Motto: Daruiesc aceste randuri in mod special, tuturor femeilor si cu precadere prietenelor mele, cu ocazia „Zilei Femeii” de maine, 8 martie 2013!
Precum am mentionat la impresii mele anterioare despre Paris, voi scrie acum despre o excursie de aproape o zi ce ne-a ramas bine de tot “lipita” atat de “retina” mintii cat mai ales de cea a inimii.
Refuzand sa mergem pe Valea Loirei, am ales ca pentru o zi sa simtim cu adevarat ce inseamna sa fi turist de capul tau, over-full time, sa fim independenti de restul grupului, sa devenim adevarati “frantuziti”. Si am hotarat sa luam uite-asa, hai-hui la picior acea parte moderna a Parisului, vizitand cartierul de zgarie-nori La Defense. Acesta este situat in extremitatea de vest a Parisului, la aprox. 10 km de partea istorica a orasului.
Fiind cazati in extremitatea estica a metropolei franceze, am coborat la metroul situat in imediata apropiere a hotelului unde am poposit pret de 4 nopti. Acolo ne-am interesat ce si cum sa ajungem in La Defense, am fost foarte bine indrumati de o casiera ce ne-a dat, pe langa indicatiile pretioase, biletele necesare, si o harta pe degeaba a Parisului cu reteaua de metrou. Perfect!
Am schimbat doua metrouri: primul de la statia de langa hotel, Port de la Bagnolet pana in centru, la Opera; iar de acolo am luat RER-ul, o linie speciala, care ne-a dus direct in cartierul de zgarie-nori ai Parisului. Si in sfarsit am ajuns.
Cand am urcat la suprafata…surpriza!!! In fata noastra ne-a aparut ca un urias, constructia imensa a unei porti, Maiestatea Sa, Grande Arche. Aceasta este un fel de arc de triumf modern. Va dati seama reactia noastra, ca novicii, ca sa ma exprim mai elegant, numai exclamatii: “Uau! Ce super cartier, ce cladiri moderne si inalte. Ce mai, parca am fi undeva in New York!” Ei, dar nici chiar asa!…sau poate ca…de ce nu? Atat de aproape! totusi in Europa…Era ceva cu totul si cu totul altfel decat ce vazusem noi pana atunci; era ceva rupt de cotidianul plictisitor cu care fusesem obisnuiti in cartierele noastre cu blocuri terne, gri si toate la fel. Ei bine! Acum vedeam “pe viu” , zgarie-norii parizieni. Pentru noi era intr-adevar ceva special, dorit cu ardoare inca de acasa…
Dupa ce-am dat un rond “ochiometric” peste tot, exclamand in stanga si-n dreapta “Uite, cladirea aia cum arata!…Doamne, chiar suntem aici?” si altele de genu’…am luat liftul de la baza arcului, pana sus, pentru a admira Parisul de la inaltime. Acest lift, construit in stilul cel mai modernist este situat in exterior si este confectionat din sticla, ca o capsula, cu un design futurist, deosebit. Intre timp, vedeam cum ne tot indepartam de pamant si ajungem undeva, cam la nivelul celorlalte cladiri din fata noastra si la un moment dat, chiar le-am depasit. Mi-amintesc ca am zis: “Doamne, dar pana unde mai urcam?!” Ajunsi sus, la destinatia finala, am vizitat mai intai Muzeul Informaticii si mai era acolo si o expozitie de pictura. Apoi am iesit pe terasa. Ei, aici intr-adevar, imaginea a fost incredibila. Vedeam bine de tot toata partea de vest a Parisului, cu tot cartierul La Defense, cu cladirile din sticla neagra sau gri, stralucind enigmatic in bataia soarelui care se cam juca de-a v-ati ascunselea cu norii si dadea niste nuante ireale pe ferestrele cladirilor “bine-crescute” (inalte).
Am vazut si calea metroului atat de la suprafata, cat si acolo unde patrunde in subteran. Mai departe se vedea celebrul turn Montparnase si, printre alte cladiri, se arata in splendoarea lui, emblematicul Turn Eiffel. Sa nu uit de Sena, care-si facea loc printre toate aceste minunatii ale orasului, serpuind vesela si nestingherita prin oras.
Am imortalizat toate acestea pe aparatul foto, dupa care am coborat sa ne plimbam prin cartier. Asa am aflat ca acesta este un punct fierbinte al afacerilor din Paris si ca majoritatea cladirilor sunt pentru birouri ale multor companii internationale si nu numai. Aici se gasesc totodata si blocuri de locuinte rezidentiale, precum si hoteluri. Asa ni s-a spus ulterior si de catre ghid dar m-am documentat si eu.
Numele cartierului vine de la o statuie numita “La Defense de Paris”, realizata in anul 1884 in memoria soldatilor care au aparat Parisul in timpul razboiului franco-prusac. Aceasta se afla chiar in miezul cartierului. In anul 2008 s-au sarbatorit cu mare show si focuri spectaculoase de artificii, 50 de ani de cand s-a pus prima piatra de temelie a cartierului, in sept. 1958. In anii care au urmat, acest cartier a tot “inflorit”, devenind cel pe care noi il vizitam atunci. Si care, cu siguranta este si acum, daca nu chiar si mai si…
Ne-am scaldat ochii pe la magazinele de acolo si cand ni s-a facut foame, am servit o masa foarte gustoasa dar destul de usturatoare la buzunare.
Apoi am luat metroul spre centru si ne-am oprit la Opera, plimbandu-ne in oras pana in noapte, tarziu…Si asa, am mai bifat inca un loc din misteriosul, interesantul, frumosul si inegalabilul Paris. Cartierul La Defense nu trebuie ratat atunci cand esti in “Orasul Luminii”!
La Defense mi-a lasat acel gust incredibil al satisfactiei sufletesti imbinata cu o noua cunoastere a inca unui loc aparte de pe harta Parisului. Cu acest cartier pot crede ca Parisul si-a redobandit (daca mai avea nevoie!) statutul de o “lume mare intr-o lume si mai mare”. Acolo, in locul parizian numit La Defense, m-am simtit multumita pe deplin de excursia noastra la Paris, ce s-a sfarsit in a 3-a seara, culminand cu urcarea in Turnul Eiffel si apoi croaziera pe Sena…Ah! ce amintiri minunate!
Parisul merita vizitat, cunoscut, gustat si mirosit pe toate partile nu doar o data, ci de cate ori aveti ocazia. Sper, imi doresc si voi face tot posibilul sa repet aceasta experienta de viata deosebita pe care mi-a daruit-o orasul Paris!
Vacante de vis oriunde si oricand!
Articol scris de Ileana pe 7 martie 2013
Bucuria de a calatori 