Potsdam – O vizita la palatul „fara griji”

(CIRCUITUL  GERMANIA – BENELUX)

Reintorsi in Germania in toiul noptii, dupa ce am lasat in urma frumoasa Olanda cu unicul sau Amsterdam si dupa o alta noapte scurta petrecuta la un hotel excelent din micuta localitate Laatzen, iata-ne din nou pornind la drum. Se intrezarea o alta zi plina de vizite in locuri splendide. Primul a fost Potsdam, unde am avut de vizitat Palatul Sanssouci.

Pe o ploaie torentiala, am avut destul drum de facut pentru a ajunge in final intr-un loc rupt de cotidian, de tumultul lumii, de galagie, de nebunia secolului 21. Pe scurt, iata-ne intr-un loc ce foarte bine si-a gasit numele de palatul “fara griji” (pe limba franceza). Aici imparatul Prusiei, Friedrich al II-lea si-a denumit resedinta sa de vara din apropierea Berlinului, mai precis in vecinatatea orasului Potsdam, Palatul Sanssouci.

Imparatul si-a dorit ca in aceste locuri deosebite, intr-un cadru pitoresc iesit din banalul cotidian, intr-o padure deasa, cu lacuri si un raulet ce curgea in apropiere, sa aibe un loc al lui de sedere si relaxare, departe de tumultul si de ceremoniile de la curtea sa din Berlin. Si uite asa, pe la mijlocul sec. 18, imparatul a dat comanda unor arhitecti de renume, mai important fiind Knobelsdorff, sa construiasca acest palat, nu prea intins ca si cladire, dar deosebit si atat de frumos si elegant, cunoscut, cred eu, mai mult pentru gradinile si parcul sau. In cele ce urmeaza doresc sa va descriu, asa cum am vazut eu palatul si parcul cu imensele sale gradini terasate. Va invit asadar, sa patrundem impreuna (chiar si virtual) in lumea fermecata a palatului „fara griji”.

Am ajuns la Palatul Sanssouci aproape de miezul zilei. Lasand in spate ploaia, soarele zgarcit si-a trimis din cand in cand solii de raze calde, amintindu-si totusi ca era august. S-au mai adunat ei norii dar totusi am avut noroc de data aceasta…fara ploi. Inca de la intrare am fost intampinati de un ansamblu arhitectural cu multe coloane impodobite cu sculpturi superbe. De fapt este o constructie sub forma de potcoava, care imbratiseaza protector curtea din fata intrarii in palat. Aceasta zona de “incalzire” cum am denumit-o eu, este doar un preambul a ceea ce urma sa vedem. Aceasta colonada semicirculara se inalta semeata in zona de primire la palat, dand un sentiment de grandoare. Fiecare coloana are sculpturi diferite, toate sunt demne de vazut pe indelete. Pe aceste coloane se sprijina un tavan greu din piatra alba, (de fapt tot acest ansamblu este din piatra alba), iar deasupra  ansamblul se termina cu o terasa destul de lata, decorata pe parti cu alte statui de o frumusete aparte fiecare.

Ajunsi la casa de bilete, am gasit o coada destul de stufoasa dar a mers foarte repede. Deh, treaba nemteasca! Am aflat ca grupurile intra dupa un anumit program; deci ordine si disciplina rigoroase. Bravo lor! Biletele noastre de intrare in palat au fost pentru orele 13.00. Am avut asadar timp suficient pentru a vizita mai intai gradinile.

Ce pot sa va scriu despre gradini?! Intr-un cuvant: SUPERBE! In fata ochilor ni s-a deschis o panorama de vis: un imens parc ce am inteles ca, impreuna cu tot domeniul ar avea vreo 300 ha, dar acesta nu este orice fel de parc. Gradinile Palatului Sanssouci sunt cu totul deosebite, fiind terasate, cladite pe o fosta vie. Superbul parc pare sufocat in multa verdeata, cu o fantana mare in centru si pentru a ajunge acolo se coboara multe, multe trepte. Dar inainte de a patrunde in gradina raiului din apropierea Postdamului, am privit la minunea care era mult mai aproape de noi; palatul propriu-zis. O constructie de exceptie, cu o parte centrala rotunjita, cu o cupola verde, pe care erau alte si alte statui. Peretii cladirii, vopsiti in galben-ocru, ca de altfel tot palatul, este cu ferestre largi, mari, flancate de o parte si de alta a fiecareia de alte statui, reprezentand femei (diferite zeite, din ce am retinut eu). Partea centrala a palatului impreuna cu celelalte doua cladiri dreptunghiulare dispuse de ambele parti ale acesteia cu cupola, mi-a dat senzatia de calm, de liniste, eleganta si rafinament, avand un farmec intim, luminos si pasnic. Parcul comunica direct cu interiorul palatului prin acele usi, mari, luminoase. Fatada gradinii a fost realizata in stil rococo, de catre Friedrich Christian Blume.

Dupa ce ne-am scaldat privirea la cladirea palatului, deocamdata doar pe dinafara, am coborat treptele pentru a ne cufunda in gradinile palatului. La coborare am uitat sa numar treptele dar ne-am amintit de asta si am facut-o la urcare; exact 132 de trepte separa palatul de gradinile sale. Coborand, am reusit sa vedem cum sunt aranjate gradinile terasate cu vita de vie si acestea fiind in trepte. Dupa fiecare grup de scari vine o portiune dreapta, fapt ce privit de sus iti da impresia ca acest spatiu drept nu exista. Acest lucru mi-a amintit de treptele Potemkin din Odessa, construite dupa acelasi principiu.

Partea din fata parcului este intesata cu statui care inconjoara frumoasa fantana arteziana. Printre multele statui, reprezentand diferite zeitati, l-am descoperit si pe zeul vinului, nea Bachus si pe companionii sai. Mi-a placut tare mult jocul fantanii, care isi arunca jetul de apa pana sus, realizand un spectacol incantator. Mi-am inchipuit cum trebuie sa fie aici seara; o feerie de culori, de vis, cand in gradina fermecata se aprind toate felinarele si fantana explodeaza in culori vesele. Va dati seama ce sentimente trebuie sa-i incerce pe vizitatori!!! Dar in realitate nu este asa, eu doar visasem, pentru ca programul de vizitare al palatului si, implicit al gradinilor, este doar intre orele 10-18, cu accesul ultimului grup la orele 17.30.

Parcul este intesat de verdeata, iarba intretinuta perfect, florile si copacii sunt parca desenati cu sablonul. Dupa partea aceasta deschisa, cu gradinile in trepte si dupa ce am strabatut aleea principala, dreapta, pavata de o parte si alta de multe sculpturi din marmura, am parasit drumul acesta si ne-am cufundat intr-o padure deasa, cu arbori seculari, marinimosi in verdeata lor, ce tineau o umbra binevenita la acea ora a miezului de ziua. Zona aceasta se cheama Marlygarten si face parte integranta din parcul si gradinile palatului.

Un raulet pe care am vazut cateva ratuste balacindu-se de zor, traverseaza o mare parte a padurii si serpuieste paralel cu o alee ce ne-a dus la o cladire…ce nu mai vazisem pana atunci decat in poze. Aceasta este Casa chinezeasca a ceaiului, o constructie in model chinezesc, rotunda, asemanatoare palatului, cu ferestre alungite, si cu peretii exteriori vopsiti in verde. Deasupra troneaza o cupola micuta, cu ferestre rotunjite. Stalpii ce sprijina intrarea boltita sunt auriti, ca si statuile care sunt infasurate atat de maiestrit in jurul lor. Acelasi model aurit inconjoara si ferestrele de la parterul casei ca si la cele mici si rotunde de la cupola de sus. Este intr-adevar o constructie tare frumoasa, plina de statui aurite cu personalitati, fie cantareti, fie zeitati, care se gasesc si pe peretii exteriori dintre ferestre.

Imensul parc ascunde multe comori, care pe majoritatea lor le-am descoperit si noi in periplul nostru. Pe langa deosebita Casa chinezeasca a ceaiului, aici mai este si Casa de oaspeti Neue Kammern, poarta cu obelisc, pe sub care am trecut si noi si alte pavilioane, ce ascund grote, alte fantani mai mici, am vazut si un izvor si multe, multe alte statui care, toate adunate, apar ca un senzual contrapunct baroc la rigoarea militarismului prusac al acelor vremuri.

Ce repede a trecut timpul si s-a facut ora de intrat la palat. Va scriu ca am ramas cam dezamagita. Turul interior nu tine decat 10 minute, timp in care am trecut prin tot palatul. Am avut senzatia ca sunt fugarita prin camerele palatului, nereusind sa vad pe indelete mai nimic. Intr-adevar, in acele 10 minute se trece prin cele 12 camere relativ repede. Totusi, eu si poate si alti turisti am fi dorit sa poposim in anumite locuri ceva mai mult timp. Fiecare camera are caracteristica sa. In mod special. mie mi-a placut sala de muzica, ce are niste decoratiuni murale in stil rococo. Iar sala de marmura cu cele 16 coloane duble si cupola aurita, este monumentala. Aici, Friedrich al II-lea, numit mai tarziu si Friedrich cel Mare, datorita politicii sale razboinice, aduna aici artisti, filozofi si savanti renumiti, la faimoasa sa “masa rotunda”. M-a impresionat aceasta mare si rotunda sala de marmura, decorata atat cu multe statui dar si un candelabru imens, ce atarna din inaltimea cupolei aurite. Am trecut si printr-o sala cu multe tablouri foarte valoroase ca si prin camera unde imparatul se retragea sa scrie, probabil numai de placere, “sans souci” (fara nicio grija). Nu am avut voie sa facem poze, fiind la tot pasul oameni de ordine. Dar uite-asa, sa-mi mai indulcesc putin fugareala prin palat, am incercat sa „confisc” cateva cadre…asa cum au incercat toti oaspetii de la palat. Radeam cu fiica-mea, facand pe Miss Bond, stand cu aparatul strans in mana si dand click-uri din tot felul de pozitii. Va dati seama ce poze au iesit! 🙂 Noroc ca pe atunci aveam un Sony mic si tare discret. Cateva dintre cele mai „aratoase” poze le atasez aici, ca sa va faceti o idee de ce veti gasi in interiorul palatului.

Vizita noastra la Palatul Sanssouci s-a terminat repede dar am ramas cu multe amintiri frumoase, atat din interiorul sau cat si din minunatele  gradini. Ma bucur ca am reusit sa fac multe poze, pe care o parte dintre ele vi le-am impartasit si voua. Sper sa va placa si ceea ce am scris ca si pozele sa fie doar un preambul care sa va determine si pe voi sa ajungeti acolo. In alt circuit pe care l-am realizat ulterior in Tarile Nordice, la intoarcerea spre casa am avut o a doua ocazie de a vizita palatul. Atunci, chiar si pe racoarea lasata dupa o ploaie mocaneasca, noi am preferat sa ne plimbam doar prin gradini. Aerul acela racoros, impreuna cu verdeata reavana si mirosul proaspat al florilor, cu frumusetea si linistea locului ne-au dat o stare de relaxare si binedispozitie, ca n-am mai fi plecat de acolo… La finalul impresiilor, voi atasa cateva poze si din acea vizita.

In concluzie, va recomand cu toata placerea o vizita la Palatul Sanssouci, “palatul fara griji”, unde veti intalni multa liniste si frumusete, arta si istorie, placere si incantare. A meritat din plin sa simtim bucuria de a calatori intr-un loc ce aduna laolalta toate aceste minunatii.

Cateva crampeie din plimbarea noastra din vara lui 2012, prin gradina fermecata „fara griji”…

Vacante de vis oriunde si oricand!

Articol scris de Ileana