Ploiesti si spre miezul noptii am ajuns in Bucuresti.
Cu acest circuit mi s-a mai indeplinit o dorinta: bucuria de a calatori pe meleagurile de vis ale Maramuresului si Bucovinei, bucurie ce a atins cote maxime ale unei satisfactii sufletesti imense. Am ajuns acasa fericita, atat de imbogatita spiritual, incarcata cu multe amintiri minunate si cu poze multe, multe…
Aceasta a fost pentru mine cea mai frumoasa si reusita vacanta petrecuta pe taramurile de poveste ale Romaniei mele turistice.
Vacante de vis oriunde si oricand.
Articol scris de Ileana
Bucuria de a calatori 