(Continuare de aici )
Penultima zi din mini-vacanța mea petrecută în Olanda am dedicat-o vizitării a două orașe apropiate, pentru a ne ușura deplasarea și a economisi cât mai mult timpul. În prima parte a zilei am vizitat Nijmegen, unde am trăit cea mai cool experiență pe nevăzute din viața mea…și cred că și a fiicei mele. Doamne, a fost ceva unic, o extraordinară experiență de viață, care, cred eu, ar trebui să o trăiască fiecare dintre noi, cei binecuvântați cu toate cele 5 simțuri sănătoase. Partea a două a zilei am petrecut-o la Arnhem, poate, în locul cel mai vizitat și atractiv din oraș. Ei, dar despre asta, data viitoare. Astăzi vreau să vă povestesc câte ceva despre Nijmegen și mai ales despre acel „sensational feeling” pe care l-am trăit noi în acest oraș olandez.
Nijmegen este cel mai mare oraș din provincia Gelderland și al zecelea ca mărime din Țările de Jos. Este situat pe răul Waal, aproape de granița cu Germania. Este considerat a fi cel mai vechi oraș din Olanda, având o istorie de peste 2000 de ani, fiind primul recunoscut ca atare în epoca romană. La începutul secolului 15 a devenit un oraș hanseatic, fapt ce de-a lungul timpului i-a adus dezvoltare și i-a conferit putere. Sute de ani, așezarea a fost înconjurată de ziduri puternice de apărare, deoarece Nijmegen era considerat un oraș-cetate de o importantă vitală pentru Olanda. O dată cu războiul franco-prusac, fortificațiile au devenit inutile și ulterior s-a luat hotărârea ca acestea să fie dărâmate. Din a doua jumătate a secolului 19 și în prima jumătate a secolului 20, Nijmegen s-a dezvoltat constant. În anul 1923, s-a înființat Universitatea Radboud, cel mai important centru de învățământ din oraș iar după câțiva ani a fost săpat un canal între râurile Waal și Maas. De asemenea, au fost construite un pod feroviar și unul rutier peste răul Waal, acesta fiind considerat atunci cel mai mare pod din Europa. În 2013 s-a ridicat un alt doilea pod rutier de o importantă majoră atât pentru regiune cât și pentru toată Olanda.
Ca toate orașele europene, și Nijmegen a avut multe de suferit în cel de-al doilea război mondial, fiind primul oraș din Țările de Jos cucerit de germani. Dar, cum viața merge mereu doar înainte (indiferent cum!), și Nijmegen a renăscut iar astăzi este un oraș olandez tare frumos și atractiv, care și-a păstrat vechea înfățișare oglindită în multe clădiri ce au rezistat timpului sau au fost recondiționate; dar și clădiri noi, cu arhitecturi contemporane.
Bineînțeles că la Nijmegen am ajuns tot cu trenul, fiind cea mai bună și eficientă cale de transport între orașele din Olanda și nu numai. Și aici ne-a întâmpinat o vreme tipic olandeză, cu nori grei, apasatori și ploi intermitente. Noi eram deja „plouate” de la experiența noastră turistică din Munster, așa că, din gară am trecut repede la cucerirea încă unui oraș olandez ce ne-a dăruit surprize, surprize, care mai de care mai…surprinzătoare. 🙂
Din start am dat cu nasul de un cartier de blocuri de locuințe, cu un design modern și plăcut la vedere, plimbându-ne pe străzi și alei aerisite, deloc aglomerate. Am dat un ochi ceva mai atent asupra unei clădiri mai vechi, din cărămidă roșie, numită Kolpinghuis. Casa Kolping a fost ridicată undeva spre sfârșitul secolului 19 și a servit drept filială a Asociației Catolice Gezellen, (cunoscută mai târziu ca Asociația Kolping), fondată în anul 1880. Asociația a avut rol atât de școală catolică, apoi ca loc de întâlnire pentru diverse activități extrașcolare pentru copii, în special balet. După sfârșitul celui de al doilea război mondial, importanța Asociației Kolping a scăzut semnficativ și ulterior a fost dizolvată la nivel național. Între timp asociația a vândul clădirea unui dezvoltator. În anul 2020, centrul de întâlniri s-a închis iar Asociația Kolping din Nijmegen și-a mutat activitățile în alt sediu din oraș.
Am trecut prin centru, privind cu încântare clădirile cu arhitecturile lor tipic olandeze. Scopul nostru principal a fost să ajungem acolo…la muZIEum! Am ajuns la intrare, am cumpărat bilet, am observat că muzeul este dotat si cu scari rulante dar și cu lift, aviz celor cu dizabilităti, iarași un fapt ce merită luat in considerare. KOM NAAR BOVEN! Vino sus! Ei bine, am urcat la etaj si de aici a început marea noastră aventură…unică, specială, extraordinară! 🙂
MUZIEUM este un muzeu care, practic, ne-a deschis maxim ochii dar mai ales inima, simțirea și gândirea. Tu, un om binecuvântat cu toate cele 5 simțuri de bază, vei trăi acolo ceva, pfoai! propria ta experiență într-o lume nouă, alta decât cea pe care o știi și o vezi în fiecare clipă din viața ta. Aici am pășit în lumea celor care nu văd deloc sau foarte puțin.
Dar înainte de a pleca în cea mai cool călătorie a noastră în lumea nevăzătorilor, am experimentat mai întâi alfabetul Braille. Știți despre ce scriu aici, nu-i așa? Este alfabetul nevăzătorilor. Într-o sală relativ generoasă, ne-am așezat fiecare pe câte un scaun, având pe masă o mașină de scris cu câteva butoane specifice. Iar în față am avut un tabel cu literele noastre și omoloagele în alfabetul Braille. Și gata, am început prima experiență: să scriem în Braille. Doamne, ce greu, tare greu ne-a fost să ne indeletnicim cu punctele și cu liniile acelea pentru a scrie un cuvânt. Chinul maxim a fost să legăm câteva cuvinte într-o propoziție în Braille. Și noi vedeam…tot! Încă!!! Apoi, legate la ochi, am trecut la experimentarea unor jocuri aparent foarte ușoare…dacă le vezi. Altfel, a fost groaznic de greu dar și distractiv și mai ales…meditativ…
Bucuria de a călători în Întunericul Absolut
Dragii mei cititori-călători, a venit timpul ca aici să trăiesc cea mai cool experiență pe nevăzute din viața mea. Într-o antecameră, la intrarea în Întunericul Absolut, ne-a așteptat gazda noastră, un ghid atât de binevoitor și ospitalier, cu un glas atât de blajin și cald, cum, cred că nu am auzit niciodată în toate călătoriile noastre de până atunci. Țînându-ne de mâna la început, ne-a dat la fiecare câte un baston pentru nevăzători și atunci am aflat că acestea sunt pe numere, în funcție de înălțimea celui care îl folosește. Apoi ne-a întrebat ce fel de activitate vrem să experimentăm in blind? Shopping sau călătorii. Sunt convinsă că știți ce am ales. Așa că…strângând în mână bine de tot bastonul, am pășit ușor, timide, cu teamă de necunoscut dar atât de entuziasmate să vedem ce ne așteaptă dincolo, pe tărâmul cel întunecat. Iată-ne, așadar, la hotarul dintre normalul nostru și normalul lor…al nevăzătorilor. Wow! Imaginează-ți că nu vezi nimic, că totul în jurul tău este negru absolut, având ochii larg deschiși. Ce poți face? Acum vei afla de ce este atât de important să-ți foloseșți maxim celelalte simțuri și cum reușești să izbandești până la urmă ceea ce-ti dorești sau propui să faci în acel întuneric deplin. Brrr, ce senzație uimitoare!
Am pătruns într-o cameră în care, timp de aprox. 40 de minute am văzut doar negru în fața ochilor. Nimic altceva decât negru…cu ochii larg deschiși. Doamne, de-a dreptul înfricoșător la primul contact…chiar dacă eu pe parcursul întregii călătorii am tot râs de mama-focului, m-am și bâlbâit de câteva ori în engleza mea. LOL! 🙂 Ce mai distracție pe capul meu!!! Noroc cu Gloria, care mă mai atingea din când în când cu bățul ei să mă potolesc. Dar eu, nimic, o țineam pe a mea…răzănd și iar glumind și făcându-l și pe ghid să râdă. Imediat la urechile noastre au ajuns niște zgomote cunoscute și mi-am dat seama că ne aflam…într-un aeroport. Moama, deci ne pregăteam de zbor… 🙂 Aici am experimentat exact tot ce trăiește un nevazator acolo. În acel aeroport fictiv, ne-am ascuțit toate celelalte simțuri. Ce am auzit? Ce am mirosit? Ce am pipăit? Ce am simțit? Ce am făcut? Ce am trăit acolo în acea lume neagră necunoscută de noi? Acolo am descoperit cu adevărat ce este de fapt o călătorie fără să vedem absolut nimic. Și iată-ne cu bagaje fictive puse pe bandă la check-in, discutând la ghișeu cu o persoană; apoi la controlul corporal și la controlul pașapoartelor a fost exact ca în realitatea văzută și știută de noi toți. La intrare, ni s-au dat un cartonaș și un jeton, pe care ghidul ne-a spus să le păstrăm bine că vom avea nevoie de ele în călătoria noastră. Așa a fost: cartonașul a jucat rolul de pașaport iar jetonul….de monedă la un bar. Da, pentru că, așteptând în sală, ne-am dus să bem ceva la un bar; ne-am și urcat pe câte un scaun din acela înalt, am comandat și am plătit băutura cu acel jeton. Și aici am vorbit cu cineva care ne-a rugat să ne alegem câte o băutură. Noi am vrut orange juice pe care pur și simplu l-am savurat cu un pai, pe pipăite, vă dați seama! Toate acestea, în timp ce am tot zâmbit și râs pe nevăzute, sporovăind cu ghidul nostru atât de cumsecade. Ne-am declarat uimirea și încântarea maximă și mai ales șansa extraordinară de a ne afla atunci acolo și de experimenta o astfel de călătorie. I-am povestit de unde suntem, ce face fata mea în Olanda iar eu am venit într-o scurtă vizită la ea. Si că adorăm să călătorim! ❤ De aceea ne aflam atunci în Nijmegen, venite din Enschede. Și el a fost de-a dreptul încântat de povestea noastră. Pe a lui am aflat-o la ieșirea din aeroport, când ni s-a încheiat călătoria. În tot acest timp, am mers ajutate de baston și îndrumate îndeaproape de ghid, acompaniate de sunetele, rumoarea și gălăgia specifică pe care o auzi într-un aeroport.
Călătoria noastră s-a terminat în momentul când am urcat pe treptele avionului, pipăind în stânga și în drepta dar și în față cu bastonul ca să simțim pe unde trebuie să înaintăm și am pătruns în cabină. Acolo am început deja să vedem ușor, ușor luminița de la capătul călătoriei noastre pe nevăzute, cea mai fascinantă experiență de călătorie avută de noi până atunci. Da, fascinantă, interesantă, incitantă și nicidecum de neglijat, o călătorie unică și inedită în lumea nevăzătorilor. După această experiență extrasenzorială ne-am dat seama cât suntem de norocoși și de binecuvântați noi, cei care vedem lumea înconjurătoare în toată frumusețea și plenitudinea ei și nu ne dăm seama de acest dar excepțional, VEDEREA! Am avut un singur regret din această călătorie nemaitrăită de noi: că nu am făcut poze! LOL!!! :)))
La plecare, „luminate” de daylight care răzbătea prin ferestrele muzeului, ne-am dat seama că ghidul nostru este nevăzător – purta niște ochelari fumurii – și, pe scurt ne-a povestit că el așa s-a născut, în acea lume întunecată dar, din punctul meu de vedere, atât de strălucitoare și luminată din interiorul său de frumusețea și noblețea sa sufletească. De menționat că muzeul are un mic restaurant, unde se pot servi băuturi, precum cafea, ceai, sucuri, sandvișuri si diverse snacks-uri.
MUZIEUM este deschis zilnic. Luni între orele 12-17; Marți-Duminică-9:30 -17 iar biletul pentru adulți costă 19,75 euro.
După cea mai strașnică experiență de viață pe nevăzute, am luat orașul Nijgemen la pas…chiar dacă ploaia ne-a cam însoțit pe tot parcursul drumurilor noastre din acea zi de octombrie olandez.
Și iată-ne în Grote Markt, buricul târgului din Nijmegen. Este piața cea mare din centrul orașului olandez. În timpul celui de-al doilea război mondial, partea sa de sud a fost grav avariată în urma bombardamentelor iar astăzi clădirile de acolo au fost reconstruite. În schimb, clădirile de pe latura sudică sunt încă bine conservate și au avut norocul de a supraviețui timpului. Piața are mai multe clădiri care au fost desemnate monumente naționale, ca de exemplu Boterwaag, St. Stevenspoortje și mai multe clădiri rezidențiale cu magazine la parter. În Grote Markt se ridică și statuia lui Mariken van Nieumeghen (Maria de Nijmegen). Aceasta este protagonista unei povești scrise de un anonim, care a creat una dintre cele mai impresionante opere literare în limba olandeză. Este vorba despre o tânără care trăiește cu diavolul timp de șapte ani, apoi prin pocăință obține iertarea păcatelor ei.
Nouă ne-a plăcut tare mult acest loc din Nijmegen. Am tot privit fiecare clădire în parte…chiar și pe ploaia care ne-a tot făcut curte…cu gard cu tot! 😉
Pe o latură a pieței, la baza unei clădiri vechi din cărămidă, se deschide o amplă arcadă, care formează St. Stevenspoortje, (Poarta Sf. Ștefan), prin care am intrat și noi să vedem ce e și pe acolo. Poarta face legătura dintre piață și curtea interioară a StevensKerk (Biserica Sf. Ștefan), cea mai mare si veche biserică din Nijmegen. Fiind deschisă, normal că i-am vizitat și interiorul.
Un alt lăcăș sfânt atât de frumos! Stevenskerk își poartă cu mândrie istoria celor aproape opt secole, împletite cu istoria străveche a orașului. Împreună au rezistat tuturor greutăților vremurilor, au reînviat în perioada reconstrucției iar astăzi sunt tot împreună, bucurându-ne și noi alături de aceste locuri minunate și sfinte din Nijmegen. La intrare se găsește macheta bisericii. Și doar așa am reușit să realizăm cât este de măreață! Pentru că pe exterior, din locul în care ne aflam, nu am avut o vedere generală asupra ei. Biserica are un interior atât de frumos, simplu si liniștitor. Este decorată cu coloane zvelte, care îți dau senzația de înălțare, deține o orgă König spectaculoasă, candelabre aurii simple dar elegante iar lumina soarelui care se revarsă prin ferestrele gotice imprimă locului sfânt o aură divină. Biserica strălucește într-un alb timid și, împreună cu acoperișul său din lemn, mi-au dat o stare de bine, de relaxare și reculegere de care am avut atâta nevoie, mai ales după experiența noastră traită de curând pe nevăzute…Undeva, pe latura din dreapta, la acea vreme funcționa o mică expoziție de pictură, un fapt interesant, de a face și cultură într-un lăcăș sfânt.
În Nijmegen se mai pot vizita Muzeul Valkhof, care prezintă istoria completă a orașului, începând cu epoca romană; Capela Carolingiană, ruine ale zidurilor de apărare ale cetății, Muzeul African, Muzeul Park Orientalis, un loc de întâlnire pentru a gândi asupra artei reflecției și a căutării sensului vieții, Muzeul Naturii, care prezintă flora și fauna regiunii Gelderland și încă multe alte atracții. Ce ne-ar fi plăcut să le vedem! Timp mult să ai la dispoziție, că de văzut sunt atâtea locuri interesante și atractive în Nijmegen.
Dar noi a trebuit să ne grăbim repede de data aceasta, contrar zicalei „grăbește-te încet!” :)). Așa că am zbughit-o imediat pe drumul deja știut pentru că aveam de prins trenul spre a doua destinație propusă pentru acea zi. Orele erau deja înaintate și clipele se tot scurgeau din clepsidra lui nea Chronos.
Vizita noastră la Nijmegen de doar câteva ore a fost o nouă reușită turistică…chiar și pe ploaie, iară! Pentru că ne-am atins principalul obiectiv, unde am trăit cea mai cool experiență pe nevăzute din viața mea și am reușit și o scurtă plimbare prin centrul orașului. A fost super bine, zic eu! 🙂
Vă mulțumesc pentru că m-ați citit și sper ca impresiile mele să vă fie cât mai de folos când, poate veți ajunge la Nijmegen să experimentați MUZIEUM și să vă bucurați de mai mult timp pentru a vizita orașul pe îndelete. Eu îmi doresc o revedere cu Nijmegen. Bine, dar unde nu-mi doresc eu asta?!… 🙂
Vacanțe de vis oriunde și oricând!
Articol scris de Ileana
Bucuria de a calatori 