Dublin – Un city-break cu parfum de poveste irlandeza

30 mai 2018 de ileanaxperta 12 comentarii

Azi m-a napadit iarasi marea nostalgie si gandurile mele zboara repede pe aripile timpului, dezvelindu-mi amintiri atat de dragi mie…Anul trecut, de Martisor mi-am urmat pasii la Dublin, unde, alaturi de Agentia Holiday Boutique si cateva bune prietene am petrecut un city-break cu parfum de poveste irlandeza. Totul a fost de vis primavaratic, proaspat si racoros ca roua diminetii…ce mai, a fost minunat, chiar daca Madam Vreme ne-a sucit si ne-a invartit cum a vrut ea, cu ceva ploi, vant si frig dar si cateva raze de soare…deh, ca de inceput de martie. Dar nu a mai contat pentru ca Dublin mi s-a infatisat ca un oras adorabil, cu mult “vino incoa”, un oras care merita vizitat oricand, in orice anotimp. Important este sa ai la tine bunadispozitie si bucuria de a calatori in orice clipa, in orice loc. Ei, si o umbrela sau pelerina…just in case. 🙂

Dublin este capitala Irlandei si cel mai mare oras al tarii, situat pe coasta de est si se intinde de-a lungul Marii Irlandeze, fiind marginit la sud de munti pitici, care nu depasesc mai mult de 450 m inaltime. Eu i-as numi dealuri dar, deh, daca Dublin vrea munti, atunci asa sa fie! 😉 Dublin este strabatut de raul Liffey si impreuna cu podurile sale vechi ce il traverseaza, adauga orasului un farmec in plus.

De unde provine numele orasului Dublin si ce inseamna el? Numele contemporan irlandez este Baile Átha Cliath. Dublin deriva din vechea irlandeza galica Dubh Linn, care are sensul literal „balta neagra”. Dubh Linn a fost de fapt un lac noroios, cu legatura la raul Liffey, unde vikingii isi ancorau vasele comerciale. Astazi se foloseste forma oficiala englezeasca, Dublin. Si numele strazilor si al cladirilor oficiale poarta atat numele englezesc cat si cel irlandez iar limba oficiala vorbita este engleza dar si irlandeza…sau un dialect numai de ei stiut si inteles. 😉  Dublin-ul de astazi este infratit cu Barcelona, Beijing, Liverpool si San Jose din California iar moneda oficiala este euro.

Dublin isi poarta pe umerii seculari o istorie indelungata, bogata si framantata, incepand cu triburile celtice din antichitate si urmand mai apoi cu invazia vikingilor care s-au stabilit aici prin sec. 8 si au infiintat o colonie comerciala. In sec. 12, dupa cucerirea anglo-normanda si in timpul Evului Mediu, Dublin a devenit centrul puterii in zona si un important oras comercial. Inflorirea sa maxima a avut loc prin sec. 17 cand o mare parte din oras a fost reconstruita in stilul Georgian. In perioada Revolutiei Franceze, spre sfarsitul sec. 18, Dublin era considerat unul dintre cele mai frumoase si bogate orase din Europa. Dar dupa “Actul Unirii” cu Anglia din 1801, orasul a cunoscut un declin, multi cetateni bogati parasindu-l pentru a se muta la Londra, capitala Regatului Unit. Intre timp, miscarea nationala antibritanica s-a intensificat si in 1916, dupa lupte insangerate, Dublin si-a recapatat independenta si s-a proclamat „capitala statului liber irlandez” si in cele din urma capitala Republicii Irlanda. Dublin a suferit cumplit intre anii 1916-1922, cand orasul s-a degradat tot mai mult, traind o perioada cu adevarat dramatica. In urma razboiului civil din anii 1922-1923, orasul a pierdut foarte multe vieti omenesti si au fost distruse cladiri-monument de mare importanta. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, cu toate ca Irlanda, implicit, Dublin au fost neutre, au avut de suferit…Incepand cu anii ‘60, in Dublin s-a inceput reconstructia unui oras mai modern, cand s-au daramat multe cladiri vechi si in loc au aparut sedii de birouri si cartiere noi. Locuintele sociale au fost ridicate haotic, pe o scara larga si neinspirat, ceea ce a dus la noi probleme urbanistice. Abia dupa anii ‘80, a fost initiata o politica rezonabila de reconstructie a orasului, care a combinat conservarea si reconstituirea cladirilor vechi cu construirea de noi cartiere moderne, cu arhitecturi vii, in trend cu vremurile actuale. În ultimii ani, Dublin a devenit un oraș mult mai modern dar a prezervat si multe părți din istoria sa. Infrastructura orașului a ajuns la niveluri europene și este în continuă dezvoltare.

Dublin este renumit pentru farmecul sau distinct si pentru patromoniul cultural si artistic bogat pe care il detine. Orasul a daruit umanitatii mari scriitori, precum George Bernard Shaw (castigator al Premiului Nobel pt literatura), Oscar Wilde, James Joyce, Jonathan Swift, fauritorul “Calatoriilor lui Guliver” dar si pe dramaturgul Samuel Beckett si Bram Stoker, creatorul lui Dracula. De asemenea, din Dublin s-au ridicat nume grele de actori, ca Maureen O”Hara, Gabriel Byrne si Colin Farrell dar si cantareti ca Sinead O’Connor si trupa U2. Si cati altii or mai fi…În Dublin se găsesc cele mai mari și prestigioase muzee din Irlanda: Muzeul Irlandez de Artă Modernă, Galeria Națională Irlandeză, Galeria Municipală Hugh Lane, Biblioteca Chester Beatty și trei filiale ale Muzeului Național al Irlandei.

Mie mi-a placut mult Dublin, asa cum si-a aratat “fatza” in acele zile mai mohorate de primavara timpurie, cu cei cativa picuri de ploaie care ne-au insotit. Mi-a placut Dublin pentru ca la un moment dat, soarele, cuibarit in aburul gros al norilor si-a deschis aripile zambindu-ne timid dar bucuros. Eu am vazut un Dublin colorat si curat, plin de viata si tinerete, de relaxare si voie buna, chiar daca orasul isi poarta cu demnitate istoria sa stufoasa si veche – o tinerete fara batranete, cu toate secolele lui de existenta. Mi-au placut strazile, unele largi, bine aerisite, cu cladiri vechi, decorate in stil unic, irlandez dar si cladiri in trend. La fel de mult sau poate mai mult, mi-au placut strazile inguste si pietruite inegal, ce-si imprastie si astazi parfumul lor de alta data, locuri cu o magie proprie, locuri inedite care te asteapta sa le simti farmecul si sa le descoperi povestea irlandeza. Am trecut poduri peste raul Liffey si am vizitat cele mai importante obiective turistice din incantatoarea capitala irlandeza. De exemplu, Podul O’Connell, cu arcadele sale din piatra este considerat singurul pod din Europa care are aceeasi latime cu lungimea sa. Initial a fost construit din lemn. Ulterior, dupa mijlocul sec. 19, podul a fost recladit din piatra si dainuie si astazi. In plimbarea prin oras, de pe alt pod, am reusit sa-i „fur” cateva poze…la amurgitul unei zile innorate dar atat de minunate. Dublin poate fi vazut ca un amestec ciudat intre centrul orasului, mereu aglomerat si asaltat atat de locuitori cat si de afluxul de turisti si tineri care invata si muncesc aici si suburbiile imense, care cuprind locuinte sociale, de unde razbat mirosuri tari de droguri. Tot acest amalgam nebunesc si multicolorat se contopeste intr-un puzzle incantator si face din Dublin o adevarata si vibranta metropola europeana. Cea mai cautata zona din oras ramane cea cuprinsa intre Parnell Square la nord, Saint Stephen’s Green catre sud, Custom House la est si cele doua catedrale vechi situate spre zona de vest a orasului.

Dublin este format din Northside si Southside, taiat de raul Liffey in centru, doua jumatati care intregesc un oras special si atractiv, din punctul meu de vedere. Northside este socotit, in general, al clasei muncitoare iar Southside al “high life”-ului. Mai sunt si exceptii dar totusi cam asta este impartirea orasului. Locuitorii ambelor parti pot deveni tare sensibili si pasionati privind aceasta diviziune si de multe ori ii puteti auzi facand diverse glume sau remarci inteligente. Northside gazduieste muzee (de exemplu National Leprechaun -Muzeul Spiridusilor sau James Joyce Centre), teatre, administratia publica locala Custom House, cea mai mare parte din O’Connell Street, oficiul postal din Dublin, cel mai mare parc din Europa, Phoenix Park, in interiorul caruia se gaseste Zoo Dublin, National College of Ireland, precum si Stadionul Croke Park.In schimb, Southside se mandreste pe drept cuvant cu districtul bohemian The Temple Bar, cu multitudinea de stradute vechi, pe care se insira ca margaritarele multicolore cladiri vechi ce gazduiesc multe pub-uri irlandeze unde vibreaza o viata de noapte de invidiat. Partea sudica se remarca prin pietele in stil georgian, una dintre cele mai renumite fiind Piata Merrion (Merrion Square South), cu celebrul cartier de case cu usi colorate distinct, unde se gaseste casa lui Oscar Wilde. In prezent aici functioneaza Colegiul American. Tot in Southside se intind binecunoscutele strazi Grafton si Kildare, pe ultima dintre ele aflandu-se casa lui Bram Stoker. In Southside sunt multe atractii turistice deosebit de importante ale orasului, precum Castelul Dublin (Dublin Castle), cu primaria (City Hall of Dublin) alaturi; Colegiul Trinity (Trinity College), cea mai veche si renumita universitate din Irlanda, unde  au studiat personalitati importante, printre care Jonathan Swift si Samuel Beckett; in apropiere este impunatoarea fosta cladire a parlamentului irlandez unde astazi se gaseste Banca Irlandei (Bank of Ireland); si cele mai vechi parti ale orasului, ce cuprind Catedrala lui Hristos (Christ Church Cathedral) si Catedrala Sf. Patrick (St. Patrick’s Cathedral), locuri pe care le-am vizitat cu mare drag si interes. O’Connell Street este bulevardul principal, care strabate orasul de la nord la sud, fiind cea mai scumpa “adresa” din Dublin. Pe bulevard se insira cele mai luxoase si elegante hoteluri si magazine de fitze, printre care se strecoara cu o mandrie nationala pub-uri traditionale, restaurante, baruri, cafenele si cluburi de noapte. In Southside se gaseste si principala zona comerciala a orasului, centrata in jurul renumitei Grafton Street si parcul minunat Saint Stephen’s Green. Pasionatii de shopping vor gasi magazine mai la moda si mai neobisnuite pe strazile din apropierea lui Grafton Street, in special pe Clarendon Street, William Street si Wicklow Street. Marea si binecunoscuta Guinness Storehouse este situata spre partea de sud-vest a raului Liffey, intr-o zona distincta si este foarte cautata de turisti. Am vizitat si noi faimoasa fabrica de bere…a doua zi. Urmeaza sa va povestesc si despre berea Guinness. Dar deocamdata haideti sa vedem ce am vizitat in prima noastra zi petrecuta la Dublin.

Catedrala lui Hristos din Dublin (Christ Church Cathedral) a fost prima pe lista. Mai este numita si Catedrala Sfantei Treimi. Este cea mai veche dintre cele doua catedrale ale a batranului Dublin medieval, cea de-a doua fiind Catedrala Sf. Patrick.  In perioada victoriana a avut loc o mare renovare a catedralei, astfel ca astazi nu se mai pot distinge clar liniile arhitecturale din epoca medievala de cele din epoca victoriana. Unii critici condamna acest fapt dar cu toate acestea mie mi-a placut catedrala. Imbracata dinstins, in goticul sau maret, lacasul sfant atrage prin eleganta, simplitate si puritate. Christ Church adaposteste cea mai mare cripta construita vreodata intr-o catedrala din Marea Britanie sau Irlanda. La inceputul anilor 2000, dupa o indelunga si importanta renovare a fost oferita publicului, spre vizitare. In cripta se gasesc diverse monumente si obiecte istorice extrem de valoroase, cum sunt cele mai vechi sculpturi din Irlanda, carti istorice, bunuri ale Sfantului Altar, precum si un set de lumanari care au folosit la ultimele rituri romano-catolice. Catedrala adaposteste mormantul lui Strongbow, un luptator medieval englez a carei sosire in oras a marcat inceputul amestecului Angliei in treburile Irlandei. Sunt voci care sustin ca mormantul original al razboinicului ar fi fost distrus cu secole in urma si in catedrala ar fi astazi un mormant medieval oarecare. Oricum o fi si orice povesti s-au tesut in jurul sau, Catedrala lui Hristos impresioneaza si prin alura sa impunatoare exterioara. Mie, una, mi-a placut !De la Christ Church Cathedral am luat-o pe strazile intestate de lume si de frumuseti arhitectonice care mai de care mai atractive. S iata-ne numaidecat in fata Primariei din Dublin, situata intr-un squar incercuit de cateva cladiri tare frumoase. Castelul Dublin se afla in imediata apropiere..City Hall of Dublin este o cladire eleganta, destul de sobra, care m-a intampinat cu cateva coloane si un frontispiciu triunghiular, ce mi-a dat impresia de intrarea intr-un templu. Primaria reprezinta un exemplu notabil de arhitectura specifica sec. 17, in stil neo-clasic. Ghidusa noastra Alexandra a aranjat sa vizitam partea primariei dedicata publicului. Zis si facut! Am intrat repede in holul de la intrare, de fapt o ampla incapere rotunda, inzestrata cu un dom mare, sustinut de multe coloane. Pe vremuri aici se intalneau comerciantii pentru a incheia afaceri. De altfel, acesta a fost si scopul pentru care a fost ridicata aceasta cladire: ca loc de intalnire al oamenilor de afaceri din Dublin. N-am reusit sa fac nicio poza holului cel frumos pentru ca tocmai atunci avea loc o cununie civila si oamenii de ordine ne-au indrumat repede spre salile de vizitare. Astfel am coborat la subsol si, prin coridoare intortocheate, cu peretii si arcadele zugravite intr-un alb imaculat, am vizitat o expozitie interesanta care cuprinde pagini din istoria veche a orasului, incepand cu vikingii cei neinfricati, urmati de regii asupritori britanici si istoria castelului Dublin, aflat in imediata vecinatate a primariei. Apoi am iesit la lumina orasului si, impreuna cu prietenele mele am hotarat ca dupa-amiaza, dupa turul ghidat sa ne intoarcem aici pentru a vizita castelul. Plimbarica noastra ne-a dus in The Temple Bar, zona din centrul orasului Dublin, situata pe malul sudic al raul Liffey. Este, poate, cea mai colorata si aglomerata zona din oras. Spre deosebire de alte părți din centru, Temple Bar este promovat drept un cartier cultural din Dublin, unde se gaseste o serie de institutii culturale, cum ar fi Centrul Irlandez de Fotografie, Arhiva Nationala de Fotografie, Institutul Irlandez de Film si alte institutii importante din oras. Zona Temple Bar este formata dintr-un manunchi de stradute cu case care mai de care mai atragatoare, ce adapostesc o pleiada intreaga de baruri si restaurante – pub-uri – cu o viață de noapte vibranta, fiind punctul forte al distractiei din oras si foarte populară printre turiști dar si localnici. Vedeta zonei as putea spune ca este The Temple Bar Pub, o cladire veche, din sec. 19 din caramida rosie, un pub traditional, cu intrarea vopsita intr-un rosu aprins si multe reclame extrem de atragatoare, care cu siguranta isi fac pe deplin datoria. Pub-ul este foarte cautat si plin de lume, unde se incing petreceri cu muzica live, dans si bucatarie traditionala cat e ziua de lunga si noapte de neagra. Temple Bar mi-a parut cea mai vie si atractiva zona din oras. Poate nu doar mi s-a parut…ci chiar asa o fi! Si, ca dovada, dupa poze si iar poze, fiind ora destul de inaintata, am facut o pauza de masa la un pub traditional vis-a-vis de Temple Bar Pub. Am ales sa pranzim la Quais Irish Restaurant, unde am gustat din plin atmosfera irlandeza tinereasca si relaxata. Si pentru prima data mi-am delectat la maxim papilele gustative cu berea Guinness, neagra, neagra, deloc amara si, sincer! al naibii de buna. Va marturisesc: cand am baut-o, am simtit catifea in toata gura, nu alta. 🙂  Ce gust, ce textura! De atunci m-am indragostit iremediabil de berea irlandeza si de fiecare data cand o gasesc la vreun restaurant de la noi sau de oriunde, nu o iert: o beau! 😉 I ❤ Guinness!  Si pentru ca  ne-a placut enorm de mult zona, a doua zi am revenit in Temple Bar pentru a ne bucura si mai mult de atmosfera irlandeza autentica….  Dupa-amiaza, foarte multumite de masa servita la pub, am luat calea inapoi spre primarie, pentru a vizita Castelul Dublin, asa cum hotarasem dinainte impreuna cu prietenele mele. Castelul Dublin (Dublin Castle) este o constructie mare, formata din mai multe cladiri, cu fatade din caramida rosie, o cladire cu un turn inalt ce se termina cu o cupola verde, unde astazi functioneaza sediul guvernului irlandez, o capela regala si doua curti interioare. Pe o latura se desfasoara adevaratul castel ca in povesti, cu mici turnulete pe zidurile de aparare si un turn lateral cu metereze. Castelul anglo-normand a fost ridicat la inceputul sec. 13 pe locul unei foste cetati vikinge si pentru urmatorii 800 de ani a ramas centrul principal al dominatiei britanice din Irlanda. Castelul a servit ca loc de domnie a viceregilor britanici iar mai tarziu aici s-a instalat guvernul britanic din Irlanda. De-a lungul timpului, pana in 1921, cand Irlanda si-a proclamat independenta fata de Regatul Unit, intr-o aripa a castelului a functionat un tribunal si o inchisoare, a fost chiar si loc de executie si spital (asa cum am vazut in cateva poze din muzeu) iar arhitectura sa a evoluat cu fiecare epoca ce si-a lasat amprenta asupra sa. Astazi, castelul este folosit pentru vizitele oficiale de stat si diverse alte evenimente politice ale presedintiei Irlandei. De asemenea Dublin Castle este o atractie turistica deosebita si complexa si gazduieste o serie de incaperi organizate foarte bine, sali si apartamente regale, capela gotica regala si spatiile splendid ornate, care odinioara au format curtea viceregilor britanici.  Din Castelul Dublin cel mai mult mi-au placut picturile, candelabrele imense din cristal, oglinzile cu ramele lor de exceptie. Am apreciat foarte mult sobrietatea, simplitatea si eleganta camerelor regale si decoratiunile cu mult gust, care insotesc fiecare loc in parte. Din punctul meu de vedere, Castelul din Dublin reprezinta un model al cumpatarii si al unui lux deloc exagerat.  Merita vizitat neaparat!Seara isi asternea mantia tot mai intunecoasa si, dupa o zi plina, plina, in drum spre statia de autobuzul care trebuia sa ne duca la hotel, am mai marsaluit putin de-a lungul raului, trecand poduri si privind orasul in toate partile. Cred ca am vrut sa nu omit nimic din acea parte a Dublinului…dar cu siguranta ca nu mi-a reusit manevra intrutotul. Pe un pod ne-am intalnit cu cateva fete vesele foarte decorative, care au acceptat imediat invitatia mea de a le face o poza. 🙂 Apoi am trecut pe Podul Liffey, un pod pietonal, usor arcuit, cu un design deosebit. Podul a fost construit in sec. 19 din fonta si otel. Este cunoscut mai mult sub numele de The Ha’penny Bridge si este vopsit intr-un alb perlat, cu felinare cocotate pe cateva arcade motate din fier forjat vopsite tot in alb. Si iata-ne din nou pe partea de nord a O’Connell Street, deja luminat feeric. In viteza vantului de seara am dat o scurta ocheada spre Oficiul Postal din Dublin. Si am constatat imediat ca este o alta cladire impunatoare care merita atentie. GPO (The General Post Office) este una dintre cele mai faimoase cladiri din Irlanda si a fost ultima dintre cladirile georgiene construite in oras. Cladirea postei din Dublin are o semnificatie istorica aparte; este considerata leaganul nationalismului irlandez. In aceasta cladire, in aprilie 1916 a fost proclamata Republica Irlanda.  Aici Patrick Pearse a citit cu voce tare “Proclamatia Republicii Irlanda”. Astazi cladirea Postei este restaurata intr-un mod impecabil si este ornata cu statui si alte elemente decorative. GPO Dublin gazduieste o impresionanta expozitie numita “Istoria Martorilor” care exploreaza universul bogat al istoriei tarii.  De asemenea, in interiorul cladirii se gaseste singura copie originala a proclamatiei. Datorita orei inaintate, cand am ajuns noi acolo, posta se inchisese demult. Mi-ar placea sa vizitez interiorul acestei cladiri… poate la o data viitoare.In imediata apropiere a postei, pe centrul bulevardului O’Connell am dat cu ochii de Sulita din Dublin (The Spire of Dublin). Este un monument circular din otel inox, care, zice-se ca a incercat sa aduca un suflu proaspat in oras, un plus de eleganta si dinamicitate locului. Primul segment a fost ridicat in 2002 si alte cinci, cu lungimi de 20 m au fost adaugate la inceputul anului 2003. Astazi sulita masoara 121 m in inaltime si 3 m in diametru, la baza. Monumentul se afla pe locul unde a fost ridicata Coloana lui Nelson, distrusa de o bomba in 1966 de catre membrii IRA si este dedicat in cinstea proclamarii independentei Irlandei. Parerea mea sincera este ca ”Monumentul Luminii”, cum mai este denumit, nu mi-a inspirat mare lucru. Dimpotriva, mie mi-a parut exact ca un ac urias infipt in frumoasa inima a orasului. Dar e doar parerea mea si atat!Cu o ultima privire asupra luminilor de noapte ale orasului, impreuna cu prietenele mele ne-am urcat in autobuz si valea cu noi la somnic. Se terminase prima noastra zi de vizite in orasul de pe Liffey. Dar au urmat si altele, cu alte vizite la fel de frumoase si de interesante…Despre ele va voi povesti data viitoare.

Deocamdata va multumesc pentru ca m-ati citit si sper ca impresiile mele sa va fie cat mai de folos in vizitele voastre la Dublin, cand, poate veti trai, ca si mine, bucuria de a calatori intr-un city-break cu parfum de poveste irlandeza.

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana